Reziliere contract de intretinere

Decizie 379 din 18.04.2018


Asupra apelului civil de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. X/13.11.2017, pronunţată de Judecătoria  C, în dosar nr. X/207/2017, s-a respins acţiunea formulata de reclamanta VA împotriva pârâţilor NJ şi  NL,  având ca obiect rezilierea contractului de vânzare cumpărare  cu clauză de întreţinere autentificat la BNP LI şi ET  sub nr. X/13.12.2010, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că prin contractul de vânzare cumpărare cu clauza de întreţinere autentificat la Biroul Notarilor Publici Asociaţi LI &TE din C, sub nr. X/13 decembrie 2010 ( fila 10,11), reclamanta VA a vândut fiicei sale NL imobilul proprietatea sa situat in comuna B Jud Olt, compus suprafaţă de 3.900 m.p. (3.822 m.p. din măsurători) teren intravilan, împreună cu  casa de locuit – C 1, în suprafaţă de 140 m.p., construită din cărămidă, acoperită cu tablă, având 4 camere, baie, bucătărie şi pivniţă; anexă gospodărească - C2, în suprafaţă construită de 61 m.p., construită din bolţari, acoperită cu plăci de azbociment; anexă gospodărească - C 3 în suprafaţă construită de 32 m.p., construită din cărămidă, acoperită cu ţigla; anexă gospodărească - C4, în suprafaţă de 7 m.p., construită din bolţari, acoperită cu plăci de azbociment; teren aferent în suprafaţă de 3.900 mp (3.822 m.p. din măsurători) ce are ca vecini la N - DI, E - Hotar comuna S, S - NM şi V - DJ 1, imobil identificat prin număr cadastral X şi înscris în Cartea Funciară a comunei B, judeţul Olt nr. X.

Preţul vânzării a fost stabilit la suma de 9.000 lei din care s-a plătit în numerar suma de 1500 lei înainte de data autentificării contractului, iar pentru diferenţa de 7.500 lei, cumpărătoarea se obliga să presteze vânzătoarei întreţinere cu toate mijloacele traiului (alimente, îmbrăcăminte, asistenţă medicală) pe tot restul vieţii, iar la deces să respecte tradiţia creştină.

Instanţa a reţinut că debitoarea obligaţiei de întreţinere NL  a decedat la data de 21.07.2016, astfel că obligaţia de întreţinere a rămas in sarcina moştenitorilor acesteia, pârâţii din prezenta cauză.

În prezent, reclamanta se află internată în Azilul de Bătrâni din localitatea B, judeţul Olt, însă nu mai doreşte să rămână în acest centru, susţinând că are sprijinul unul alt fiu care este de acord să-i asigure îngrijirea în viitor.

A apreciat instanţa că obligaţia de întreţinere care incumbă pârâţilor debitori ai acestei obligaţii este executată, contravaloarea întreţinerii reclamantei fiind achitata de către pârâtul NJ aşa cum rezulta din documentele aflate la filele f. 71-86 dosar, reclamanta recunoscând la interogatoriu  că beneficiază de condiţii corespunzătore de întreţinere.

Din adeverinţa nr. X/205/2017 emisă de Consiliul Judeţean Olt ( fila 106), a rezultat că pârâtul conform registrului de vizite al Centrului de îngrijire si asistenţă B a fost prezent  în acest centru în următoarele date: 27.07.2016, 08.08.2016, 19.08.2016, 28.08.2016, 4.09.2016, 14.09.2016, 27.09.2016, 3.10.2016, 13.10.2016, 25.10.2016, 16.11.2016, 4.12.2016, 27.02.2017, 22.03.2017, 30.04.2017, însă reclamanta i-a atribuit cuvinte şi expresii jignitoare ceea ce rezultata şi din răspunsurile la interogatoriul pârâtului şi din depoziţia martorului VI.

Din referatul medical aflat la f. 107 emis de Spitalul Municipal C a rezultat că reclamanta este o persoană cu handicap suferind de demenţă mixtă, ceea ce presupune o supraveghere permanentă a acesteia, tratament şi asistenţă medicală permanentă care este realizată în Centrul de îngrijire si asistenţă B, situaţie impusă de vârsta înaintată şi a problemelor de sănătate.

Astfel, instanţa a apreciat că  îngrijirea reclamantei este acordată in mod corespunzător in acest centru costurile întreţinerii fiind suportate de pârât, beneficiind de asistenţă medicală permanentă.

Instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite în speţă condiţiile art. 1020-1021 V.c.civ., întrucât nu s-a dovedit o neexecutare culpabilă a obligaţiei de întreţinere a debitorilor pârâţi,  motiv pentru care a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta VA, apreciind că hotărârea  instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, fiind pronunţată cu aplicarea greşită a legii şi a probatoriului administrat.

A arătat, că a încheiat contractat cu numita NL, în baza relaţiei de rudenie, mamă - fiică, considerând astfel că nevoile specifice vârstei înaintate (în prezent are vârsta de 81 de ani), vor fi pe deplin satisfăcute.

La data de 21.07.2016 fiica sa, NL a decedat, iar un accept al său de a continua relaţia contractuală cu moştenitorii cumpărătoarei nu a fost exprimat. Dat fiind caracterul strict personal al obligaţiei de întreţinere, continuarea relaţiei contractuale după decesul cumpărătoarei (debitoare a obligaţiei de întreţinere) mai putea avea loc doar dacă vânzătoarea (creditoare a obligaţiei de întreţinere), consimţea aceasta.

În afara caracterului strict personal al obligaţiei de întreţinere ce caracterizează astfel de contracte de întreţinere, ca motiv suficient de reziliere a unui contract de întreţinere, în cauză s-a probat cert că pârâţii nu şi-au executat obligaţia corelativă de întreţinere asumată prin contract.

Mai întâi, trebuie evidenţiat că despre vreo prestaţie din partea pârâtei NL, moştenitoare a cumpărătoarei decedate NL, nu poate fi vorba, aceasta fiind de mai mulţi ani plecată în străinătate.

În ceea ce-1 priveşte pe pârâtul NJ, acesta se prevalează de internarea sa în Azilul de Bătrâni din localitatea B, judeţul Olt, cu toate că potrivit contractului obligaţia de întreţinere trebuia să se presteze în natură de către debitorul cumpărător (asigurarea de alimente, îmbrăcăminte, asistentă medicală pe tot restul vieţii, iar la deces să respecte tradiţia creştină).

Învederează că deşi are o vârstă înaintată de 81 de ani, cu eforturi rezonabile, atât în acea perioadă, cât şi în prezent, era şi este în măsură să-şi poarte singură de grijă.

În aceeaşi zi în care s-a produs decesul fiicei sale, 21.07.2016, soţul şi respectiv fiica acesteia (pârâţii NJ şi NL) au întreprins demersuri pentru internarea sa în Azilul de Bătrâni din localitatea B, judeţul Olt, aşa încât de atunci se află internată în acest centru de îngrijire.

Demersul pârâtului NJ de a o interna în azilul de bătrâni de notă o cruzime aparte, ce poate fi greu exprimat în cuvinte. Înainte de toate, deşi avea acest drept şi şi-ar fi dorit nespus de mult, nu a putut participa la funeraliile fiicei sale.

Apoi, persoanele ce sunt internate în centru sunt grav bolnave, căzute la pat, sau cu care nu se poate comunica, ori în ceea ce o priveşte este o persoană cu aptitudini fizice satisfăcătoare, specifice însă vârstei înainte.

S-a probat totodată că pentru internarea sa în centru pârâţii s-au folosit doar de pensia ce o primea, în cuantum de 579 lei, iar după ce a întreprins demersuri pentru procurarea actelor necesare deschiderii procesului pârâţii nu s-au mai folosit de pensia ce i se cuvenea şi au achitat ei costurile internării.

Poate că cea mai elocventă probă ce evidenţiază culpa gravă în executarea obligaţiei de întreţinere este dată de interogatoriul ce a fost luat pârâtului NJ la termenul de judecată din data de 06.11.2017, în care pârâtul recunoaşte că de la data de 21.07.2017, data internării sale în acel azil, şi până în prezent, a fost dusă acasă doar o singură dată, pentru o singură zi, când pârâtul a cules via. Prin violenţă, în ciuda insistenţelor sale de a rămâne acasă, în aceeaşi zi a fost readusă în acel azil (întrebările 11, 12, şi 13).

Pe toată această perioadă a internării sale, în afara faptului de a trece pe la casierie să achite contravaloarea internării, pârâtul nici măcar nu s-a obosit să o viziteze.

De asemenea, la întrebarea nr. 16, pârâtul recunoaşte că înainte de internare, apelanta  avea economii de 10.000 lei, bani care şi i-a însuşit şi i-a cheltuit.

La interogatoriul suplimentar luat în aceeaşi zi, pârâtul recunoaşte că doar el deţine cheie de la casă şi nu concepe sub nici o formă să-i remită un rând de chei pentru a folosi această gospodărie.

În pofida faptului că sub aspectul executării obligaţiei corelative ce incumba cumpărătoarei această obligaţie de întreţinere avea un caracter strict personal (decesul cumpărătoarei fiind o cauză suficientă pentru a constata rezilierea contractului ca o consecinţă a încetării obligaţiei de întreţinere), în pofida faptului că pe perioada scursă de la decesul cumpărătoarei şi până în prezent a fost pur şi simplu abandonată într-un centru de îngrijire şi asistenţă socială unde sunt internate persoane cu afecţiuni foarte grave, în pofida afirmaţiei exprese a pârâtului că şi în viitor „se va achita de obligaţii" în aceeaşi manieră ca şi până în prezent, în pofida restrângerii libertăţii lor mele prin internarea sa în acel azil, în pofida faptului că unul dintre moştenitori nu a prestat niciun fel de obligaţie de întreţinere, instanţa de fond apreciază că nu poate reţine în sarcina pârâţilor vreo culpă în executarea acestei obligaţii de întreţinere şi prin urmare respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond este vădit netemeinică şi profund nelegală motiv pentru care a solicitat admiterea apelul şi modificarea sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii şi să se dispună rezilierea contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreţinere autentificat la Biroul Notarilor Publici Asociaţi LI -TE, sub nr. X/13 decembrie 2010 ce a avut ca obiect imobilele casă de locuit, anexe gospodăreşti şi teren aferent acestora în suprafaţă de 3.900 m.p. (3.822 m.p. din măsurători), identificate potrivit menţiunilor din contract.

Intimaţii NJ şi NL au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefundat şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond ca fiind  temeinică şi legală.

Analizând sentinţa civilă prin prisma criticilor formulate în apel, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între apelanta-reclamantă VA, în calitate de vânzătoare- creditoare a întreţinerii şi numita NL, în calitate de cumpărătoare- debitoare s-a încheiat la data de 13.12.2010 contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr.X/13.12.2010 de BNP IL, prin care părţile au stipulat că, în schimbul imobilelor teren, casă de locuit şi anexe gospodăreşti situate în localitatea B, debitoarea să achite suma de 1.500 lei, iar pentru diferenţa de 7.500 lei să presteze creditoarei întreţinere cu toate mijloacele necesare traiului: alimente, îmbrăcăminte, asistenţă medicală, pentru tot restul vieţii, iar la deces să respecte tradiţia creştină.

La data de 21.07.2016 a avut loc decesul debitoarei întreţinerii, numita NL. În aceeaşi zi, reclamanta a fost internată la azilul de bătrâni din localitatea B, fiind adusă în vizită, în gospodăria ce face obiectul contractului de întreţinere, o singură dată, după cum rezultă din răspunsul pârâtului la întrebarea nr.11 din interogatoriul administrat de reclamantă (f.119).

Conform răspunsului la întrebarea nr.9 din acelaşi interogatoriu, în primele 2 luni de la internarea reclamantei la azil, cheltuielile aferente au fost achitate din pensia acesteia, după care, astfel cum rezultă din chitanţele depuse la filele 71-82 din dosar, cheltuielile au fost achitate de pârâtul NJ.

În drept, prin raportare la data încheierii contractului analizat, faţă de disp. art.6 N.C.civ. şi art.5 din Legea de aplicare a acestuia, contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr.X/13.12.2010 de BNP IL îi sunt aplicabile disp. Vechiului Cod civil.

Întrucât în vechiul Cod civil contractul de întreţinere nu beneficia de o reglementare specifică, fiind un contract nenumit, în materie de rezoluţiune, acestuia îi sunt aplicabile dispoziţiile din partea generală a dreptului obligaţiilor, în speţă art.1020-1021 V.C.civ..

Art. 1020 - Condiţia rezolutorie este subînţeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părţi nu îndeplineşte angajamentul său (C. civ. 830, 832, 943, 1075, 1081 şi urm., 1012 şi urm., 1021, 1101, 1320, 1365, 1439).

Art. 1021 - Într-acest caz, contractul nu este desfiinţat de drept. Partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenţia, când este posibil, sau să-i ceară desfiinţarea, cu daune-interese. Desfiinţarea trebuie să se ceară înaintea justiţiei, care, după circumstanţe, poate acorda un termen părţii acţionate.

Contractul de întreţinere este un contract cu titlu oneros, aleatoriu, sinalagmatic, translativ de proprietate, intuitu personae, iar caracterele juridice menţionate au consecinţe specifice asupra obligaţiilor asumate de părţi.

Astfel, debitorul întreţinerii este obligat să acorde întreţinerea în natură în condiţiile prevăzute în contract, chiar dacă creditorul are mijloace materiale suficiente pentru întreţinerea sa.

O consecinţă a caracterului aleatoriu al contractului este faptul că întreţinerea se prestează în funcţie de nevoile curente ale creditorului, acestea putând varia de la o prestaţie la alta, în raport de starea de sănătate, nevoile de hrană, îmbrăcăminte ale beneficiarului.

În privinţa locului executării întreţinerii, doctrina a reţinut, prin derogare de la regula executării obligaţiei la domiciliul debitorului prev. de art.1104 alin.3 V.C.civ., că plata urmează să se execute la domiciliul creditorului întreţinerii dacă nu s-a stipulat altfel sau din împrejurări nu rezultă un alt loc al executării întreţinerii.

Urmare a caracterului intuitu personae al contractului de întreţinere, obligaţiile asumate de debitor se execută personal de către acesta, întrucât atributele particulare ale celui obligat prin contract au fost cele care au stat în primul rând la baza alegerii sale de către creditorul obligaţiei de întreţinere. Încheierea acestui contract implică o alegere de persoană, o încredere a întreţinutului că persoana întreţinătorului îi va acorda întreţinere zi de zi, prestaţie care nu este dinainte determinată. La fel, nu-i este indiferentă nici întreţinătorului persoana faţă de care îşi asumă obligaţia de a o îngriji, adăposti şi întreţine. Astfel, prestaţiile trebuie să se execute nu periodic, ci permanent, zi de zi, în limita duratei contractului. Din aceste motive, obligaţia de întreţinere, care implică fapta personală a debitorului, este intransmisibilă.

În consecinţă, executarea prin reprezentant a obligaţiilor asumate este de neconceput în contextul în care este unanim acceptat că relaţiile personale de apropiere existente între creditor şi debitor sunt determinante în încheierea şi derularea contractului şi, în consecinţă, schimbarea debitorului întreţinerii (de exemplu, în caz de deces al debitorului iniţial) poate avea loc doar cu acordul creditorului.

Deşi creditoarea a afirmat că nu şi-a dat acceptul pentru continuarea relaţiei contractuale cu succesorii fiicei sale, cu toate acestea, instanţa are în vedere că un acord expres nu era necesar, fiind suficientă acceptarea unora dintre prestaţii, chiar urmată de nemulţumiri privind modul de executare a contractului. Totodată, instanţa reţine că reclamanta a solicitat rezilierea contractului or, decesul debitoarei nu poate avea drept consecinţă o sancţiune, ci desfiinţarea contractului pentru neexecutare fortuită.

În privinţa modului de executare a contractului, din probatoriul administrat rezultă că, începând cu data de 21.07.2016, succesorii debitorului obligaţiei de întreţinere au transferat, fără acordul creditoarei, obligaţia de întreţinere către Centrul de Îngrijire şi Asistenţă B.

Lipsa acordului reclamantei rezultă atât din sesizarea instanţei cu prezenta acţiune la data de 04.04.2017, deci la mai puţin de 9 luni de la data internării reclamantei, cât şi din demersurile efectuate de aceasta anterior sesizării instanţei, respectiv adeverinţă solicitată de avocat în luna ianuarie 2017.

Refuzul de executare a obligaţiei prin reprezentant a rezultat şi din declaraţia martorului SA (f.123) care a arătat că, în anul 2016, cu ocazia alegerilor, s-a deplasat la căminul de bătrâni unde este internată reclamanta, iar aceasta a afirmat că înţelegerea a fost să stea la cămin o lună sau două, că refuză să stea în locul respectiv şi doreşte fie dusă la domiciliul său.

Deşi posibil real aspectul ca partea creditoare să beneficieze de asistenţă şi îngrijire superioare celor pe care le-ar avea la domiciliu, cu toate acestea, din punctul de vedere al îndeplinirii obligaţiilor contractuale, nu poate fi transformată unilateral obligaţia de întreţinere în natură într-o rentă viageră constând în suma pe care debitorul o plăteşte căminului de bătrâni.

Astfel, deşi debitoarea întreţinerii şi-a asumat obligaţia de a asigura creditoarei hrană, medicamente, îmbrăcăminte, cu toate acestea, obligaţiile contractuale nu au mai fost respectate începând cu data de 21.07.2016, succesorii numitei NL internând-o pe apelanta-reclamantă într-un cămin de bătrâni.

Prin urmare, contrar concluziei primei instanţe, se constată că debitorii au modificat unilateral atât locul de executare a contractului cât şi conţinutul obligaţiei asumate, nerespectându-şi obligaţiile contractuale asumate şi încălcând disp. art.969 V.C.civ. conform căruia Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.

În raport de art.1020-1021 V.C.civ. care prevăd rezilierea contractului în caz de neexecutare culpabilă, instanţa va admite apelul formulat, va schimba hotărârea primei instanţe şi va dispune rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr.X/13.12.2010 de BNP IL şi încheiat între apelanta-reclamantă VA, în calitate de vânzătoare- creditoare a întreţinerii şi numita NL, în calitate de cumpărătoare- debitoare.

Sub aspectul cheltuielilor de judecată, în temeiul art.482 Cpc privind completarea cu alte norme coroborat cu disp. art.451 alin.1 Cpc privind cuantumul cheltuielilor de judecată şi art. 453 Cpc privind acordarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că, potrivit disp. art.44 alin.3 din OUG 80/2013 încheierea prin care s-a acordat apelantului-reclamant ajutor public judiciar la prima instanţă sub forma eşalonării reprezintă titlu executoriu, în considerarea faptului că pârâtul a căzut în pretenţii, instanţa va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.378 lei, reprezentând taxă de timbru în primă instanţă şi în apel.

Data publicarii pe portal:09.05.2018