Liberare condiţionată

Sentinţă penală 1508 din 28.09.2018


SENTINŢA PENALĂ  Nr. 1508

Şedinţa publică de la 28.09.2018

INSTANŢA

Prin propunerea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. ………., Comisia de liberări condiţionate din cadrul Penitenciarului Tulcea a solicitat liberarea condiţionată a condamnatului …….,  CNP: ………, fiul lui ……… şi ……., născut la data de ………, în prezent deţinut în Penitenciarul Tulcea, fiind întrunite condiţiile prevăzute de lege.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că prin sentinţa penală nr…………. a Tribunalului Tulcea petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 16 ani  închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În ceea ce priveşte dispoziţiile din legile penale succesive privind condiţiile de acordare a liberării condiţionate, instanţa, raportat la art.15 alin. (2) din reglementarea constituţională, reţine că normele instituite de Codul penal din 1969 sunt mai favorabile condamnatului, context în care acestea vor fi avute în vedere cu ocazia analizei îndeplinirii condiţiilor necesare de liberare.

Potrivit dispoziţiilor art. 59 alin. 1 din C.pen.: „ După ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.”

Prin urmare, pentru a putea beneficia de liberare condiţionată, condamnatul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

-(1)să execute fracţia de pedeapsă;

-(2)să fie stăruitor în muncă;

-(3) să fie disciplinat şi

-(4) să dea dovezi temeinice de îndreptare.

Condamnatul a început executarea pedepsei la 01.03.2004, urmând ca aceasta să expire  la data de 23.01.2019, adică 5844 zile.

Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiţionate, condamnatul trebuie să execute  1/2 din pedeapsă, respectiv 2922 zile.

De la data de 01.03.2004 până la 12.09.2018 condamnatul  a executat 5309 zile, ca urmare a aplicării Legii169/2017 -  402 zile, la care se adaugă ca executate ca urmare a muncii prestate 0 zile, totalizând 5711 zile.

Petentul se află la a şasea analiză în comisia de liberări condiţionate.

Constatând îndeplinită prima condiţie impusă de lege, instanţa, în considerarea caracterului cumulativ şi obligatoriu al condiţiilor detaliate anterior, va proceda la analiza punctuală a celorlalte cerinţe.

Cu privire la condiţia ca persoana condamnată să fie stăruitoare în muncă şi disciplinată, instanţa constată că de la data încarcerării şi până în prezent, deşi reprezintă un interval însemnat de timp, persoana condamnată nu a prestat muncă, neavând nicio zi câştigată prin muncă, iar stăruinţa în muncă este o condiţie esenţială în acordarea liberării condiţionate şi a fost sancţionat disciplinar.

Cu privire la dovezile temeinice de îndreptare instanţa reţine că pe parcursul executării pedepsei, persoana condamnata a fost recompensată de 5  ori, iar ultima recompensă i-a fost acordată la data de 19.08.2016.

Instanţa reţine că rigoarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru a se putea dispune liberarea condiţionată înainte de expirarea duratei pedepsei trebuie aplicată şi în funcţie de gravitatea faptei pentru care s-a dispus condamnarea, constatând astfel că petentul a fost condamnat pentru comiterea  unei infracţiuni foarte grave. În aceste condiţii trebuie analizate cu atenţie manifestările obiective ale comportamentului adoptat de petent pe parcursul executării pedepsei, pentru a putea stabili, cât mai cert, dacă există suficiente premise în sensul existenţei unei modificări pozitive a comportamentului acestuia, de natură să înlăture riscul comiterii unei noi infracţiuni sau dacă, dimpotrivă, nu se pot extrage astfel de concluzii.

Acestea impun instanţei o deosebită grijă şi rezervă în aprecierea eventuală că nu ar fi necesară executarea integrală a pedepsei aplicate şi că se impune liberarea condamnatului înainte de executarea integrală a pedepsei aplicate. Acest lucru se poate realiza doar în condiţiile obiectivării unei transformări semnificative în conştiinţa condamnatului şi a manifestării unei raportări diametral opuse faţă de valorile sociale protejate de legea penală, operaţiune destul de greu de realizat prin prima observării datelor comportamentale ale petentului pe parcursul detenţie.

Instanţa ţine să sublinieze că liberarea condiţionată înainte de executarea integrală a pedepsei nu reprezintă în nici un caz un drept absolut al condamnatului, ci un beneficiu acordat acestuia, doar în condiţiile existenţei unei convingeri ferme a instanţei că acesta s-a îndreptat şi nu este necesară executarea integrală a pedepsei aplicate. Instanţa consideră însă, prin prisma elementelor anterior expuse, că petentul, pentru a dovedit cert îndreptarea sa, trebuie să continue şi să depună eforturi suplimentare în conduita adoptată în detenţie, tocmai pentru a se putea eventual concluziona în sensul liberării din executarea pedepsei aplicate, concretizate în special în participarea la programe educaţionale.

În ceea ce priveşte evaluarea psihologică, aspect considerat de instanţă deosebit de important raportat la infracţiunile comise, se observă că petentul are o personalitate cu elemente dizarmonice, paranoide, capacitate redusă de luare a deciziilor, anxietate, antecedente psihiatrice (sub tratament); orientat spre valori antisociale (antecedente penale). Pe perioada executării pedepsei a avut un comportament oscilant în raport cu normele de ordine interioară ale locului de deţinere, fiind atât sancţionat disciplinar cât şi recompensat. .

Se remarcă,  de asemenea, faptul că nu rezultă cu certitudine diminuarea măcar a riscului privind gestionarea impulsurilor, considerând că, lăsat în libertate, condamnatul ar putea comite noi infracţiuni de acelaşi gen.

Concluzionează instanţa că liberarea condiţionată este o instituţie deosebit de importantă, care influenţează eficacitatea procesului penal sub aspectul atingerii scopului pedepsei penale, astfel cum este acesta stabilit prin dispoziţiile art. 52 alin.1 C. pen anterior : „pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare al condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.” Pe cale de consecinţă, liberarea condiţionată nu se acordă automat şi nu presupune verificarea la nivel formal a îndeplinirii unor condiţii, ci trebuie să corespundă convingerii instanţei că persoana privată de libertate s-a îndreptat şi că scopul pedepsei aplicate de instanţa care a dispus condamnarea poate fi atins şi fără executarea pedepsei în întregime, în penitenciar.

În considerarea argumentelor sus dezvoltate, apreciind că, la acest moment, nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege sub aspectul dovezilor temeinice de îndreptare, instanţa urmează a respinge propunerea de liberare condiţionată.

Va fixa termen de reiterare după data de 22.01.2019.

În temeiul art. 275 (3) NCPP cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 130 lei se va vira din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Tulcea pentru avocat Marian Silvia.