Plângere Contravențională

Prin cererea de chemare în judecată petenta SL.  a solicitat instanţei, în contradictoriu cu  intimatul I.S.C.T.R. – IT 5, anularea procesului-verbal de contravenţie cu consecinţa obligării intimatului la restituirea sumei ……..(jumătate din minimul legal al amenzii), iar în subsidiar a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii cu”avertisment”.

În motivare, petenta a arătat  că în data de 05.04.2018, ansamblul de autovehicule utilizate de societatea petentă format din autovehiculul şi, ce transporta marfă, în baza copiei conforme a licenţei de transport, a fost oprit de către un membru al I T 5, în vederea efectuării unui control, pe DN 6  judeţul Caraş-Severin.

Agentul constatator a reţinut în procesul-verbal că nu ar fi fost respectate dispoziţiile legale privind obligaţia utilizatorului de a nu transporta bunuri divizibile pe reţeaua de drumuri publice din România fără  tichet de cântar eliberat de furnizorul mărfurilor divizibile.

Petenta a susţinut că nu a săvârşit fapta contravenţională imputată de către agentul constatator, întrucât  nu transporta bunuri divizibile, invocând prevederile Pct.21 din Anexa A la Codul Silvic, Anexei la Regulamentul(UE) nr.995/2010.

Petenta a învederat că şi jurisprudenţa recentă a statuat asupra caracterului indivizibil al materialelor lemnoase drept bunuri indivizibile, citând o serie de speţe în acest sens.

Petenta a mai arătat că nu a săvârşit fapta contravenţională, având în vedere că întreaga cantitate de bunuri transportată era determinată, pe baza următoarelor acte: aviz de însoţire al mărfii nota de intrare-recepţie (anexa nr.3),formularul de încărcare-descărcare deşeuri nepericuloase (anexa nr.4).

Prin plângerea contravenţională s-a mai susţinut că, în final, cântărirea bunurilor transportate cu ansamblul de autovehicule supus controlului la data…. a fost efectuată la destinatar, cum rezultă din Notele de intrare-recepţie, în care se menţionează cantitatea bunurilor transportate. Astfel, aceste documente fac dovada cântăririi autoutilitarei supuse controlului in data de ….

Potrivit petentei, chiar dacă bunurile transportate ar fi apreciate ca fiind divizibile, scopul pentru care obligaţia cântăririi bunurilor la furnizor a fost instituită a fost atins prin stabilirea greutăţii şi a tipului de încărcătură în aceeaşi zi, la destinaţie.

În măsura  în care instanţa apreciază că petenta se  face vinovată de săvârşirea vreunei contravenţii, aceasta a susţinut că gradul de pericol social generat este minim..

 În drept, au fost invocate dispoziţiile  art.31 şi urm. din O.G. nr.2/2001, rap. la art.194 C.pr.civ., dispoziţiile H.G. 1373/2008, Codul silvic, H.G. 470/2014, Regulamentul (UE) nr. 995/2010, precum şi jurisprudenţa citată în cuprinsul plângerii contravenţionale.

În dovedirea cererii de chemare în judecată, petentul  a solicitat instanţei încuviinţarea probei cu următoarele înscrisuri, respectiv procesul verbal (f.11), Anexele 1-10 ( f. 12-21), practica judiciară (f.22-47).

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform art. 36 din O.G. 2/2001 raportat la art. 19 din O.U.G. 80/2013 (f. 54).

Prin Serviciul de Registratură, a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimat (f. 58-62), prin care a solicitat instanţei respingerea plângerii contravenţionale ca fiind neîntemeiată.

În motivare, intimatul a arătat că petenta a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de  2.000 lei în termen de 15 zile, sau de 500 lei in termen de 48 ore, conform art. 8 alin.1 lit.b din HG1373/20008.Cu ocazia controlului efectuat în trafic la data de … pe raza localităţii Caransebeş, DN 6 km … a fost depistat autovehiculul înmatriculat, ambele utilizate de societatea petentă conform copiei conforme a licenţei comunitare de transport, care efectua un transport rutier de bunuri divizibile în trafic naţional conform avizului de însoţire a mărfii (tocatură fag), conducător auto –.În urma controlului asupra documentelor necesare şi obligatorii efectuării transportului rutier în condiţii de legalitate conf. art. 44 din OMTI 980/2011,s-a constatat faptul că operatorul de transport rutier nu şi-a respectat obligaţia de a asigura la bordul vehiculului rutier a tichetului de cântar,abatere care constituie contravenţia prev. de art. 5 lit-a) şi ped.de art. 8 alin.1 lit.b) din HG 1373/20008 privind reglementarea furnizării transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile  publice din România.

Potrivit art. 1 lit.b din HG 1373/2008 bunurile divizibile  sunt definitive astfel: materiale vrac transportate fără ambalaj, în grămezi neordonate, sub formă de pulbere, granule sau bucăţi, provenite din producţia de material feroase şi neferoase, recuperarea fierului vechi, deşeuri de orice tip rezultate din activitatea de construcţii; exploatări forestiere sau depozite de material lemnos.

În susţinerea celor expuse, a ataşat la dosar adresa nr. emisa de  ministerul Transporturilor şi Infrastructurii-Directia de Informare Publică, unde se precizează că;”… depozitele de materiale lemnoase provenite din exploatări forestiere (furnizare),iar cântărirea poate fi făcută acolo unde depozitul este îndepărtat şi la alte puncte de cântărire…”.

A mai arătat că „ până la aprobarea de către Guvernul României a modificărilor propuse pentru HG 1373/2008 , activitatea de control pe drumurile publice se desfăşoară sub incidenţa prevederilor actualei hotărâri de guvern care reglementează furnizarea şi transportul bunurilor divizibile pe drumurile publice din România”.

Potrivit intimatului, transportul de buşteni efectuat de petentă la data controlului era un transport de bunuri divizibile, aceasta fiind obligată să deţină tichet de cântar, astfel încât procesul-verbal a fost întocmit în mod temeinic, cu respectarea dispoziţiilor legale, nefiind lovit de nulitate absolută, fiind cuprinse toate menţiunile obligatorii. Faptele au fost descrise în mod corespunzător, astfel că a fost posibilă încadrarea acestora în dispoziţiile legale.

 Potrivit intimatei, fapta contravenţională a fost constatată şi sancţionată în mod corect, procesul verbal de contravenţie reprezentând o stare de fapt la momentul controlului şi deci, petenta nu putea fi exonerată de răspundere, deoarece fapta pentru care a fost sancţionată, este individualizată în mod clar, procesul verbal de contravenţie fiind întocmit cu respectarea dispoziţiilor Ordonanţei nr.2/2001. Intimata a arătat că ceea ce a dus la întocmirea procesului verbal  este expresia unei contravenţii,iar petenta nu poate invoca în apărarea sa propria culpă.

Întâmpinarea a fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 13,14, 16 (5), (6) şi 17, 19 şi 25-27 din OG 2/2001, art. 3 din HG 1373/2008 actualizată şi art. 205 din  C.pr. civ.

În probaţiune, intimatul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, respectiv : procesul-verbal de contravenţie (f.63), aviz de însoţire al mărfii (f.65), nota  de intrare-recepţie nr. 44 (f.66),formular de încărcare-descărcare deşeuri nepericuloase(f.67), Anexa nr. 1(f.69)

Prin răspunsul la întâmpinare  (f. 84), petenta a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimat, ca neîntemeiate. Petenta a susţinut că intimatul nu a combătut sub nicio formă argumentele expuse în plângerea contravenţională.

Petenta a arătat că nu a contestat legalitatea procesului-verbal, ci temeninicia acestuia şi a reiterat că materialele pe care le-a transportat sunt lemnoase, astfel că nu sunt divizile şi nu era nevoie de tichetul de cântar.

Petenta a depus în cauză sentinţele civile aflate la filele 89-97.

În cauză a fost încuviinţate şi administrate proba cu înscrisuri, respectiv respectiv procesul verbal (f.11), Anexele 1-10 ( f. 12-21), practica judiciara (f.22-47, 89-97), procesul-verbal de contravenţie (f.63), aviz de însoţire al mărfii (f.65), nota  de intrare-recepţie nr. 44 (f.66),formular de încărcare-descărcare deşeuri nepericuloase(f.67), Anexa nr. 1(f.69).

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele aspecte ce vor fi expuse.

În fapt, prin procesul-verbal (f. 11, 63), petenta a fost sancţionată cu amenda în valoare de .2000 lei, în temeiul art. 8 alin. (1) lit. b) din HG 1373/2008 pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de acelaşi text de lege.

În cuprinsul procesului-verbal s-a reţinut că, în ziua, ora 17,46 pe DN 6, km  în a fost oprit  şi verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul nr. de înmatriculare şi remorca cu nr. de înmatriculare, utilizat de către., în baza copiei conforme nr. a licenţei de transport, condus de către conducătorul auto, în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri (bunuri divizibile) în trafic internaţional. Bunurile transportate constau în tocătură fag. Cu ocazia controlului s-a constatat că utilizatorul nu a respectat obligaţia de a transporta pe drumurile publice din România, bunuri divizibile fără tichet de cântar eliberat de furnizor.

În drept, conform art. 34 alin. (1) O.G. 2/2001,  instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de agentul constatator.

În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal de contravenţie, instanţa apreciază că acesta îndeplineşte toate condiţiile de valabilitate prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. 2/2001, inclusiv cele reglementate sub sancţiunea nulităţii absolute, conform art. 17 din O.G. 2/2001, respectiv numele, prenumele calitatea agentului constatator, numele prenumele contravenientului, fapta săvârşită, data comiterii acesteia, precum şi semnătura agentului constatator.

Referitor la condiţiile de fond, acestea se subsumează corectei încadrări jurdice a faptei astfel cum a fost reţinută de agentul constatator. Situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal de contravenţie coincide cu modelul abstract al normei incriminatoare a contravenţiei. Mai mult, instanţa reţine că au fost indicate în mod corect temeiurile de drept pentru reţinerea şi sancţionarea contravenţiei.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a procesului-verbal de contravenţie, din economia art. 34 alin. (1) O.G.2/2001 rezultă prezumţia de legalitate şi veridicitate a actului de constatare.

Această prezumţie trebuie pusă în balanţă cu garanţia fundamentală ce ţine de dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, respectiv prezumţia de nevinovăţie.

Prezumţia de nevinovăţie reprezintă posibilitatea contravenientului de a propune probe pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de contravenţie.

Conform art. 8 alin. (1) lit. b) din H.G. 1373/2008 constituie contravenţie încălcarea prevederilor art. 5, care se sancţioneză cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei, aplicată utilizatorului.

Art. 5 din H.G. 1373/2008 stipulează că utilizatorul are obligaţia de a nu transporta pe reţeaua de drumuri publice din România, bunuri divizibile fără tichet de cântar eliberat de furnizor.

Utilizatorii sunt definiţi de legiuitor ca fiind „operatori de transport rutier şi întreprinderi care au în proprietate sau care, după caz, pot deţine şi utiliza în baza unui alt drept real vehiculele prevăzute la lit. a), pentru transportul bunurilor divizibile”, astfel cum rezultă din art. 1 lit. f) din H.G. 1373/2008.

Cu privire la bunurile divizibile, art. 4 alin. (4) din H.G. 470/2014 prevede că, în sensul acestei hotărâri, materialele lemnoase nu sunt bunuri divizibile.

În acelaşi sens, conform Anexei 1 pct. 21 din Codul silvic (Legea nr. 46/2008-republicată), „materialele lemnoase nu sunt bunuri divizibile”.

Din categoria materialelor lemnoase se arată, în acord cu pct. 21 din Anexa 1 a Codului silvic, fac parte: „lemnul rotund sau despicat de lucru şi lemnul de foc, cheresteaua, flancurile, traversele, lemnul ecarisat-cu secţiune dreptunghiulară sau pătrată, precum şi lemnul cioplit. Această categorie cuprinde şi arbori şi ornamentali, pomi de Crăciun, răchită şi puieţi”.

De asemenea, instanţa are în vedere dispoziţiile Anexei Regulamentului (UE) nr. 995/2010 din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor care revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn, în aplicarea căruia a fost emisă H.G. nr.470/2014 şi care prevăd următoarele:

 „Lemn şi produse din lemn, în conformitate cu clasificarea din Nomenclatura combinată prevăzută în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului*1), cărora li se aplică dispoziţiile prezentului regulament.

*1) Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful vamal comun (JO L 256, 7.9.1987, p. 1).

- 4401 Lemn de foc, sub formă de trunchiuri, butuci, ramuri, vreascuri sau sub forme similare; lemn sub formă de aşchii sau particule; rumeguş, deşeuri şi resturi de lemn, chiar aglomerate, sub formă de butuci, brichete, pelete sau forme similare”.

Din cuprinsul procesului-verbal (f. 11), coroborat cu avizul de însoţire a mărfii de la fila 13, instanţa reţine că petenta transporta tocătură fag.

Aplicând dispoziţiile legale menţionate, instanţa apreciază că aceste bunuri transportate fac parte din categoria materialelor lemnoase.

În consecinţă, faţă de art. 4 alin. (4) din H.G. 470/2014, instanţa apreciază că materialele transportate de petentă nu sunt divizibile, astfel că aceasta avea dreptul de a le transporta pe reţeaua de drumuri publice din România fără tichet de cântar eliberat de furnizor.

În ciuda dispoziţiei cuprinse în art. 1 lit. d) din H.G. 1373/2008, instanţa apreciază că art. 4 alin. (4) din H.G. 470/2014 este norma aplicabilă în speţă, legiuitorul revenind asupra stabilirii caracterului divizibil al materialelor lemnoase, pentru a le stabili unul indivizibil.

În lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Anghel c. României), instanţa reţine că procesului contravenţional îi sunt aplicabile principiile şi garanţiile procesului penal. Un principiu fundamental garantat de dreptul penal este reprezentat de aplicarea legii penale mai favorabile. Transpunând acest principiu în dreptul contravenţional, instanţa reţine că H.G. 470/2014 constituie o lege mai favorabilă, având preeminenţă faţă de H.G. 1373/2008. Prin legea nouă, materialele lemnoase nu mai sunt considerate bunuri divizibile, deci nu mai există obligaţia deţinerii unui tichet de cântar în cazul transportului acestora.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001, coroborat cu art. 12 alin. (1) din O.G. 2/2001, raportat la art. 4 alin. (4) din H.G. 470/2014 şi art. 5  lit. a) din H.G. 1373/2008, instanţa admite plângerea contravenţională formulată de petenta. în contradictoriu cu intimatul şi va anula procesul-verbal şi, în consecinţă, va exonera petenta de la plata sancţiunii contravenţionale aplicate.

Cu privire la petitul privind restituirea sumei de 500 lei achitate de petentă, conform dovezii de la fila 51, având în vedere că instanţa urmează să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie, în vedere repunerii părţilor în situaţia anterioară, în acord cu art. 1.254 alin. (2) şi (3) C.civ., instanţa va obliga intimata la restituirea către petentă a sumei de 500 lei, reprezentând amendă contravenţională în termen de 48 ore.

În temeiul art. 453 alin. (1) C.pr.civ., instanţa va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare