Pretentii

Prin sentinţa civilă nr. 585 din 18.04.2017 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr. .../207/2016, s-a respins actiunea in pretentii precizata formulata de reclamantul C.D., in contradictoriu cu paratii S.C. IGO S.A. C.....- prin lichidator judiciar P..... S.P.R.L. SLATINA,  V.D., N.G.D., in calitate de administrator special judiciar al SC IGO SA C....., C.C., F.M., R.G., in calitate de lichidator judiciar al SC P..... SPRL  SLATINA.

S-a  admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor R.G. si N.G.D., in calitate de persoane fizice, in contradictoriu cu reclamantul C.D. si, pe fond, s-a respins actiunea in pretentii precizata formulata de reclamant in contradictoriu cu cei doi parati.

A fost obligat reclamantul sa achite paratului V.D. suma de 4980 lei, paratilor  F.M. suma de 1000 lei, P..... SPRL suma de 1000 lei si C.C. suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 17.05.2016 pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr. 2223/207/2016, reclamantul C.D. a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâţii S.C. IGO S.A. C..... prin lichidator judiciar P..... S.P.R.L. SLATINA,  V.D., N.G.D., C.C.,  F.M. şi  R.G., sa  fie obligaţi paraţii la plata unei despăgubiri materiale cu titlu de  daune morale în sumă de  200.000 lei, precum ca şi fiecare pârât sa suporte prejudiciul proporţional cu gravitatea vinovăţiei fiecăruia, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, a aratat reclamantul că, nu-i cunoaşte pe pârâţi care nu aveau cum şi de unde să cunoască competentele lui profesionale, nu cunoşteau activitatea sa şi nu au putut sa dovedească care au fost criteriile de selecţie  care au stat ta baza emiterii pe numele  său a  trei decizii de concediere, care sunt abuzive, netemeinice si ilegale, motiv pentru care toate au fost anulate  de instante prin hotărâri judecătoreşti definitive.

A susţinut reclamantul că şi-a desfăşurat activitatea la  secţia apa-canal care era separata total,  independenta faţă de alte secţii, având cu totul alţi şefi ierarhici ing.O. S. sef secţie apa-canal si maistrul electrician C.L. ,maistrul F.I. care răspundeau direct de el (conf. fisei postului nr.6166/19.11.2007 proba nr.l),  şefi care nu au fost întrebaţi sau consultaţi  niciodată despre competenta  profesionala pe care o avea sau daca işi îndeplinea sarcinile se serviciu, aceştia fiind ignoraţi  intenţionat de paraţi, desi aveau obligaţia în mod expres ,sa le ceara părerea pentru simplul motiv ca la aceasta secţie APA-CANAL mai erau cu aceeaşi calificare inca 13 colegi electricieni, care aveau toti aceasi sarcina de serviciu întreţinerea, exploatarea supravegherea si menţinerea la parametrii optimi a instalaţiilor electrice de pe fronturile captare apa, el fiind singurul electrician disponibilizat.

A mai aratat reclamantul că pârâţii aveau cunoştinţă despre faptul că  nu are nici un alt venit, nici o altă sursă de supravieţuire, el fiind singurul întreţinător de familie, având în întreţinerea sa un copil minor de 11 ani pe care îl creşte de la vârsta de 1 an şi 7 luni deoarece a fost părăsit de mama, precum şi de mama sa care este o femeie în vârstă de 77 ani, bolnavă,acest salariu fiind singura sa  sursa de venit si supravieţuire.

A susţinut reclamantul că pârâţii  nu au ţinut cont de nimic de nici o lege,nu au ţinut cont că el fiind un caz social, avea prioritate maxima, avea întâietate in faţa tuturor deoarece statul ROMAN acorda sprijin si ajuta familiile  defavorizate ca si cazul său ,mai mult decât atat, la aceasi secţie mai erau 4 colegi electricieni care îndeplineau condiţiile de pensionare, B.M., C.I., C. M. şi S. G. , astfel i-au adus grave prejudicii cu urmări asupra sa şi a  familiei, dar mai ales asupra copilului  care suferă enorm din aceasta cauza fiind frustrat de foarte multe lipsuri si neajunsuri.

A menţionat reclamantul că a fost salariat al pârâtei SC IGO SA C..... -  secţia Apa-canal în funcţia de electrician timp de 23 de ani cu CIM 385/18.01.1991 pana la 19.07.2013 conform adeverinţei nr.5984/31.07.2013, perioada în care nu  a avut nici o abatere, nemotivate, absenţe  sau învoiri.

A aratat reclamantul că în data de 1 iulie 2013 a fost emisă pe numele său prima decizie de concediere, respectiv nr.124 din 1.07.2013, pe care o consideră abuzivă şi ilegală, vinovat de acest fapt fiind directorul tehnic V.D. – care l-a propus pentru a fi dat afară deoarece i s-a desfiinţat postul.

Ca dovada ca aceasta decizie de concediere a fost  abuziva si total ilegala pe care a şi contestat-o, aceasta a  fost anulata de Tribunalul Olt  conform deciziei nr.418/16.04.2014 rămasa definitiva.

Conform procesului verbal din 21.06.2013 prin decizia nr 125/01.07.2013 pe acelaşi criteriu a fost dat afară şi numitul C.I., care însă după două luni a fost reangajat pe acelaşi post.

Reclamantul a menţionat că dupa apariţia sentinţei civile nr.418 a fost reangajat in cadrul societăţii conf. deciziei nr.31/28.05.2014,dar nu a fost dus la vechiul loc de munca nici o secunda asa cum prevedea hotărârea judecătorească ,acest lucru ilegal si abuziv s-a petrecut tot cu aportul directorului tehnic V.D. care a refuzat sa puna in aplicare o hotărâre definitiva, acesta a  rupt graficul care il făcuseră şefii săi direcţi pentru a se  duce la vechiul loc de munca , fiind adus in locul său alt electrician A.G. care nu lucrase niciodată la acest post pana la acea data 1.06.2014 ,fapt  pe care îl va demonstra cu martori ,  înscrisuri ,grafice planificare tura.

Conform  extrasului Revisal emis  de ITM OLT nr.1198/09.02.2015 , reclamantul arată că apare angajat in societate la data de 03.06.2014, acesta fiind un fals grosolan, evident  fusese reangajat cu o săptămâna in urma conform deciziei nr.31/28.05.2014, însă numai  doar după trei zile a fost dat afara din nou prin decizia de preaviz nr.333/06.06.2014, iar în data de 26.06.2014 s-a emis a  doua decizie de concediere nr. 400/28.06.2014, decizie pe care a contestat-o  şi care a fost declarată netemeinică, ilegală , abuzivă şi nula de Curtea de Apel Craiova  conform deciziei civile nr. 5608/19.11.2015 definitiva.

Abuzul însă nu s-a oprit nici de această dată, a continuat împotriva sa si angajatorul printr-un abuz de putere si tupeu  in perioada cand tot el încetase relaţiile de munca si CIM unilateral a emis pe numele său a treia decizie de concediere nr. 601/24.03.2015 cu caracter retroactiv ,pe care a  contestat-o  şi care prin decizia nr.1619/11.03.2016 a Curţii de Apel Craiova a fost anulata

Reclamantul a învederat că toate aceste abuzuri îndreptate  împotriva sa, au avut un scop clar si precis prin care s-a urmărit cu orice preţ, prin orice mijloace, îndepărtarea şi eliminarea sa din cadrul societăţii,  acest fapt fiind singurul scop al pârâţilor.

Aceste daune morale sânt pe deplin  justificate, prin actele care dovedesc clar ca totul i-a fost înscenat, ca aceste concedieri abuzive consecutive l-au  supus la un stres continuu, la umilinţa si faptul ca nu a fost niciodată intr-o situaţie mai josnică, mai umilitoare, aceasta atitudine  denigratoare a pârâţilor si-a pus amprenta asupra  personalităţii sale ,  i-au creat o imagine negativă , având  un impact  devastator asupra sa ,fiind victima unei situaţii ieşite din comun cauzandu-i un stres postraumatic, atat pe plan profesional,cat si familial.

În dovedirea susţinerilor, reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu martorii C.L., V.S., F.I., O. S. şi D.C..

Reclamantul a depus la dosar următoarele acte: fişa postului nr.6166/19.11.2007, sentinţa civilă nr.2139/13.10.2015 a Judecătoriei Caracal, adeverinţa de venit pe anul 2015 emisă de AFP C....., adeverinţa nr.5739/9.09.2015 emisă de Primăria Redea, adresa nr.6924/21.08.2013 , proces verbal nr.5468 din 12.07.2013 , adresa nr.6924/21.08.2013 către ITM Olt emisă de SC IGO SA, adeverinţa nr.5984/31.07.2013 emisă de SC IGO SA C....., decizia nr.124/01.07.2013, proces verbal din 21.06.2013, foii colective de prezenţă –iulie 2013 – august 2013, sentinţa nr.418 din 16.04.2014 dată de Tribunalul Olt, decizia nr.31 din 28.05.2014, foi prezenţă – iunie 2014-iunie 2014, adresa nr.1198 din 9.02.2015 emisă de ITM Olt, preaviz nr.333/6.06.2014, decizia nr.400/28.06.2014, decizia nr.5608 din 19.11.2015 a Curţii de Apel Craiova, decizi anr.601 din 24.03.2015, decizia nr.1619/11.03.2016 a Curţii de Apel Craiova, Organigrame valabile de la 31.03.2010, 1.07.2013, cazier judiciar, încheierea nr.19 din 2.02.2016 a BEJ Gulie Rodica, taxă judiciară de timbru.

În data de 7.06.2016, pârâtii F.M. şi C.C. au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a lor, motivat de faptul că potrivit îndatoririlor de serviciu ale fiecăruia dintre ei, nu au avut nicio calitate şi nicio contribuţie la desfacerea contractului de muncă al reclamantului, iar pe fond au solicitat  respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În data de 13.06.2016, pârâtul V.D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii formulată de reclamant, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, arată pârâtul că reclamantul a fost angajat la SC IGO SA C..... timp de 23 de ani ca electrician, iar în data de 1.07.2013  conform deciziei de concediere nr.124, contractul de muncă al reclamantului a încetat în temeiul disp.prev.de art.65 c.m.c, decizie ce a fost contestată în instanţă şi conform sentinţei civile nr.418 din 16.04.2014 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr.3721/2013, a fost anulată, iar angajatorul a fost obligat să plătească angajatului drepturile băneşti de la data emiterii deciziei şi până la reîncadrarea sa efectivă.

Ca urmare a sentinţei ce dispunea reîncadrarea, reclamantul s-a prezentat la serviciu la data de 28.05.2014 fiind reîncadrat, numai că la scurt timp contractul său de muncă a încetat din nou fiindu-i emisă decizia nr. 400/28.06.2014, faţă de SC IGO SA continuând procedura insolvenţei începută cu mulţi ani înainte.

Concedierea reclamantului a fost una obişnuită, iar dacă la încetarea contractului angajatorul a comis greşeli, acestea sunt minore şi au doar caracter procedural, greşeli pentru care acesta a plătit deja prin acordarea drepturilor băneşti de la data emiterii primei decizii şi până la reangajarea sa efectivă.

Încă de la momentul emiterii primei decizii de concediere pe numele reclamantului, faţă de S.C. IGO S.A. fusese deschisă cu mulţi ani înainte procedura insolvenţei, dosarul fiind înregistrat la Tribunalul Olt sub nr. ..../104/2006. La data de 19.11.2007 s-a dispus în această cauză deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei S.C. IGO S.A. şi trecerea dosarului la judecătorul sindic desemnat în cauză.

Astfel, prin încheierea de şedinţă din data de 09.06.2008, a fost desemnat administrator judiciar P..... SPRL – Ec. R.G., iar prin sentinţa nr. 1221/16.11.2009 s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei, dizolvarea acesteia şi ridicarea dreptului de administrare, numindu-se lichidator acelaşi P..... SPRL – Ec. R.G..

A  menţionat pârâtul, că în raport de datoriile foarte mari pe care le avea debitoarea aflată în faliment, în  cursul anului 2013 lichidatorul judiciar a solicitat reducerea personalului conform unei noi organigrame  ce conţinea un număr de 366 de posturi.

Cât priveşte segmentul  de activitate al pârâtului, respectiv (Apă Canal – Întreţinere Instalaţii Electrice), în calitatea sa de director executiv tehnic, se arată de către acesta că  a propus desfiinţarea a 2 posturi de electrician şi 5 posturi de lucrători din cadrul secţiei Zone şi Spaţii Verzi, propunere ce  a fost cuprinsă în procesul verbal din data de 21.06.2013 şi care a stat la baza deciziei de concediere nr. 124/ 01.07.2013  emisă de administratorul judiciar al debitoarei falite, în baza căreia înceta raportul de muncă dintre falita SC IGO SA în calitate de angajator şi reclamantul C.D. în calitate de angajat ca urmare a restrângerii de personal.

A susţinut că această decizie a fost contestată de către reclamant, iar prin sentinţa nr. 418/16.04.2014 a Tribunalului Olt, decizia de concediere a fost anulată cu obligarea angajatorului să dispună reîncadrarea şi plata drepturilor băneşti până la data reîncadrării efective.

A mai susţinut pârâtul că, în ceea ce îl priveşte, esenţiale sunt considerentele acestei sentinţe ce au stat la baza anulării deciziei de concediere. Astfel, la pagina 4 din această hotărâre se arată că, chiar dacă în speţă a fost vorba de o concediere individuală şi nu colectivă, criteriile de selecţie ale personalului  pentru care se dispune concedierea este atributul exclusiv al angajatorului, numai că, după această restrângere de personal, au fost făcute reangajări, inclusiv la secţia Apă Canal fiind reangajat un electrician care fusese în prealabil concediat. Faţă de aceste reangajări instanţa de conflicte de muncă a apreciat că se impune anularea deciziei de concediere a reclamantului C.D. şi reîncadrarea acestuia pe postul deţinut anterior.

Pârâtul a menţionat că la reangajările efectuate după restructurarea cu pricina, el nu a avut nici un fel de aport. Acea reangajare fiind făcuta strict de administratorul judiciar/lichidator şi a fost aprobată de judecătorul sindic.

După ce acea sentinţă prin care se dispunea reîncadrarea reclamantului pe postul deţinut anterior a rămas definitivă, acesta s-a prezentat la muncă şi a fost reangajat de debitoarea falită SC IGO SA, numai că  în acea perioadă debitoarea S.C. IGO S.A. parcurgea în dosarul de faliment etape specifice acestei proceduri cu însemnate modificări structurale.

Astfel, în anul 2014, în timp ce faţă de debitoarea S.C. IGO S.A. se derula procedura insolvenţei, s-a luat hotărârea ca serviciul Apă Canal să fie preluat de Compania de Apă Olt, cu sediul în localitatea Slatina, companie care în prezent gestionează acest serviciu în localităţile Slatina, Scorniceşti, Corabia şi Caracal

A precizat pârâtul că, din  cei 366 de angajaţi pe care SC IGO SA îi avea la acea dată, Compania de Apă Olt – Slatina a preluat doar un număr de 80 de angajaţi, restul rămânând în continuare angajaţi ai SC IGO SA, iar  în ceea ce îl priveşte pe reclamantul C.D., acesta nu a fost cuprins printre cei 80 de angajaţi preluaţi de Compania de Apă Olt, iar motivele pentru care acesta nu a fost preluat au ţinut în mod exclusiv de aprecierile acestei companii. Prin urmare, reclamantul C.D. a rămas în continuare angajat al falitei SC IGO SA.

Urmare a hotărârii judecătorului sindic de dizolvare a SC IGO SA, Consiliul Local Caracal a hotărât ca pentru serviciile de Curăţenie, Spaţii Verzi şi Construcţii să înfiinţeze o nouă societate, respectiv S.C. ADPP  S.R.L. ce are ca unic asociat Consiliul Local Caracal

Cum toate serviciile ce le avea înainte SC IGO SA au trecut către alte entităţi juridice, în baza dispoziţiilor prevăzute de art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, administratorul/lichidatorul judiciar al debitoarei SC IGO SA a procedat la desfacerea contractelor individuale de muncă pentru tot personalul falitei.

 În aceste împrejurări, atât faţă de reclamantul C.D., cât şi faţă de restul angajaţilor ce îi mai avea falita SC IGO SA, au fost emise de către lichidatorul judiciar decizii de concediere.

În prezent, debitoarea SC IGO SA este dizolvată, nu mai are nici un angajat, iar dosarul de faliment nr. ..../104/2006 continuă doar cu procedurile de valorificare a bunurilor debitoarei.

Revenind la acea desfacere a tuturor contractelor de muncă pentru toţi angajaţii falitei SC IGO SA, arătă pârâtul că în ceea ce-l  priveşte nu mai are nici un fel de legătură cu această procedură, el fiind deja preluat de Compania de Apă Olt.

Astfel, atunci când s-a procedat la desfacerea contractelor individuale de muncă pentru întreg personalul falitei SC IGO SA, reclamantului i-a fost emisă decizia nr. 400/28.06.2014 prin care i se desfăcea acestuia contractul individual de muncă cu acordarea dreptului de preaviz de 15 zile lucrătoare conform textului de lege mai sus menţionat.

Această decizie a fost contestată în instanţă de către reclamantul C.D., iar decizia nr. 5608/104/2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, este esenţială atât sub aspectul considerentelor, cât şi sub aspectul dispozitivului.

Astfel, anularea deciziei de concediere avut loc ca urmare a faptului că termenul de preaviz de 15 zile lucrătoare nu a fost respectat (ziua de 9 iunie 2014, de Rusalii, a fost zi nelucrătoare), astfel că prin prisma Deciziei în interesul legii nr. 8/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nerespectarea termenului de preaviz atrăgea nulitatea absolută a deciziei de concediere, făcând astfel inutilă cercetarea celorlalte motive de nelegalitate sau netemeinicie ale concedierii.

Chiar dacă decizia nr. 400/28.06.2014 a fost ulterior anulată de lichidatorul judiciar prin decizia de concediere nr. 601/23.03.2015, Curtea a apreciat că judecata nu a rămas fără obiect şi a dispus asupra anulării deciziei nr. 400/28.06.2014 şi acordării drepturilor băneşti de la data concedierii până la data pronunţării deciziei curţii.

A menţionat pârâtul că dispozitivul hotărârii pronunţată în apel tranşează însă un aspect esenţial, respectiv Curtea respinge cererea reclamantului C.D. de reintegrare pe postul deţinut anterior concedierii la SC Compania de Apa Olt SA.

Faţă de cele expuse reiese că reclamantul s-a aflat într-o situaţie obişnuită, de concediere de la un angajator ce a intrat în procedura insolvenţei, că nimeni nu i-a premeditat vreo acţiune care sa-l pună pe el, sau pe membrii familiei sale, într-o stare de natură să le pună în pericol subzistenţa.

În cauză, a susţinut pârâtul că nu putem vorbi sub nici o formă despre acţiuni întreprinse cu bună ştiinţă, înscenări şi abuzuri care să fi făcut parte, aşa cum susţine reclamantul, dintr-un şir de şicane ce vizau înlăturarea sa din societate.

Dacă această concediere l-a transformat pe reclamant într-o persoană ce manifestă disconfort psihic, dominat de sentimente de angoasă, inutilitate, etc., aceasta s-a întâmplat nu datorită concedierii, ci căii greşite  pe care reclamantul a ales-o pentru a ieşi din această stare şi de a depăşi această minimă problemă de viaţă.

Este adevărat, pe alocuri felul în care a fost gestionat conflictul de muncă cu reclamantul a făcut posibil ca angajatorul să comită greşeli mărunte faţă de angajat, însă aşa cum a arătat, acestea au fost greşeli mărunte, doar de ordin procedural şi faţă de care angajatorul a şi plătit prin pronunţarea celor 2 hotărâri judecătoreşti, solicitand respingerea acţiunii formulată de reclamantul C.D.,  ca fiind vădit neîntemeiată.

În dovedire, pârâtul înţelege să se folosească de interogatoriul reclamantului şi înscrisuri.

În data de 14.06.2017, pârâtul N.G.D. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat următoarele excepţii: excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Caracal având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv „pretenţii – daune morale” solicitate ca urmare a concedierii nelegale, competent de soluţionarea cauzei fiind Tribunalul Olt;  excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi respingerea cererii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.

Învederează pârâtul că reclamantul prin acţiunea formulată a solicitat obligarea în solidar a celorlalte persoane indicate ca fiind pârâte la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, ca urmare a concedierilor dispuse în perioada anilor 2013 – 2015, concedieri pe care instanţa de judecată le-a apreciat ca fiind nelegale, reclamantul fiind astfel reîncadrat în muncă, încasând astfel toate  drepturile cuvenite, în acest mod fiind acoperit integral prejudiciul suportat.

În dovedire, pârâtul a arătat că înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri şi interogatoriul reclamantului.

Reclamantul C.D. în data de 1.07.2016 a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea acţiunii asa cum a fost formulata şi obligarea pârâţilor la plata unei despăgubirii materiale cu titlu de daune morale  in suma de 200.000 lei.

Reclamantul faţă de întâmpinarea paratului N.G.D., a arătat că acesta este intr-o grava eroare cand invoca excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa, dumnealui cand a semnat decizia de concediere 124/01.07.2013 având calitatea de administrator special al SC IGO SA C..... fara să-l cunoască, fara sa-i cunoască competentele, fara sa întrebe şefii săi direcţi, venit nou in societate cu doar o luna înainte conform HOTĂRÂRII NR 2/27.05.2013 s-a dovedit ca nu cunoaşte legea, ca a făcut un abuz in serviciu.

Alta afirmaţie pe care o face paratul in intampinare este ca SC IGO SA C..... s-a desfiinţat, pârâtul nici nu stie ca societatea are in continuare PERSONALITATE JURIDICA, atât acesta cât şi  Lichidatorul Judiciar P...... SPRL SLATINA- RACIU GHEOGHE aveau obligaţia sa duca la îndeplinire sa faca toate demersurile,sa faca totul si sa puna in aplicare o  hotărâre definitiva ,deoarece a fost constatat de instanta si este ca si o sancţiune pentru angajatorul care a emis abuziv o decizie de concediere ilegala.

În ce-l priveşte pe paratul Lichidator Judiciar R.G. nici măcar nu s-a sinchisit sa răspundă cu intampinare, dumnealui fiind semnatarul celor trei decizii de concediere abuzive si ilegale ,prin aceasta atitudine este o sfidare a justiţiei , se considera mai presus de lege şi si-a permis sa anuleze o decizie de concediere RETROACTIV, nici pana la ora actuala nu a pus in aplicare in totalitate o hotărâre definitivă, a suspendat executarea silita, nu ia in calcul o expertiza contabila.

Au fost anexate următoarele acte: Decizia nr.125 din 01.07.2013 emisă de SC IGO SA C....., Hotărârea nr.10 din 5.07.2013 , Decizia nr.173 din 25.06.2013, Decizia nr.174 din 25.06.2013, Hotărârea nr.117 din 31.07.2014 emisă de Consiliu Local al mun.Caracal.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20.09.2016, prima instanţă a respins excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Caracal, invocată de pârâtul N.G.D., prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

La data de 21.09.2016, pârâtul N.G.D. a depus la dosar concluzii scrise.

Prin încheierea de şedinţă din data de 18.10.2016, prima instanţă a în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. 4 Cp.civ.  a unit excepţiile lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor N.G.D., C.C. şi  F.M. cu fondul cauzei, apreciind că pentru pronunţarea asupra acestor excepţii se impune administrarea de probe .

Totodată, au fost încuviinţate pentru reclamant proba cu înscrisurile depuse la dosar şi  proba cu interogatoriul pârâţilor, precum şi încuviinţarea probei cu înscrisuri pentru pârâţii C.C. şi  F.M..

La termenul din 8.11.2016, la propunerea reclamantului au fost luate interogatoriu pârâţilor N.G.D., V.D., precum şi reclamantului C.D. la cererea pârâtului V.D., N.G.A., C.C. şi F.M.a.

Au fost anexate la dosar un certificat medico legal emis pe numele pârâtei C.C., fişa postului nr.2134 din 7.03.2013, ordinul de plată nr.159 din 23.07.2014 prin care s-a virat reclamantului suma de 3000 lei, ordinul de plată nr.95 din 26.04.201 , stat de plată lichidare mai, iunie 2014, listă de plată casierie pt.luna iunie 2014, adresele nr.1853/120/17.02.2016, nr.193 din 1.02.2106, cererile de angajare ale reclamantului din data de 10.02.2016, 23.11.2015, copii de pe înscrisurile existente în dosarul nr.1049/P/2015, Hotărârea nr.2 din 27.05.2013, Dispoziţia nr.855 din 22.05.2013, Decizia nr.89 din 27.06.2013, decizia nr.90 din 20.06.2013, contract de mandat nr.9397 din 11.06.2013.

La data de 5.12.2016, reclamantul a depus la dosar precizări scrise (filele 187-191). 

În volumul II al dosarului nr.2223/207/2016 al Judecătoriei Caracal au fost depuse de către pârâta SC IGO SA C..... – Societate în faliment, un set de decizii (filele 215-501)  prin care s-a dispus  încetarea contractelor individuale de muncă  de către Lichidatorul judiciar P..... SRL reprezentant de pârâtul R.G. la un număr de peste 300 de persoane în  cursul lunii iunie 2014 – perioadă în care lichidatorul judiciar a dispus desfacerea contractului de muncă şi al reclamantului C.D..

La termenul din 6.12.2016, instanţa în temeiul art.248 al.4 cpc, a unit excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului R.G. ca şi persoană fizică, cu fondul cauzei.

Totodată, a fost încuviinţat reclamantului proba cu martorii C.L. şi F.I., pentru a dovedi prejudiciul suferit ca urmare a disponibilizării sale.

În data de 31.01.2017, reclamantul C.D. a depus la dosar precizări scrise, prin care a menţionat că  procesul verbal din 21.06.2013 este actul primordial care a stat la baza acestor concedieri abuzive si ilegale, motiv pentru care solicita ca  instanta sa constate si sa tina cont , in cea ce îl priveşte pe paratul R.G. Lichidator Judiciar P..... SPRL Slatina, că nu este semnatarul acestui proces verbal ,asa cum a declarat la interogatoriul ,nu l-a cunoscut pe petent,nu a avut niciodată tangente cu el ,nu dumnealui a făcut selecţia  şi nici nu l-a propus pentru restructurare, deoarece nu era atribuţia acestuia.

La termenul din 31.01.2017, au fost audiaţi martorii G.G.L. şi F.I. – propuşi de reclamant, cale căror declaraţii au fost consemnate şi anexate la dosar.

La termenul din 14.03.2017 la solicitarea reclamantului a fost luat interogatoriu pârâtei C.C..

Reclamantul C.D. în data de 28.03.2017 a depus la dosar precizări scrise în urma interogatoriului pârâtului R.G..

Reclamantul a depus la dosar adresa nr.7826/26.05.2015 emisă de ITM Olt, practică judiciară, proces verbal de aducere la cunoştinţă a drepturilor şi obligaţiilor martorului din 5.02.2016, declaraţie martor O.F.S., adeverinţa nr.2224/110 din 8.02.2017 emisă de SC Compania de Apă Olt SA.

La termenul din 4.04.2017, prima instanţă pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunţarea asupra rezultatului dezbaterilor la data de  11.04.2017 .

Reclamantul în data de 10.04.2017 a depus la dosar concluzii scrise şi acte medicale emise pe numele mamei sale Ciucă Maria.

Pârâta P..... SPRL prin lichidator judiciar R.G. a depus la dosar în data de 10.04.2017 , concluzii scrise.

Examinând materialul probator administrat in cauză, instanţa de fond a reţinut  că reclamantul a fost angajat la SC IGO SA C....., o perioadă de 23 de ani de zile în calitate de electrician, la secţia Apă-Canal a respectivei societăţi.

Începând cu anul 2006 prin încheierea judecătorului sindic dată în dosarul de faliment nr. ..../104/2006 al Tribunalului Olt, Societatea Comercială amintită, dat fiind dificultăţile materiale pe care le avea şi în special a datoriilor faţă de diverşi furnizori a intrat în procedura de reorganizare judiciară şi faliment, fiind desemnată ca lichidator judiciar P..... SPRL - reprezentată de lichidator judiciar R.G..

Dat fiind faptul că, cu toate măsurile luate de administratorul social nu s-a reuşit redresarea economică-financiară a societăţii, în luna iunie 2013 s-a pus problema disponibilizării de personal şi în acest fel, s-a dispus desfacerea contractului de muncă în cazul mai multor angajaţi ai societăţii din cei 366 care figurau în schema de personal a acesteia la data respectivă.

Printre persoanele cărora li s-a desfăcut contractul de muncă –s-a numărat şi reclamantul C.D., căruia prin decizia nr.124 din 1.07.2013 i-a fost desfăcut contractul de muncă.

Acesta nefiind mulţumit de decizia de desfacere a contractului de muncă s-a adresat Tribunalului Olt – Secţia litigii de muncă şi prin sentinţa nr.418/16.04.2014 a Tribunalului Olt, rămasă definitivă  prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Craiova, s-a dispus anularea respectivei decizii şi reîncadrarea reclamantului în funcţia avută anterior şi a fost obligată pârâta SC IGO SA prin lichidator, la plata către reclamant a tuturor drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea sa în postul deţinut anterior.

Reclamantul a fost reîncadrat în funcţie prin decizia nr.31/28.05.2014, iar prin decizia nr.400/28.06.2014 s-a dispus din nou concediere acestuia, decizie care a fost anulată prin decizia nr.5608/19.11.2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi s-a dispus din nou reîncadrarea reclamantului în muncă.

Prin decizia nr.601/24.03.2015 s-a dispus reconcedierea reclamantului, decizie care a fost anulată prin decizia nr.1619/11.03.2016 a Curţii de Apel Craiova, dispunându-se reîncadrarea în muncă a reclamantului.

Ulterior, acestei decizii, reclamantul a formulat prezenta acţiune în pretenţii prin care solicită obligarea lichidatorului judiciar R.G. atât ca persoană fizică cât şi în calitate de lichidator, administratorul N.G.D. atât în calitate de persoană fizică cât şi în calitate de administrator, precum şi pe pârâţii C.C. şi F.M. în solidar la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de daune morale pentru suferinţele fizice pe care le-a suportat datorită desfacerii contractului său de muncă prin deciziile menţionate mai sus.

Instanţa de fond a reţinut că prin întâmpinările depuse lichidatorul R.G. şi administratorul N.G.D. au ridicat şi excepţia lipsei calităţii lor procesuale  pasive în calitate de persoane fizice, excepţii ce au fost unite de instanţă cu fondul.

S-au apreciat ca întemeiate excepţiile invocate, fiind admise şi constatându-se lipsa calităţii procesuale pasive a sus numiţilor în calitate de persoane fizice, dat fiind faptul  că în ceea ce priveşte luarea hotărârii de desfacere a contractului de muncă a reclamantului, aceştia au acţionat în calitatea lor oficială, respectiv de lichidatori judiciari şi administratori şi nici de cum în calitate de persoane fizice întrucât în această calitate ei nu aveau nicio atribuţie referitoare la contractul de muncă al reclamantului, respectiv încheierea, derularea sau încetarea acestui contract şi pe fond va respinge acţiunea reclamantului faţă de cei doi în calitatea lor de persoane fizice.

S-a respins acţiunea în pretenţii formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii C.C. şi F.M., reţinându-se că aceştia potrivit fişei postului nu aveau atribuţii în ceea ce priveşte contractul de muncă al reclamantului şi de asemenea, s-a respins acţiunea în pretenţii privind obligarea pârâţilor R.G., în calitate de lichidator judiciar, N.G.D., în calitate de administrator, şi V.D., în calitate de director tehnic, având în vedere faptul că în cauză nu s-a făcut dovada faptului că aceştia ar fi provocat reclamantului suferinţe psihice sau fizice în afara celor obişnuite în caz de desfacere a contractului de muncă, reţinând faptul că prin hotărârile judecătoreşti prin care au fost anulate deciziile de desfacere a contractului de muncă al reclamantului, societatea pârâtă a fost obligată să-i plătească drepturile salariale de la data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea reclamantului în activitate, aceasta fiind singura modalitate de despăgubire prevăzută în mod direct de codul muncii, despăgubire de care reclamantul a beneficiat.

Legat de acţiunea promovată de reclamant, instanţa de fond a constatat faptul că respectiva despăgubire pe care acesta o pretinde, se întemeiază pe răspundere civilă delictuală şi nu contractuală, deoarece această despăgubire nu este prevăzută în contract şi într-o asemenea situaţie pentru a putea beneficia de despăgubiri, reclamantul trebuia să facă dovada, în mod cumulativ a faptului că ar fi suferit un prejudiciu şi valoarea acestuia, că acest prejudiciu s-ar fi datorat activităţii culpabile a pârâţilor iar dintre fapta pârâţilor şi prejudicii – trebuia să facă dovada că ar fi existat o legătură de cauzalitate, dovezi pe care reclamantul nu le-a făcut în cauză.

Astfel, instanţa de fond a reţinut faptul că între concedierea reclamantului şi destrămarea relaţiilor sale de familie nu se poate reţine nicio legătură de cauzalitate şi nici între desfacerea contractului de muncă al reclamantului şi afecţiune de care suferă mama sa.

Este drept, că reclamantul şi membrii familiei sale au suferit un disconfort moral prin acele decizii de desfacere a contractului de muncă, dar aceste suferinţe psihice se încadrează în limitele normale ale derulării unor raporturi de muncă şi ale încetării acestor raporturi, nefăcându-se dovada că respectivele suferinţe psihice ar excede  acestui cadru factual.

Faţă de cele ce preced, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată şi totodată reţinând culpa procesuală a acestuia, l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată către pârâţii V.D. - suma de 4980 lei,  F.M. - suma de 1000 lei, P..... SPRL - suma de 1000 lei si C.C. - suma de 1000 lei.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul C.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Arată că prima instanţă nu a motivat în sentinţa apelată in temeiul cărei dispoziţii legale a admis excepția lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâţi, deşi avea această obligaţie in baza art.248 alin.(l) ncpc si in baza art.36 ncpc, iar lipsa acestor menţiuni duce la nulitatea absoluta a hotărârii.

Se susţine că instanța de fond a fost într-o grava eroare cand a admis excepția lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor N.G.D. si R.G., deoarece aceştia sunt semnatarii celor trei decizii de concediere abuzive anulate de instanțe (proba 7,15,17 dosar), fiind ignorate fara nici o justificare dispoziţiile art. 229 alin. L si art. 267 din Legea nr. 53/2003 si art. l lit. g) din Legea 62/2011, şi omiţându-se a se constata că reclamantul avea calitatea de salariat.

Consideră că instanța de fond, desi a fost pusa in fata unor probe concludente, le-a tratat in mod separat, dandu-le o interpretare eronata, bazata in special pe convingeri personale care nu au legătura cu criteriile legate de apreciere, în condiţiile în care probele dovedesc fapta ilicita a pârâţilor, prejudiciul, legătura de cauzalitate, din culpa exclusiva a acestor pârâţi, cale l-au lăsat fara nici un venit cunoscând ca este un caz social ca au premeditat totul, ca locul de munca nu s-a desființat.

Alt motiv pentru care solicită anularea sentinţei apelate si trimiterea la rejudecare este reprezentat de împrejurarea că dosarul a fost soluţionat de cel de-al treilea complet de judecată, instanţa neavând efectiv timpul necesar sa se documenteze şi să studieze probele care sunt complexe.

Se mai arată că la data de 5.12.2016 reclamantul a depus precizări scrise, cu nr. 19663/1/2016, in care a menţionat faptul ca pe paratul R.G. îl cheamă în judecată in calitate de lichidator judiciar, dar si ca persoana fizica.

 Instanta de fond a omis să observe din materialul probator administrat ca nu este pentru prima oara cand apelantul a fost concediat abuziv si nelegal, concedierile consecutive facând parte dintr-un sir de acţiuni prin care s-a urmărit înlăturarea sa din cadrul societăţii, ceea ce este fara îndoiala un act cauzator de prejudiciu, care dovedeşte legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu.

Relevă că instanta de fond a ignorat răspunsurile pârâtului V.D. la interogatoriul administrat în cauză.

Se arată că prejudiciu moral ce a fost cauzat reclamantului de paraţii care sunt vinovaţi de neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti, obligându-l sa deschidă o noua procedură judiciară, fapta ilicită imbrăcând forma inacţiunii, paraţii incalcand grav dispoziţiile legale care ii obliga sa execute o hotărăre judecătorească.

Consideră îndeplinită şi condiţia privind existenta vinovăţiei, care imbraca forma intenţiei directe (refuzul paraţilor de a pune in aplicare o hotărâre definitiva proba nr.22), iar  instanta de fond trebuia sa stie ca răspunderea civila delictuala se angajează si pentru cea mai uşoara culpa, adica pentru neglijenta.

Instanta de fond in motivare este intr-o grava eroare cand afirma ca despăgubirea nu este prevăzuta in CCM , si din acest motiv nu poate beneficia de despăgubiri, întrucât aceste despăgubirii sant prevăzute prin lege de art. 253 alin.(l) legea 53/2003 si art.1357 alin (1) legea 287/2009 actualizata,mai mult instanta trebuia sa stie ca CCM cuprinde clauza minimale,el urmând sa se substituie sa preia toate clauzele negociate la CC National si prev. legii 53/2003 CM .

Alt aspect de care solicită a se tine cont, care dovedeşte faptul ca instanta de fond a ignorat probele de la dosar cand reţine, in cei priveşte pe paraţii C.C. şi F.M. ca nu aveau atribuţii in ce priveşte CCM, ca sunt semnatarii actului primordial PV 21.06.2013 (proba nr.8) cand si-au dat acordul au semnat in cunoştinţa de cauza disponibilizare abuziva si ilegala a reclamantului (proba dosar fond fila 31-33),daca aceşti paraţii nu-si dădeau acordul nu putea fi disponibilizat, mai mult decât atat paratul F.M. avea calitatea de lider de sindicat, stia foarte bine ce prevede CCM si CM, nu a făcut absolut nimic, de şi trebuia sa-l apere pe reclamant, cunoscând ca acesta este un caz social având prioritate conf. CCM. Dimpotrivă, susţine apelantul, acesta a avut beneficii pentru ca a semnat acest PV, la o luna dupa disponibilizarea reclamantului si-a angajat băiatul in societate (proba nr.lO), i s-a repartizat un apartament din fondul locativ ,un teren intravilan şi i s-a mărit salariul. Relevă că acest parat a refuzat sa se prezinte la interogatoriu, motiv pentru care a solicitat instantei in şedinţa din 04.04.2017 să facă plicare disp. art.358 NCPC, aspect nu apare in consemnat in motivare.

Susţine că instanta de fond a fost dusa in eroare de paraţi, care au depus la dosar 300 de decizii de concediere (filele 215-501 dosar fond), care nu au legătura cu persoana reclamantului, provin din alte secţii de activitate ale SC IGO SA, fiind irelevante, nu au legătura cu secţia unde activa SECTIA-APA CANAL, deoarece începând cu data 02.06.2014 (proba nr. 32) absolut toţii colegii apelantului electricieni, fara nicio excepţie ,(singurul care nu a fost preluat fiind apelantul) au fost preluati, transferaţi, inclusiv secţia apa conf. Contractului de Delegare nr.8059/06.12.2007 (proba nr.32) de SC CAO SA Slatina.

Din probele existente la dosar rezulta ca prejudiciul suferit de apelant se datorează exclusiv activităţii culpabile a paratilor, existând astfel, in mod cert o legătura de cauzalitate intre fapta acestora si prejudiciul creat.

Conform Codului civil, în vigoare de la 1 octombrie 2011, răspunderea delictuală este reglementată de art. 1349, care stipulează la alineatul (1) că:„Orice persoană are indatorirea să  respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere,  prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane", iar alin. 1(2) al aceluiaşi articol prevede că: "Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Totodată, din economia dispoziţiilor art. 1357 Cod civil reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar şi pentru cea mai uşoară culpă.

Mai mult, din coroborarea art. 1391 cu art. 253 Cod civil, rezultă că este reglementată posibilitatea reparării patrimoniale chiar şi a prejudiciului nepatrimonial, cât şi mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale la care o persoană poate recurge.

Prejudiciul, paguba, nu reprezintă altceva decât acele efecte negative patrimoniale şi morale pe care le încearcă o persoană ca urmare, fie a conduitei ilicite a altei persoane, fie a unei fapte omeneşti, a unui animal, a unui lucru sau a unui eveniment care înlătură răspunderea delictuală a agentului.

Recent, prejudiciul a fost definit ca reprezentând ezultatele dăunătoare, de natură patrimonială sau morală, consecinţe ale încălcării sau vătămării drepturilor şi intereselor legitime ale unei persoane.

In literatura de specialitate s-a formulat ideea potrivit căreia „prejudiciul este cel mai important element al răspunderii civile", „piatra unghiulară a întregii construcţii juridice", fiind o condiţie esenţiala şi necesară a acesteia, „prejudiciul este nu numai condiţia răspunderii reparatorii, ci ;şi măsura ei, în sensul că ea se angajează doar în limita prejudiciului injust cauzat".

Prejudiciile morale sau daunele morale sunt cele cauzate prin atingerile aduse personalităţii afective sau sociale a unei persoane, cum ar fi moartea unei rude apropiate, atingerile aduse vieţii private sau intime, atentatele la onoarea, demnitatea şi cinstea victimei, etc. Din conţinutul art. 1381-1395, rezultă că această clasificare a fost agreată şi de autorii noului Cod civil, în tratarea instituţiei privind repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale.

Repararea prejudiciului „constă în repunerea celui păgubit în situaţia patrimonială anterioară păgubirii şi reîntregirea patrimoniului acestuia...astfel încât elementele sale active să atingă valoarea pe care ar fi avut-o dacă fapta ilicită nu ar fi fost săvârşită".

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ câteva  condiţii, respectiv: existenţa unui prejudiciu, în considerarea faptului că nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu; existenţa unei fapte ilicite, considerându-se că numai o faptă ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală; existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; existenţa vinovăţiei, subliniindu-se că nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în  raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.

Din probele de la dosar, din interogatoriul pârâţilor si depoziţia martorilor, şefii direcţi ai apelantului (proba dosar nr.l ) reiese foarte clar ca paraţii nu au respectat legile in vigoare la momentul emiterii deciziilor de concediere, nu au avut in vedere criterii legale de concediere si in mod abuziv s-au îndreptat împotriva sa, suferind astfel timp de trei ani un prejudiciu moral din cauza aceasta.

Apelantul evocă o speţă soluţionată de Judecătoria Reşiţa, prin care s-a statuat că singura concluzie în acord cu practica CEDO, care a făcut o serie de aprecieri notabile în ceea ce priveşte proba prejudiciului moral, este în sensul că proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul şi raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanţele urmând să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existenţă a faptei ilicite de natură să producă un asemenea prejudiciu, soluţia fiind determinată de caracterul subiectiv intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă.

Curtea de Apel Bucureşti chemată să soluţioneze o cauză a reţinut în cuprinsul hotărârii judecătoreşti, că fapta săvârşită de angajator a constat în sancţionarea nedreaptă a salariatului, iar proba faptei ilicite s-a realizat cu sentinţa judecătorească prin care s-a dispus anularea deciziei de sancţionare

În legătură cu natura daunelor morale, acestea, în principiu, nu se concretizează într-o stare de fapt, ci se menţin la nivelul trăirilor psihice, iar evaluarea acestora, chiar atunci când existenţa lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, dauna morală fiind extranee realităţilor materiale şi întinderea ei nu poate fi determinată decât prin aprecieri, desigur nu arbitrar şi nu prin operare cu criterii precise, ci doar pe baza unor aprecieri subiective în care rolul hotărâtor îl are posibilitatea de orientare a instanţei în cunoaşterea sufletului uman şi a reacţiilor sale.

Se  arată că pe tot parcursul procesului paraţii au avut o atitudine de minimalizare a traumelor suferite încercând sa inducă in cadrul şedinţelor o atitudine de bagatelizare a acţiunii, profitand de faptul ca apelantul nu a avut posibilitatea sa angajeze un avocat.

Instanta de fond nu face diferenţa intre drepturile salariate si daunele morale solicitate, reţinând ca i-au fost plătite sume de bani, însă acestea au reprezentat drepturi salariale acordate de instanţe in litigiile de munca şi nu pot înlocui suferinţele prin care a trecut, traumele create si imaginea proasta care planează asupra sa.

Pârâţii nu au pus in aplicare niciodată hotărârea 418/16.04.2014 (proba nr.l0) care prevedea încadrarea sa la vechiul loc de munca, o alta fapta ilicita care l-a determinat sa recurgă la alte acţiuni in instanţa (proba nr.22 dosar) sau plângeri penale pentru a-i fi date drepturile conferite de lege.

In toata aceasta perioada datorita suferinţei si stresului psihic, neajunsurilor financiare, mamei sale i s-a declanşat o boala incurabila, reclamantul a fost lăsat fara asigurare medicală lipsindu-l de un drept elementar, punandu-i viata si sănătatea in pericol cu incalcarea flagranta a art.31 alin.(l) din Constituţie.

Consideră ca, prejudiciului moral astfel suferit din cauza paraţilor este cuantificat in mod corect, pentru ca nimic si nimeni nu poate inlocui vreodată suferinţa creata, iar suma de 200.000 de Ron nu-i va acoperi niciodată traumele sale si ale familiei sale in raport cu umilinţele, degradarea, suferinta, tortura fizica si psihica la care a fost supus prin concedierile abuzive.

Arată că  perioada de peste 3 ani de la desfacerea contractului individual de munca si pana la prima plata a fost o perioada extrem de grea prin care a trecut familia sa, iar paraţii prin aceste disponibilizării i-au creat o trauma psihica, l-au adus la exasperare si epuizare psihica, nicio persoana cu grad mediu de rezistenta la stres, nu poate ramane neafectata in cazul cand se vede lipsita de orice mijloc elementar de subzistenţă. Nu a putut sa restituie la timp imprumuturile pe care a fost nevoit sa le fac in acea perioada, astfel ca a dat impresia unei persoane fara cuvânt, deoarece paraţii nu vroiau de bunăvoie sa puna in aplicare hotărârile instanţei de judecata.

Datorita acestor parati a fost expus în mod real unor riscuri si lipsuri ce au generat puternice temeri, datorate în principal pierderii securităţi economice-financiare, coroborate cu sentimentul de culpabilizare si inutilitate, accentuate în timp, faţă de împrejurarea excluderii sale prin aceste concedierii abuzive dintr-un mediu lucrativ în care a activat 23 de ani. In consecinţa, ca urmare a faptelor culpabile ale paraţilor, in funcţiile pe care le deţineau, dar si ca persoane fizice i-a fost lezata viata sociala, familiala si profesionala, cu repercusiuni constând in tulburări si neajunsuri suferite atat de acesta, cat si de familia sa.

Critică sentinţa şi cu referire la cheltuielile de judecata stabilite in sarcina sa, apreciind că sunt nejustificate, motiv pentru care solicită cenzurarea, in măsura in care apelul ar fi respins, iar in situaţia admiterii apelului solicită respingerea. Aceste cheltuieli de judecata sunt vădit disproporţionate in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei si cu activitatea desfăşurata de avocaţi.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 468, art.471 alin.l Cod proc. Civ, art.1349 alin.(l) 1357 alin.(l) din Noul Cod civil.

Prin întâmpinarea formulată la data de 26.07.2017, intimaţii F.M. şi C.C. au solicitat respingerea apelului, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Se arată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că intimaţii nu aveau atribuţii în legătură cu contractul de muncă al reclamantului, neavând astfel nicio contribuţie la pierderea locului de muncă al acestuia.

La  data de 28 iulie 2017, intimaţii P..... S.P.R.L. SLATINA prin lichidator judiciar R.G., R.G. şi N.G.D. au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului  în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. (1) C.P.C., ca fiind nefondat. Solicită obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Susţin că sentinţa este legală, atât în ceea ce priveşte excepţia lipsei  calităţii  procesuale pasive a persoanelor fizice R.G. şi N.  G. D., cât şi în ceea ce priveşte fondul cauzei.

Astfel, critica formulată cu privire la nemotivarea soluţionării excepţiei este nefondată, existând această motivare, iar criticile privitoare la modul de soluţionare a cauzei, prin ignorarea, nestudierea, neglijarea materialului probator, necunoaşterea legii de către judecătorul fondului, sunt unele (pe lângă faptul că sunt neîntemeiate) ofensatoare la adresa instanţei, nepermise unui justiţiabil care pe lângă drepturi, are şi obligaţia de a manifesta respect faţă de magistrat.

In ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, îşi menţin poziţia exprimată şi la fond, cererea de chemare în judecată este formulată de către reclamant împotriva acestora, în calitate de persoane fizice, semnatari a deciziilor de concediere - decizii emise la acea vreme, ca urmare a calităţii de administrator special încadrai S.C. I.G.O. S.A. C....., alături de lichidatorul judiciar al societăţii - aflată în procedură de insolvenţă.

Astfel, calitatea procesuala consta in identitatea intre persoana reclamantului si cel care este titular al dreptului, precum si intre persoana paratului si cel despre care se tinde ca este obligat in raportul juridic supus judecaţii. Conform dispoziţiilor art. 253 alin.1 Codul Muncii, „angajatorul este obligat să îl despăgubească pe salariat în situaţia in care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul", iar conform dispoziţiilor art. 266 CM, pot fi părţi în conflictele de muncă: salariaţii, angajatorii, sindicalele şi patronatele, alte persoane cu această vocaţie.

Pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială pentru daune morale, este necesar să se dovedească fapta ilicită a angajatorului, culpa angajatorului, prejudiciul şi legătura de cauzalitate, iar răspunderea patrimonială a persoanei fizice, este inadmisibilă.

Emiterea dispoziţiilor de concediere invocate de către apelantul-reclamant, semnarea acestora, s-a făcut în reprezentarea intereselor şi relaţiilor contractuale dintre subiectele de drept ale actului juridic, respectiv salariatul C.D. şi angajatorul SC" IGO SA C..... - în calitatea sa de persoană juridică. Ori, interesul desfacerii contractului individual de muncă al reclamantului, nu este unul personal, emiterea deciziilor s-a făcut în exercitarea atribuţiilor de serviciu atât ale administratorului special, cât şi ale lichidatorului judiciar „P..... SPRL" - R.G.  iar asupra legalităţii acestora s-a pronunţat instanţa competentă.

Astfel, la filele 207 - 214 ale dosarului, se află Contractu1 de mandat nr. 9397/11.06.2013, prin care U.A.T. C..... - reprezentată prin Primar (mandant), numeşte pe N. D. ca mandatar, astfel că toate actele şi laptele juridice încheiate de către SC IGO SA încredinţate acestuia, sunt întocmite în numele şi pe seama UAT  C.....; Decizia nr. 89/27.06.2013 a A.G.A. - S.C. I.GO. S.A., prin care se dispune înfiinţarea comisiei pentru analizarea şi desemnarea salariaţilor ce vor fi concediaţi conform art. 86 alin. 6 clin Legea nr. 85/2006, compusă din şefi de secţii - cu participarea liderului de sindicat, abilitată să facă propuneri şi nominalizări ale posturilor desfiinţate si persoanelor concediate.

În ceea ce priveşte susţinerea privitoare la calitatea în care a acţionat intimatul N.G.D., arată faptul că în art. 2.3 din Contractul de mandat nr. 9397/11.06.2013, menţionat mai sus, se prevede: „actele juridice încheiate de mandat pentru realizarea atribuţiilor, vor fi semnate numai în calitatea sa de reprezentant al mandantului...", iar în art. 2.1 se prevede: „obiectul contractului îl constituie faptele pe  care  mandantul le încredinţează spre săvârşire mandatarului, în numele şi pe contul  său (al mandantului), conform prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

In ceea ce priveşte pe intimatul R.G., acesta nu a acţionat prin semnarea  deciziilor, in calitatea sa de persoană fizică, ci în calitatea sa de lichidator judiciar al SC IGO SA, mandatat de către judecătorul sindic în dosarul de insolventă a societăţii, neputând  răspunde altfel, decât ca persoană juridică, prin P..... SPRL. Astfel, actele şi faptele juridice încheiate de către acesta, precum şi răspunderea juridică aferentă revine doar in considerarea calităţii acestuia, nu în considerarea persoanei fizice.

În concluzie, obligaţi în raportul juridic dedus judecăţii nu pot fi persoanele fizice R.G. şi N. G. D., având în vedere faptul că S.C. I.G.O. S.A. C..... s-a desfiinţat, fiind administrată în temeiul unor raporturi juridice speciale, motiv expus de către instanţa de fond cu prilejul analizării excepţiei invocate.

Pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii de apel ca fiind neîntemeiată, motivat de faptul că apelantul-reclamant invocă suportarea unui prejudiciu moral major, însă acordarea daunelor morale nu poate interveni automat, ci trebuie să îşi găsească un suport probator, să se dovedească efectiv prejudicial invocat şi legătura de cauzalitate cu fapta ilicită;. Faptul că reclamantul se consideră un caz social şi un nedreptăţit, nu poate fi suficient şi determinant pentru invocarea suferinţelor de ordin moral, a lezării imaginii şi demnităţii sale, a sentimentului inutilităţii şi nedreptăţii cauzate de ca urmare a încetării raporturilor de muncă.

Este adevărat că prin concediere se generează în mod inerent, o stare de tensiune, de disconfort material şi psihic, însă aceasta poate fi reparată prin restabilirea legalităţii.

Răspunderea angajatorului poate fi antrenată în cazul în care prestigiul, demnitatea, onoarea, imaginea publică a angajatului au fost afectate profund în urma unei conduite ilicite a angajatorului. Ori, pe de o parte, postul de electrician ocupat în cadrul societăţii de către reclamant nu este de .natură a atrage denaturarea prestigiului profesional şi imaginea publică a acestuia, iar pe de altă parte, reclamantul nu a putut produce dovezi cu privire la lezarea acestor atribute - ca valori sociale ocrotite de lege, ci a invocat faptul că fiind cunoscut ca şi caz social - având un minor în întreţinere, a suferit un prejudiciu material ca urmare a neîncasării drepturilor salariale.

Declaraţiile martorilor audiaţi reprezintă o probă neconcludentă cu privire la prejudiciul moral suferit de apelant (evocând mai degrabă prejudiciul material), deoarece stările de disconfort descrise de aceştia au fost cunoscute din relatările reclamantului, iar eventualele suferinţe morale - astfel cum au fost expuse, nu au fost de natură să dovedească lezarea prestigiului, demnităţii, onoarei, imaginii publice a respectivului salariat, nefiind cu nimic deosebite de cele ale oricărei alte persoane concediate - mai ales că aceste concedieri nu au vizat persoana angajatului ori competenţa profesională, fiind aferente procedurii de reorganizare judiciară în cadrul dosarului de insolventă.

In cauză, nu s-a făcut dovada faptului că angajatorul a exprimat în mod public anumite consideraţii negative legate de capacitatea, conduita sau competenţele profesionale ale apelantului-reclamant, pentru a putea fi afectate prestigiul şi demnitatea acestuia în cadrul colectivului de lucru sau în cadrul comunităţii în care trăieşte, dar nici faptul că angajatorul a acţionat cu vinovăţie, în sensul că a fost conştient de atitudinea sa şi că a urmărit sau acceptat consecinţele negative rezultate. Simplul fapt al anulării deciziilor de concediere ca fiind nelegale, nu este suficient pentru a antrena răspunderea pentru prejudicii de ordin moral, dacă producerea acestor prejudicia nu rezultă fără echivoc din probatoriile administrate, conform dispoziţii or ari. 240 C.pr.civ. Aceste considerente au fost reţinute în practica judiciară, în acest  sens  pronunţându-se  şi  Curtea  de  Apel  Constanţa,  prin  Decizia nr. 328/24.06.2015.

Pe de altă parte, trebuie apreciat şi faptul că între data concedierii şi data promovării cererii de chemare în judecată, s-a scurs o perioadă mare de timp, astfel că nu se poate reţine că există o legătură de cauzalitate între fapta ilicită şi stările emoţionale descrise de către reclamant, mai ales că acesta avea la îndemână o cale specifică imediată de reparaţie a prejudiciului moral, conform dispoziţiilor jart. 253 alin. Codul Muncii: „angajatorul este obligat să îl despăgubească pe salariat în situaţia în cure a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".

Referitor la prejudiciul moral, art. 253 alin (1) CM este singurul din legislaţia românească care instituie răspunderea angajatorului pentru cauzarea unui prejudiciu moral, făcându-se vorbire despre „prejudiciu material sau moral", indicându-se expres posibilitatea introducerii unei asemenea plângeri la instanţa competentă să soluţioneze contestaţia împotriva deciziei de concediere ca şi capăt accesoriu de cerere, prin însăşi contestaţia formulată.

In ceea. ce priveşte cererea de probatorii, arată faptul că sunt de acord cu proba cu înscrisuri, însă nu şi cu interogatoriu - probă administrată deja la instanţa de fond, nici cu cea testimonială - pe situaţia de fapt, situaţie dovedită deja cu martorii audiaţi.

 Astfel,  pentru toate considerentele expuse, solicită respingerea cererii de apel şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La  data de 31 iulie 2017, intimatul pârât V.D. a depus la dosar întâmpinare,  solicitând să se respingă apelul, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Se arată că starea de fapt este expusă de reclamant într-o manieră profund dramatică, fiind folosite cuvinte şi expresii grave precum „coşmar, calvar, destin schimbat radical, disconfort şi stres continuu resimţit prin alterarea stării fizice a organismului, exasperare şi epuizare psihică, etc. "şi că toate aceste acţiuni au fost îndelung gândite şi puse în aplicare de pârâţi cu scopul vădit de a-i face rău reclamantului.

Intimatul arată că a demonstrat însă prin probatoriul administrat că lucrurile nu stau nici pe departe aşa. Dimpotrivă, concedierea reclamantului a fost una obişnuită, iar dacă la încetarea contractului angajatorul a comis greşeli, acestea sunt minore şi au doar caracter procedural, greşeli pentru care angajatorul a plătit deja prin acordarea drepturilor băneşti de la data emiterii primei decizii şi până la reangajarea sa efectivă.

In ce îl priveşte, a susţinut şi a demonstrat această susţinere, că nu a avut niciun fel de culpă care să angajeze vreo reparaţie materială sau morală faţă de reclamant.

Astfel, trebuie spus că încă de la momentul emiterii primei decizii de concediere pe numele reclamantului, faţă de S.C. IGO S.A. fusese deschisă cu mulţi ani înainte procedura insolvenţei, dosarul fiind înregistrat la Tribunalul Olt sub nr. ..../104/2006. La data de 19.11.2007 s-a dispus în această cauză deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. IGO S.A. si trecerea dosarului la judecătoriul sindic desemnat în cauză. Prin încheierea de şedinţă din data de 09.06.2008, a fost desemnat administrator judiciar P..... SPRL - Ec. R.G., iar prin sentinţa nr. 1221/16.11.2009 s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei, dizolvarea acesteia şi ridicarea dreptului de administrare, numindu-se lichidator acelaşi P..... SPRL - Ec. R.G..

In raport de datoriile foarte mari pe care le avea debitoarea aflată în faliment, în cursul anului 2013 lichidatorul judiciar a solicitat reducerea personalului conform unei noi organigrame ce conţinea un număr de 366 de posturi.

Cât priveşte segmentul de activitate al intimatului (Apă Canal - întreţinere Instalaţii Electrice), în calitate de director executiv tehnic, a propus desfiinţarea a 2 posturi de electrician şi 5 posturi de lucrători din cadrul secţiei Zone şi Spaţii Verzi, propunere ce este cuprinsă în procesul verbal din data de 21.06.2013 şi care a stat la baza deciziei de concediere nr. 124/ 01.07.2013 emisă de către administratorul judiciar al debitoarei falite, în baza căreia înceta raportul de muncă dintre falita SC IGO SA în calitate de angajator şi C.D. în calitate de angajat ca urmare a restrângerii de personal.

Această decizie a fost contestată de către C.D., iar prin sentinţa nr. 418/16.04.2014 a Tribunalului Olt, decizia de concediere a fost anulată cu obliga¬rea angajatorului să dispună reîncadrarea şi plata drepturilor băneşti până la data reîncadrării efective.

In ceea ce îl priveşte, esenţiale sunt considerentele acestei sentinţe ce au stat la baza anulării deciziei de concediere. Astfel, la pagina 4 din această hotărâre se arată că, chiar dacă în speţă a fost vorba de o concediere individuală şi nu colectivă, criteriile de selecţie ale personalului pentru care se dispune concedierea este atributul exclusiv al angajatorului, numai că, după această restrângere de personal, au fost făcute reangajări, inclusiv la secţia Apă Canal fiind reangajat un electrician care fusese în prealabil concediat. Faţă de aceste reangajări instanţa de conflicte de muncă a apreciat că se impune anularea deciziei de concediere a reclamantului C.D. şi reîncadrarea acestuia pe postul deţinut anterior.

Chiar dacă temeiul de drept al deciziei de concedierea era dat de dispoziţiile prevăzute de art. 86 alin. 6 din L.85/2006 privind procedura insolvenţei, norme ce confereau administratorului/lichidatorului judiciar prerogative exclusive să emită astfel de decizii, independent de poziţia altor organe din cadrul debitoarei, esenţial este faptul că la reangajările efectuate după restructurarea cu pricina, intimatul nu a avut nici un fel de aport. Acea reangajare s-a făcut strict de administratorul judiciar/lichidator si a fost aprobată de judecătorul sindic.

După ce acea sentinţă prin care se dispunea reîncadrarea reclamantului pe postul deţinut anterior a rămas definitivă, acesta s-a prezentat la muncă şi a fost reangajat de debitoarea falită SC IGO SA, numai că în acea perioadă debitoarea S.C. IGO S.A. parcurgea în dosarul de faliment etape specifice acestei proceduri cu însemnate modificări structurale.

Astfel, urmare a hotărârii judecătorului sindic de dizolvare a SC IGO SA, Consiliul Local C..... a hotărât ca pentru serviciile de Curăţenie, Spaţii Verzi şi Construcţii să înfiinţeze o nouă societate, respectiv S.C. ADPP S.R.L. ce are ca unic asociat Consiliul Local Caracal

In ceea ce priveşte serviciul Apă Canal, în anul 2014, în timp ce faţă de debitoarea S.C. IGO S.A. se derula procedura insolvenţei, s-a luat hotărârea ca acest serviciu să fie preluat de Compania de Apă Olt, entitate ce-şi are sediul în localitatea Slatina, şi care în prezent gestionează acest serviciu în localităţile Slatina, Scorniceşti, Corabia şi Caracal

Din cei 366 de angajaţi pe care SC IGO SA îi avea la acea dată, Compania de Apă Olt-Slatina a preluat doar un număr de 80 de angajaţi, restul rămânând în continuare angajaţi ai SC IGO SA. Cât îl priveşte pe reclamantul C.D., acesta nu a fost cuprins printre cei 80 de angajaţi preluaţi de Compania de Apă Olt, iar motivele pentru care acesta nu a fost preluat au ţinut în mod exclusiv de criteriile de selecţie şi de aprecierile acestei companii. Prin urmare, reclamantul C.D. a rămas în continuare angajat al falitei SC IGO SA.

Cât priveşte acest moment al preluării acestui serviciu Apă Canal de către Compania de Apă Olt, arată că inclusiv faţă de intimat s-a dispus încetarea contractului de muncă încheiat cu SC Igo SA, cu acordarea dreptului de preaviz de 15 zile lucrătoare.

Cum toate serviciile ce le avea înainte SC IGO SA au trecut către alte entităţi juridice, în baza dispoziţiilor prevăzute de art. 86 alin. 6 din L. nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, administratorul/lichidatorul judiciar al debitoarei SC IGO SA a procedat la desfacerea contractelor individuale de muncă pentru tot personalul falitei.

La  data de 25 august 2017, apelantul a depus la dosar răspuns la întâmpinările pârâţilor, solicitând admiterea apelului, de  asemenea, solicită respingerea ca neîntemeiate a  apărărilor formulate, deoarece reiterează susţinerile de la instanta de fond.

Prin decizia civila nr. 1112/14.12.2017, analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi prin raportare la probele de la dosar, Tribunalul Olt a constatat că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Sub marginala „Scopul judecării procesului”, art. 211 C.proc.civ. stabileşte că instanţa de judecată, constituită potrivit legii, efectuează activitatea de cercetare şi dezbaterea fondului procesului, cu respectarea tuturor principiilor şi garanţiilor procesuale, în vederea soluţionării legale şi temeinice a acestuia.

De asemenea, potrivit 425 lit. b C.proc.civ., hotărârea trebuie să cuprindă considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Din analiza actelor de procedură de la dosar, tribunalul constată că reclamantul a învestit prima instanţă cu o acţiune întemeiată pe răspunderea civilă delictuală reglementată de dispoziţiile art. 1347 şi urm. C.civ., solicitând obligarea pârâţilor la plata sumei de 200.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile constând în daune morale.

Fapta ilicită pretins săvârşită de pârâţii atraşi în proces a constat, în opinia reclamantului, în adoptarea deciziilor de concediere, anulate ulterior de instanţele de dreptul muncii.

Prin sentinţa apelată, instanţa de fond se limitează a relua susţinerile părţilor litigante din actele de procedură întocmite, pentru a concluziona apoi că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor R.G. şi N.G.D., invocată de pârâţi prin întâmpinare, este întemeiată.

Din cuprinsul considerentelor sentinţei pronunţate de  instanţa  de fond, tribunalul constată că aceasta nu a procedat la un examen efectiv al apărărilor în sens larg (apărările propriu-zise, de fond care privesc însăşi existenta sau neexistenta dreptului pretins, cât si partea sa formală, respectiv apărările legate de condiţiile formale ale cererii de chemare în judecată sau ale judecaţii, cât şi excepţiile), invocate de către apelantul reclamant împotriva excepţiei invocate şi a elementelor probatorii prezentate, nedemonstrând care sunt argumentele soluţionării excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a celor doi pârâţi.

De altfel, nu s-a realizat o analiză temeinică a fiecărei fapte ilicite din actul de învestire al instanţei, presupus a fi săvârşite de către intimaţii pârâţi, deşi aceste excepţii in temeiul art. 248 alin. 4 C.proc.civ., au fost unite cu administrarea probelor şi fondul cauzei.

Instanţa de fond in analiza excepţiilor invocate trebuia să aibă in vedere dispoziţiile  CĂRTII I Titlul I din codul de procedură civilă şi in funcţie de aceasta să procedeze la analizarea cauzei prin raportare la examinarea probelor, pe fiecare în parte şi pe toate in ansamblul lor, cu privire la  fiecare faptă din cererea de chemare in judecată şi a celorlalte condiţii pentru a stabili îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor tragerii la răspundere civilă a pârâţilor.

În aceste condiţii, tribunalul constată că vătămarea adusă apelantului reclamant este evidentă în condiţiile în care, fără a se analiza existenţa elementelor sus-menţionate, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu ceilalţi pârâţi, vătămarea constând în imposibilitatea părţii de a se apăra.

Aşa fiind, sentinţa pronunţată în condiţiile arătate este sancţionată cu nulitatea, prev. de art. 175 alin. 1 C.proc.civ., apelul declarat de apelantul reclamant fiind fondat, impunându-se anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, în vederea rejudecării cu respectarea tuturor prevederilor legale şi a principiilor care guvernează procesul civil, pentru a se asigura drepturile procesuale ale părţilor.

Astfel fiind, tribunalul nu va mai analiza celelalte critici formulate de apelantul reclamant referitoare la temeinicia soluţiei adoptată pe fond.

Ca urmare, în temeiul art. 480 alin. 2 şi 3 C.proc.civ., Tribunalul Olt a admis apelul, a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 04.04.2018, sub nr. de dosar ....../207/2016*, fixandu-se termen la data de  25-.04.2018, pentru cand au fost citate părtile.

La data de 17.04.2018, reclamantul C.D. a depus la dosar o cerere precizatoare prin care a precizat ca datorita desfacerii CIM in mod abuziv si ilegal prin decizia de concediere nr. 124/01.07.2013 a fost pus in imposibilitatea de a-şi mai plăti ratele la un credit de consum contract pe o durata de 10 ani la Bancpost SA, primind la data de 18.03.2018 documentele de executare silită emise de catre BEJ Clement Gheorghe privind dosarul de executare silită nr. 102/E/2018 pentru suma totala de 20142,39 lei.

Reclamantul considera ca suma imputată are legatura directa cu cauzalitatea dintre fapta ilicita si abuzul pârâtilor, deoarece s-a dovedit ca i-au desfacut contractul de munca in mod abuziv si ilegal prin hotararea 418/16.04.2014 definitiva a Tribunalului Olt, iar daca nu întâmpla  acest fapt, putea sa-şi plăteasca ratele lunar si sa achite creditul la termenul prevazut in contract, atasand inscrisuri doveditoare.

În şedinţa publica din data de 5.09.2018, a fost audiat martorul V.S., a carui declaratie a fost consemnata si atasata la dosar .

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin  întâmpinările depuse de pârâții N. G. D., F. M. si C.C., acestia au invocat  excepţia lipsei calităţii lor procesuale  pasive în calitate de persoane fizice, excepţii ce au fost unite de instanţă cu fondul.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. 1 Cod. pr.civ, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Conform disp. art. 36 Cpc, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care ar fi titular al dreptului afirmat – calitate procesual activă, precum şi între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii – calitatea procesuală pasivă.

După ce a fost sesizată, instanţa trebuie să verifice atât calitatea procesual activă, cât şi calitatea procesual pasivă.

Excepţia lipsei calităţii procesuale, este o excepţie de fond absolută şi peremptorie.

Instanţa urmează să constate faptul ca aşa cum este formulata cererea de chemare in judecata de catre reclamantul C.D.,  rezultă fără dubiu că pârâtul N. G. D. a fost chemat in judecata in calitate de Administrator Special  al SC IGO SA C....., pârâta C.C., in calitate de Director Executiv Economic si pârâtul F.M., in calitate de Lider Sindical.

Astfel, instanta constata ca eixtsta identitate intre aceste persoane in calitatea functiilor pe care le-au detinut sau le detin in cadrul SC IGO SA C..... si cei despre care se pretinde ca sunt obligati in raportul juridic dedus judecatii, motiv pentru care instanţa va respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâții N. G. D., F. M. si C.C., prin întâmpinările formulate, acestia nefiind chemati in judecata in calitate de persoane fizice aşa cum sustin.

In ceeea ce priveste fondul cauzei, instanţa urmează să constate faptul ca reclamantul C.D. in urma desfacerii consecutive de trei ori a contractului individual  de munca pe care îl avea incheiat cu SC IGO SA C....., a formulat o actiune  in pretentii ( daune morale) impotriva pârâtilor SC IGO SA C....., prin Lichidator Judiciar P..... SPRL Slatina,  V.D., in calitate de Director Tehnic,  N.G.D., in calitate de Administrator Special, C.C., in calitate de Director Executiv Economic,  F.M., in calitate de Lider Sindical si  R.G., in calitate de  Lichidator Judiciar al SC P....., intemeiata pe raspunderea civila delictuala reglementata de disp.art. 1347 si urm. Cod civil, solicitand obligarea in solidar a acestora la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de daune morale.

Astfel, retine instanţa că impotriva reclamantului C.D. au fost emise trei decizii de concediere, care au fost contestate de catre acesta in instanta iar prin hotarari judecatoresti irevocabile, s-a dispus reîncadrarea sa cu obligarea achitării drepturilor banesti cuvenite pe perioada in care a fost lipsit abuziv de a presta munca pe postul in care fusese angajat.

Retine instanţa ca prima decizie de concediere nr. 124/01.07.2013 a fost emisa  in calitate de administrator judiciar de pârâtul R.G. si in calitate de administrator special de catre pârâtul N.G.D., la baza deciziei stând procesul- verbal incheiat la data de 21.06.2013 semnat de catre cei doi pârâti mentionat mai sus, pârâtul V.D.  in calitate de director executiv tehnic, pârâta C.C. in calitate de director executiv economic si F.M. in calitate de lider sindical.

Ulterior, Tribunalul Olt prin sentinţa civila nr. 418/16.04.2014 a admis contestatie formulata de reclamantul C.D. si a dispus anularea deciziei de concediere nr. 124/01.07.2013, reclamantul fiind reîncadrat pe postul detinut anterior emiterii deciziei cu obligarea pârâtei SC IGO SA C..... la plata drepturilor banesti.

Constata instanta de asemenea că, după pronunţarea acestei sentinte ramase definitiv prin neapelare la data de 16.04.2014, SC IGO SA C..... prin lichidatorul judiciar R.G., pârât in prezenta cauza a emis decizia nr. 31/28.05.2014 prin care a dispus reîncadrarea in functie a reclamantului C.D., pentru ca ulterior, acelasi pârât sa emita decizia nr. 400/28.06.2014 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de munca al reclamantului.

De asemenea si aceasta decizie a fost contestată, iar in baza deciziei nr. 5608/19.11.2015 pronuntata de Curtea de Apel Craiova a fost admisa contestatia reclamantului C.D., anulata decizia nr. 400/28.06.2014, fiind obligata SC IGO SA C..... prin lichidatorul judiciar R.G., la plata salariilor indexate.

În baza deciziei nr. 601/24.03.2015, incepand cu data de 28.06.2014 s-a hotarat încetarea contractului individual de munca al reclamantului, iar prin decizia nr. 1619/11.03.2016 pronuntata de Curtea de Apel Craiova a fost admis apelul declarat de catre reclamantul C.D. si anulată această decizie.

De asemenea, din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanţa urmează să constate ca la data de 20.02.2017 reclamantului C.D. i-a fost incheiat CIM înregistrat cu nr. 615 pe o perioada determinata de 6 luni, pentru ca ulterior in baza deciziei nr. 142/20.08.2018 s-a modificat durata CIM din durata determinata in durata nedeterminata.

Din materialul probator administrat in  cauza, instanţa urmează să constate  că reclamantului C.D. pe o lungă perioadă de timp incepand cu luna iulie 2013 pana la data reincadrarii sale 20.02.2017, i-a fost creat un prejudiciu moral, din culpa angajatorului, respectiv a pârâtilor care in mod abuziv i-au desfacut contractul de muncă, iar potirivt art. 253 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat sa-l despăgubeasca pe salariat in situatia in care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.

Constata instanta ca potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei cat si depozitiei martorului V.S., reclamantul a fost nevoit ca sa depăseasca dificultatile materiale generate de disponibilizarea sa abuziva, fiind pus in situatii umilitoare sa lucreze cu ziua pentru a-şi intretine minorul, a ramas fara asigurare de sanatate, iar pentru deplasarea la procesele pe care le avea pe rolul diverselor instante a fost nevoit sa apeleze la diverşi soferi, intrucat nu le putea plăti costul transportului si mai mult, conform incheierii nr. 416/26.02.2018 a fost demarata faza de executare silita  privind un contract bancar pe care-l incheiase in cursul anului 2007 pe o perioada de 10 ani, iar ratele catre banca nu au mai putut fi plătite, fiind percepute dobanzi aferente creditului, comision bancar restant , penalitati aferente creditului acordat, la care s-au adaugat cheltuieli de executare, iar la toate aceste sume aferente creditului a fost obligat reclamantul.

Astfel, reclamantul C.D. apreciaza instanţa ca a facut dovada faptului ca desfiintarea in mod repetat a contractului individual de muncă  i-a adus un grav prejudiciu moral, afectându-l pe plan psihic, fiind afectată si situatia materiala, familială, profesionala si sociala a acestuia.

Desfiintarea locului de munca la reclamantului conform sentintelor pronuntate prin care a contestat deciziile de concediere, nu au avut o cauza reala si serioasa.

In deciziile de concediere cat si in procesul verbal incheite la 21.06.2013, ce a stat la baza pronuntarii primei decizii de concediere, nu sunt prevazute criterii transparente a desfacerii CIM pe care il avea reclamantul, iar dovada ca pârâţii din prezenta cauza i-au adus acestuia un prejudiciu moral rezulta din faptul ca acestia nu s-au informat vis a vis de obligatiile familiale ale reclamantului ce avea in intretinerea sa un minor, un contract bancar in derulare ale carui rate nu au mai putut fi achitate, toate acestea provocandu-i suferinte  psihice care au adus atingere demnitatii si onoarei, valori de care trebuie sa se bucure fiecare om.

Este adevarat ca in practica judiciara, s-a apreciat ca daunele morale nu se dovedesc cu probe materiale, ci judecatorul trebuie sa aprecieze ca a existat un prejudiciu moral si sa stabileasca o anumita sumă globala cu titlu de reparatie, instanţa apreciind ca reclamantul a precizat in interogatoriul luat ( fila 167) indicii de fapt cu privire cu privire la prejudiciul moral suferit.

Astfel, raportat la data emiterii primei decizii de desfacere a CIM luna iulie 2013, si data introducerii actiunii luna mai 2016, luand in calcul cele 767 de zile lucratoare din aceasta perioada ce se vor înmulţi cu o suma de 70 lei /zi, rezulta o suma totala de 53.690 lei, instanţa apreciind ca aceasta sumă reprezinta  prejudiciul moral suferit de catre reclamant si care poate sa acopere suferintele psihice, afectarea vietii sociale, demnitatii si onoarei de care a fost lipsit.

Avand in vedere faptul ca in cauza au fost facute dovezi privind angajarea raspunderii civile delictuale a pârâtilor, in conf. cu art. 1347 si urm. C.civ. , instanţa urmează să admita in parte actiunea si sa oblige in solidar pârâtii la plata sumei mentionate, cu titlu de daune morale către reclamantul C.D..

Postat 26.10.2018

Domenii speta

Spete similare