Taxa de timbru. Depunerea la dosar a dovezii achitării taxei de timbru. Consecinţa depunerii acestei dovezi după pronunţarea soluţiei de anulare a cererii ca netimbrată.

Taxa de timbru. Depunerea la dosar a dovezii achitării taxei de timbru. Consecinţa depunerii acestei dovezi după pronunţarea soluţiei de anulare a cererii ca netimbrată.

- Legea nr. 146/1997, art. 20

Dovada achitării taxei de timbru trebuie făcută în faţa instanţei care a stabilit-o şi anterior pronunţării soluţiei de anulare a cererii pentru netimbrare. Depunerea pentru prima oară în faţa instanţei de recurs a dovezii achitării taxei de timbru, achitare care a avut loc însă anterior pronunţării soluţiei recurate, nu mai poate influenţa cauza, în sensul înlăturării sancţiunii legal aplicate prin decizia tribunalului. Aceasta pentru că, pe de o parte, termenul fixat prin dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 este un termen imperativ, a cărui nerespectare atrage în mod necondiţionat anularea cererii netimbrată legal, iar, pe de altă parte, pentru partea adversă, care se vede beneficiara unei hotărâri judecătoreşti favorabile, indiferent că aceasta a fost pronunţată în temeiuri pur procedurale, admiterea posibilităţii unei astfel de dovezi ulterioare semnifică o inegalitate de tratament juridic, nejustificată legal. A interpreta ca art. 315 C.pr.civ. vizează inclusiv aspectele reglementate ca fiind necesar a fi acoperite înăuntrul unui termen imperativ ar atrage consecinţa lipsirii de efect a dispoziţiilor legale care prevăd acele termene imperative, concluzie inacceptabilă.

(Sectia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 107/R din data de 27 februarie 2018)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 14.04.2016 sub nr. 18021/299/2016, ca urmare a admiterii căii de atac a apelului şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reclamanta D.T. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul B.M., succesorul defunctei B.S.D., să se dispună anularea procesului verbal de punere în posesie datat cu 25.11.1992 şi a schiţei de plan, scara 1:200, constatate a fi false prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti din data de 31.05.2004, în dosarul nr.9127/P/2001; constatarea că declaraţiile susţinute de martorii N.S. şi I.G. în dosarul nr. 8022/1992 şi care au stat la baza pronunţării sentinţei civile nr. 7617/13.10.1992 sunt mincinoase, aşa cum rezultă din cercetările efectuate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. 9127/P/2001; restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor constate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 9127/P/2001, respectiv restabilirea situaţiei anterioare pronunţării de către Judecătoria Sectorului 1 a sentinţei civile nr. 7617/13.10.1992 în dosarul nr. 8022/1992, având ca obiect uzucapiune imobil teren în suprafaţă de 504 mp situat în (..).

Prin sentinţa civilă nr. 21185/25.11.2016 pronunţată de Judecătoria Sector 1, a fost respinsă cererea, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei de interes, a excepţiei tardivităţii, respectiv a puterii lucrului judecat.

Prin decizia civilă nr. 3843 din 17.11.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă s-a admis excepţia netimbrării cererii de apel; a fost anulat apelul declarat de apelanta-reclamantă D.T. şi de intervenienţii principali P.R.C. şi K.A., împotriva sentinţei civile nr. 21185/25.11.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr.18021/299/2016 în contradictoriu cu intimatul pârât B.M., ca netimbrat.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Sub aspectul condiţiilor privitoare la timbrajul cererii de apel, Tribunalul a reţinut că la termenul de judecată din data de 22.09.2017 s-a stabilit şi s-a pus în vedere apelantelor să achite taxa de timbru în cuantum de 83 lei, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997.

Cu toate acestea, apelantele nu s-au conformat dispoziţiilor instanţei, nefăcând dovada achitării taxei de timbru.

Faţă de această împrejurare, Tribunalul urmează să facă aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.

Împotriva deciziei civile nr. 3843 din 17.11.2017 au declarat, în termen legal, prezentul recurs reclamantă D.T. şi intervenientele K.A. şi P.R.C., susţinând următoarele critici:

Instanţa în mod eronat a înţeles sa anuleze apelul datorita netimbrării, cu atât mai mult cu cat s-a solicitat şi acordarea unui termen în vederea asigurării apărării.

Pentru acest termen s-a formulat acea cerere, fiind susţinuta si de adeverinţa medicala în dovedirea imposibilităţii de a se prezenta avocatul ales.

Cererea a fost trimisa prin mail, la care a fost ataşata si dovada achitării taxei judiciare de timbru, taxa de timbru achitata cu mult înainte de termen, însă dintr-o eroare electronica nu s-a ataşat la dosar.

Este adevărat că ulterior a fost retrimisă dovada achitării taxei, întrucât s-a sesizat lipsa ataşamentului cu dovada.

În acest sens se va depune dovada e-mailurilor transmise.

În drept, a fost întemeiată cererea pe dispoziţiile art. 488 alin. (l) pct. 8 C.pr.civ.

În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.

Soluţionând recursul formulat, în raport de criticile dezvoltate, Curtea constată următoarele:

Curtea constată, înainte de toate, că litigiul este supus dispoziţiilor art. 304 pct. 9 vechiul C.pr.civ..

Aşa cum se consemnează în încheierea de şedinţă din data de 22.09.2017 (f. 43 dosar apel), la acel termen de judecată în faţa instanţei de apel tribunalul a pus în vedere apelanţilor să achite suma de 21 lei datorată cu titlu de taxă de timbru în apel şi suma de 62 lei datorată drept taxa de timbru în faţa instanţei de fond.

S-a acordat în acest sens termen la data de 17.11.2017.

Anterior acestui ultim termen de judecată, la data de 16.11.2017 s-a transmis prin mail de către avocatul apelanţilor o cerere de amânare a judecăţii, motivat de imposibilitatea sa justificată medical de prezentare la termen, făcându-se referire în cuprinsul acestei cereri la depunerea unei adeverinţe medicale în acest sens.

La termenul din data de 17.11.2018 tribunalul a respins cererea de amânare a judecăţii formulată, motivând că exista posibilitatea substituirii avocatului aflat în imposibilitate de prezentare, a invocat din oficiu excepţia netimbrării şi a pronunţat decizia recurată.

Curtea constată că potrivit art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997 (aplicabilă cauzei, în raport de data declanşării litigiului, anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr.80/2013) taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în cazul în care acestea nu au fost plătite la data introducerii cererii, instanţa va acorda un termen de judecată pentru care i se va pune în vedere parţii să achite aceste taxe. Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, neplata taxei judiciare de timbru până la termenul acordat în acest sens se sancţionează cu anularea cererii.

Curtea constată ca la data pronunţării deciziei recurate apelanţii nu făcuseră dovada în faţa tribunalului că au achitat taxa de timbru care le-a fost pusă în vedere ca fiind datorată în recurs de 21 lei, astfel că soluţia pronunţată de tribunal apare ca fiind legală, în contextul art.20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Împrejurarea că fusese formulată o cerere de amânare a judecăţii pentru lipsa de apărare nu era de natură, consideră Curtea, să împiedice aplicarea sancţiunii legale a anularii apelului ca netimbrat, atâta timp cat cererea de amânare a fost respinsă de tribunal.

Pe de altă parte, soluţia tribunalului de respingere a cererii de amânare a judecăţii nu a fost propriu-zis criticată în recurs, pentru a atrage consecinţe sub acest aspect şi, de altfel, constituie o măsură lăsată la aprecierea instanţei, în contextul art. 156 C.pr.civ..

Aşadar, soluţia de anulare a apelului ca netimbrat a fost adoptată legal de către tribunal, în raport de situaţia existentă la acel moment.

Pe de altă parte, se pune problema de a determina ce consecinţă are depunerea în faţa instanţei de recurs a dovezii achitării taxei de timbru anterior pronunţării soluţiei recurate, mai exact dacă aceasta poate atrage admiterea recursului sau, dimpotrivă, nu mai poate influenţa soluţia recurată.

Aceasta în condiţiile în care recurenţii depun în recurs dovada achitării unei taxe de timbru în sumă de 68 lei la data de 14.11.2017, deci anterior termenului de judecată din data de 17.11.2017.

Deliberând asupra acestui aspect, Curtea apreciază că această dovadă, efectuată în recurs, nu mai poate influenţa cauza, în sensul înlăturării sancţiunii legal aplicate prin decizia tribunalului.

Astfel, pe de o parte termenul fixat prin dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 este, considera Curtea, un termen imperativ, a cărui nerespectare atrage în mod necondiţionat anularea cererii netimbrată legal. Termenul este, în esenţă, un termen de decădere, în care trebuie efectuat actul procedural al achitării taxei de timbru.

A admite opinia potrivit căreia dovada achitării taxei de timbru poate fi făcută şi ulterior acestui termen şi ulterior aplicării de către instanţa a sancţiunii legale semnifică golirea de conţinut a textului de lege şi transformarea acestuia într-un termen de recomandare, ceea ce, cu siguranţă, nu a reprezentat intenţia legiuitorului.

Pe de altă parte, pentru partea adversă, care se vede beneficiara unei hotărâri judecătoreşti favorabile, indiferent că aceasta a fost pronunţată în temeiuri pur procedurale, admiterea posibilităţii unei astfel de dovezi ulterioare semnifică o inegalitate de tratament juridic, nejustificată legal, caci, practic, se acorda o măsura mai favorabila decât însăşi legea prevede in beneficiul părţii care a acţionat cu neglijenţă si se atrage o consecinţa nefavorabila părţii adverse.

Curtea constată şi că recursul este o cale de atac împotriva deciziei instanţei de apel, ceea ce semnifică faptul că instanţa de recurs are de verificat legalitatea deciziei recurate în raport de situaţia dosarului la data pronunţării deciziei recurate.

Este adevărat ca dispoziţiile art. 315 C.pr.civ. permit administrarea de probe noi cu înscrisuri în recurs, însă Curtea apreciază ca aceasta dispoziţie nu vizează timbrajul, întrucât timbrajul este supus unui termen de decădere, imperativ, iar dispoziţiile art. 315 C.pr.civ. nu pot viza astfel de aspecte supuse unui termen imperativ. A interpreta ca art. 315 C.pr.civ. vizează inclusiv aspectele reglementate ca fiind necesar a fi acoperite înăuntrul unui termen imperativ ar atrage consecinţa lipsirii de efect a dispoziţiilor legale care prevăd acele termene imperative, concluzie inacceptabilă.

Trebuie remarcat şi ca prin cererea de amânare formulată pentru termenul din 17.11.2017 apelanţii nici măcar nu făceau referire la faptul ca au achitat taxa de timbru, după cum în dovada de achitare a taxei de timbru depusa la dosar nu se face referire la dosarul prezent.

Pentru aceste motive, în baza art. 312 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare