Plângere contravenţională

Sentinţă civilă 202 din 02.04.2018


Prin plângerea formulată la data de 04.07.2017 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, petentul B.C. a chemat în judecată pe intimatul IPJD pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria X nr. X din 28.06.2017  prin care a fost sancţionat cu amenda contraventională si retinerea permisului de conducere.

In fapt, la data de 28.06.2017, in jurul orelor 16:50 in timp ce era stationat cu autoutilitara cu numărul de inmatriculare X pe Bld. X in Filiasi, in vederea descărcării produselor din autoutilitara la un magazin, i s-a solicitat prezentarea documentelor petentului si ale autoturismului de către un agent constatator din cadrul Politiei Oraşului Filiasi.

Totodata, i-a adus la cunoştinţa ca ii va intocmi un proces verbal si ii va retine permisul de conducere intrucat ar fi condus pe contrasens.

Desi a incercat sa ii explice agentului constatator ca nu a condus efectiv pe contrasens, ci doar a efectuat mai multe manevre prin care a intors autoutilitara, pentru a parca cu spatele cat mai aproape de magazin, avand in vedere ca urma sa descarce mai multe baxuri cu băuturi pentru aprovizionarea magazinului, acesta a procedat la întocmirea procesului verbal.

Precizeaza faptul ca agentul constatator nu a fost prezent in momentul in care fusese parcata maşina, ci doar in momentul in care era stationata.

De asemenea, menţioneaza ca nu a circulat pe sensul opus de mers asa cum este descrisa fapta in procesul verbal, iar susţinerile agentului constatator se bazeaza doar pe prezumţii, fapta nefiind constatata nemijlocit de către acesta.

Faptele descrise in PV contestat nu corespund realitatii, nu au fost demonstrate de către agentul constatator dincolo de orice îndoiala rezonabilă si in consecinţa procesul verbal nu este temeinic.

In jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Ozturk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reţine în mod clar şi constant că indiferent de distincţiile care se fac în dreptul intern între contravenţii şi infracţiuni persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenţie trebuie să beneficieze de garanţiile specifice procedurii penale.

România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Anghel împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumţia de nevinovăţie într-o procedură contravenţională (a se vedea paragr. 66-69 din Hotărârea Anghel împotriva României, publicată pe site-ul oficial al Curţii Europene a Drepturilor Omului).

Concluzionând, acuzaţia adusă petentului este o acuzaţie penală în sensul Convenţiei, ceea ce însemna ca petentul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii faţa de posibilele abuzuri din partea autorităţilor, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravenţională desfăşurată în faţa instanţei de judecată revine în primul rând agentului constatator şi nu petentului.

In drept plangerea a fost intemeiata pe disp OG 2/2001si OUG 195/2002.

In dovedire petentul a solicitat proba cu inscrisuri si proba cu martorul T.I.

In dovedire s-a depus procesul verbal de contraventie in copie si copia chitantei de achitare a amenzii.

La data de 10.08.2017, intimatul a depus întâmpinare, prin care, înainte de expunerea apărărilor de fond, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Craiova, solicitând în temeiul art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiaşi, precizând că, aceasta este instanţa competentă în raport de locul săvârşirii faptei ce face obiectul plângerii – localitatea Filiaşi.

Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenţionale formulate de petent ca neîntemeiată şi, pe cale de consecinţă, menţinerea actului sancţionator ca temeinic şi legal şi a arătat că, procesul – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat a fost încheiat cu respectarea condiţiilor de fond şi formă prevăzute de Ordonanţa Guvernului numărul 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, de către un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, bucurându-se de prezumţia de legalitate şi temeinicie, iar acest act de autoritate face dovada deplină a situaţiei de fapt menţionate în cuprinsul său, neputând fi înlăturat prin alte probe, cum ar fi proba testimonială cu un martor audiat la solicitarea petentului.

A mai arătat intimatul că, în cazul în care persoana propusă ca martor face parte dintre cele enumerate la art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă republicat, se opune ascultării acesteia.

Intimatul a precizat că, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică şi legală, procesul – verbal făcând deplina dovadă a situaţiei de fapt menţionate în cuprinsul său.

Cu privire la temeinicia procesului – verbal, intimatul a învederat că, instanţa de judecată trebuie să-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii şi a arătat că, deşi O.G. numărul 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul – verbal contravenţional face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării în drept, bucurându-se de prezumţia de legalitate şi temeinicie, prezumţie care, deşi nu este consacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât şi în practica instanţelor judecătoreşti.

Intimatul I.P.J.D. a învederat că, abaterea săvârşită de petent a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât, procesul – verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumţia de temeinicie.

Intimatul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, respectiv procesul – verbal de contravenţie despre care, susţine că are forţă probantă prin el însuşi constituind o dovadă suficientă a vinovăţiei petentului şi proba testimonială, în cadrul căreia să fie audiată martora asistentă semnatară a procesului verbal contestat – Gruia Carmen.

A rugat intimatul I.P.J.D. instanţa ca, aceasta să aibă în vedere dispoziţiile art. 254 din Codul de procedură civilă republicat, potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin plângerea contravenţională nu vor mai putea fi cerute decât în condiţiile prevăzute de art. 254 alin. 2 din Codul de procedură civilă republicat, arătând că, în caz contrar se creează contravenientului o poziţie net favorabilă, apărările şi probele propuse de intimat raportându-se doar la motivele invocate de petent prin plângerea contravenţională.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat, în temeiul dispoziţiilor articolului 411 alin. 1 punctul 2) din Codul de procedură civilă republicat, judecarea cauzei în lipsa reprezentantului său.

Prin sentinţa civilă nr. 11317/24.10.2017, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de intimat prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiaşi, fiind înregistrat dosarul pe rolul acestei instanţe la data de 21.11.2017, păstrând nr. iniţial de înregistrare.

Pe parcursul judecăţii, instanţa  - Judecătoria Filiaşi, a încuviinţat şi administrat în cauză probele solicitate de părţi în susţinerea plângerii contravenţionale, respectiv în apărare – proba cu înscrisuri şi proba testimonială, fiind audiaţi direct şi nemijlocit de către instanţă la termenul de judecată din data de 02 aprilie 2018, martorul Ţ.I., propus spre audiere de către petent şi martora asistentă semnatară a procesului verbal contestat G.C., propusă spre audiere de intimat, declaraţiile acestora fiind consemnate şi, după citire şi semnare, ataşate la dosarul cauzei (filele nr. 24 şi 25).

Din oficiu, a fost emisă adresă către intimat în vederea comunicării dacă presupusa contravenţie a fost înregistrată video, răspunsul negativ, fiind comunicat la data de 06.02.2018 cu adresa nr. 188156/29.01.2018 – fila nr. 18 din dosar.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa constată şi reţine următoarele:

Prin procesul – verbal de contravenţie seria X nr. X/28.06.2017, încheiat de I.P.J.D. – Poliţia oraşului Filiaşi, petentul B.C., a fost sancţionat, în temeiul dispoziţiilor art. 101 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, cu amendă contravenţională în cuantum de 870 lei şi reţinerea permisului de conducere pentru o perioadă de 60 de zile, reţinându-se în fapt că, în data de 28.06.2017 orele 16,48, pe bld. X din oraşul Filiaşi, a condus autoutilitara marca Iveco cu nr. de înmatriculare X din direcţia Craiova – Strehaia, iar de la intersecţia str. X cu Bld. X a circulat pe banda de mers a sensului Strehaia – Craiova, circulând astfel pe sensul opus de mers.

În drept, instanţa constată că cererea petentului are natura unei plângeri contravenţionale, astfel cum aceasta este reglementată de OG nr. 2/2001, fiind învestită cu exercitarea unui control sub aspectul legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenţiei a cărui anulare se solicită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Instanţa constată că prezenta plângere contravenţională respectă cerinţa introducerii la instanţă în termenul legal de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal de  contravenţie, instanţa reţine că acesta a  fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 16 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, întrucât conţine data şi locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, datele de identificare ale petentului, descrierea faptei contravenţionale, cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei, cu indicarea actelor normative incidente, posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune.

În ceea ce priveşte prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal, art. 6 par. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului impune statelor să încadreze aceste prezumţii în anumite limite rezonabile, ţinând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat şi respectând drepturile apărării. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile CEDO din cauza Anghel contra României, hotărârea din 4 octombrie 2007, conform cărora procedura contravenţională este asimilată unei proceduri penale, iar prezumţia de nevinovăţie trebuie respectată. Esenţialul este ca aceste sisteme de drept care aplică prezumţii, de fapt sau de drept, să conţină garanţii care să constituie limite ale acestor prezumţii. Prin urmare, instanţa urmează a aprecia dacă  procedura a fost inechitabilă, de natură să aducă atingere echilibrului procesual.

Instanţa reţine că deşi O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, acesta fiind un act întocmit de un agent al statului, investit cu autoritate de constatare a faptelor care constituie contravenţii, rezultă ca procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia relativă de temeinicie.

Din declaraţia martorului Ţ. I. – persoană care a fost prezentă personal percepând prin  propriile simţuri ordinea cronologică în care s-au desfăşurat evenimentele , audiat direct şi nemijlocit sub prestare de jurământ la termenul de judecată de la data de 2 aprilie 2018, rezultă că, petentul nu a circulat pe contrasens, ci doar a efectuat manevra de mers cu spatele, pe direcţia şi sensul său de deplasare, fiind nevoit să procedeze astfel, pentru a putea descărca mai uşor marfa ce urma să fie livrată unui agent comercial din Filiaşi. A mai precizat martorul că, era imposibil ca petentul să se deplaseze pe contrasens, de vreme ce, magazinul la care trebuia să livreze marfă, se afla pe sensul de mers al petentului; că agentul constatator şi-a făcut apariţia la momentul efectuării manevrei de parcare şi nu cunoaşte de ce i-a imputat petentului fapta de a fi circulat pe contrasens. Audiată de asemenea direct şi nemijlocit la termenul de judecată de la data de 2 aprilie 2018, martora asistentă G.C., a declarat că, nu a fost prezentă la săvârşirea presupusei contravenţii de către petent şi nu cunoaşte în mod concret pentru ce a fost sancţionat petentul, fiind prezentă la recoltarea de probe biologice petentului la Spitalul din Filiaşi.

Astfel, prin declaraţia martorului Ţ.I., care a expus o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de agentul constatator în cuprinsul actului sancţionator contestat, a fost răsturnată prezumţia de temeinicie a procesului-verbal, motiv pentru care instanţa reţine că petentul nu a săvârşit fapta contravenţională pentru care a fost sancţionat.

Faţă de aceste considerente, instanţa va admite plângerea contravenţională formulată de petentul B.C. şi va anula procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria X nr. X/28.06.2017, încheiat de I.P.J. D.– Poliţia oraşului Filiaşi.