7.Lipsa calităţii procesuale pasive a Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Maramureş în cererile având ca obiect restituirea amenzii contravenţionale achitate.

Dispoziţiile art. 8 alin. 4 din OG nr. 2/2001, cu modificările ulterioare, prevăd că sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislaţia în vigoare se fac venit integral la bugetele locale.

Conform exigenţelor art. 39 alin.(2) din OG nr. 2/2001, cu modificările ulterioare, în vederea executării amenzii, organele prevăzute la alin. (1) vor comunica din oficiu procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, în termen de 30 de zile de la data expirării acestui termen, ori, după caz, dispozitivul hotărârii judecătoreşti irevocabile prin care s-a soluţionat plângerea, în termen de 30 de zile de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă, astfel:

a) pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de specialitate ale unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul persoană fizică sau, după caz, îşi are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică;

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată şi persoana obligată (titulara obligaţiei) din raportul juridic dedus judecăţii.

În condiţiile în care amenda achitată de petent, nu a intrat în patrimoniul intimatului, instanţa constată că acesta din urmă, nu poate fi chemat în judecată pentru restituirea unei sume ce nu se regăseşte în patrimoniul său, ceea ce înseamnă că nu justifică o calitate procesuală pasivă, motiv pentru care, instanţa de apel va admite excepţia invocată din oficiu”.

Prin sentinţa civilă nr.3194/22.04.2016 pronunţată de Judecătoria Baia Mare s-a admis plângerea contravenţională formulată de petentul K I, în contradictoriu cu intimtatul IPJ MM, s-a anulat în parte Procesul-verbal seria CP, nr. 7101943 încheiat la data de 30.07.2014, în ceea ce priveşte fapta prevăzută de art. 48 şi art. 108 alin. (1), lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 şi sancţionată de art. 100 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, s-a dispus restituirea către petent a sumei de 180 lei achitată cu titlu de amendă, online prin serviciul GlobalPay, număr referinţă tranzacţie 100049232 şi s-a dispus obligarea intimatului la plata către petent a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

În fapt, prin Procesul-verbal seria CP nr. 7101943 încheiat la data de 30.07.2014 de intimatul IPJ MM, petentul K I a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 360 lei pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 48 din O.U.G. nr.195/2002 şi sancţiunea avertismentului pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 (f. 7).

În sarcina petentului s-a reţinut faptul că la data de 30.07.2014. în calitate de conducător auto a condus autoturismul marca VW, cu numărul de înmatriculare CI 84 ARI., pe D.N. IC, prin localitatea Tăuţii Măgherăuş, cu viteza de 75 km/h. De asemenea, s-a constatat faptul că petentul nu a avut fixată centura de siguranţă (f. 7).

La data de 30.07.2014, petentul a achitat online prin serviciul GlobalPay, număr referinţă tranzacţie 100049232, suma de 180 lei cu titlu de amendă (f. 8).

În drept, potrivit art. 48 din  O.U.G. nr. 195/2002 şi art 100 alin. (2) rap. la art. 108 alin. (1), lit. b), pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenţii atrage, pe lângă sancţiunea amenzii, şi aplicarea unui număr de 3 puncte de penalizare, pentru depăşirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Conform art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorii de autovehicule şi persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcţie cu centuri sau dispozitive de siguranţă omologate trebuie să le poarte în timpul circulaţiei pe drumurile publice, cu excepţia cazurilor prevăzute în regulament.

Ca şi o precizare prealabilă, având în vedere că, prin plângerea contravenţională petentul a contestat doar fapta contravenţională prevăzută de art. 48 din  O.U.G. nr. 195/2002 şi art 100 alin. (2) rap. la art. 108 alin. (1), lit. b), pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind încălcarea regimului legal de viteză, în temeiul principiului disponibilităţii prevăzut de art. 9 C.proc.civ., instanţa urmează să analizeze procesul-verbal sub aspectul legalităţii  şi temeiniciei sale numai în ceea ce priveşte această faptă contravenţională..

Aşadar, verificând în speţă legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, instanţa a reţinut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce priveşte cazurile de nulitate relativă, instanţa reţine că prin Decizia nr. 22 din data de 27 martie 2007 pronunţată într-un Recurs în Interesul Legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit faptul că nerespectarea cerinţelor pe care trebuie să le îndeplinească procesul-verbal de constatare a contravenţiei care nu sunt sancţionate cu nulitatea absolută, va atrage nulitatea procesului-verbal numai daca s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

Instanţa nu poate primi susţinerea petentului potrivit căreia, omisiunea agentului constatator de a-i aduce la cunoştinţa dreptul de a face obiecţiuni, atrage nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei. Câtă vreme prin intermediul plângerii contravenţionale formulate petentul a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare la existenţa faptei contravenţionale ori a existenţei vinovăţiei sale, instanţa apreciază că orice vătămare pe care ar fi suferit-o petentul prin imposibilitatea formulării de obiecţiuni la momentul întocmirii procesului-verbal, a fost înlăturată.

Întrucât, în speţă, nu se poate reţine existenţa vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, instanţa a constatat că forţa probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumţia de legalitate instituită de lege în favoarea sa.

Sub aspectul temeiniciei, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Totuşi, având în vedere faptul că în cazul contravenţiilor privind nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, contravenientul se află în imposibilitatea absolută şi obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de contravenţie, legiuitorul a inversat în această materie sarcina probei şi a impus organului constatator obligaţia de a proba, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârşirea contravenţiei.

Întrucât intimata nu a făcut dovada constatării faptei reţinute în sarcina petentului prin mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, astfel cum prevede art. 108 alin. (1), lit. b), pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, fiind în imposibilitate de a depune la dosar înregistrarea video a faptei, instanţa constată că Procesul-verbal seria CP, nr. 7101943 încheiat la data de 30.07.2014 este netemeinic în parte.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 34 şi urm. din O.G. nr. 2/2001, a admis plângerea contravenţională şi a dispus anularea în parte a Procesului-verbal seria CP, nr. 7101943 încheiat la data de 30.07.2014, în ceea ce priveşte fapta prevăzută de art. 48 şi art. 108 alin. (1), lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 şi sancţionată de art. 100 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.

Totodată, va dispune restituirea către petent a sumei de 180 lei, achitată de petent la data de 30.07.2014, prin serviciul GlobalPay, număr referinţă tranzacţie 100049232, cu titlu de amendă lei (f. 8).

Potrivit art. 453 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Având în vedere faptul că plângerea contravenţională a fost admisă, instanţa a obligat intimata la plata către petent a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru (f. 9).

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat apel intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Maramureş solicitând în temeiul art.458, 466 Cod procedură civilă, art.34 alin.2 din OG nr.2/2001 cu modificările şi completările ulterioare raportat la art.480 alin.2 Cod procedură civilă, admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de obligare a apelantului-intimat la plata cheltuielilor de judecată solicitate de către petent şi de obligare a restituirii sumei de 180 lei achitată de petent cu titlu de amendă.

Intimatul-petent deşi legal citat nu şi-a exprimat poziţia procesuală în cauză.

Examinând cererea de apel şi sentinţa apelată, în raport de motivele invocate şi  de dreptul aplicabil în materie, tribunalul reţine că apelul este fondat, pentru considerentele ce succed:

Prin sentinţa civilă  nr. 3194 pronunţată de Judecătoria  Baia Mare la data de  22 aprilie 2016, în dosar nr. 8586/182/2015, s-a admis plângerea contravenţională formulată de  petentul  K I în contradictoriu cu pârâtul IPJ MM, s-a dispus anularea procesului verbal de contravenţie seria CP nr. 7101943 încheiat la data de 30.07.2014 şi restituirea către petent a sumei de 180 lei, achitată cu titlu de amendă.

În conformitate cu art. 477 cod proc.civ., instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

Apelul promovat de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Maramureş, critică soluţiile instanţei de fond în privinţa acordării cheltuielilor de judecată şi a restituirii amenzii în cuantum de 180 lei.

La termenul de judecată din 14.02.2017, instanţa de apel a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului IPJ MM în privinţa petitului vizând restituirea amenzii în cuantum de 180 de lei.

Prevederile art. 36 cod proc.civ., stipulează în sensul în care, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Dispoziţiile art. 8 alin. 4 din OG nr. 2/2001, cu modificările ulterioare, prevăd că sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislaţia în vigoare se fac venit integral la bugetele locale.

Conform exigenţelor art. 39 alin.(2) din OG nr. 2/2001, cu modificările ulterioare, în vederea executării amenzii, organele prevăzute la alin. (1) vor comunica din oficiu procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, în termen de 30 de zile de la data expirării acestui termen, ori, după caz, dispozitivul hotărârii judecătoreşti irevocabile prin care s-a soluţionat plângerea, în termen de 30 de zile de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă, astfel:

a) pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de specialitate ale unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul persoană fizică sau, după caz, îşi are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică;

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată şi persoana obligată (titulara obligaţiei) din raportul juridic dedus judecăţii.

În condiţiile în care amenda achitată de petent, nu a intrat în patrimoniul intimatului, instanţa constată că acesta din urmă, nu poate fi chemat în judecată pentru restituirea unei sume ce nu se regăseşte în patrimoniul său, ceea ce înseamnă că nu justifică o calitate procesuală pasivă, motiv pentru care, instanţa de apel va admite excepţia invocată din oficiu.

Cât priveşte critica apelantului privind cheltuielile de judecată, instanţa ia act că prin sentinţa atacată a fost obligat la plata sumei de 20 lei (reprezentând taxă judiciară de timbru) cu titlu de cheltuieli de judecată.

În baza art. 453 cod proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Soluţia instanţei de fond în privinţa solicitării petentului de acordare a cheltuielilor de judecată este în consonanţă cu dispoziţiile evocate în paragraful precedent.

În lumina acestor consideraţii, instanţa a admiS apelul promovat, conform dispozitivului.

Domenii speta

Spete similare