Executare silită

Decizie 615/A din 06.12.2017


Tribunalul constată că prin sentinţa civilă nr. 6/2016 a Judecătoriei Vişeu de Sus, ce constituie titlul executoriu în cauză, instanţa a luat act de acordul de mediere intervenit la data de 18.12.2015 între părţi, iar în privinţa programului de vizitare a minorei s-a reţinut dreptul tatălui de a sta cu minora timp de o lună în perioada vacanţei de vară, respectiv în restul vacanţelor şcolare, părţile nestabilind modul în care tatăl va prelua minora ce are reşedinţa în Italia, împreună cu mama sa, sau unde îşi va exercita programul de vizitare (în Italia sau în România).

În acest context, Tribunalul apreciază că solicitarea executorului judecătoresc de prezentare a mamei împreună cu minora, comunicată acesteia la adresa din România, în contextul în care aceasta avea reşedinţa în Italia, împrejurare cunoscută creditorului, respectiv în contextul în care nu s-a probat refuzul mamei de a permite exercitarea programului de vizitare, iar prezenţa sa în România conform somaţiei presupunea efectuarea unor cheltuieli de transport consistente, reprezintă o încălcare a drepturilor şi intereselor sale legitime ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, a executării demarate în atare condiţii şi a actelor şi formelor execuţionale întocmite în dosar execuţional nr. 6/2017, în baza art. 720 Cod procedură civilă

Prin sentinţa civilă nr. 835/22.05.2017, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosar nr. 480/336/2017, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatoarea M Mcu reședința în Italia în contradictoriu cu intimatul NV.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin cererea  înregistrată la 30.01.2017 , sub nr. 6/2017 la BEJ  CA, creditorul intimat NV a solicitat executarea silită a debitoarei contestatoare M M în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 6/6.01.2016 a Judecătoriei Vişeu de Sus în ceea ce priveşte programul de vizitare al minorei NG-M născută la 20.12.2008.

Prin Încheierea civilă nr. 177/2.02.2017 pronunţată în dos. 177/336/2017 al Judecătoriei Vişeu de Sus a fost încuviinţată executarea silită.

La data de 14.02.2017 s-a întocmit încheierea de stabilire  cheltuieli de executare , somaţia şi înştiinţarea de demarare a procedurii de executare silită.

Somaţia , titlul executoriu , încheierea de încuviinţare a executării silite , încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare şi înştiinţarea au fost comunicate  debitoarei contestatoare la data de 17.02.2017.

Contestaţia a fost formulată la data de 2.03.2017 , respectiv în termenul de 15 zile prev. de art. 715 c.pr.civ. Asupra cererii de suspendare  a executării silite , instanţa s-a pronunţat prin Încheierea din 18.04.2017.

Pe fond, instanţa reţine că nu s-au invocat concret motive de nelegalitate a actelor de executare silită în raport de disp. c.pr.civ. care guvernează modul de întocmire şi comunicare.

Ceea ce se contestă este însuşi faptul că intimatul a solicitat executarea silită fără să facă dovada sub nici o formă a unu refuz de executare a obligaţiei din partea sa. Ori, art. 622 al. 1 şi 2 c.pr.civ. pe care ea însăşi l-a invocat, prevede că obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul  în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită. Textul de lege susmenţionat (dar nici altele) nu face vorbire despre necesitatea unei dovezi din partea creditorului obligaţiei sau a unui alt demers al său înainte de a cere executarea silită.

În schimb executarea de bunăvoie a obligaţiei din partea contestatoarei debitoare presupunea conform hotărârii judecătoreşti , ca în perioada vacanţei de vară respectiv de la 1.08. la 31.08.2016 şi o săptămână în vacanţa de iarnă în perioada sărbătorilor Crăciunului din 2016 , minora să stea cu tatăl ei în România. Tocmai pentru că programul de vizitare nu a fost respectat pentru anul 2016 , intimatul a formulat cererea de executare silită la 30.01.2017. Mai departe , deşi a susţinut că nu se pune problema unui refuz, contestatoarea a rătat că situaţia reală în care se află „relevă imposibilitatea respectării programului de vizitare în modalitatea stabilită în România”. Ori, acest lucru echivalează tot cu un refuz a executării sentinţei  judecătoreşti .

Schimbarea  împrejurărilor  o îndreptăţeau să solicite modificarea măsurilor în ceea ce o priveşte  pe minoră conform art. 403 c. civ. şi nicidecum neîndeplinirea obligaţiei sale de a asigura dreptul tatălui de a păstra legături personale  cu copilul.

În sfârşit, modalitatea de executare a obligaţiei sub aspectul pretenţiei contestatoarei ca intimatul să meargă în Italia să preia minora  şi să o aducă la sfârşitul  programului de vizitare la reşedinţa sa din aceeaşi ţară, nu este stabilită în hotărârea judecătorească. De altfel, o astfel de obligaţie ar fi fost cenzurată de instanţa de tutelă odată ce s-a stabilit că exercitarea autorităţii părinteşti faţă de minoră se face exclusiv de contestatoare, iar intimatul conf. art. 398 al. 2 c. civ., păstrează doar dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului şi dreptul de a consimţi la adopţia acesteia , toate celelalte drepturi (călătoria şi actele necesare) fiind atribuite exclusiv mamei şi aceasta putând lua decizia de a călători şi însoţi minora.

Apoi, programul de vizitare a fost stabilit tocmai în perioada concediilor şi vacanţelor care sunt acordate în străinătate , intimatul dându-şi acordul în consideraţia acestui fapt.

Faţă  de considerentele arătate , instanţa urmează să respingă ca nefondată contestaţia.

Într-o altă orine de idei, prin cererea înregistrată la data de 08.05.2017, contestatoarea M Maria a solicitat restituirea cauţiunii în valoare de 1000 lei.

Analizând cererea de restituirea a cauţiunii constată că potrivit recipisei de consemnare nr. 712430 din 18.04.2017 rezultă că a fost depusă de către contestatoarea M M  o cauţiune în valoare de 1000 lei, stabilită de către instanţă în temeiul art. 719 alin.3 c.proc.civ.

Potrivit art. 1064 alin. (4) C.proc.civ., „ Dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu restituirea cauţiunii.”

Pentru aceste motive, în temeiul art. 1064 alin. 4 C.proc.civ., instanţa va admite prezenta cerere. Pe cale de consecinţă, va dispune restituirea către contestatoarea M M a cauţiunii în cuantum de 1000 lei, care a fost depusă în numerar la Cec Bank – Unitatea Vişeu de Sus pe numele RGF pentru M M la dispoziţia Judecătoriei Vişeu de Sus.

2.Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în interiorul termenului legal contestatoarea M M, solicitând admiterea acestuia, schimbarea ei în sensul anulării încheierii civile nr. 835/2017, admiterea contestaţiei la executare şi obligarea la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate la fond şi în apel.

În motivarea cererii, apelanta a arătat că în titlu executoriu nu era prevăzută o obligaţie a sa de a preda minora în România sau în altă modalitate, astfel că încuviinţarea executării silite, respectiv executarea silită sunt nelegale, iar procedura sa de citare a fost de asemenea nerealizată, creditorul având cunoştinţă despre împrejurarea că locuieşte în străinătate.

Apelanta a învederat că sentinţa apelată este nelegală şi netemeinică în acest context, că a solicitat încuviinţarea administrării probei cu martori pentru a proba împrejurarea că nu a fost de rea-credinţă.

În apel instanţa a încuviinţat administrarea probei cu înscrisuri şi a fost audiată în calitate de martor d-na M I..

Intimatul nu a formulat întâmpinare, însă fiind prezent în instanţă în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2017 a apreciat că în titlul executoriu nu era prevăzută o obligaţie de predare a minorului de către apelantă în România.

3.Analizând apelul prin prisma dispoziţiilor legale incidente, a motivelor invocate şi a probaţiunii administrate, Tribunalul a apreciat că acesta este întemeiat.

Prin cererea de executare silită înregistrată la BEJ CA în data de 30.01.2017, creditorul NV a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu sentinţa civilă nr. 6/6.01.2016 a Judecătoriei Vişeu de Sus împotriva debitoarei M M, dmiciliată în Borşa, având reşedinţa în Italia, în privinţa dispoziţiei vizând programul de vizitare a minorei NGM.

Executorul judecătoresc a format dosarul execuţional nr. 6/2017 şi a solicitat încuviinţarea executării silite, Judecătoria Vişeu de Sus admiţând cererea prin încheierea civilă nr. 177/2017, astfel că executorul judecătoresc a emis somaţie prin care a solicitat debitoarei ca în baza art. 910 alin. 2 Cod procedură civilă, în data de 14.04.2017 să se prezinte la sediul cabinetului său împreună cu minora.

Somaţia a fost comunicată debitoarei la adresa din Borşa, jud. Maramureş.

Apelul este întemeiat. Încheierea de încuviinţare a executării silite precum şi executarea silită, respectiv actele/formele de executare silită demarare de BEJ RCA în dosar execuţional nr. 6/2017 se impun a fi anulate.

Tribunalul a constatat că prin sentinţa civilă nr. 6/2016 a Judecătoriei Vişeu de Sus, ce constituie titlul executoriu în cauză, instanţa a luat act de acordul de mediere intervenit la data de 18.12.2015 între părţi, iar în privinţa programului de vizitare a minorei s-a reţinut dreptul tatălui de a sta cu minora timp de o lună în perioada vacanţei de vară, respectiv în restul vacanţelor şcolare, părţile nestabilind modul în care tatăl va prelua minora ce are reşedinţa în Italia, împreună cu mama sa, sau unde îşi va exercita programul de vizitare (în Italia sau în România).

În acest context, Tribunalul a considerat că solicitarea executorului judecătoresc de prezentare a mamei împreună cu minora, comunicată acesteia la adresa din România, în contextul în care aceasta avea reşedinţa în Italia, împrejurare cunoscută creditorului, respectiv în contextul în care nu s-a probat refuzul mamei de a permite exercitarea programului de vizitare, iar prezenţa sa în România conform somaţiei presupunea efectuarea unor cheltuieli de transport consistente, reprezintă o încălcare a drepturilor şi intereselor sale legitime ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, a executării demarate în atare condiţii şi a actelor şi formelor execuţionale întocmite în dosar execuţional nr. 6/2017, în baza art. 720 Cod procedură civilă.