Evaziune fiscală. Achitare parţială a prejudiciului. Obligaţii fiscale accesorii. Natură juridică. Momentul de la care încep să curgă.

Decizie 112A din 29.01.2018


TITLU:

Evaziune fiscală. Achitare parţială a prejudiciului. Obligaţii fiscale accesorii. Natură juridică. Momentul de la care încep să curgă.

Legea nr. 241/2005, art. 10

Cod procedură fiscală, art.1 pct.28, art. 1 pct.29,  art.173 alin.1

REZUMAT:

Conform art.1 pct.28 din Codul procedură fiscală, prin obligaţie fiscală principală se înțelege obligaţia de plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, precum şi obligaţia organului fiscal de a restitui sumele încasate fără a fi datorate şi de a rambursa sumele cuvenite, în situaţiile şi condiţiile prevăzute de lege iar art.1 pct.29 definește obligaţia fiscală accesorie ca fiind obligaţia de plată sau de restituire a dobânzilor, penalităţilor sau a majorărilor, aferente unor obligaţii fiscale principale.

De asemenea, potrivit art.173 alin.1 Cod procedură fiscală, pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor fiscale principale, se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Obligaţiile fiscale accesorii au aceeaşi natură juridică cu aceea a obligaţiilor fiscale principale, respectiv a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, neputând fi ignorate la momentul cuantificării prejudiciului de către instanţa penală.

Cu privire la momentul de la care încep să curgă dobânzile aferente sumelor constatate cu titlu de prejudiciu, raţiunea acestei particularităţi a titlului de creanţă fiscală constă în necesitatea realizării veniturilor bugetului de stat la termenele şi în cuantumurile stabilite de lege, avându-se primordial în vedere destinaţia acestor sume şi faptul că beneficiarul lor este întreaga societate, fiind vorba, prin urmare, de un interes public.

Astfel, în raport de aceste prevederi, se poate considera că obligaţia de plată a taxelor şi impozitelor se naşte la data realizării activităţii, încasării venitului supus impozitării şi devine scadentă la termenul prevăzut de lege, moment de la care autoritatea fiscală are dreptul de a percepe accesoriile creanţei fiscale.

Prin achitarea exclusiv a debitului principal (nefiind achitate și obligațiile fiscale accesorii datorate în condițiile legii), a avut loc o acoperire parţială a prejudiciului cauzat creditorului fiscal prin întârzierea plăţii obligaţiilor fiscale principale, cu consecința exonerării nejustificate a debitorului de plata unor daune-interese moratorii şi a penalităţilor de întârziere.

 (Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a II-a Penala, Decizia nr. 112/A din 29.01.2018, definitivă)

Prin sentinţa penală nr.132 din data de 29.11.2017, Judecătoria Călăraşi a dispus următoarele:

A respins cererea formulată de inculpatul M.P.N., de achitare în temeiul art.10 lit. i C.pr.p. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 R cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p.

1. În baza art.9 alin.1 lit. b din Legea nr .241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., art. 10 din Legea nr.241/2005, art. 375 NCPP şi art.396 alin. 10 NCPP, art. 75 alin. 2 lit.a C.p. şi art. 76 alin.1 C.p  l-a condamnat pe inculpatul M.P.N., la 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a şi b  C. pen., pe o perioadă de 1 an,  de la rămânerea definitivă a sentinţei.

În baza art. 91 C. pen. a dispus cu privire la inculpatul M.P.N. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Giurgiu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie: să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei Vărăşti, jud. Giurgiu pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. a atras atenţia inculpatului  asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

2. În baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., art. 10 din Legea nr.241/2005, art. 375 NCPP, art.396 alin. 10 NCPP, art. 75 alin. 2lit.a C.p. şi art. 76 alin.1 C.p. l-a condamnat pe inculpata SC N.&R. SRL, la o amendă în cuantum de 4500 lei, reprezentând un număr de 45 de zile amendă cu o sumă corespunzătoare unei zile amendă în cuantum de 100 lei.

În baza art.136 alin.3 lit. f C.p. şi a art.145 C.p., a aplicat societăţii inculpate pedeapsa complementară a afişării prezentei hotărâri după rămânerea definitivă, la uşa instanţei, timp de 30 de zile.

A luat act de faptul că prejudiciul produs în cauză în sumă de 5949 lei a fost achitat de inculpatul M.P.N., cu chitanţa seria TS321 nr. 10000360503/24.10.2017.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata la câte 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 491 alin. 3 C.pr.p. cu referire la art. 273 alin. 1,2,4 şi 5 C.pr.p. a dispus plata din fondurile MJ a sumei de 89 lei către practicianul în insolvenţă R.G.G., desemnată în calitate de mandatar judiciar al inculpatei SC N.& R. SRL

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi nr.328/P/2015 din 12 iunie 2017 înregistrat la această instanţă la data de 15.06.2017 au fost trimişi în judecată inculpaţii M.P.N. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 R cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. şi S.C. “N.&R.” S.R.L.  pentru săvârşirea infracţiunii de  evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 R cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p.

Din actele şi lucrările dosarului, respectiv declaraţii inculpaţi, proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de verificare documente, corespondenţă A.J.F.P. Călăraşi, raport de constatare antifraudă, declaraţie martor, raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 221153/27.10.2016 întocmit de specialiştii din cadrul IPJ Călăraşi – Serviciul Criminalistic instanţa de fond a reţinut în fapt următoarea situaţie:

La data de 11.05.2015, organele de poliţie judiciară din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Dâmboviţa – Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că reprezentanţii S.C. N.& R. S.R.L. Călăraşi au omis să evidenţieze în actele contabile livrări de mărfuri în valoare de 100822 lei către S.C. “I.S.” S.R.L. Constanţa în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Sesizarea a fost înregistrată sub nr. 226/P/2015.

Prin ordonanţa nr.226/P/2015 din data de 20.05.2015, organele de poliție judiciară din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Dâmboviţa – Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice au dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din legea 241/2005 R, reţinându-se  că, în cursul anului 2014, reprezentanţii S.C. “N.& R.” S.R.L. Călăraşi au omis să evidenţieze în actele contabile livrări de mărfuri în valoare de 100822 lei către S.C. “I.S.” S.R.L. Constanţa, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

La data de 26.06.2015 s-a dispus declinarea competenţei de efectuare a urmăririi penale în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, fiind înregistrat dosarul penal nr. 328/P/2015.

Prin ordonanța din data de 23.08.2016 organele de poliţie judiciară din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Călărași – Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice au dispus extinderea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din legea 241/2005 R, întrucât au fost identificate noi acte materiale săvârşite în perioada ianuarie – martie 2015.

Prin ordonanţa nr. 328/P/2015 din data de 15.11.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi s-a dispus de către procuror confirmarea ordonanţei organelor de poliţie judiciară din data de 09.11.2016 prin care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de M.P.N. şi S.C. “N.&R.” S.R.L. Călăraşi pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din legea 241/2005 R cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p.

La data de 19.03.2015, organele de poliţie judiciară din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Dâmboviţa – Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice au verificat legalitatea efectuării unui transport de deşeuri feroase, pe care l-au oprit în trafic, pe raza judeţului Dâmboviţa.

Cu această ocazie, s-a constatat că numitul R.M., în calitatea de conducător auto, al autoturismului nr. HD-13-VAS, a efectuat un transport de deşeuri feroase pentru S.C. N.& R. S.R.L., transportând cantitatea de 10,5 tone deşeuri, de la un punct de lucru al societăţii din municipiul Bucureşti până în municipiul Târgovişte, cumpărătoare fiind S.C. “I.S.” S.R.L.

Continuând verificările, din adresa nr. 1019/27.04.2015 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi a reieşit că există neconcordanţe între declaraţiile informative 394, privind livrările, prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional al S.C. N.& R.S.R.L. şi S.C. “I.S.” S.R.L. S-a stabilit că reprezentanţii S.C. N.& R.S.R.L., în cursul anului 2014, nu au declarat către organele fiscale veniturile realizate din livrările de mărfuri către S.C. “I.S.” S.R.L.  în valoare de 100.822 lei.

Fiind audiat, martorul R.M. a declarat că: “La data de 19.03.2015 am efectuat un transport de deşeuri feroase cu auto marca MAN, nr. de înmatriculare HD-13-VAS, proprietate a soţiei mele. Arăt faptul că numitul M.P.N. mi-a propus să efectuez un transport de deşeuri feroase de la punctul de lucru al societăţii acestuia din mun. Bucureşti-zona Ferentari până în mun. Târgovişte, contra sumei de 1.000 lei. Astfel, la data de 19.03.2015, m-am prezentat în mun. Bucureşti-zona Ferentari, unde a fost încărcat containerul cu deşeuri feroase şi mi-au fost înmânate documentele necesare (aviz de însoţire a mărfii, anexa 3 privind deşeurile nepericuloase), iar apoi am plecat spre mun. Târgovişte, unde urma să descarc deşeurile. La intrarea în localitatea Ulmi, jud. Dâmboviţa am fost oprit de un echipaj al Poliţiei Rutiere, deoarece nu aveam plasă pe container şi am fost sancţionat, iar plăcuţele de înmatriculare au fost ridicate şi am fost condus până în faţa Combinatului Siderurgic din mun. Târgovişte. Menţionez că nu am cunoştinţă despre cantitatea de deşeuri feroase existentă în container deoarece nu mi-a fost înmânată nota de cântar la plecare din mun. Bucureşti. De asemenea, precizez că nu cunoşteam cine va prelua deşeurile de la mine, singura menţiune fiind înscrisurile de pe avizul de însoţire a mărfii, unde la destinatar era trecut S.C. “I.S.” S.R.L. Constanţa.”

Ţinând cont de declaraţia martorului R.M., s-a dispus extinderea cercetărilor şi cu privire la perioada ianuarie-martie 2015, ocazie cu care s-au identificat neconcordanţe între declaraţiile privind achiziţiile/livrările efectuate pe teritoriu naţional depuse de către cele două societăţi comerciale.

În cauză s-a dispus efectuarea unei constatări de către specialiştii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, pentru calcularea prejudiciului adus bugetului de stat, iar în urma raportului de constatare nr. 216/14.10.2016 s-a estimat că prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului este în cuantum de 5.949 lei reprezentând impozitul pe profit datorat.

Din compararea documentelor puse la dispoziţie de către S.C. N.& R. S.R.L. şi partenerul comercial al acesteia S.C. “I.S.” S.R.L., precum şi din compararea declaraţiilor fiscale, a rezultat că S.C. “N.& R.” S.R.L. nu a fiscalizat, prin nedeclararea către organele fiscale a veniturilor realizate, respectiv a sumelor înscrise în 11 facturi fiscale emise către S.C. “I.S.” S.R.L.: factura nr. 361/28.11.2014 în valoare de 16.715,49 lei; factura nr. 360/28.11.2014 în valoare de 19.809,80 lei; factura nr. 364/30.11.2014 în valoare de 17.215,71 lei; factura nr. 371/10.12.2014 în valoare de 21.765,38 lei; factura nr. 372/11.12.2014 în valoare de 25.315,75 lei; factura nr. 375/24.03.2015 în valoare de 29.674,31 lei; factura nr. 376/25.03.2015 în valoare de 38.055,36 lei; factura nr. 377/25.03.2015 în valoare de 20.000,00 lei; factura nr. 383/26.03.2015 în valoare de 32.502,27 lei; factura nr. 385/27.03.2015 în valoare de 70.222,21 lei şi factura nr. 387/30.03.2015 în valoare de 83.351,22 lei.

La data efectuării tranzacţiilor, ambele societăţi erau înregistrate ca plătitoare de TVA, astfel că pentru relaţiile desfăşurate cu deşeuri feroase s-a aplicat taxarea inversă, sumele menţionate mai sus reprezentând valoarea fără TVA a mărfurilor.

Astfel, s-a constatat că S.C. N.& R. S.R.L., prin administratorul M.P.N., a diminuat impozitul pe profit datorat, prin nefiscalizarea şi nedeclararea către organele fiscale a unor venituri realizate în valoare de 334.628 lei (valoare fără TVA).

Conform raportului de constatare, pentru determinarea costului mărfurilor vândute la un preţ mediu de 900 lei/tonă, s-a luat în considerare preţul mediu de achiziţie a deşeurilor feroase, respectiv 800 lei/tonă, rezultând o cotă de adaos comercial medie de 12,5%. În consecinţă, s-a stabilit un impozit pe profit sustras în cuantum de 5.949 lei. Deoarece pentru operaţiunile comerciale cu deşeuri feroase se aplică taxarea inversă, societatea nu a sustras TVA colectată şi implicit TVA de plată.

Conform datelor puse la dispoziţie de Oficiul Registrului Comerţului, S.C. N.&R. S.R.L. a fost înregistrată la data de 29.01.2009, iar în prezent se află în funcţiune, având ca administrator în toată această perioadă pe numitul M.P.N..

Inculpatul M.P.N.nu s-a prezentat la chemările organelor judiciare, iar la domiciliul acestuia nu au fost identificate persoane cu ocazia verificărilor efectuate.

Inculpata S.C. “N. & R.” S.R.L. a fost reprezentată, în faza de urmărire penală, de către mandatarul Cabinetul Individual de Insolvenţă R.G.G., desemnat de către procurorul de caz şi a menţionat că nu are de dat declaraţii.

Inculpatul M.P.N.a avut cunoştinţă de dosar.

La data de 05.02.2016 a predat organelor de poliţie judiciară în fotocopie documentele contabile aferente relaţiei comerciale dintre S.C. N.& R. S.R.L. şi S.C. “I.S.” S.R.L. Constanţa din perioada 2014-martie 2015 (fila nr. 39 din vol. I). De la acea dată nu a mai fost găsit. Din verificări a rezultat că nu este arestat în altă cauză sau decedat.

Prin adresa nr. 73233/20.04.2014, ANAF a precizat că se constituie parte civilă cu suma totală de 5.949 lei (impozit pe profit datorat).

Audiat în faza de judecată, inculpatul M.P.N.a recunoscut săvârşirea infracţiunii  reţinute în sarcina sa, solicitând ca judecarea cauzei să se facă în baza dispoziţiilor prev. de art.375 C.pr.p. privind recunoaşterea învinuirii, urmând a se lua act de faptul că a achitat în integralitate prejudiciul solicitat de partea civilă.

Inculpatul M.P.N.a solicitat, prin apărător, achitarea şi înlocuirea răspunderii penale cu cea administrativă având în vedere că a achitat prejudiciul pentru care a fost trimis în judecată, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art.10 al.1 din Legea nr.241/2005 coroborat cu art.10 C.pr.p. lit.i si art.11.

Inculpata S.C. “N. & R.”, prin mandatarul judiciar desemnat în cauză, a solicitat a se lua act de faptul că prejudiciul stabilit în cauză a fost achitat de inculpatul M.P.N., care este în acelaşi timp şi administratorul ei, şi că solicită judecarea în procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei.

Analizând cererea de achitare formulată de inculpatul M.P.N. instanţa a apreciat-o ca nefondată pentru următoarele considerente:

Din actele şi lucrările dosarului a rezultat că fapta a fost săvârşită de cei doi inculpaţi sub imperiul legii noi. Comiterea  faptei a început în noiembrie 2014 si s-a finalizat în martie 2015, la această dată fiind aplicabilă forma legii evaziunii fiscale modificată la data de 01.02.2014, care nu mai prevede posibilitatea înlocuirii răspunderii penale cu cea administrativă, ca urmare a achitării prejudiciului. Dacă săvârşirea faptei ar fi avut loc anterior datei de 01.02.2014, atunci ar fi fost posibilă aplicarea unei amenzi administrative.

Totuşi, ca urmare a achitării prejudiciului, inculpaţilor li s-au aplicat beneficiile prevăzute de noua lege a evaziunii fiscale, respectiv reducerea cu jumătate a limitelor de pedeapsă pentru fapta comisă.

Analizând probatoriul administrat în cauză cu privire la inculpaţi, prima instanţă a constatat că acesta dovedeşte cu certitudine şi fără putinţă de tăgadă săvârşirea infracţiunii de către inculpaţi şi vinovăţia acestora, fiind admisă cerere formulată de inculpaţi de judecare a cauzei în raport de dispoziţiile art. 375 şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului M.P.N. care, în calitate de administrator al S.C. N.& R. S.R.L. Călăraşi, în perioada noiembrie 2014-martie 2015, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, nu a procedat la înregistrarea în actele contabile a 11 facturi fiscale şi nu a declarat veniturile realizate din relaţiile comerciale desfăşurate cu S.C. “I.S.” S.R.L., cauzând prin aceasta un prejudiciu bugetului general consolidat al statului în cuantum de 5.949 lei, reprezentând impozitul pe profit datorat, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de “evaziune fiscală” în formă continuată – omisiunea în tot sau în parte, a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 R cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p.

S-a mai apreciat că fapta inculpatei S.C. N.& R. S.R.L. Călăraşi, care prin administratorul M.P.N., în perioada noiembrie 2014-martie 2015, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, nu a procedat la înregistrarea în actele contabile a 11 facturi fiscale şi nu a declarat veniturile realizate din relaţiile comerciale cu S.C. I.S. S.R.L., cauzând prin aceasta un prejudiciu bugetului general consolidat al statului în cuantum de 5.949 lei, reprezentând impozitul pe profit datorat, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de “evaziune fiscală” în formă continuată – omisiunea în tot sau în parte, a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 R cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p.

 Din fişa de cazier judiciar a inculpatului M.P.N. s-a constatat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

La individualizarea pedepsei care s-a aplicat inculpaţilor M.P.N. şi S.C. N. & R. S.R.L. Călăraşi  instanţa de fond a avut în vedere modul şi împrejurările comiterii infracţiunilor, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs, scopul urmărit, lipsa antecedentelor, vârsta inculpatului M.P.N., cuantumul redus al prejudiciului produs, achitat în integralitate, precum şi dispoziţiile art.10 din Legea nr. 241/2005 cu privire la reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă pentru faptele comise şi  396 alin. 10 C.pr.p. referitoare la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

Eforturile depuse de inculpaţi pentru înlăturarea consecinţelor infracţiunii, prin achitarea în integralitate a prejudiciului produs au fost considerate de instanţă ca o circumstanţă judiciară atenuantă, urmând a fi avute în vedere la individualizarea pedepselor în raport de dispoziţiile art. 76 alin. 1 Cod penal.

 Cu privirea la individualizarea judiciară a executării pedepsei, tribunalul a apreciat în raport de lipsa antecedentelor penale, de vârsta sa, de atitudinea de regret şi de cooperare, de diligenţele depuse pentru achitarea prejudiciului că scopul pedepsei aplicate inculpatului M.P.N. poate fi atins prin executarea cu suspendare sub supraveghere, pe un  termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C.p.

Cu privire la latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat că Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5949 lei.

În faza de judecată, anterior audierii sale, inculpatul M.P.N. a achitat prejudiciul reţinut în sarcina sa prin actul de inculpare.

Întrucât prejudiciul stabilit a fost recuperat în totalitate, s-a apreciat că în cauză nu se mai impune menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse pe averea inculpatului M.P.N..

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, partea civilă ANAF – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEŞTI – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II a Penală la data de 04.01.2018, sub nr.932/116/2017.

Prin motivele scrise depuse la dosar (filele 8-13) partea civilă a arătat că prin cererea de constituire de parte civilă a solicitat obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata sumei de 5.949 lei (impozit pe profit) reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat.

S-a mai susţinut că prin cererea de constituire s-a mai solicitat obligarea inculpatului Memet Papan Nicolae în solidar cu SC N.& R.SRL la achitarea dobânzilor si penalităţilor de întârziere, aferente debitului în suma de 5.949 lei, de la data săvârşirii infracţiunii până la data achitării integrale a sumei.

S-a arătat că prin sentinţa penală atacată în cauză instanţa de fond a luat act de faptul ca M.P.N. a achitat prejudiciul în cuantum de 5.949 lei, omiţând însă să se pronunţe pe capătul de cerere privind obligarea acestuia la achitarea dobânzilor si penalităţilor de întârziere, aferente debitului în suma de 5.949 lei, de la data săvârşirii infracţiunii până la data achitării integrale a sumei.

Referitor la accesoriile fiscale aferente prejudiciului, potrivit dispoziţiilor legale incidente in materie, acestea se calculează in raport cu creanţa principală în condiţiile legii speciale, respectiv art.173 si urm. Cod procedură fiscală iar în măsura în care inculpaţii nu ar fi obligaţi la plata accesoriilor debitului ar avea o poziţie mai favorabilă decât persoanele care nu au săvârşit fapte penale şi care sunt ţinute sa plătească atât debitul iniţial, cât si accesoriile acestui debit constând in dobânzi si penalităţi de întârziere prevăzute de Codul de procedura fiscala.

Faţă de aceste aspecte, s-a solicitat admiterea apelului şi modificarea în parte a sentinţei apelate în sensul obligării inculpaţilor la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente debitului, de la data săvârşirii infracţiunii până la data achitării integrale a sumei.

 Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, atât prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele supuse verificărilor în condiţiile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de partea civilă pentru următoarele considerente:

Mai întâi, este de precizat că apelul declarat împotriva hotărârii primei instanţe vizează strict latura civilă a cauzei, astfel că soluţia pronunţată de Tribunalul Călăraşi sub aspectul laturii penale nu poate fi analizată de instanţa de control judiciar, care va judeca apelul în limitele stabilite de dispozițiile art.417 Cod procedură penală. Oricum, se poate observa că inculpații au recunoscut integral săvârşirea faptelor de care au fost acuzați, solicitând aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, iar probatoriul administrat în cauză, astfel cum a fost prezentat de prima instanţă de judecată, se coroborează cu declaraţiile acestora.

În ceea ce priveşte latura civilă, Curtea constată că apelul părţii civile este fondat.

Instanţa de apel reține că în speţă sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpaților, respectiv existenţa unui prejudiciu de ordin material, nereparat încă, produs ca urmare a faptei ilicite, legătura de cauzalitate dintre infracţiunea săvârşită şi prejudiciul produs, precum şi vinovăţia inculpaților ca atitudine psihică faţă de faptă şi urmările acesteia.

În cauza de faţă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă, precizând în cursul judecății (18-19 dosar de fond) că prejudiciul cauzat bugetului de stat  este în cuantum de 5949 lei reprezentând impozit pe profit, sumă la care a solicitat obligarea inculpaţilor în solidar. S-a mai solicitat, totodată, obligarea inculpaţilor la achitarea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, aferente debitului în sumă de 5949 lei, de la data săvârşirii infracţiunii până la data achitării integrale a sumei menţionate precum şi menţinerea sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa nr. 328/P/2015 din data de 06.01.2017 a parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi.

Prin raportul de constatare efectuat în cauză s-a stabilit că prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului, fără accesorii, de către SC N. & R. SRL prin administratorul M.P.N. este de 5949 lei  și reprezintă impozit pe profit datorat, aceasta fiind suma reținută de instanța de fond ca reprezentând prejudiciul cauzat prin infracțiunile de evaziune reținute în sarcina inculpaților.

La dosar a fost depusă de către inculpatul M.P.N. chitanța seria TS321 din data de 24.10.2017 privind achitarea sumei de 5949 lei însă Curtea apreciază eronată concluzia instanței de fond în sensul reţinerii achitării în întregime a prejudiciului cauzat bugetului de stat, în condițiile în care chitanța menționată face dovada exclusiv a achitării debitului principal, nefiind achitate și obligațiile fiscale accesorii datorate în condițiile legii.

Conform art.1 pct.28 din Codul procedură fiscală, prin obligaţie fiscală principală se înțelege obligaţia de plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, precum şi obligaţia organului fiscal de a restitui sumele încasate fără a fi datorate şi de a rambursa sumele cuvenite, în situaţiile şi condiţiile prevăzute de lege iar art.1 pct.29 definește obligaţia fiscală accesorie ca fiind obligaţia de plată sau de restituire a dobânzilor, penalităţilor sau a majorărilor, aferente unor obligaţii fiscale principale.

De asemenea, potrivit art.173 alin.1 Cod procedură fiscală, pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor fiscale principale, se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Obligaţiile fiscale accesorii au aceeaşi natură juridică cu aceea a obligaţiilor fiscale principale, respectiv a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, neputând fi ignorate la momentul cuantificării prejudiciului de către instanţa penală.

Cu privire la momentul de la care încep să curgă dobânzile aferente sumelor constatate cu titlu de prejudiciu, raţiunea acestei particularităţi a titlului de creanţă fiscală constă în necesitatea realizării veniturilor bugetului de stat la termenele şi în cuantumurile stabilite de lege, avându-se primordial în vedere destinaţia acestor sume şi faptul că beneficiarul lor este întreaga societate, fiind vorba, prin urmare, de un interes public.

Astfel, în raport de aceste prevederi, se poate considera că obligaţia de plată a taxelor şi impozitelor se naşte la data realizării activităţii, încasării venitului supus impozitării şi devine scadentă la termenul prevăzut de lege, moment de la care autoritatea fiscală are dreptul de a percepe accesoriile creanţei fiscale.

În aceste condiții, Curtea reține acoperirea doar parţială a prejudiciului cauzat creditorului fiscal prin întârzierea plăţii obligaţiilor fiscale principale, cu consecința exonerării nejustificate a debitorului de plata unor daune-interese moratorii şi a penalităţilor de întârziere, așa cum se arată în considerentele Deciziei nr.17/2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.

Faţă de aceste considerente, Curtea, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, a admis apelul declarat de către apelanta parte civilă ANAF – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEŞTI – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi împotriva sentinţei penale nr. 132 din data de 29.11.2017 pronunţată de Tribunalul Călăraşi – Secţia Penală în dosarul nr.932/116/2017

A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond:

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19, art.25 Cod procedură penală, a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă ANAF – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti.

Îi va obliga pe inculpaţii S.C. N. & R. S.R.L. şi M.P.N. în solidar la plata obligaţiilor fiscale accesorii aferente sumei de 5949 lei reprezentând prejudiciul cauzat părţii civile, calculate conform legislaţiei în vigoare de la data producerii prejudiciului şi până la data achitării integrale a acestuia.