Plăngere contravenţională

Cod ECLI ECLI:RO: Operator date cu caracter personal nr. 2425

 Dosar nr. XXXX/222/2018 - plângere contravenţională -

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DOROHOI, JUDEŢUL BOTOŞANI

Sentinţa civilă nr. XXX

Şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx

Completul de judecată constituit din:

Preşedinte: 

Grefier: 

Pe rol fiind judecarea plângerii contravenţionale formulată de petentul xx, C.N.P.:xx, cu domiciliul în xx asistat de reprezentantul legal xx, C.N.P.: xx, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor seria xx nr. xx din data de xx.xx.xxxx, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie xx, cu sediul în mun. xx

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, lipsesc părţile.

Instanţa constată că procedura de citare cu părţile este legal îndeplinită şi că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Faţă de prevederile art. 121 alin. 1 din Hotărârea nr. 1375/2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la a doua strigare, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare legal îndeplinită. 

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei modul de îndeplinire a procedurii de citare, obiectul cauzei, precum şi faptul că prezentul dosar se află la primul termen de judecată.

Instanţa verificându-şi din oficiu competenţa, constată că este competentă general, material şi teritorial, în temeiul art. 94 pct. 2 C.porc.civ. şi art. 32 alin. 1 din O.G .2/2001, să judece prezenta cauză.

În temeiul art. 258 Cod procedură civilă încuviinţează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că aceasta este admisibilă şi utilă soluţionării cauzei.

În temeiul art. 238 C.proc.civ. estimează durata cercetării procesului la un singur termen de judecată.

Văzând că nu mai sunt alte probe concludente de administrat şi nu se formulează excepţii, instanţa constată cauza în stare de judecată  şi o reţine pentru soluţionare.

I N S T A N Ț A,

Asupra plângerii de față constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dorohoi cu nr. XXXX/222/2018 din data de xx.xx.xxxx, petentul xx, asistat de reprezentantul legal xx, a solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul Județean de Poliţie  xx anularea procesului-verbal de contravenție seriaxx nr. xx din data de xx.xx.xxxx şi exonerarea de plata amenzii. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertismentul.

În motivare, petentul a arătat că la data de xx.xx.xxxx, în timp ce se deplasa cu bicicleta de la magazinul sătesc spre localitatea Broscăuţi, judeţul Botoşani, a fost oprit de un agent de poliţie, iar în urma controlului efectuat a fost amendat cu 6 puncte amendă contravenţională, reprezentând suma de 870 lei, şi cu sancţiunea avertismentului.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenţie, petentul a invocat faptul că scrisul agentului de poliţie este indescifrabil, nu se înţelege care este temeiul de drept în baza căruia a fost sancţionat, precum şi că procesul-verbal este întocmit cu încălcarea dispoziţiile art. 16 alin. 5 O.G. nr. 2/2001, art. 11 alin. 3 O.G. 2/2001 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Petentul a arătat că, potrivit art. 16 alin. 5 O.G. nr. 2/2001: „În cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul părinţilor sau ale altor reprezentanţi ori ocrotitori legali ai acestuia”, potrivit art. 11 alin. 3 O.G. 2/2001: „Pentru contravenţiile săvârşite de minorii care au împlinit 14 ani minimul şi maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate”, precum şi că potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001: „Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu.”.

În referire la temeinicia actului constatator, petentul a arătat că procesul-verbal nu respectă jurisprudenţa C.E.D.O., în sensul respectării prezumţiei de nevinovăţie a persoanei sancţionate contravenţional, jurisprudenţă care impune ca şi condiţie, ca sancţiunea să respecte anumite limite rezonabile în raport de gravitatea faptei. S-a invocat faptul că sancţiunea nu reprezintă un scop în sine, ci constituie un mijloc de formare a unui spirit de responsabilitate şi trebuie să reflecte gradul de pericol social al faptei comise.

S-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.

În dovedire, petentul a depus la dosar copii de pe cartea de identitate,  procesul-verbal de contravenție seria xx nr. xx din data de xx.xx.xxxx, certificatul de naştere al contravenientului, cartea de identitate a reprezentantului legal, precum şi plângerea însuşită de reprezentantul legal. 

Taxa judiciară de timbru, în sumă de 20 lei, conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 a fost achitată, potrivit înscrisului de la fila 5.

Inspectoratul de Poliţie Județean xx a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea procesului-verbal de contravenţie cu toate  măsurile dispuse prin acesta.

În motivare, intimatul a arătat că la data de xx.xx.xxxx, în jurul orei 18:15, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pe DJ 292, pe raza localităţii Broscăuţi, agentul constatator a identificat pe un tronson de drum neiluminat pe numitul xx, care se deplasa cu bicicleta, fără a avea asupra sa vestă sau îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante şi fără a avea vreo sursă de lumină instalată pe bicicletă. S-a arătat că agentul constatator a realizat o individualizare corectă a sancţiunilor contravenţionale, stabilind câte 3 puncte amendă pentru două dintre sancţiuni şi avertisment pentru cea de-a treia faptă.

Sub aspectul proporţionalităţii s-a arătat că, raportat la pericolul social ridicat al faptei de a circula pe timp de noapte sau în condiţii de vizibilitate redusă, fără a fi echipat cu mijloacele corespunzătoare fluorescent-reflectorizante, periclitând atât siguranţa personală, cât şi siguranţa participanţilor la trafic, agentul constatator a realizat o individualizare corectă, sancţiunile aplicate fiind proporţionale cu gradul de pericol social.

S-a mai arătat că, potrivit art. 249 C.proc.civ. „cel care face o susţinere în cursul procesului, trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege”, precum şi că procesul-verbal de contravenţie are forţă probantă prin el însuşi şi constituie o dovadă suficientă a vinovăţiei contestatorului atâta timp cât acesta în urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară credibilă.

În dovedire, s-au depus la dosarul cauzei raportul agentului constatator din data de xx.xx.xxxx şi procesul-verbal de contravenție seria xx nr. xx din data de xx.xx.xxxx, în original şi în copie.

Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat motivele de anulare a procesului-verbal.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție seria xx nr. xx din data de xx.xx.xxxx, petentul xx a fost sancționat contravenţional cu amendă în cuantum total de 870 lei şi cu sancţiunea avertismentului, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 161 alin. 1 lit. r) din H.G. nr. 1391/2006, sancţionată de art. 101 alin. 1 pct. 8 din O.U.G. 195/2002,  prevăzută de art. 14 lit. d) din H.G. 1391/2006, sancţionată de art. 101 alin. 1 pct. 8 din O.U.G. 195/2002 şi prevăzută de art. 161 alin. 2 din H.G. 1391/2006, reținându-se în sarcina sa faptul că, la data de xx.xx.xxxx, în jurul orei 18:15, pe D.J. 292, pe raza localităţii Broscăuţi, în calitate de biciclist, s-a deplasat pe timp de noapte, fără a fi echipat corespunzător, respectiv cu vestă reflectorizantă, lumini la bicicletă, şi nu avea asupra sa actul de identitate.

Verificând potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancționare a contravenției seria  xx nr. xx din data de xx.xx.xxxx, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 şi 17 din acelaşi act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanţa apreciază că faptele reţinute în sarcina petentului au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică şi aplicarea sancţiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerinţelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumţie relativă de veridicitate cu privire la  împrejurările constatate de agentul constatator.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reţinută în sarcina unei persoane reprezintă o ”acuzaţie în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce defineşte contravenţia, conform legislaţiei interne, şi natura şi gradul de severitate al sancţiunii aplicate.

Calificarea faptei ca ”acuzaţie în materie penală” are drept consecinţă incidenţa în respectiva cauză a prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură petentul şi a obligaţiei autorităţilor statului de a proba faptele reţinute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Forţa probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Potrivit dispoziţiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanţa reţine că procesul-verbal de contravenţie beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanţă condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumţia de nevinovăţie, astfel cum este conturată în jurisprudenţa C.E.D.O., nu este încălcată.

În prezenta cauză, instanţa apreciază că sancţiunile contravenţionale aplicate petentului sunt suficient de grave pentru a determina instanţa să concluzioneze că faţă de petent a fost formulată o „acuzaţie în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudenţa C.E.D.O..

Instanţa constată că petentul nu a făcut dovada unei situaţii contrare celei reţinute în procesul-verbal de contravenţie, aspectele invocate referitoare la caracterul disproporţionat al amenzii nefiind de natură a răsturna prezumţia relativă de veridicitate a procesului-verbal atacat.

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria xx nr. xx din data de xx.xx.xxxx întocmit de către intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean xx – Poliţia xx, petentului xx i s-a aplicat sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 3 puncte-amendă pentru comiterea fiecăreia dintre contravențiile prevăzute de art. 161 alin. 1 lit. r) din H.G. nr. 1391/2006, sancţionate de art. 101 alin. 1 pct. 8 din O.U.G. 195/2002 şi  prevăzute de art. 14 lit. d) din H.G. 1391/2006, sancţionate de art. 101 alin. 1 pct. 8 din O.U.G. 195/2002, aplicându-i-se, în total, o sancţiune de 6 puncte-amendă, în valoare totală de 870 lei, iar pentru contravenţia prevăzută de art. 161 alin. 2 din H.G. 1391/2006 i s-a aplicat sancţiunea avertismentului, întrucât s-a reţinut că la data de xx.xx.xxxx, în jurul orei 18:15, petentul, în calitate de biciclist, a circulat cu bicicleta pe D.J. 292, pe raza localităţii Broscăuţi, pe timp de noapte, fără a avea asupra sa vestă reflectorizantă, lumini la bicicletă şi actul de identitate, fapte prevăzute de art. 161 alin. 1 lit. r) din H.G. nr. 1391/2006, art. 14 lit. d) din H.G. 1391/2006, şi art. 161 alin. 2 din H.G. 1391/2006.

Conform acestor dispoziţii legale, respectiv potrivit art. 161 alin. 1 lit. r) din H.G. nr. 1391/2006 şi art. 101 alin. 1 pct. 8 din O.U.G. 195/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni, în cuantumul prevăzut la art. 98 alin. 4 O.U.G. 195/2002, respectiv de la 6 la 8 puncte amendă, fapta biciclistului de a circula în interiorul localităţilor în care nu funcţionează iluminatul public, precum şi în afara localităţilor fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante, de la lăsarea serii până în zorii zilei sau atunci când vizibilitatea este redusă.

Potrivit art. 14 lit. d) din H.G. 1391/2006 şi art. 101 alin. 1 pct. 8 din O.U.G. 195/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni, în cuantumul prevăzut la art. 98 alin. 4 O.U.G. 195/2002, respectiv de la 6 la 8 puncte amendă, fapta biciclistului de a nu circula cu bicicleta echipată, pe timp de noapte sau când vizibilitatea este redusă, în faţă, cu lumina de culoare albă sau galbenă, iar în spate, cu lumină de culoare roşie şi cu cel puţin un dispozitiv fluorescent-reflectorizant, vizibil, de aceeaşi culoare.

Conform art. 161 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006: „Pe timpul circulaţiei pe drumurile publice, conducătorii de biciclete sunt obligaţi să aibă asupra lor actul de identitate.”

Art. 101 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 prevede că: „(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de persoane fizice: 8. nerespectarea normelor privind circulaţia bicicletelor.”

Conform art. 95 alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 195/2002: „(1) Încălcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni, constituie contravenţie şi se sancţionează cu avertisment ori cu amendă ca sancţiune principală şi, după caz, cu una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2). (2) Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale.”

Potrivit art. 7 din O.G. 2/2001: „Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune.”

Conform art. 98 din O.U.G. 195/2002 amenzile contravenţionale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, un punct-amendă reprezentând valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului şi, prin excepţie de la prevederile alin. 2, alin. 2 ind. 1 prevede expres că în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2018 un punct-amendă este 145 lei. Din dispoziţiile art. 11 alin. 3 din O.G. 2/2001 rezultă că: „Pentru contravenţiile săvârşite de minorii care au împlinit 14 ani minimul şi maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.”

În consecinţă, la momentul depistării petentului de către agentul constatator, moment la care se face referire în procesul-verbal atacat, petentul minor avea obligaţia de a prezenta agentului constatator cartea de identitate şi de a fi echipat corespunzător cu îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante, precum şi de a circula cu bicicleta echipată, pe timp de noapte sau când vizibilitatea este redusă, în faţă, cu lumina de culoare albă sau galbenă, iar în spate, cu lumină de culoare roşie şi cu cel puţin un dispozitiv fluorescent-reflectorizant, vizibil, de aceeaşi culoare.

Faţă de aceste aspecte, instanţa apreciază că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumţia de legalitate şi veridicitate a procesului-verbal contestat, deşi petentului îi revenea această obligaţie potrivit dispoziţiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanţa consideră că petentul se face vinovat de contravenţiile reţinute în sarcina sa, atâta timp cât nu a respectat dispoziţiile legale mai sus enunţate.

În ceea ce priveşte susţinerea petentului conform căruia la aplicarea sancţiunilor nu s-au respectat dispoziţiile art. 11 alin. 3 O.G. 2/2001, care prevăd că „Pentru contravenţiile săvârşite de minorii care au împlinit 14 ani minimul şi maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate”, instanţa, analizând conţinutul procesului-verbal, raportat la aceste susţineri, constată că agentul constatator a respectat prevederile referitoare la cuantumul sancţiunilor ce pot fi aplicate minorilor. Astfel, din cuprinsul procesului-verbal se poate lesne observa faptul că agentul constatator a reţinut, raportându-se la ordinea în care au fost expuse faptele în procesul-verbal, pentru primele două contravenţii, un cuantum de 3 puncte-amendă. Avându-se în vedere faptul că pentru contravenţiile constatate, minimul de puncte-amendă prevăzut de lege este de 6 puncte-amendă, instanţa conchide în sensul că sancţiunile au fost aplicate cu respectarea dispoziţiilor incidente.

În referire la susţinerea petentului vizând nerespectarea de către agentul constatator a dispoziţiilor art. 16 alin. 5 O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora „În cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul părinţilor sau ale altor reprezentanţi ori ocrotitori legali ai acestuia”, instanţa constată că într-adevăr o astfel de menţiune nu se regăseşte în cuprinsul procesului-verbal. Cu toate acestea, instanţa reţine că prevederea invocată se referă la o menţiune obligatorie pe care trebuie să o cuprindă procesul-verbal, a cărei nerespectarea însă este sancţionată cu nulitatea virtuală, neregăsindu-se enumerată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Or, sancţiunea nulităţii virtuale este aplicabilă numai în situaţia în care contravenientul probează că, prin viciul respectiv, a suferit o vătămare. Având în vedere faptul că petentul minor a fost identificat, neexistând niciun dubiu cu privire la identitatea sa, instanţa constată că, în concret, petentul minor nu a făcut dovada existenţei unei vătămări generate de omisiunea agentului constatator, care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal.

În ceea ce priveşte proporţionalitatea sancţiunilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa apreciază că agentul constatator nu a realizat o corectă individualizare a sancţiunilor aplicate petentului minor.

Opinia instanţei se fundamentează, pe de o parte, pe dispoziţiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancţiunea trebuie să fie proporţională cu pericolul social al faptei săvârşite, iar, pe de altă parte, pe dispoziţiile art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ, conform cărora, la aplicarea sancţiunii, trebuie să se ţină cont de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanţa reţine că pericolul social al faptelor săvârşite de petent deşi este unul relativ ridicat, în concret, raportat la împrejurările comiterii contravenţiilor, atingerea adusă normelor sociale ce reglementează circulaţia pe drumurile publice nu este una deosebită, întrucât faptele au fost comise pe timp de iarnă, la o oră târzie la care, de regulă, sectorul de drum arătat în cuprinsul procesului-verbal nu este intens circulat.

Totodată, în referire la circumstanţele personale ale contravenientului, instanţa reţine că petentul este minor, iar la momentul comiterii contravenţiilor nu împlinise încă vârsta de 16 ani. Or, raportat la vârsta fragedă a contravenientului, ţinând cont totodată şi de faptul că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că acesta a mai fost anterior sancţionat contravenţional, instanţa apreciază că sancţiunea avertismentului aplicată pentru fiecare dintre contravenţiile prev. de art. 161 alin. 1 lit. r) din H.G. nr. 1391/2006 şi de art. 14 lit. d) din H.G. 1391/2006 este suficientă pentru a-l determina pe minor să înţeleagă şi să îşi asume consecinţele faptelor comise.

Având în împrejurările în care au fost comise contravenţiile, respectiv în jurul orei 18:15, pe raza localităţii Broscăuţi, pe timp de iarnă, ţinând cont de gradul de pericol social relativ redus, precum şi de urmarea efectiv produsă, constând în starea de pericol pentru siguranţa participanţilor la trafic, dar şi de vârsta fragedă a contravenientului, instanţa apreciază că se impune înlocuirea cu avertisment a sancţiunea amenzii în cuantum de 3 puncte-amendă aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenţie seria xx nr.xx din data de xx.xx.xxxx, emis de intimat, pentru contravenţia prevăzută de art. 161 alin. 1 lit. r) H.G. 1391/2006, sancţionată de art. 101 alin.1 pct. 8 din  O.U.G. 195/2002, precum şi înlocuirea cu avertisment a sancţiunii amenzii în cuantum de 3 puncte-amendă aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenţie seria PBTX nr.053386 din data de xx.xx.xxxx, emis de intimat, pentru contravenţia prevăzută de art. 14 lit. d) H.G. 1391/2006, sancţionată de art. 101 alin.1 pct. 8 din  O.U.G. 195/2002.

În ceea ce priveşte sancţiunea avertismentului aplicată contravenientului minor pentru comiterea contravenţiei prev. de art. 161 alin. 2 din H.G. 1391/2006, instanţa, considerând-o ca fiind temeinică, o va menţine.

Faţă de cele mai sus constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa va admite, în parte, plângerea contravenţională formulată de petentul xx, C.N.P.: xx, cu domiciliul în xx, asistat de xx, C.N.P. 1xx, cu domiciliul în xx în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean xx cu sediul în mun.xx şi va dispune înlocuirea cu avertisment a sancţiunii amenzii în cuantum de 3 puncte-amendă aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenţie seria xx nr.xx din data de xx.xx.xxxx, emis de intimat, pentru contravenţia prevăzută de art. 161 alin. 1 lit. r) H.G. 1391/2006, sancţionată de art. 101 alin.1 pct. 8 din  O.U.G. 195/2002, precum şi înlocuirea cu avertisment a sancţiunii amenzii în cuantum de 3 puncte-amendă aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenţie seria xx nr.xx din data de xx.xx.xxxx, emis de intimat, pentru contravenţia prevăzută de art. 14 lit. d) H.G. 1391/2006, sancţionată de art. 101 alin.1 pct. 8 din  O.U.G. 195/2002.Va menţine sancţiunea avertismentului aplicată pentru contravenţia prevăzută de art. 161 alin.2 H.G.1391/2006, precum şi celelalte dispoziţii ale procesului-verbal care nu contravin prezentei sentinţe.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite, în parte, plângerea contravenţională formulată de petentul xx C.N.P.: xx, cu domiciliul în xx, asistat de xx, C.N.P. xx, cu domiciliul în xx în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean xx, cu sediul în xx

Înlocuieşte cu avertisment sancţiunea amenzii în cuantum de 3 puncte-amendă aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenţie seria xx nr.xx din data de xx.xx.xxxx, emis de intimat, pentru contravenţia prevăzută de art. 161 alin. 1 lit. r) H.G. 1391/2006, sancţionată de art. 101 alin.1 pct. 8 din  O.U.G. 195/2002.

Înlocuieşte cu avertisment sancţiunea amenzii în cuantum de 3 puncte-amendă aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenţie seria xx nr.xx din data de xx.xx.xxxx, emis de intimat, pentru contravenţia prevăzută de art. 14 lit. d) H.G. 1391/2006, sancţionată de art. 101 alin.1 pct. 8 din  O.U.G. 195/2002.

Menţine sancţiunea avertismentului aplicată pentru contravenţia prevăzută de art. 161 alin.2 H.G.1391/2006, precum şi celelalte dispoziţii ale procesului-verbal care nu contravin prezentei sentinţe.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel putând fi depusă la Judecătoria Dorohoi.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare