Obligaţie de a face. Solicitare de obligare a pârâtului la punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2018:........

Dosar nr. 1645/63/2017

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 85/2018

Şedinţa publică de la data de 12 Februarie 2018

Completul de judecată este constituit din:

Preşedinte - .................

Grefier - .............

Pe rol, se află pronunţarea asupra dezbaterilor care au avut loc în şedinţa publică din data de ............ şi consemnate în încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, privind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul ............., în contradictoriu cu pârâtul ..............., având ca obiect obligaţie de a face.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de .............., când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 N.C.P.C., a amânat pronunţarea, în mod succesiv, pentru data de .......... şi, respectiv, pentru data de azi, ............., când a hotărât următoarele:

T R I B U N A L U L,

Asupra cauzei  civile de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Dolj– Secţia I Civilă, la data de ............, sub nr. ..........., reclamantul ............ a formulat cerere de chemare în judecată a ..............., solicitând obligarea .............. să pună în executare Hotărârea nr. .............., pronunţată de către ............... şi să-i fie restituită suma de 495.513 lei şi suma de 241.758 lei, reprezentând valoarea imobilului şi a suprafeţei de 66 mp teren, situat în ....... .............

Reclamantul a arătat că acest imobil, proprietatea bunicului său a intrat în posesia statului prin mijloace abuzive şi, întrucât în urma cererilor adresate în instanţă nu i-a fost restituit în natură a înţeles să solicite despăgubiri prin punerea în executare a ..............., pronunţată de către ............., având în vedere şi considerentele deciziei nr. ................, pronunţată de Î.C.C.J.

Mai arată că, la data de ........... a cerut ............ să pună în executare această hotărâre şi la data de ........... i s-a adus la cunoştinţă, printr-o adresă, faptul că i s-a respins cererea.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legea nr. 112/1995, Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005, Legea nr. 165/2013, Codul civil, Constituţia României şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin Încheierea din data de .................., Tribunalul Dolj - Secția I Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale specializate, invocată din oficiu.

A declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, formulată de către reclamantul .........., în contradictoriu cu pârâtul ..........., în favoarea Secţiei Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Dolj.

Pentru a pronunța această încheiere, Tribuunalul Dolj - Secţia I Civilă, a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de .........., sub nr. ..........., reclamantul ................. a chemat în judecată .........., solicitând obligarea ............... să pună în executare Hotărârea nr. ............, pronunţată de către ............., să-i fie restituită suma de 495.513 lei şi suma de 241.758 lei, reprezentând valoarea imobilului şi a suprafeţei de 66 m.p. teren, situat în ..............

Astfel, plecând de la obiectul cererii de chemare în judecată şi starea de fapt astfel cum au fost arătate de reclamant, tribunalul consideră că acţiunea dedusă judecăţii poate fi calificată, în temeiul art. 22 alin. 4 N.C.P.C., ca fiind o cerere formulată în materia contenciosului administrativ.

Aşadar, reclamantul a solicitat obligarea .............., în calitate de reprezentant legal al ..........., la punerea în executare a hotărârii nr. ............, adoptată de ............... şi la plata sumei de 495.513 lei şi a sumei de 241.758 lei, reprezentând valoarea imobilului şi a suprafeţei de 66 m.p. teren, situat în ..........., fostă proprietate a bunicului său, ............

Prin hotărârea menţionată mai sus, .......... a aprobat acordarea despăgubirilor pentru imobilul respectiv, dispunând şi evaluarea de către comisia tehnică de specialitate a imobilului, dar şi actualizarea valorii despăgubirilor la data plăţii, urmând ca plata acestora să se facă de ............

Prin anexa la Hotărârea nr. .........., au fost aprobate valorile imobilelor, astfel cum au fost indicate de către reclamant în acţiune.

Prezentul demers judiciar al reclamantului se întemeiază astfel pe refuzul unei autorităţi publice de a pune în executare şi de a efectua plata despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. ................

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că, în cauză, cererea de chemare în judecată are, ca şi corespondent în drept, dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, potrivit cărora "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public", dar şi dispoziţiile art. 8 alin. 1 teza a II-a din acelaşi act normativ, conform cărora "… se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim"

La Tribunalul Dolj - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr. ...........

Prin încheierea din data de .........., s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei Contencios Administrativ şi Fiscal din cadrul Tribunalului Dolj.

A declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul .........., în contradictoriu cu pârâtul .........., având ca obiect obligarea la plata despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. ........, adoptată de ............ -, în favoarea Secţiei I Civilă din cadrul Tribunalului Dolj.

A constatat conflictul negativ de competenţă între Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal şi Secţia I Civilă din cadrul Tribunalului Dolj.

În baza art. 134 N. C.p.civ., a suspendat judecarea cauzei şi înaintează dosarul Curţii de Apel Craiova, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Dolj - Secția Contencios Administrativ Și Fiscal a reținut că ,art. 24 din Legea nr. 112/1995 statuează în mod clar că "Rezolvarea cererilor privind restituirea în natură sau despăgubirea pentru imobilele cu destinaţia de locuinţe trecute în proprietatea statului se face numai în temeiul prevederilor prezentei legi".

Prin urmare, este incontestabil că litigiul dedus judecăţii, având ca obiect plata despăgubirilor pentru un imobil (teren şi construcţie) trecut în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, şi care se afla în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989 -, nu poate fi soluţionat decât în baza dispoziţiilor din Legea nr. 112/1995 şi nu în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Este adevărat că Legea nr. 112/1995 nu reglementează în mod expres situaţia în care se formulează "cerere de obligare la plata efectivă a sumei stabilite anterior, printr-o hotărâre adoptată de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, cu titlu de despăgubiri pentru imobilul care nu se mai poate restitui în natură", de altfel, într-o astfel de ipoteză, persoana care solicită plata despăgubirilor, având deja un titlu executoriu, putea trece la executarea silită în cazul în care debitorul nu-şi îndeplinea obligaţia de bună-voie, nefiind necesar a cerere instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să i se constituie un al doilea titlu executoriu -, însă trebuie urmată, prin analogie, regula consacrată de art. 18 din Legea anterior menţionată – care consacră în mod expres posibilitatea de a supune controlului judecătoresc "Hotărârile comisiilor judeţene, ale comisiei municipiului Bucureşti şi ale comisiei sectorului agricol Ilfov ..., potrivit legii civile".

În altă ordine de idei, este de remarcat că şi celelalte acte normative invocate de reclamant în susţinerea acţiunii – Legea nr. 10/2001 (privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989) şi Legea nr. 165/2013 (privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România), stabilesc tot în competenţa instanţei civile soluţionarea litigiilor referitoare la regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Astfel, art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 stabileşte că "Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării", în timp ce art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 prevede că "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii".

Aşadar, este indubitabil că aparţine instanţei civile, şi nu instanţei specializate în soluţionarea litigiilor în materia contenciosului administrativ, competenţa de soluţionare a litigiului dedus judecăţii.

Cât despre instanţa civilă competentă materială a soluţiona acţiunea, în condiţiile în care suma pretinsă de reclamant depăşeşte valoarea de 200.000 lei, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată aparţine Secţiei I Civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 95 pct. 1, coroborate cu art. 94 pct. 1 lit. k) N. C.p.civ. 

Pentru considerentele expuse, a admis excepţia invocată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei I Civilă din cadrul Tribunalului Dolj.

Totodată, constatându-se conflictul negativ de competenţă între Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal şi Secţiei I Civilă din cadrul Tribunalului Dolj, instanţa a dat eficienţă prevederilor art. 134 din N. C.p.civ., în sensul că a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Craiova, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

La Curtea de Apel Craiova, cauza a fost înregistrată sub nr. ...........

Prin  sentinţa nr. .........., pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. ..........., a fost stabilită  competenţa materială de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul .........., în contradictoriu cu pârâtul .........., în favoarea Tribunalului Dolj - Secţia I Civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a apreciat ca fiind competentă în soluţionarea cauzei Secţia  I Civilă a Tribunalului Dolj.

Prin prezentul demers judiciar al reclamantului se contestă refuzul unei autorităţi publice de a pune în executare şi de a efectua plata despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. ............

În cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, potrivit cărora "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public", şi nici art. 2 alin 2 potrivit căruia „se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim..”.

Dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea 554/2004 definesc refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere, respectiv „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile”.

În cauză este respinsă cererea reclamantului de punere în executare a hotărârii nr. .........., act prin care se stabileau despăgubiri pentru imobilul care a aparţinut autorului ........... Respingerea acestei cereri nu poate fi asimilată unui refuz nejustificat în sensul definit de Legea nr. 554/2004, potrivit celor arătate mai sus, nefiind o exprimare explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane referitoare la un drept sau interes legitim, ci un refuz de executare, care nu se încadrează nici pe a doua ipoteză a definiţiei, respectiv nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile, având în vedere că, în speţă, se pune problema executării unui act emis în temeiul unei proceduri speciale, prevăzută de Legea 112/1995, şi nu a unui act administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a unei cereri sau a plângerii prealabile. Or, potrivit art. 24 din Legea nr. 112/1995, "Rezolvarea cererilor privind restituirea în natură sau despăgubirea pentru imobilele cu destinaţia de locuinţe trecute în proprietatea statului se face numai în temeiul prevederilor prezentei legi".

Prin urmare, litigiul dedus judecăţii, având ca obiect plata despăgubirilor pentru un imobil  trecut în proprietatea statului, se soluţionează potrivit normelor de competenţă de drept comun, instanţa competentă material să soluţioneze astfel de cereri fiind instanţa civilă.

În ceea ce priveşte instanţa civilă competentă materială a soluţiona acţiunea, având în vedere că suma pretinsă de reclamant depăşeşte valoarea de 200.000 lei, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată aparţine Secţiei I Civilă a Tribunalului Dolj, în temeiul dispoziţiilor art. 95 pct. 1, coroborate cu art. 94 pct. 1 lit. k) C.p.civ., instanţă în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul şi sediul părţile.

În raport de aceste considerente şi faţă de dispoziţiile art. 135 alin. 4 C.p.civ., Curtea a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj - Secţia I Civilă.

I. Analizând cu prioritate, conform art. 248 alin. 1 N.C.P.C., excepţiile procesuale de fond, absolute şi peremptorii, invocate prin întâmpinare, instanţa reţine următoarele considerente de fapt şi de drept:

1. Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat

Pârâtul a invocat această excepţie, prin raportare la cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. .........., în care au fost pronunţate sentinţa civilă nr. ........... a Tribunalului Olt - Secţia I Civilă şi decizia civilă nr. ............... a Curţii de Apel Craiova.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată iniţial sub nr. .........., pe rolul Tribunalului Olt - Secţia a II-a Civilă de Contencios Administrativ şi Fiscal, reclamantul .........., moștenitor legal al mamei sale ..........., i-a chemat în judecată pe pârâţii .............., solicitând, în teză principală, să fie obligaţi pârâţii .............. să pună în aplicare şi în executare hotărârea nr. .............., iar, în teză subsidiară, să fie obligată pârâta ............. să facă toate demersurile necesare pentru a-i fi acordate reclamantului măsuri compensatorii.

În cauza de faţă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului ............., să pună în executare hotărârea nr. ............., în sensul de a-i restitui sumele de 495.513 lei ROL şi suma de 241.758 lei ROL, reprezentând valoarea construcției şi a suprafeţei de 66 m.p. aferentă acesteia, imobile situate în .........., fostă proprietate a bunicului său, .............., urmând ca aceste sume de bani să fie reactualizate la data plăţii, ţinându-se cont de rata leu/dolar USA şi dobânzile bancare aferente.

Potrivit art. 431 alin. 1 N.C.P.C., "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Aceste dispoziţii legale privesc tripla identitate de părţi, obiect şi cauză dintre două cereri de chemare în judecată, condiţie care trebuie întrunită pentru a se putea admite excepţia autorităţii de lucru judecat, ca excepţie procesuală de fond, absolută şi peremptorie, reglementată de dispoziţiile art. 432 N.C.P.C.

Între cererea de chemare în judecată din prezenta cauză şi cea din litigiul evocat anterior nu există identitate de părţi, deoarece pârâtul Statul Român nu a figurat ca şi parte litigantă în dosarul nr. .............

De asemenea, nu există nici identitate totală de obiect, deoarece în litigiul anterior a fost formulat un petit privind obligarea ............... la a face toate demersurile necesare pentru acordarea de măsuri compensatorii, capăt de cerere care nu se regăseşte în acţiunea din prezenta cauză.

Drept urmare, nefiind întrunită tripla identitate prevăzută de art. 431 alin. 1 N.C.P.C., în ceea ce priveşte aspectele menţionate, tribunalul constată că excepţia autorităţii de lucru judecat este neîntemeiată şi urmează să o respingă.

2. În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune

Pârâtul invocă dispoziţiile art. 13 alin. 4 din Legea nr. 112/1995, care prevăd că "Plata despăgubirilor se face de către Ministerul Finanţelor, prin serviciile publice descentralizate ale acestuia (...) în conturile bancare sau C.E.C., indicate de beneficiarii despăgubirilor, pe baza actului prin care se dispune acordarea despăgubirii şi comunicat conform art. 19, după 12 luni de la încheierea lucrărilor de evaluare, dar nu mai târziu de 24 de luni".

Acest termen este unul prohibitiv (dilatoriu), reglementat în favoarea ..........., care trebuia să efectueze plata în cel mult 24 de luni de la data încheierii lucrărilor de evaluare.

Aşadar, nu discutăm de un termen imperativ, de decădere, cum în mod greşit susţine pârâtul prin întâmpinare, astfel că, după împlinirea celor 24 de luni, se naşte dreptul persoanei beneficiare a despăgubirii de a solicita plata acesteia.

Referitor la termenul general de prescripţie de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958, invocat de către pârât, în opinia căruia acesta curge de la expirarea termenului de 24 de luni prevăzut de art. 13 alin. 4 din Legea nr. 112/1995, tribunalul apreciază că acest termen de prescripţie nu este incident în cauză, întrucât în dosarul de faţă reclamantul nu solicită să i se recunoască dreptul de despăgubire, pentru a putea discuta de dreptul material la acţiune.

Dreptul la despăgubire a fost consfinţit definitiv prin hotărârea nr. .............. a ............., din cadrul ..............., ceea ce solicită reclamantul din cauză fiind doar obligarea pârâtului la punerea în executare a acestei hotărâri.

Pârâtul nu a invocat in limine litis, prin întâmpinare, conform art. 201 alin. 1 N.C.P.C., excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, motiv de ordine publică care era mai potrivit pentru a fi invocat în cauză, intervenind astfel decăderea din dreptul de a mai ridica această excepţie relativă, sancţiune prevăzută de dispoziţiile art. 208 alin. 2 N.C.P.C.

De aceea, tribunalul consideră că sunt absolut eronate argumentele pârâtului, aceleaşi cu cele inserate în răspunsul nr. .......... (fila 27 dosar), emis de ............ la cererea reclamantului de a pune în executare hotărârea prin care i s-a stabilit dreptul la despăgubiri.

Cum se va arăta mai jos în cuprinsul prezentelor considerente referitor la cererea de chemare în judecată, solicitarea reclamantului de a obliga pârâtul la punerea în executare a titlului de creanţă, nu este supusă niciunui termen de prescripţie, deci, nu este prescriptibilă, întrucât nu există o dispoziţie legală în acest sens, în cauză nefiind aplicabil dreptul comun în ceea ce priveşte dreptul de a cere executarea hotărârii nr. ............

Drept urmare, instanţa va respinge şi această excepţie procesuală, ca neîntemeiată.

II. Analizând cererea de chemare în judecată, în raport cu motivele invocate, probele administrate în cauză şi dispoziţiile legale aplicabile, tribunalul reţine următoarele considerente de fapt şi de drept:

Cu toate că prezentul demers judiciar trebuia, în mod firesc, să urmeze procedura în faţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere refuzul autorităţii publice competente de a soluţiona cererea ce i-a fost adresată, exprimat în mod explicit prin răspunsul nr. ................ (fila 27 dosar), în urma pronunţării regulatorului de competenţă, chiar dacă acesta ar putea fi considerat greşit, completul de judecată din cadrul Secţiei I Civile a Tribunalului Dolj este obligat să soluționeze cererea reclamantului, ţinând însă cont de temeiul de drept specific materiei civile, deşi cererea impunea o altă specializare, cea dată de Legea nr. 554/2004.

Astfel, reclamantul ......... a solicitat obligarea pârâtului .......... la punerea în executare a hotărârii nr. ................

Executarea se face prin plata despăgubirilor, potrivit art. 13 alin. 4, 5, 6, 7 din Legea nr. 112/1995.

În prezent, există o procedură specială administrativă de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, precum şi de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal, procedură aprobată prin Ordinul nr. 1899/22.12.2004 al ministrului Finanţelor Publice, intrat în vigoare la data de 05.01.2005.

Potrivit capitolului I pct. 1 din această procedură, sumele care se restituie contribuabililor sunt cele prevăzute la art. 112 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, text de lege devenit ulterior art. 117, în speţă fiind vorba de situaţia prevăzută de art. 117 alin. 1 lit. f).

Conform pct. 3 alin. 2 din Capitolul I al procedurii menţionate, cererea de restituire va fi însoţită de copii de pe documentele din care rezultă că suma a fost plătită la buget pentru sumele plătite fără existenţa unui titlu de creanţă, precum şi de copii legalizate de pe hotărârile definitive şi irevocabile sau de pe decizii ale organelor jurisdicţionale sau administrative, după caz, pentru sumele stabilite prin acestea.

În dosarul de faţă, este vorba de o decizie (denumită "hotărâre") a unui organ administrativ ............., fiind evident că punerea în executare se face potrivit acestei proceduri speciale administrative, aprobate prin Ordinul nr. 1899/2004, şi nu prin intermediul procedurii execuţionale silite de drept comun, reglementată de Codul de procedură civilă.

Referitor la termenul legal de prescripţie de 5 ani a dreptului de a cere restituirea, prevăzut de pct. 3 alin. 1 din procedura specială menţionată, instanţa apreciază că, în ceea ce priveşte dreptul de creanţă al reclamantului, acest termen nu este aplicabil.

Dreptul autoarei reclamantului de a cere plata despăgubirilor s-a născut în anul 2000, mai precis la data de ............, când au expirat cele 24 de luni de la data încheierii lucrărilor de evaluare, întrucât aceste lucrări s-au finalizat la data de .........., când evaluarea efectuată la ........... de către comisia tehnică de specialitate a fost aprobată de .............., astfel cum rezultă din anexa la hotărârea nr. ..............., aflată la fila 22 dosar.

În acel moment era în vigoare O.G. nr. 11/23.01.1996, privind executarea creanţelor bugetare, act normativ care nu prevedea termenul de 5 ani de prescripţie a dreptului de a cere restituirea, acest termen fiind introdus pentru prima dată prin O.G. nr. 61/2002, intrată în vigoare la data de 01.01.2003.

Aşadar, la data când s-a născut dreptul autoarei reclamantului de a solicita plata despăgubirilor în baza hotărârii nr. ............. legea nu prevedea un termen de prescripţie a dreptului de a cere restituirea, aşa încât, având în vedere principiul neretroactivităţii legii civile, în cauză nu este aplicabil termenul de 5 ani prevăzut de pct. 3 alin. 1 din Capitolul I al procedurii aprobate prin Ordinul nr. 1899/2004.

Motivul pentru care acest termen de prescripţie a fost menţionat în Procedura din 22.12.2004 este acela că în anul 2004 era deja reglementat de lege (art. 131 din O.G. nr. 92/2003), fiind introdus pentru prima dată prin O.G. nr. 61/29.08.2002 (art. 142).

Atât timp cât reclamantului nu îi este aplicabil termenul legal de prescripţie a dreptului de a cere restituirea, acesta poate obţine, oricând, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârea nr. ..........., fiind astfel nejustificat refuzul .............., în calitate de serviciu public descentralizat al .............., de a plăti reclamantului, în calitate de moştenitor legal al persoanei îndreptăţite ..............., sumele de bani stabilite cu titlu de despăgubire în anul 1996.

Nu în ultimul rând, instanţa apreciază că la pronunţarea hotărârii este obligată să ţină cont şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Astfel cum a statuat în repetate rânduri această instanţă europeană (a se vedea, de pildă, cauza Păşcoi şi alţii împotriva României), o decizie precum hotărârea nr. ................, definitivă şi nerevocată, constituie un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, iar neexecutarea acesteia sau executarea cu întârziere constituie o încălcare flagrantă a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, care prevede că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor".

 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat de fiecare dată necesitatea ca autorităţile statului să depună toate eforturile pentru a executa în totalitate şi în timp util deciziile interne, indiferent că sunt pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de organe administrative ale statului.

Respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale constituie însăşi esenţa unei societăţi democratice, iar obligaţia statelor de a se conforma cu bună-credinţă obligaţiilor asumate constituie un principiu fundamental al răspunderii internaţionale a acestora, încălcarea acestei obligaţii constituind un act ilicit şi deschizând posibilitatea corelativă de reacţie prin mijloace şi măsuri admise în dreptul internaţional împotriva încălcării acestei obligaţii.

Un instrument juridic de largă rezonanţă, atît prin procedura pe care a instituit-o, cât şi prin spectrul larg al drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului cărora li se consacră, îl constituie Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care a fost ratificată de ţara noastră prin Legea nr. 30/1994.

Prin aderarea la Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, România şi-a asumat obligaţia de a garanta respectarea şi apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, proclamate de Convenţie, tuturor persoanelor aflate sub jurisdicţia sa.

Responsabilitatea primară de a asigura respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute de Convenţia Europeană, potrivit principiului subsidiarităţii, îi revine Statului. Acest principiu prezumă faptul că, înainte de a apela la instituţiile Convenţiei, orice reclamant trebuie să fi adresat plângerea sa tuturor acelor instituţii naţionale care ar putea oferi un remediu eficient şi adecvat în împrejurările cauzei, deoarece Statul respondent „trebuie să aibă mai întâi şansa de a redresa situaţia la care se face referire prin propriile mijloace şi în cadrul sistemului juridic naţional”.

Totodată, acest principiu reflectă nu numai existenţa remediilor de redresare, dar şi obligaţia primordială a tuturor autorităţilor, în special, a instanţelor de judecată, de a preveni încălcările prin aplicarea directă a Convenţiei Europene în deciziile lor.

În cauza de faţă, ..........., prin reprezentantul său legal, ............., refuză în mod absolut nejustificat şi abuziv să-i plătească reclamantului despăgubirile cuvenite, încălcându-i, cu exces de putere şi în mod grosolan, dreptul la respectarea bunurilor sale, prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, motiv pentru care România poate fi condamnată oricând de Curtea Europeană a Drepturilor Omului într-o eventuală cerere pe care persoana îndreptăţită i-ar adresa-o, dacă instanțele naţionale nu ar pune capăt abuzului săvârşit, obligând pârâtul să execute decizia/hotărârea organului administrativ, emisă în anul 1996, aşadar, cu peste 20 de ani în urmă.

Se mai impune precizarea că reclamantul nu a putut niciodată să recurgă la procedura executării silite de drept comun, pentru simplul fapt că hotărârea de plată a despăgubirilor nr. ........... nu reprezintă titlu executoriu, nici în accepţiunea vechiului Cod de procedură civilă de la 1864 şi nici în accepţiunea actualei legi procesuale civile (noul Cod de procedură civilă intrat în vigoare la data de 15.02.2013), deoarece nu poate fi identificată vreo dispoziţie legală care să îi confere caracterul de titlu executoriu, iar, pe de altă parte, începând cu data de 22.12.2004, s-a instituit o procedură specială administrativă de restituire a sumelor de la buget, care exclude procedura execuţională silită de drept comun.

Oricum, statul era obligat să pună în executare, din oficiu, această decizie administrativă, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 13 alin. 4, art. 19 şi art. 20 din Legea nr. 112/1995.

Acestea sunt considerentele legale pentru care instanţa apreciază că acţiunea este întemeiată, urmând ca, în baza art. 1527 din noul Cod civil, art. 397 alin. 1, art. 424 alin. 1 şi art. 425 N.C.P.C., să o admită şi să oblige pârâtul ............, iar acesta din urmă prin ..........., să pună în executare hotărârea nr. ................, prin emiterea unei decizii de restituire, în sensul de a plăti/restitui reclamantului ..........., în calitate de moştenitor legal (descendent de gradul I) al petentei defuncte ..........., următoarele sume de bani:

- suma de 495.513 ROL, reprezentând valoarea apartamentului/locuinţei nr. 1 din clădirea situată în ..............., sumă ce va fi actualizată la data plăţii efective, începând cu data de 01.01.1990, conform art. 13 alin. 5 din Legea nr. 112/1995;

- suma de 241.758 ROL, reprezentând valoarea terenului în suprafaţă de 66 m.p., aferent apartamentului/locuinţei nr. 1 din clădirea situată în ............., sumă ce va fi actualizată la data plăţii efective, începând cu data de 28.02.1992, conform art. 13 alin. 5 din Legea nr. 112/1995.

Se observă că sumele de bani sunt stabilite în anul 1996, deci, înainte de a apărea procesul de denominare a monedei naţionale, care a intervenit la data de 01.07.2005, astfel că acestea nu pot fi exprimate decât în lei vechi (ROL), sume a căror actualizare se va face la data plăţii, potrivit art. 13 alin. 5 din Legea nr. 112/1995, respectiv, luând ca bază salariul mediu pe economie din ultima lună a trimestrului expirat, deci, nu se va ţine cont de rata de schimb leu/dolar SUA sau de dobânzile bancare, cum în mod nelegal a solicitat reclamantul.

De asemenea, se observă că sumele în cauză reprezintă valorile imobilelor stabilite la data de 01.01.1990 şi, respectiv, la data de 28.02.1992, astfel cum rezultă din anexa la hotărârea nr. .............., aflată la fila 22 dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge, ca neîntemeiate, excepţiile invocate prin întâmpinare de către pârâtul ..............

Admite cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul .............., împotriva pârâtului .................

Obligă pârâtul ............, iar acesta din urmă prin .................., să pună în executare hotărârea nr. ................ a.............., prin emiterea unei decizii de restituire, în sensul de a plăti/restitui reclamantului ..............., în calitate de moştenitor legal (descendent de gradul I) al petentei defuncte ............., următoarele sume de bani:

- suma de 495.513 ROL, reprezentând valoarea apartamentului/locuinţei nr. 1 din clădirea situată în ............. sumă ce va fi actualizată la data plăţii efective, începând cu data de 01.01.1990, conform art. 13 alin. 5 din Legea nr. 112/1995;

- suma de 241.758 ROL, reprezentând valoarea terenului în suprafaţă de 66 m.p., aferent apartamentului/locuinţei nr. 1 din clădirea situată în .................., sumă ce va fi actualizată la data plăţii efective, începând cu data de 28.02.1992, conform art. 13 alin. 5 din Legea nr. 112/1995.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se va depune la sediul Tribunalului Dolj.

Pronunţată în şedinţa publică de la data de .................., la sediul Tribunalului Dolj...........

Domenii speta

Spete similare