Plângere contravenţională

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul J. R., la data de 20.02.2019, sub nr. …./…./…., petent  R. F. G. a chemat în judecată pe intimata C.N.A.D.N. S.A. SA, solicitând instanţei admiterea plângerii contravenţionale şi anularea procesului verbal de contravenţie seria R18 nr. 0728962  încheiat la data de 08.01.2019.

În fapt, a arătat că la data de 06.02.2019 a primit prin postă de la C.N.A.D.N. S.A.., procesul  verbal de contravenţie seria …. nr. …….  încheiat la data de 08.01.2019, prin care a fost sancţionat cu amendă pe motiv că a circulat  pe drumurile publice cu autoturismul cu nr. de înmatriculare nr. .. .. … fără a deţine rovinietă valabilă.

Petentul susţine că autoturismul menţionat mai sus i-a fost furat  de către numitul T.I.C.  în perioada 15.09.2019 orele 14- 16.09.2018 orele 19,30 din Municipiul R , jud. CS.

În drept, plângerea contravenţională nu a fost întemeiată .

Intimata a formulat întâmpinare (f.13-18), prin care a solicitat respingerea plângerii şi menţinerea procesului verbal de contravenţie seria … nr. …. încheiat la data de 08.01.2019, ca fiind temeinic şi legal.

În motivare, a arătat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale cuprinse în art.9 alin. 4 din O.G. nr. 15/2002 şi art.25, alin.1 din OG nr.2/2001.

A mai arătat că, în data de 15.09.2018, pe DN59 Km22+700m, pe raza localităţii J, jud. T a fost surprins circulând pe drumurile naţionale autoturismul cu numărul de înmatriculare ….-…, aparţinând petentului  R. F. G., fără a deţine rovinieta valabilă.

A mai  arătat că procesul verbal de  contravenţie a  fost  întocmit  cu  respectarea  prevederilor  art. 9 alin. 4  şi 5 din OG nr. 15/2002.

A menţionat  că, potrivit dispoziţiilor  art.8 alin.1 din OG nr. 15/2002, pentru lipsa rovinietei, procesul verbal se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării  contravenţiei, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenţiei pentru lipsa rovinietei  valabile  pentru  acelaşi autovehicul. A mai invocat dispoziţiile  art. 13  alin.1  din OG nr.  2/2001,  potrivit  cărora  aplicarea  sancţiunii  amenzii  contravenţionale se  prescrie  în termen de  6 luni de  la  data  săvârşirii faptei.

Or,  fapta a săvârşită în data de 15.09.2018, iar amenda a fost aplicată la data de 08.01.2019 când a fost întocmit procesul verbal contestat, astfel că termenul legal de prescripţie de 6 luni de la  săvârşirea faptei  prevăzut de  art.  13  alin. 1  din OG nr.  2 /2001, nu a  fost  încălcat.

Mai precizează că procesul verbal a fost comunicat contravenientului cu respectarea dispoziţiilor art.14 alin.1 din OG nr.2/2001, potrivit cărora „executarea sancţiunilor contravenţionale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenţiei  nu a fost  comunicat  contravenientului în termen de cel  mult  două  luni de la data aplicării sancţiunii”, inclusiv art. 9 alin. 8 din OG nr. 15/2002 potrivit cărora „pentru lipsa rovinietei valabile, procesul verbal se comunică  contravenientului în termen de cel mult  două  luni  de  la data constatării  contravenţiei .

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile C.proc.civ., OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, Ordinul MT nr. 611/2015, DCC 623/12.06.2012, nr.459/16.06.2015 şi nr.217/09.05.2013, decizia ICCJ 43/2016.

În faza de cercetare judecătorească s-a administrat proba cu înscrisuri.

Potrivit art. 19 din O.U.G. 80/2013, plângerea contravenţională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanţei aflată la dosar (f.7).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria … nr. …. din data de 08.01.2019, petentul R. F. G. a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 250,00 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, cu modificările şi completările ulterioare şi sancţionată de art. 8 alin. (32) din O.G. 15/2002, constând în aceea că, la data de 15.09.2018, ora 15:34, vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare CS-07-LRO, aparţinând petentului, a circulat pe DN59 km22+700m, loc. J., judeţul T., fără a deţine rovinietă valabilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2) din O.G. 15/2002, fapta de a circula fără a deţine rovinietă valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amenda contravenţională prevăzută în anexa 2 din O.G. nr. 15/2002.

Potrivit art. 7 din O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi a deţinerii rovinietei valabile, precum şi a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului, iar conform art. 1 alin.(1) lit. b), în înţelesul prezentei ordonanţe, termenul de utilizatori defineşte persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.

Conform prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa învestită cu soluţionarea plângerii verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, precum şi legalitatea şi temeinicia procesului verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Sub aspectul termenului de formulare a plângerii, instanţa constată că plângerea contravenţională a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 al.1 din OG 2/2001.

Sub aspectul legalităţii, instanţa constată că procesul-verbal de contravenţie a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispoziţiile art. 17 alin. (1) din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.

Procesul Verbal de Constatare a Contravenţiei este întocmit cu respectarea prevederilor legale, inclusiv a orientării impuse de către ICCJ prin Decizia 6/2015, respectiv semnat olograf de către agentul constatator.

În ceea ce priveşte respectarea dispoziţiilor art. 9 din OG nr. 15/2002 privind întocmirea şi comunicarea procesului verbal, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din O.G. 15/2002, pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal se comunica contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenţiei, interval pentru care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenţiei pentru lipsa rovinietei valabile pentru acelaşi vehicul, iar conform art. 13 alin. (1) din O.G. 2/2001, aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

Instanţa reţine că data constatării contravenţiei este data la care agentul constatator, urmărind imaginile video, captate cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare şi Control a Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R, identifică, în imaginile video, un anumit vehicul circulând fără a deţine rovinietă.

În speţă, fapta a fost săvârşită la data de 15.09.2018, iar amenda a fost aplicată la data de 08.01.2019, când a fost întocmit procesul verbal seria R18 nr. 0728962 de către CNAIR S.A., adică în termenul legal de prescripţie de 6 luni de la săvârşirea faptei, aşa cum prevede art. 13 alin. (1) din O.G 2/2001.

Pentru prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale şi prescripţia executării sancţiunii contravenţionale, textele de lege prevăd termene diferite: de 6 luni de la săvârşirea faptei (prescripţia aplicării sancţiunii) şi respectiv de 2 luni de la data întocmirii procesului verbal (prescripţia executării). Astfel agentul constatator poate, prin virtutea legii, să încheie un proces verbal în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei (prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale). Odată ce a fost întocmit procesul verbal, agentul constatator trebuie să îl comunice contravenientului în termen de 2 luni de la data întocmirii, sub sancţiunea prescripţiei executării.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa constată că deşi O.G nr. 2/2001 nu prevede nici o dispoziţie cu privire la forţa probantă a procesului verbal de contravenţie, există o prezumţie de legalitate şi realitate a acestuia având în vedere faptul că este vorba de un act administrativ.

Prezumţia de veridicitate si autenticitate este însă una relativă, fiind permisa de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil (cauza Anghel vs. România, 4 octombrie 2007).

Astfel, conform jurisprudenţei Curţii Europeană a Drepturilor Omului, prevederile art. 6 par. 2 din Convenţie nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumţie relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumţie fără de care ar fi practic imposibil să sancţionezi anumite încălcări ale legislaţiei în materia contravenţională (decizia Haiducu şi alţii c. României). Cu toate acestea, instanţele naţionale, prin hotărâri motivate, trebuie să analizeze motivele de nulitate invocate în speţă, iar dacă în urma administrării probelor solicitate consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumţia de nevinovăţie.

Pentru considerentele expuse, aplicabile şi prezentei cauze, instanţa reţine că prin acordarea posibilităţii dovedirii contrariului celor cuprinse în procesul verbal de contravenţie, nu s-a încălcat dreptul la apărare al contravenientei, fiind respectată prezumţia de nevinovăţie.

Pe fondul speţei, instanţa reţine că, potrivit probelor foto obţinute cu sistemul SIEGMCR, înaintate de organul constatator la dosarul cauzei, autoturismul înmatriculat cu nr. ..-..-… a fost surprins la data de 15.09.2018, ora 15:34, circulând pe DN59 km22+700m, loc. J., judeţul T., fără a deţine rovinietă valabilă.

 În urma verificărilor efectuate, pe baza datelor furnizate de MAI- Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, intimata a arătat că petentul a fost identificat ca fiind persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare a vehiculului, aspect necontestat de către petent.

 Petentul a arătat în plângerea contravenţională faptul că în perioada în care a fost săvârşită contravenţia pentru care acesta a fost sancţionat autovehiculul în cauză i-a fost furat. Instanţa reţine că acest aspect este confirmat de probele administrate în cauză şi nu este contestat nici de către intimată.

Astfel, conform adresei nr. …. din 07.02.2019 emise de către P.M.R. – Biroul Investigaţii Criminale rezultă faptul că se efectuează cercetări cu privire la sustragerea în perioada 15.09.2018 orele 14.00 – 16.09.2018 orele 19.30 a autoturismului marca OPEL cu nr. de înmatriculare  ..-..-…, proprietatea petentului.

Mai mult, a fost identificat şi autorul infracţiunii de furt, astfel cum rezultă din adresa menţionată supra (f.8).

Această situaţie de fapt este înţeleasă şi de către intimată care susţine faptul că deşi autovehiculul i-a fost sustras petentului, aceasta în temeiul dispoziţiilor art. 9 alin. 4 din O.G. nr. 15/2002 avea obligaţia de a constata săvârşirea contravenţiei şi de a aplica sancţiunea contravenţională.

De asemenea intimata mai invocă incidenţa dispoziţiilor art. 7, art. 8 coroborat cu art. 1 alin.1 lit. b din O.G. nr. 15/2002 susţinând faptul că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare revine persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare ca deţinător sau utilizator al autoturismului.

Faţă de cele menţionate mai sus instanţa reţine faptul că procesul - verbal seria … nr. …. a fost întocmit în acord cu dispoziţiile legale, astfel cum reiese şi din analiza legalităţii acestuia efectuată anterior, însă nu suntem în prezenţa săvârşirii unei fapte contravenţionale de către petent.

Art. 1 din  O.G. nr.2/2001 stipulează că Legea contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului B, a consiliului judeţean ori a CGMB.

Iar art.47 din O.G. nr.2/2001 prevăd că  Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură civilă, după caz.

 Art. 16 din Codul penal defineşte vinovăţia astfel:

(1) Fapta constituie infracţiune numai dacă a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de legea penală.

(2) Vinovăţie există când fapta este comisă cu intenţie, din culpă sau cu intenţie depăşită.

(3) Fapta este săvârşită cu intenţie când făptuitorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;

b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.

(4) Fapta este săvârşită din culpă, când făptuitorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;

b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.

(5) Există intenţie depăşită când fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.

(6) Fapta constând într-o acţiune sau inacţiune constituie infracţiune când este săvârşită cu intenţie. Fapta comisă din culpă constituie infracţiune numai când legea o prevede în mod expres.

Raportat la situaţia de fapt nu se poate reţine vreo formă de vinovăţie în sarcina petentului. Astfel, petentul nu a putut să prevadă rezultatul faptei sale şi nici nu trebuia sau putea să îl prevadă.

Conform art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România lit. d) reţeaua de drumuri naţionale din România - drumurile de interes naţional definite conform art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

e) tarif de utilizare - o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, reţeaua de drumuri naţionale din România, concesionată CNADNR - S.A.;

f) tarif de trecere - o anumită sumă care se plăteşte pentru un vehicul în funcţie de distanţa parcursă pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte, care face parte din reţeaua de drumuri naţionale din România, şi de tipul vehiculului;

j) rovinietă - înregistrarea în format electronic a tarifului de utilizare;

Conform art. 1 alin. 2^1  din O.G. nr. 15/2002 Tariful de utilizare se aplică pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum este definită la alin. (1) lit. d), cu excepţia sectoarelor de drum naţional aflate în intravilanul municipiilor între indicatoarele de intrare/ieşire în/din acestea.

Conform art. 1 alin. 7 din O.G. nr. 15/2002 Tariful de utilizare este structurat în funcţie de durata de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, astfel: o zi, 7 zile, 30 de zile, 90 de zile, 12 luni. Durata de utilizare cuprinde durata de parcurs, precum şi durata de staţionare.

Analizând dispoziţiile legale redate mai sus instanţa reţine faptul că tariful de utilizare respectiv de trecere este datorat doar în situaţia utilizării reţelei de drumuri naţionale din România, nu în orice situaţie şi se poate achiziţiona pe o anumită durată de timp în funcţie de necesitatea folosirii drumurilor menţionate. Prin urmare, acest tarif nu reprezintă o taxă impusă utilizatorilor, astfel cum aceştia sunt definiţi prin O.G. nr. 15/2002, în orice situaţie şi independent de folosirea sau nu a reţelei de drumuri naţionale din România.

Pe cale de consecinţă, petentul era obligat la plata tarifului de utilizare respectiv de trecere doar în situaţia în care ar fi plănuit să folosească reţeaua de drumuri naţionale din România sau ar fi putut să prevadă aceasta.

Or, în speţă cel care a utilizat maşina proprietatea petentului a intrat în mod nelegal în posesia acesteia şi a rulat pe un drum naţional, aspect care nu-i poate fi imputabil petentului.

Prin întâmpinare intimata susţine că deşi petentul a demonstrat faptul că vehiculul său a făcut obiectul infracţiunii de furt înaintea datei si orei săvârşirii contravenţiei, scopul punitiv şi educativ al sancţiunii nu poate fi atins în alt mod decât prin menţinerea amenzii iar petentul are la dispoziţie mai multe mijloace legale de a se îndrepta împotriva infractorului pentru acoperirea prejudiciului.

Instanţa nu poate reţine aceste afirmaţii pentru umătoarele considerente:

În primul rând nu se poate susţine atingerea scopului punitiv sau educativ al sancţiunii în situaţia în care nu există vinovăţie raportat la fapta săvârşită şi prin urmare nici contravenţie. Nu i se poate pretinde petentului să işi asume responsabilitatea pentru o situaţie care a fost dincolo de voinţa acestuia şi asupra căreia nu a avut vreun control.

În al doilea rând mijloacele legale care îl îndrituiesc pe petent să se îndrepte împotriva infractorului pentru acoperirea prejudiciului au în vedere prejudiciul rezultat din comiterea infracţiunii de furt (mai exact contravaloarea vehiculului sustras) şi nu sancţiunile aplicate în urma constatării săvârşirii contravenţiei. În acest sens sunt dispoziţiile art. 19 alin. 1 din Codul de Proc.penală  Acţiunea civilă (…) are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

Singurul mijloc legal pe care îl are petentul pentru desfiinţarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei este plângerea contravenţională conform art. 31 alin. 1 din O.G. nr.2/2001împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

Aşadar, sub aspectul elementelor constitutive ale contravenţiei reţinute în sarcina petentului, instanţa reţine faptul că nu reiese din probele administrate vinovăţia petentului, constatându-se lipsa de temeinicie a procesului-verbal atacat.

Având în vedere toate argumentele prezentate mai sus, tinând cont că prezumţia de temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenţiei a fost răsturnată, în temeiul art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanţa va admite plângerea contravenţională formulată de către petentul G.R.F. în contradictoriu cu intimata CNAIR S.A. şi va dispune anularea procesului verbal de contravenţie seria  … nr. …../…….

Admite plângerea contravenţională formulată de petentul G.R.F., având, domiciliat în R, C.C, nr. .., sc. ., ap…, jud. CS, în contradictoriu cu intimata C.N.A.I.R. S.A., nr. de înregistrare la Registrul Comerţului ../…/……., cont bancar ……….., deschis la …. Sector .., cu sediul în B sector ., Bd. D.G. nr. …, şi sediul procesual ales în B, sector ., B-dul. I. M., nr. ….

Anulează procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria … nr. …./…., întocmit de intimată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Reşiţa.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, azi data de 18.04.2019.

Domenii speta

Spete similare