8.Lipsa elementelor constitutive ale contravenţiei reţinute în sarcina petentei

Potrivit art. 63 alin. 1 şi 2 din OUG nr.195/2002:”(1) Se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată, imobilizarea se consideră staţionare.

(2) Nu se consideră oprire:  a) imobilizarea vehiculului atât timp cât este necesară pentru îmbarcarea sau debarcarea unor persoane, dacă prin această manevră nu a fost perturbată circulaţia pe drumul public respectiv;

b) imobilizarea autovehiculului având o masă totală maximă autorizată de până la 3,5 tone, atât timp cât este necesar pentru operaţiunea de distribuire a mărfurilor alimentare la unităţile comerciale.”

Este întemeiat motivul de apel invocat de către petent întrucât acţiunea sa de a staţiona autoutilitara marca Ford Transit cu nr. de înmatriculare B-57-JMK , cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone, cum s-a dovedit prin certificatul de înmatriculare  nr. B03188540 depus la fila 8 în apel fără a se invoca şi nici proba de către intimat că s-a depăşit timpul necesar pentru operaţiunea de distribuire a mărfurilor transportate , nu constituie oprire , aşa cum în mod expres s-a prevăzut în art.63 alin.2 lit. b) din OUG nr. 195/2002 .

Prin urmare, conduita apelantului-petent nu întruneşte elementele de tipicitate ale actului material care defineşte contravenţia prevăzută şi sancţionată de art.142 coroborat cu art. 99 alin. 2  şi art. 108 alin. 1 lit. a)  pct. 8 din OUG nr. 195/2002, cu consecinţa anulării procesului-verbal  şi pentru această fapt

Prin sentinţa civilă nr. 7580/05 Octombrie 2016 pronunţată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. 93/182/2016, s-a respins plângerea petentului S E G, împotriva procesului verbal seria PMMX nr. 0054939 încheiat în data de 25.11.2015 de intimatul IPJ MM. 

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin procesul verbal seria PMMX nr. 0054939 încheiat în data de 25.11.2015 s-a reţinut în sarcina petentului faptul că la data de 25.11.2015, în calitate de conducător auto, a condus auto cu numărul de înmatriculare B 57 JMK, pe strada Grănicerilor din localitatea Baia Mare şi a oprit voluntar în zona de acţiune a indicatorului rutier cu semnificaţia „oprirea interzisă”. De asemenea s-a constatat faptul că petentul a folosit în mod nejustificat luminile de avarie.

Din punct de vedere al legalităţii procesul verbal cuprinde elementele obligatorii prev. de art. 17 din O.G. 2/2001, modificată.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal face dovada până la proba contrară, raportat la gravitatea faptelor reţinute în sarcina petentului şi la sancţiunile aplicate pentru acestea, elemente care nu califică cele două contravenţii ca având natură penală.

Pe cale de consecinţă, reclamantului îi revenea sarcina de a proba că cele consemnate în procesul verbal nu sunt conforme cu realitatea.

Petentul, atât în cuprinsul plângerii cât şi la momentul încheierii procesului verbal a recunoscut oprirea în zona de acţiune a indicatorului „Oprirea interzisă” şi folosirea luminilor de avarie, considerând, însă că aceste fapte sunt permise cât timp distribuia marfă la o societate comercială. Aşadar, petentul a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa.

Dispoziţiile invocate de petent, cele ale art. 63 alin. 2 lit. b din OUG 195/2002 nu sunt aplicabile în speţă, întrucât acestea permit oprirea unui autovehicul pentru distribuirea mărfurilor cu o masă totală maximă autorizată de 3,5 tone, în timp ce auto pe care îl conducea petentul are o masă totală maximă autorizată, conform certificatului de înmatriculare de 5,5 tone.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul S E  G  care a solicitat schimbarea în tot a sentinţei primei instanţe şi, pe cale de consecinţă, anularea Procesului verbal de constatare a contravenţiei seria PMMX nr. 0054939 încheiat în data de 25.11.2015 de către agentul constatator din cadrul IPJ Maramureş şi implicit exonerarea de plata amenzii contravenţionale şi a punctelor penalizatoare.

Prin  motivele de apel s-a criticat sentinţa cu argumentul că prin plângerea formulată, petentul a susţinut că procesul-verbal de contravenţie a fost întocmit încălcându-se dispoziţiile imperative legale aflate în vigoare, încălcări ce se sancţionează cu nulitatea procesului verbal.

Astfel, conform art. 16 din O.G. nr. 2/2001,procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea."

În acest sens, în cuprinsul procesului verbal atacat agentul constatator nu menţionează direcţia de deplasare a autoturismului şi nici un alt mod de descriere a faptei contravenţionale sau a împrejurărilor care să servească la aprecierea gravitaţii acestei fapte, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 180 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Apoi, cu toate că petentul a adus la cunoştinţa agentului constatator faptul că este angajatul unei societăţi comerciale care distribuie mărfuri alimentare şi că este în timpul orelor de serviciu, efectuând o livrare de marfa la magazinul aparţinând SC S SRL care se află pe strada Grănicerilor, agentul constatator a trecut la întocmirea procesului verbal de contravenţie contestat.

Stării de fapt descrise în procesul-verbal de contravenţie îi este pe deplin aplicabilă prevederea cuprinsă în articolul 63 alin. 2 litera b) din OUG 195/2002, potrivit căreia „nu se consideră imobilizarea autovehiculului având o masă totală maximă autorizată de până la 3,5 tone, atât timp cât est necesar pentru operaţiunea de distribuire a mărfurilor alimentare la unităţile comerciale".

Folosirea luminilor de avarii a fost folosită pentru că petentul a oprit într-o zonă de acţiune a unui indicator rutier, însă datorită faptului că era exceptat de la regula generală la care face referire agentul constatator în procesul verbal contestat a înţeles să folosească luminile de avarie. Mai mult, imobilizarea autoturismului Ford a durat extrem de puţin timp, mai puţin de 5 minute, cât timp un coleg al petentului a traversat strada şi a lăsat marfa constând în 3 kg de cacao Tecsa unui angajat al SC S SRL. Această stare de fapt a fost dovedită cu declaraţiile martorilor audiaţi la prima instanţă.

 Susţinerea instanţei de fond în sensul că autovehiculul condus de petent ar avea o masă maximă autorizată de 5,5 tone este eronată.

Conform Certificatului de înmatriculare B03188540 aferent autoutilitarei Ford Transit cu nr. de înmatriculare B-57-JMK, la pct. F.l. se menţionează valoarea de 3500, iar conform explicaţiilor de la Legendă, menţiunea de la pct. F.l. reprezintă „masa încărcată maxim admisă din punct de vedere tehnic". Rezultă, aşadar, că masa maximă autorizată pentru autoutilitara Ford Transut era de 3500 kg, adică 3,5 tone.

Este adevărat că la rubrica Observaţii, se menţionează că „masa max. tehn. adm a ans 5500 kg", însă în traducere liberă înseamnă ..masa maxim admisă din punct de vedere tehnic a ansamblului este de 5500 kg", ans = prescurtare de la „ansamblu", care semnifică din punct de vedere tehnic „Totalitatea pieselor, utilajelor etc. care acţionează ca o unitate funcţională bine definită ".

Rezultă, aşadar, că masa maximă a autoutilitarei Ford Transit şi a unei remorci ataşată acesteia, spre exemplu, să nu depăşească 5500 kg. In speţa dedusă judecăţii, nu ne aflăm în prezenţa unui ansamblu de vehicule, pentru a se aplica prevederile de la rubrica Observaţii, ci trebuie să ne raportăm la masa maximă autorizată pentru vehicul, care este de 3500 kg.

În aceste condiţii, sunt pe deplin aplicabile speţei prevederile art. 63 alin. 2 litera b) din OUG 195/2002, la care petentul a făcut referire în cuprinsul plângerii contravenţionale şi care în mod greşit au fost înlăturate de către instanţa de fond.

Pe cale de consecinţă, fapta petentului nu reprezintă o contravenţie.

În drept, s-a întemeiat apelul pe e art. 63 alin. 2 litera b din OUG 195/2002 şi art. 466 C.proc.civ.

Intimatul Inspectoratul  de Poliţie al Judeţului Maramureş nu a depus întâmpinare , ci şi-a exprimat poziţia procesuală  prin reprezentantul său care a solicitat admiterea în parte a apelului, în sensul înlăturării răspunderii contravenţionale pentru nerespectarea indicatorului de oprire interzisă, întrucât vehiculul condus de către apelant avea până la tonajul de 3,5 tone, iar pentru descărcarea alimentelor nu se consideră oprire, chiar dacă este într-o zonă care are un indicator ce interzice acest lucru. Probabil cel care a întocmit procesul-verbal nu cunoaşte limba engleză sau nu sensul solicitat de către apelant, cu argumentul că prima instanţă .

În apel s-a încuviinţat proba cu  înscrisul depus la fila 8.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel care s-au invocat şi potrivit art. 476-479 Cod procedură civilă, Tribunalul reţine:

Prima instanţă a soluţionat plângerea fără a da eficienţă normelor de drept material care reglementează răspunderea contravenţională pentru cele două fapte constatate prin procesul-verbal de contravenţie seria PMMX nr. 0054939/25.11.2015 încheiat de intimat şi şi-a fundamentat soluţia pe aprecierea eronată a probaţiunii care s-a administrat în faţa sa.

Prin procesul-verbal de contravenţie seria PMMX nr. 0054939 încheiat la data de 25.11.2015  de intimatul IPJ Maramureş, s-a constatat că la aceeaşi dată, ora11.50, apelantul-petent, în calitate de conducător auto, a condus auto cu numărul de înmatriculare B 57 JMK, pe str. Grănicerilor din Baia Mare şi a oprit voluntar în zona de acţiune a indicatorului rutier cu semnificaţia „oprirea interzisă” şi a folosit în mod nejustificat luminile de avarie.

Prima faptă a fost încadrată în dispoziţiile art.142 coroborat cu art.99 alin.2 din OUG nr.195/2002 şi sancţionată cu amendă în cuantum de 210 lei  iar cea de a doua în dispoziţiile art.156 alin.4 din H.G. nr.1391/2006 coroborat cu art.101 alin.2 din OUG nr.195/2002 şi sancţionată cu avertisment, fiind aplicate pentru fiecare contravenţie în parte sancţiunea complementară  a punctelor de penalizare în cuantum de 2 şi 4,în total 6 puncte.

Instanţa de apel constată că pentru prima faptă sunt incidente şi dispoziţiile art.108 alin.1 lit.a)  pct.8 din OUG nr.195/2002  care descriu şi sancţionează în concret contravenţia  materializată în oprirea neregulamentară.

În ceea ce priveşte cea de a doua faptă contravenţie  încadrarea în drept este eronată întrucât potrivit art.101 alin.2 din OUG nr.195/2002: ”Amenda contravenţională prevăzută la alin. (1) se aplică şi conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care săvârşeşte o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. c)”.

La art. 108 alin. (1) lit. c) din OUG nr.195/2002 sunt descrise şi sancţionate cinci fapte contravenţionale , însă fapta apelantului-petent de a utiliza în mod nejustificat luminile de avarie nu întruneşte elementele de tipicitate ale nici uneia dintre cele cinci contravenţii, cu consecinţa nulităţii sub acest aspect pentru nerespectarea principiului legalităţii în materie contravenţională prevăzut  de art.1, art.3 şi art.5 din O.G. nr.2/2001  şi a cerinţei impuse de art.16 din O.G. nr.2/2001care impune ca  şi o condiţie esenţială de valabilitate a actului contravenţional încadrarea în drept a faptei.

Nulitatea procesului-verbal de contravenţie seria PMMX nr. 0054939/25.11.2015  se impunea  fi stabilită de către prima instanţă şi pentru prima faptă de oprire neregulamentară prevăzută şi sancţionată de art.142 coroborat cu art.99 alin.2  şi art.108 alin.1 lit.a)  pct.8 din OUG nr.195/2002  .

Deşi din certificatul de înmatriculare  nr.B03188540 al autoutilitarei Ford Transit cu nr. de înmatriculare B-57-JMK  pe care apelantul o conduce la data controlului, înscris depus la fila 8 în apel , rezultă  că masa maximă autorizată era de 3500 kg, adică 3,5 tone.

Chiar dacă  la rubrica Observaţii, se menţionează că „masa max. tehn. adm a ans 5500 kg", prescurtare care înseamnă ..masa maxim admisă din punct de vedere tehnic a ansamblului este de 5500 kg", ans = prescurtare de la „ansamblu", care semnifică din punct de vedere tehnic „Totalitatea pieselor, utilajelor etc. care acţionează ca o unitate funcţională bine definită ", din datele înscrise de către agentul constatator reiese că autoutilitara Ford Transit  nu avea nici o remorcă ataşată, pentru  a constitui un  ansamblu de vehicule care  să depăşească masa maximă autorizată de 3500 kg, adică 3,5 tone .

Probaţiunea cu înscrisurile  depuse la filele 9,10 -14 în primă instanţă, respectiv contractul de livrare nr.929/26.07.2014 şi factura nr.1268903/25.11.2015 confirmă că la momentul controlului apelantul-petent  conducea  acest mijloc de transport pe strada Grănicerilor din mun. Baia Mare unde livra marfă şi a staţionat în zona de acţiune de acţiune a indicatorului rutier cu semnificaţia „oprirea interzisă” pentru a descărca marfa.

Potrivit art.63 alin.1 şi 2 din OUG nr.195/2002:”  (1) Se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată, imobilizarea se consideră staţionare.

(2) Nu se consideră oprire:  a) imobilizarea vehiculului atât timp cât este necesară pentru îmbarcarea sau debarcarea unor persoane, dacă prin această manevră nu a fost perturbată circulaţia pe drumul public respectiv;

b) imobilizarea autovehiculului având o masă totală maximă autorizată de până la 3,5 tone, atât timp cât este necesar pentru operaţiunea de distribuire a mărfurilor alimentare la unităţile comerciale.”

Este întemeiat motivul de apel invocat de către petent întrucât acţiunea sa de a staţiona autoutilitara marca Ford Transit cu nr. de înmatriculare B-57-JMK , cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone, cum s-a dovedit prin certificatul de înmatriculare  nr.B03188540 depus la fila 8 în apel fără a se invoca şi nici proba de către intimat că s-a depăşit timpul necesar pentru operaţiunea de distribuire a mărfurilor transportate , nu constituie oprire , aşa cum în mod expres s-a prevăzut în art.63 alin.2 lit.b) din OUG nr.195/2002 .

Prin urmare, conduita apelantului-petent nu întruneşte elementele de tipicitate ale actului material care defineşte contravenţia prevăzută şi sancţionată de art.142 coroborat cu art.99 alin.2  şi art.108 alin.1 lit.a)  pct.8 din OUG nr.195/2002  , cu consecinţa anulării procesului-verbal  şi pentru această faptă.

Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 480 alin.2 Cod procedura civila tribunalul va admite apelul şi va schimba în tot sentinţa în sensul admiterii plângerii formulate de către petentul Sasu Eugen Gabriel, cu consecinţa anulării procesului verbal de contravenţie seria PMMX nr. 0054939/25.11.2015 încheiat de către intimatul I.P.J. Maramureş.

Domenii speta

Spete similare