Orodnanta presedentiala

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1454/2016

Şedinţa publică de la 18 Februarie 2016

Completul compus din:

PREŞEDINTE Grefier

Pe rol judecarea cauzei Minori şi familie privind pe reclamantul şi pe pârâta, având ca obiect ordonanţă preşedinţială.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică părţile nu se prezintă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică  din data de 17.02.2016, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa,  a amânat pronunţarea pentru data de 18.02.2016, când în aceeaşi compunere şi pentru aceleaşi motive a hotărât următoarele:

JUDECĂTORIA

DELIBERÂND:

Constată că, prin cererea principală înregistrată pe rolul instanţei la data de 12.12.2013, legal timbrată, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta. 

 S-a solicitat instanţei ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială să dispună modificarea convenţiei părţilor, în sensul stabilirii în favoarea reclamantului a unui program de vizitare a, născut la data de, în loc. Oradea, jud. Bihor, astfel :

-două ore lunea, miercurea şi vinerea începând cu ora 17,00;

-două sfârşituri de săptămână în fiecare lună de vineri ora 16,00 până duminica la ora 18, cu ridicare;

-sărbătorile de Crăciun şi Paşti o săptămână la reclamant, o săptămână la pârâtă;

-o lună vara,

ca măsură provizorie până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii ce formează obiectului Dosarului nr. ..../271/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Oradea.

Fără cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamantul învederează instanţei, pe de o parte, că a promovat o acţiune în justiţie al cărei obiect îl reprezintă cel din prezenta pricină şi care a fost dedusă judecăţii pe calea dreptului comun, iar, pe de altă parte, că interesul superior al minorului, precum şi dreptul său de părinte presupune luarea de urgenţă a măsurii solicitate.

Relevă faptul că de două luni nu şi-a văzut copilul.

Sunt invocate în drept dispoziţiile art. 401 Cod civil, art. 194, art. 997 Cod procedură civilă.

Pârâta se opune admiterii cererii considerând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, respectiv urgenţa, apreciind că reclamantul nu deţine la domiciliul său condiţii igienice adecvate şi că, dată fiind vârsta fragedă a minorului, nu are abilităţi parentale necesare pentru îngrijirea lui, acesta fiind total dependent de mamă. 

Cu cheltuieli de judecată.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Ca urmare a convieţuirii părţilor s-a născut minorul la data de, în loc. Oradea, jud. Bihor.

Căsătoria acestora a fost desfăcută de comun acord în faţa notarului, locuinţa minorului fiind stabilită la pârâtă, convenindu-se un program de vizitare în favoarea reclamantului, după cum urmează:

-două ore lunea, miercurea şi vinerea începând cu ora 17,00;

-ori de câte ori doreşte reclamantul, cu acordul pârâtei, acord cerut înainte cu 24 ore.

Aşa cum au afirmat părţile şi martorii, programul de vizitare a fost, în general, respectat de ambele părţi cu mici excepţii din cauza reclamantului care este şofer şi efectuează curse externe.

Relaţiile dintre părinţi au fost de colaborare în ceea ce priveşte vizitarea minorului, fapt confirmat de sms-urile prezentate instanţei, problemele s-au ivit în urmă cu două luni când pârâta s-a mutat cu minorul la părinţii săi, moment în care l-a notificat pe reclamant ca să-şi exercite programul de vizitare la domiciliul acestora.

Legea a creat un mijloc procedural rapid şi lipsit de formalism pentru luarea unor masuri provizorii în cazuri ce reclamă urgentă. Scopul ordonanţei este acela de a evita pierderea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, de a preveni o daună iminentă ce nu s-ar putea repara şi de a înlătura eventualele piedici ivite în cursul executării silite. Este evident că asemenea măsuri şi o intervenţie atât de promptă a justiţiei nu se poate realiza în cadrul procedurii de drept comun, ci numai în condiţiile unei proceduri suple şi operative.

Importanţa instituţiei „ordonanţei preşedinţiale” decurge tocmai din natura măsurilor ce pot fi luate de judecător, dar şi din eficienţa deosebită a procedurii instituite în acest scop.

Conform prevederilor art. 996 Cod procedură civilă, instanţa de judecată stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

La aliniatul cinci al textului de lege precizat se prevede că pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

Urgenţa luării măsurii solicitate se justifică ţinând cont de interesul superior al minorului de a avea şi păstra legături cu părintele nerezident, respectiv cu reclamantul.

Acest fapt, este suficient pentru a reţine că aparenţa dreptului este în favoarea reclamantului ştiut fiind că atunci când soluţionează o cerere de ordonanţa preşedinţiala, instanţa nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părţi, dar pentru ca soluţia să nu fie arbitrară va cerceta aparenţa acestui drept. În literatura juridică, se arată că judecătorul face un examen sumar al cauzei, legea dându-i dreptul să „pipăie fondul” pentru a vedea de partea cui este aparenţa dreptului.

Pentru a puncta succint şi alte motive pentru care instanţa apreciază că în speţă aparenţa dreptului înclină spre reclamant se va face referire în concret la următoarele:

Prin declaraţiile martorilor audiaţi se atestă faptul că din pricina serviciului reclamantul nu a reuşit să exercite întocmai programul de vizitare în limitele convenite de foştii soţi, dar motivele care l-au împiedicat sunt de natură obiectivă atâta timp cât obligaţiile de serviciu au determinat acest fapt.

Şi chiar dacă nu s-ar fi probat natura obiectivă a acestora nerespectarea programului de vizitare nu constituie prin ea însăşi un temei care să justifice obstrucţionarea lui.

Este în interesul superior al copilului, dar şi al părintelui la care nu a fost stabilită locuinţa minorului să aibă o viaţă de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin menţinerea legăturilor personale în mod efectiv, fără ingerinţă din partea celuilalt părinte, astfel încât împiedicarea ori limitarea drepturilor fireşti dintre părinte şi copil este de natură să afecteze dreptul la respectarea vieţii de familie garantat de art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Aprecierea modalităţii de vizitare a minorului de către părintele nerezident şi, eventual, de către bunici se face prin fixarea unui program în limite suficiente şi rezonabile.

Susţinerea că vârsta minorului presupune o supraveghere permanentă din partea mamei nu va fi primită de instanţă, pârâta însăşi recunoscând şi martorii relatând că în mai multe nopţi şi chiar zile copilul a rămas în grija bunicilor materni.

Nici aspectul privitor la nedeţinerea de către reclamant a unor condiţii igienice în locuinţă din cauza prezenţei animalelor de companie nu va produce consecinţe juridice atâta timp cât prin depoziţiile de martori s-a dovedit că reclamantul locuieşte le etaj, iar mama sa, care are un câine de companie şi pisici, stă la parter.

De altfel, studii de specialitate au atestat influenţa pozitivă a prezenţei animalelor în viaţa copiilor, aşa că instanţa apreciază că dezvoltarea minorului nu este pusă în pericol din acest motiv.

Invocarea de către reclamant a unei stări tensionate între acesta şi bunicii materni ai copilului nu prezintă relevanţă juridică deoarece din perspectiva programului de vizitare interesează raporturile dintre tată şi minor, iar nu relaţiile dintre părinţi şi rudele lor.

Cu alte cuvinte, în raport de obiectul cererii se impune a verifica, în principal, relaţiile existente între tată şi copil pentru a determina dacă respectarea interesului minorului impune restrângerea, menţinerea sau extinderea programului de vizitare.

Însăşi bunica maternă, care a fost prezentă la unele vizite efectuate de reclamant, a caracterizat relaţia dintre acesta şi minor ca fiind una firească, normală, copilul fiind ataşat de tată.

Vârsta minorului nu reprezintă un impediment ca el să nu rămână la domiciliul tatălui; are totuşi doi ani, nu presupune alăptare la sân.

Nu rezultă din vreo împrejurare că tatăl nu oferă suficiente garanţii că în raport de vârsta minorului ar putea răspunde în mod adecvat nevoilor acestuia de hrănire, igienă şi supraveghere.

De altfel, aşa cum pârâta este ajutată de părinţii săi în ceea ce priveşte creşterea minorului, aşa şi reclamantul poate fi sprijinit de mama sa, care locuieşte în acelaşi imobil şi este legată afectiv de copil din moment ce i-a solicitat pârâtei  permisiunea de a-l vedea.

Mai mult implicarea efectivă sub toate aspectele în creşterea copilului ar spori responsabilitatea reclamantului, i-ar dezvolta competenţele parentale şi ar duce la conştientizarea gradului de implicare a unui părinte în viaţa copilului, cu posibile efecte pozitive în ceea ce priveşte relaţia de comunicare cu fosta soţie.

Prezenţa efectivă a tatălui în viaţa copilului influenţează pozitiv starea minorului, care va dobândi încredere şi în acesta, îl va face să aibă un sentiment de siguranţă când se află în preajma lui (procese care necesită timp).

Şi pentru mamă este benefic să aibă la dispoziţie timp pentru viaţa ei personală, profesională, sentimentală şi trebuie să înţeleagă faptul că celălalt părinte trebuie implicat sub toate aspectele în educarea, îngrijirea copilului.

Existând acţiunea de drept comun pe rolul instanţei este îndeplinită şi condiţia neprejudecării fondului, după cum şi cea a caracterului vremelnic al măsurii ce va fi luată în prezenta cauză.

Având ca temei considerentele expuse, precum şi textele de lege evocate, instanţa va admite cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul, în sensul că stabileşte în favoarea reclamantului următorul program de vizitare a minorului, născut la data de, în loc. Oradea, jud. Bihor:

-două ore lunea, miercurea şi vinerea începând cu ora 17,00;

-două sfârşituri de săptămână în fiecare lună de vineri ora 16,00 până duminica la ora 18, cu ridicare;

-sărbătorile de Crăciun şi Paşti o săptămână la reclamant, o săptămână la pârâtă;

-o lună vara,

ca măsură provizorie până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii ce formează obiectului Dosarului nr. ..../271/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Oradea.

Se va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul cu domiciliul procedural ales  în loc. Oradea, str., jud. Bihor împotriva pârâtei cu domiciliul în loc. Oradea, jud. Bihor şi, în consecinţă:

Modifică programul de vizitare a minorului, născut la data de, în loc. Oradea, jud. Bihor, convenit de părţi cu ocazia divorţului în favoarea reclamantului, în sensul următor:

-două ore lunea, miercurea şi vinerea începând cu ora 17,00;

-două sfârşituri de săptămână în fiecare lună de vineri ora 16,00 până duminica la ora 18, cu ridicare;

-sărbătorile de Crăciun şi Paşti o săptămână la reclamant, o săptămână la pârâtă;

-o lună vara,

ca măsură provizorie până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii ce formează obiectului Dosarului nr. ..../271/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Oradea.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu  apel în 5 zile de la pronunţare, depus la Judecătoria Oradea.

Pronunţată în şedinţa publică din 18.02.2016.

Domenii speta

Spete similare