Pretenţii – răspundere civilă contractuală

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi la data de 16.11.2017, reclamantul R.M.C. în contradictoriu cu pârâtul V.I.T., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună, obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 4600 lei, compusă din : 3400 lei – credit nerambursat şi dobândă şi, 1200 lei –cheltuieli de executare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că, a achitat sumele pretinse în locul şi pentru pârât, în calitate de girant al acestuia din urmă la împrumutul contractat de la CAR X CRAIOVA, precizând că, datorită faptului că pârâtul nu a restituit suma de bani împrumutată, creditoarea CAR X CRAIOVA, a procedat la executarea silită şi, cum veniturile pârâtului nu au permis executorului judecătoresc recuperarea respectivului debit, a fost executat silit reclamantul în calitate de girant al pârâtului, prin poprirea a diverse sume de bani în perioada 06.01.2016 – 17.03.2017.

A precizat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile angajării răspunderii contractuale, existând o neexecutare totală sau parţială, ori necorespunzătoare calitativ sau cantitativ; culpa sau vinovăţia debitorului; prejudiciu şi legătura de cauzalitate, susţinând că, prin neexecutarea obligaţiilor asumate prin contractul de împrumut de către pârât, a fost executat reclamantul în calitate de girant al acestuia, fiindu-i creat un prejudiciu în cuantum de 4600 lei, între fapta pârâtului, săvârşită cu vinovăţie şi prejudiciu, existând raport de cauzalitate.

A mai arătat reclamantul în continuare că, ceilalţi giranţi ai pârâtului au fost despăgubiţi direct de către acesta.

În dovedirea cererii, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, şi a depus, în copii, carte de identitate, somaţie, contract de împrumut nr. X/15.10.2014, înştiinţare de începere a executării silite; şi proba cu interogatoriul pârâtului.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1350 din Codul civil şi, în temeiul art. 223 C. proc. civ. a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 327 lei, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. 1 lit. b) din OUG nr. 80/2013, conform chitanţei aflate la fila nr. 17 din dosar.

Legal citat, în timpul judecăţii -  şi cu menţiunea "personal la interogatoriu sub sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 358 din C. proc. civ. ", pârâtul nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat la nici un termen de judecată.

Pe parcursul judecăţii, instanţa a încuviinţat şi administrat în cauză proba cu înscrisuri solicitată de reclamant în susţinerea acţiunii, fiind în imposibilitate de a administra proba cu interogatoriul pârâtului, dată fiind împrejurarea că, acesta nu s-a prezentat la termenul de judecată stabilit în acest sens.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

La data de 15.10.2014, a fost încheiat între CAR X Craiova şi pârâtul V.I.T., contractul de împrumut nr. X/15.10.2014, prin care pârâtul a împrumutat de la  această instituţie, suma de 15.000 lei, pe care s-a obligat să o restituie împreună cu dobânda aferentă, în 36 de rate, conform graficului de rambursare parte integrantă din contract, restituirea sumei împrumutate de către pârât fiind garantată de către 5 giranţi, între care reclamantul R.M.C..

Astfel cum rezultă din adresa emisă de B.E.J. B. D. D. (f.32) a fost executat silit reclamantul R.M.C. pentru suma de 4600 lei, compusă din : 3400 lei – credit nerambursat şi dobândă şi 1200 lei –cheltuieli de executare.

Instanţa constată că în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile legale privind fideiusiunea, instituţie reglementată de art. 2280 şi urm. Cod civ.,  având în vedere că reclamantul are calitatea de fideiusor al pârâtului, deoarece a garantat obligaţia asumată de acesta prin contractul de împrumut nr. X/15.10.2014.

Potrivit art. 2280 Cod civ., fideiusiunea este contractul prin care o parte, fideiusorul, se obligă faţă de cealaltă parte, care are într-un alt raport obligaţional calitatea de creditor, să execute, cu titlu gratuit sau în schimbul unei remuneraţii, obligaţia debitorului dacă acesta din urmă nu o execută.

Potrivit art. 2305 Cod civ., fideiusorul care a plătit datoria este de drept subrogat în toate drepturile pe care creditorul le avea împotriva debitorului.

Fideiusorul care a executat obligaţia debitorului principal are un drept de regres împotriva acestuia, drept de regres reglementat de art. 2306 Cod civ., care prevede că "(1) Fideiusorul care s-a obligat cu acordul debitorului poate cere acestuia ceea ce a plătit, şi anume capitalul, dobânzile şi cheltuielile, precum şi daunele-interese pentru repararea oricărui prejudiciu pe care acesta l-a suferit din cauza fideiusiunii. El poate, de asemenea, să ceară dobânzi pentru orice sumă pe care a trebuit să o plătească creditorului, chiar dacă datoria principală nu producea dobânzi. (2) Fideiusorul care s-a obligat fără consimţământul debitorului nu poate recupera de la acesta decât ceea ce debitorul ar fi fost ţinut să plătească, inclusiv daune interese, dacă fideiusiunea nu ar fi avut loc, afară de cheltuielile subsecvente notificării plăţii, care sunt în sarcina debitorului."

Instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile legale privind dreptul de regres al fideiusorului, reclamantul făcând dovada faptului că a executat obligaţia în locul pârâtului, plătind suma totală de 4600 lei, compusă din : 3400 lei – credit nerambursat şi dobândă şi 1200 lei –cheltuieli de executare. Prin urmare, instanţa va admite cererea având ca obiect "acţiune în răspundere contractuală", formulată de reclamantul R. M. C., împotriva pârâtului V.I.T. şi va  obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 4.600 lei, reprezentând credit nerambursat, dobânda şi cheltuielile de executare.

Domenii speta

Spete similare