Cererea de intervenție. Interesul în formularea cererii

Cât priveşte modificarea cadrului procesual subiectiv prin mecanismul intervenţiei voluntare, art. 61 C. proc. civ. prevede că ,,(1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare. (2) Intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta. (3) Intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi.”

Din cuprinsul normei citate rezultă că intervenţia voluntară poate lua două forme, respectiv intervenţia principală şi intervenţia accesorie. Diferenţa fundamentală dintre cele două instituţii rezidă în efectele pe care acestea le au asupra cadrului procesual obiectiv. Astfel, în timp ce intervenientul principal deduce el însuşi o pretenţie judecăţii, modificând astfel cadrul procesual obiectiv, intervenientul accesoriu se rezumă la a sprijini apărarea uneia dintre părţi, fără a investi instanţa cu vreo pretenţie proprie. Cu toate acestea, după cum rezultă din alineatul 1 al normei citate, în toate cazurile, intervenientul trebuie să justifice un interes.

Totuşi, atunci când este analizată condiţia interesului, o distincţie trebuie făcută între intervenientul principal şi cel accesoriu. În ipoteza intervenţiei principale, intervenientul trebuie să justifice atât interesul de a acţiona în justiţie, prin raportare la pretenţia pe care o deduce judecăţii, cât şi un interes special, calificat, de a interveni în litigiul pendinte. În schimb, în cazul intervenţiei accesorii, interesul intervenientului trebuie raportat la efectele pe care le-ar putea avea asupra drepturilor sale statuarea de către instanţă cu privire la petitele cu care a fost investită. Din acest punct de vedere, interesul intervenientului accesoriu este mai degrabă unui preventiv, prin formularea cererii de intervenţiei acesta urmărind prevenirea unui prejudiciu pe care l-ar putea suferi, direct sau indirect, dacă parte în favoarea cărei intervine nu ar avea câştig de cauză.

Se impune a se sublinia faptul că, în condiţiile în care intervenientul accesoriu nu investeşte instanţa cu vreo pretenţie proprie, prezenţa acestuia în litigiu nu influenţează în nici un fel cadrul procesual obiectiv, instanţa fiind chemată în continuare să se pronunţe doar asupra capetelor de cerere cu care a fost investită prin cererea introductivă. Singurul lucru pe care intervenientul accesoriu îl face este să sprijine poziţia procesuală a părţii în favoarea căreia intervine.

Raportat la prezenta cauză, instanţa reţine că intervenienţii apelanţi şi-au justificat interesul sub trei aspecte, respectiv pentru sprijinirea variantei de partaj propuse de reclamantă şi care ar presupune în prealabil un schimb de teren cu intervenienţii, pentru prevenirea unei identificări topografice eronate a terenului proprietatea părţilor prin raportare la terenul proprietatea intervenientei, aflat în vecinătate, şi pentru sprijinirea aceleaşi variante de partaj, considerând o promisiune sinalagmatică de vânzare încheiată între intervenient, fiul acesteia şi reclamantă

Prin încheierea civilă din 21.11.2017 a Judecătoriei Baia Mare s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantei formulată de către M A şi M F.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că ţinând seama de motivele invocate şi de înscrisurile anexate cererii de intervenţie, de poziţia procesuală formulată în scris de către pârâţi prin notele de şedinţă înregistrate la dosarul cauzei pentru termenul de judecată din 21 noiembrie 2017, în temeiul prevederilor art. 64 al. 4 Cod procedură civilă, s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantei formulată de către M A şi M F, având în vedere că nu poate fi vorba de un interes legitim întrucât prin propunerea făcută de intervenienţi pârâţilor se condiţionează parcelarea de schimb de terenuri. 

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel intervenienţii M A şi M F, care au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii civile apelate în sensul admiterii în principiu a cererii de intervenţie accesorie formulată de către apelanţi în temeiul prevederilor art. 61 alin. 3, art. 63 şi urm. Cod procedură civilă.

La data de 23.01.2018, apelanţii M A şi M F au depus motive de apel prin care au învederat că motivarea primei instanţe nu este susţinută, pe de o parte nici pe motivele de fapt invocate de către fiecare dintre apelanţi iar, pe de altă parte, nici pe înscrisurile, probatorii alăturate de către aceştia cererii de intervenţie şi aflate la dosarul cauzei.

Apelanţii apreciază că în mod greşit instanţă fondului nu a observat că, în fapt, promovarea cererii de intervenţie accesorie s-a realizat de către apelanţi din două considerente obiective care justificau şi impuneau o dublă analiză din partea instanţei, ceea ce în mod evident nu s-a realizat în analiza admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie.

Solicită a se constata că sub aspectul interesului legitim justificat de către apelanţii M A şi M F în promovarea cererii de intervenţie accesorie în favoarea reclamantei VS, acest interes este justificat pe deplin de către apelanţi din două considerente obiective:

Astfel, pe de o parte, din chiar cuprinsul acţiunii introductive se poate observa reclamanta a învederat instanţei că doreşte a supune analizei şi discuţiei pârâţilor necesitatea realizării în prealabil a unui schimb de teren între o suprafaţă de 103 m.p. din terenul proprietatea comună a acesteia şi a pârâţilor P, pe de o parte şi o suprafaţă de teren similară şi egală ca suprafaţă de 103 m.p. proprietatea numitului M A aflată în parcela cu numărul 5252/5 înscrisă în CF 11286 Baia Mare, parcelă aflată în prezent în folosinţă efectivă a reclamantei şi respectiv a pârâţilor P, în vederea asigurării unor condiţii optime exploatării terenurilor ce vor reveni părţilor prin partaj.

Deşi instanţa reţine, în justificarea inadmisibilităţii cererii că „prin propunerea făcută de intervenienţi pârâţilor se condiţionează parcelarea de un schimb de terenuri”, în fapt instanţa nu a analizat şi nici nu s-a pronunţat asupra interesului apelanţilor M de a interveni în cauză în favoarea reclamantei VS din perspectiva stării de fapt susţinute - şi necombătute de către părţile în cauză - ce priveşte folosinţa în fapt de către părţile în litigiu a unei porţiuni de 103 m.p. din terenul apelanţilor M (cel identificat cu nr. top.5252/5) aflat în imediata vecinătate a terenului în litigiu (identificat cu nr. top. 5252/2).

Din concluziile Raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie realizat în cauză de către domnul inginer PG, în oricare din variantele de partaj propuse de către acesta se poate observa că în spatele casei proprietatea apelanţilor M, se găseşte o suprafaţă de teren de 103 m.p., aflată m imediata vecinătate a terenului supus partajului având nr.topografic 5252/2 , teren cu deschidere la strada Valea Borcutului şi peste care în prezent se realizează trecerea la terenul în litigiu de către toate părţile.

În modalitatea de partaj solicitată de către reclamantă - şi pe care apelanţii o susţin prin promovarea cererii de intervenţie accesorie - terenul aflat în proprietatea acestora din urmă în suprafaţă de 103 m.p. poate fi compensat, prin schimb, cu un teren având aceeaşi suprafaţă din cuprinsul nr. topografic 5252/2, schimb de terenuri care ar profita nu doar reclamantei V şi pârâţilor P dar şi, în egală măsură, apelanţilor M A şi M F care sunt dispuşi a ceda în schimb terenul de 103 m.p. care este folosit în prezent de către aceste din urmă părţi, pentru formarea unui front stradal mai mare în beneficiul susnumiţilor, cu obţinerea în schimb a unui alt teren, similar, situat în imediata vecinătate a grădinii lor.

Apelanţii mai învederează instanţei faptul că încheierea este nelegală şi se impune a fi desfiinţată şi în contextul în care al doilea motiv invocat prin cererea de intervenţie în justificarea interesului legitim, de această dată justificat exclusiv de către apelanta M F, a fost nesocotit la modul absolut de instanţă prin hotărârea apelată, neregăsindu-se analizat în concret prin încheierea atacată.

Astfel, apelanţii solicită instanţei de apel să constate că intervenţia în cauză a apelantei M F, soţia intervenientului M A se justifică - sub aspectul interesului participării în cauză - prin concluziile Raportului de expertiză tehnică judiciară realizat în cauză de către domnul inginer PG care, în toate variantele de partaj a terenului cu nr. topografic 5252/2 în litigiu, a identificat în mod eronat în teren imobilul supus partajului şi a poziţionat parcela aflată în partea de sud a imobilului în litigiu, respectiv parcela cu nr.top. 5252/7 - proprietatea exclusivă a pârâţilor P, prin suprapunerea acestei parcele de teren învecinate peste imobilul proprietatea intervenientei M F, teren identificat prin nr. topografic 5252/6.

La momentul măsurătorilor efectuate în teren, faţă de împrejurarea că apelanta M F nu era parte în acest litigiu, intervenienta nu au fost solicitată de către dl.expert PG pentru a se putea proceda în mod legal de către acesta la identificarea din toate punctele de vedere a imobilului proprietatea sa având nr.topografic 5252/6.

Cu toate că nici terenul cu nr. top. 5252/7 nu forma obiectul partajului, la momentul realizării tuturor variantelor de partaj propuse, dl. expert, a identificat în fapt atât în teren cât şi în anexele raportului parcela de teren învecinată având nr. topo. 5252/7 - pe care a evidenţiat-o de mai multe ori în concluziile şi anexele Raportului de expertiză - ca fiind amplasată parţial şi dincolo de gardul din plasă de sârmă care împrejmuieşte proprietatea intervenientei M F.

Aceste susţineri, după cum nici interesul apelantei derivând din starea de fapt relevată, confirmată în cauză prin concluziile raportului de expertiză - nu au fost analizate de către judecătorul investit cu soluţionarea cererii, impunând promovarea cererii de apel.

Apelanta mai arată că instanţa fondului nu a analizat şi nici nu s-a pronunţat asupra interesului apelanţilor din perspectiva celui de-al treilea argument invocat de către aceştia prin cererea de intervenţie.

Astfel, apelanţii au susţinut că admiterea acţiunii în varianta de partaj propusă de către reclamantă va fi deopotrivă în interesul apelanţilor şi al fiului acestora, M C. -M - C care, alături de apelantul M A, este semnatarul Promisiunii de vânzare cumpărare şi schimb cu dată certă nr.12 din 18 septembrie 2013 încheiat cu intimata reclamantă VS, antecontract de vânzare cumpărare şi schimb care priveşte o parte din cota parte de proprietate comună pe care reclamanta o are din imobilul înscris în CF nr. l1.286 Baia Mare, nr. topo 5252/2.

Analizând apelul dedus s-a reținut că în cadrul procesual sub aspect subiectiv este stabilit, de principiu, de către reclamant, prin cererea de chemare în judecată. În mod excepţional, acesta poate suferi modificări în cursul judecăţii prin intervenţia voluntară sau forţată, conform art. 61-79 C. proc. civ..

Cât priveşte modificarea cadrului procesual subiectiv prin mecanismul intervenţiei voluntare, art. 61 C. proc. civ. prevede că ,,(1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare. (2) Intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta. (3) Intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi.”

Din cuprinsul normei citate rezultă că intervenţia voluntară poate lua două forme, respectiv intervenţia principală şi intervenţia accesorie. Diferenţa fundamentală dintre cele două instituţii rezidă în efectele pe care acestea le au asupra cadrului procesual obiectiv. Astfel, în timp ce intervenientul principal deduce el însuşi o pretenţie judecăţii, modificând astfel cadrul procesual obiectiv, intervenientul accesoriu se rezumă la a sprijini apărarea uneia dintre părţi, fără a investi instanţa cu vreo pretenţie proprie. Cu toate acestea, după cum rezultă din alineatul 1 al normei citate, în toate cazurile, intervenientul trebuie să justifice un interes.

Totuşi, atunci când este analizată condiţia interesului, o distincţie trebuie făcută între intervenientul principal şi cel accesoriu. În ipoteza intervenţiei principale, intervenientul trebuie să justifice atât interesul de a acţiona în justiţie, prin raportare la pretenţia pe care o deduce judecăţii, cât şi un interes special, calificat, de a interveni în litigiul pendinte. În schimb, în cazul intervenţiei accesorii, interesul intervenientului trebuie raportat la efectele pe care le-ar putea avea asupra drepturilor sale statuarea de către instanţă cu privire la petitele cu care a fost investită. Din acest punct de vedere, interesul intervenientului accesoriu este mai degrabă unui preventiv, prin formularea cererii de intervenţiei acesta urmărind prevenirea unui prejudiciu pe care l-ar putea suferi, direct sau indirect, dacă parte în favoarea cărei intervine nu ar avea câştig de cauză.

Se impune a se sublinia faptul că, în condiţiile în care intervenientul accesoriu nu investeşte instanţa cu vreo pretenţie proprie, prezenţa acestuia în litigiu nu influenţează în nici un fel cadrul procesual obiectiv, instanţa fiind chemată în continuare să se pronunţe doar asupra capetelor de cerere cu care a fost investită prin cererea introductivă. Singurul lucru pe care intervenientul accesoriu îl face este să sprijine poziţia procesuală a părţii în favoarea căreia intervine.

Raportat la prezenta cauză, instanţa reţine că intervenienţii apelanţi şi-au justificat interesul sub trei aspecte, respectiv pentru sprijinirea variantei de partaj propuse de reclamantă şi care ar presupune în prealabil un schimb de teren cu intervenienţii, pentru prevenirea unei identificări topografice eronate a terenului proprietatea părţilor prin raportare la terenul proprietatea intervenientei, aflat în vecinătate, şi pentru sprijinirea aceleaşi variante de partaj, considerând o promisiune sinalagmatică de vânzare încheiată între intervenient, fiul acesteia şi reclamantă.

Instanţa fondului a respins cererea intervenienţilor reţinând că interesul acestora nu este unul legitim, întrucât prin  propunerea făcută de intervenienţi pârâţilor se condiţionează parcelarea de un schimb de terenuri.

În primul rând, se cuvine a se menţiona că nu au fost avute în vedere toate cele trei teze avansate de către intervenienţi în susţinerea interesului formulării cererii de intervenţie accesorie.

În al doilea rând, în condiţiile în care intervenienţii accesorii nu deduc judecăţii nicio pretenţie proprie, nu se poate aprecia că aceştia ar condiţiona în vreun fel modul de soluţionare a partajului cu care instanţa a fost investită. Prin cererea formulată, aceştia nu fac decât să sprijine poziţia procesuală a reclamantei, poziţie a cărei temeinicie urmează a fi analizată de către instanţă prin raportare la probele administrate şi normele juridice incidente. Drept urmare, faptul că intervenienţii susţin varianta de partaj avansată de către reclamantă, care ar implica în prealabil încheierea unui contract de schimb între părţile iniţiale şi intervenienţi, nu înseamnă că pârâţii ar fi condiţionaţi în vreun fel ori că instanţa fondului ar trebui să se pronunţe în alte limite. Din contră, instanţa va trebui în continuare să verifice dacă varianta avansată de reclamantă este sau nu conformă cu normele procesuale şi substanţiale în materie de partaj.

În al treilea rând, faptul că pârâţii nu sunt de acord cu schimbul de terenuri sau cu promisiunea de vânzare nu impietează asupra caracterului licit al interesului intervenienţilor. Încheierea contractului de schimb va depinde de manifestarea de voinţă favorabilă a pârâţilor, iar încheierea contractului de vânzare de atribuirea bunului ce constituie obiectul promisiunii sinalagmatice în lotul reclamantei. În orice caz, instanţa fondului va trebui să aibă în continuare în vedere doar criteriile prevăzute de lege cu privire la atribuirea bunului, cererea de intervenţie voluntară accesorie nedeterminând soluţia sub acest aspect. Totodată, instanţa mai subliniază faptul că intervenienţii vor lua procedura din punctul în care aceasta se află, conform art. 65 alin. 2 C. proc. civ..

Domenii speta

Spete similare