Cerere de întrerupere a executării pedepsei - respinsă - condiţiile oferite în penitenciar oferă garanţiile necesare pentru a concluziona că interesul copilului, născut în detenţie, nu este afectat în vreun fel

Sentinţă penală 128 din 14.03.2018


Pe  rol fiind soluţionarea cererii de întrerupere a executării pedepsei, formulată de persoana condamnată H.A.M., în prezent aflată în stare de deţinere în Penitenciarul de Femei Târgşor.

T R I B U N A L U L:

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 706/105/2018 la data de 13.02.2018, persoana condamnată H.A.M., în prezent aflată în stare de deţinere în Penitenciarul de Femei Târgşor,  a solicitat întreruperea executării pedepsei de 15 ani închisoare  aplicată prin sentinţa penală nr. 185/19.11.2016 a Tribunalului Maramureş, definitivă prin decizia penală nr. 749/10.05.2017 a Curţii de Apel Cluj, începând cu data pronunţării hotărârii şi până la împlinirea vârstei de un an a minorului H.D., născut la data de 13 septembrie 2017.

În motivarea cererii, petenta a arătat că prin sentinţa penală nr. 185/19.11.2016 a fost condamnată de Tribunalul Maramureş la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat (prev. de art. 175 lit. c din Codul penal anterior), hotărâre rămasă definitivă prin Decizia penală pronunţată de către Curtea de Apel Cluj la data de 10.05.2017.

Având în vedere faptul că a dat naştere unui copil în timp ce se afla încarcerată la Penitenciarul Spital Rahova, în executarea pedepsei privative de libertate mai sus menţionate, solicită întreruperea executării pedepsei privative de libertate până la împlinirea de către acesta a vârstei de un an, întrucât o apreciază ca fiind o măsură oportună, raportat la interesul superior al minorului, precum şi având în vedere faptul că nu există riscul lăsării mele în libertate.

Cu privire la oportunitatea dispunerii încetării executării pedepsei  de curând a dat naştere unui copil sănătos, dar care la acest moment este obligat să rămână alături de petentă în mediul penitenciar, deşi are o vârstă foarte fragedă.

În acord cu principiul interesului superior al minorului de a fi crescut şi ocrotit de mama sa în primul an de viaţă, cererea de încetare a executării pedepsei urmează să fie analizată de către instanţa învestită să se pronunţe asupra acesteia nu doar din perspectiva unui potenţial pericol, apreciat a priori, pe care mama l-ar reprezenta pentru societate, ci şi din perspectiva nevoilor copilului nou - născut.

Ţinând cont de faptul că minorul depinde de petentă, izolarea acestuia împreună cu petenta în mediul penitenciar este o problemă grea, nu doar din perspectiva sa, ci şi a nou-născutului, a cărui nevoie specială este aceea de a-şi avea alături mama în condiţii normale de trai, or, întrucât a dovedit până în prezent că se poate îngriji de un copil, având încă o fetiţă acasă, consideră că interesul superior al minorului poate fi atins doar prin dispunerea încetării executării pedepsei până la împlinirea de către acesta a vârstei de un an.

Dreptul la viata familială este inclus în categoria drepturilor condiţionale, întrucât potrivit celui de-al doilea paragraf al art 8 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, este permisa ingerinţa unei autorităţi în limita în care o asemenea ingerinţa este prevăzuta de lege, si constituie o măsura care, într-o societate democratică este necesara pentru siguranţa naţionala, siguranţa publică, bunăstarea economica a ţării, apărarea ordinii publice, şi prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei publice, ori protejarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

Eventuala interdicţie impusă unei persoane private de libertate de a beneficia de întreruperea executării pedepsei, în temeiul art 589 alin. 1 lit. b din Codul de procedură penală, pentru creşterea copilului mai mic de un an ar reprezenta o ingerinţa în exerciţiul dreptului la viata de familie, reglementat de art 8 din Convenţie.

În ceea ce priveşte riscul lăsării în libertate a petentei, ce urmează a fi analizat de instanţa de judecată în soluţionarea prezentei cereri, nu i s-a interzis prin sentinţa penală de condamnare exercitarea drepturilor părinteşti pe motiv că ar reprezenta un pericol pentru viaţa propriilor copii, deşi execută o pedeapsă aplicată tocmai pentru faptul că a fost acuzată de uciderea copilului nou născut.

Petenta provine dintr-o familie religioasă, cu principii morale, bine văzută în societate, iar la momentul naşterii primului copil era supusă unei presiuni de natură psihică din partea membrilor familiei sale, care nu ar fi fost de acord cu naşterea unui copil în afara căsătoriei, mai ales în contextul în care părinţii săi insistau să îşi finalizeze studiile înainte de a-şi întemeia o familie.

Aspectele pozitive care o caracterizează şi relevă conduita bună înainte de săvârşirea faptei şi faptul că nu se poate considera a priori că prezintă un risc pentru comunitate şi copilul său sunt reprezentate nu numai de lipsa antecedentelor penale, ci şi atitudinea pe care acesta a avut-o în societate de-a lungul timpului, cât şi de îndeplinirea conştiincioasă a îndatoririlor sociale, reliefată prin conduita corectă în relaţiile privind comunitatea din care provine şi avute în raport cu familia sa, aspecte care rezultă din caracterizările depuse la dosar.

Menţionează că nu a creat niciodată probleme în comunitatea în care trăieste, dând dovadă de o bună integrare în societatea civilă, aspect ce trebuie analizat şi din punctul de vedere al familiei sale - familie integră şi de referinţă în comunitatea din care provine, dar şi ţinând cont de ataşamentul pe care îl poarta membrilor familiei.

De asemenea, în sprijinul susţinerilor că nu ar putea reprezenta un pericol pentru copilul nou născut, la data condamnării  avea deja o fetiţă în vârstă de 1 an şi jumătate, de a cărei creştere şi educare s-a ocupat, iar instanţa nu a decis decăderea sa din drepturile părinteşti, deşi aceasta este soluţia în cazuri similare aceluia în care se află.

De altfel, situaţia nu s-ar schimba în cazul noului-născut, neputând fi vorba despre faptul că acesta s-ar supune vreunui risc în situaţia în care ar avea mama alături de ei.

De altfel, spre deosebire de dispoziţiile art. 589 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală, lit. b a aceluiaşi articol, pe care se întemeiază prezenta cerere - posibilitatea întreruperii executării pedepsei în cazul femeii însărcinate ori până la împlinirea vârstei de un an - nu prevăd că întreruperea se poate acorda doar dacă persoana condamnată nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, or în acest context, dar şi având în vedere argumentele anterior expuse, o astfel de soluţie ar fi lipsită de fundament legal.

Mediul penitenciar nu îi oferă garanţiile necesare că ea şi copilul  vor primi îngrijirile de care are nevoie, întrucât în practică lucrurile sunt total diferite de condiţiile impuse prin lege sau normele europene, deoarece exisă atât de puţine femei deţinute, mai ales dintre cele care ajung să nască un copil în închisoare, iar programele medicale, educative şi profesionale foarte rar se adresează nevoilor lor.

Astfel, pentru a da naştere şi a creşte un copil în mediul penitenciar s-ar impune implementarea unor măsuri speciale de tratament ce se adresează femeilor în general şi celor gravide sau mamelor, impuse de: nevoile fiziologice speciale ale acestora (naşterea, lăuzia, alăptarea), impactul special al privării de libertate asupra stării psihice a deţinutei; specificitatea patologiei feminine şi vulnerabilitatea lor mai mare. Medicul de penitenciar trebuie să fie preocupat pentru respectarea cu stricteţe în penitenciar a măsurilor de igienă şi tratament pentru deţinute (duşuri zilnice, prosoape igienice, lenjerie intimă spălată sau nouă, consultaţii medicale de specialitate, curăţenie în încăperi şi la locul de muncă etc.), însă acest lucru nu se întâmplă în realitate din lipsa dotărilor necesare.

Tocmai pentru că niciuna dintre aceste facilităţi nu există în realitate în mediul penitenciar, dată fiind lipsa condiţiilor de igienă şi a camerelor speciale de cazare, legiuitorul a prevăzut posibilitatea întreruperii executării pedepsei pentru femeile aflate în situaţia sa, fără a restricţiona ori condiţiona adoptarea unei astfel de măsuri.

În vederea soluţionării cererii, au fost depuse la dosar înscrisuri constând în: certificat de naştere a minorului H.D., certificat de căsătorie a petentei, caracterizări ale acesteia, răspuns al Penitenciarului Târgşorul Nou privind condiţiile de cazare a deţinutelor ce au în îngrijire copii cu vârsta de până la 1 an, sentinţa penală nr.185/29.11.2016 pronunţată de Tribunalul Maramureş, decizia penală nr.749/10.05.2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.

Analizând cererea persoanei condamnate prin raportare atât la susţinerile acesteia, cât şi la actele dosarului şi dispoziţiile legale incidente, tribunalul reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr.185/19.11.2016 pronunţată de  Tribunalul Maramureş a fost respinsă cererea formulată de inculpata H.A.M., prin apărător ales, privind  schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, din infracţiunea de omor prev. de art.177 rap. la art.199 alin.1 Cod penal în cea de pruncucidere prev. de art.177 din vechiul Cod penal, iar în baza art.396 Cod proc. penală s-a dispus condamnarea acesteia la pedeapsa principală de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a şi b Cod penal pe o durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art.188 Cod penal rap. la art.199 alin.1 Cod penal (art.175 alin.1 lit.c din 1969) cu aplic. art.5 Cod penal.

Totodată, în baza art.65 Cod penal s-a aplicat condamnatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit.a şi b Cod penal.

Urmare a rămânerii definitive a acestei sentinţe prin decizia penală nr.749/10.05.2017 a Curţii de Apel Cluj, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.334/2016 din 11 mai 2017 de Tribunalul Maramureş, pe care condamnata îl execută în prezent.

În fapt, s-a reţinut că în dimineaţa zilei de 12 septembrie 2012, inculpata a născut la domiciliul părinţilor săi un făt de sex masculin, pe care l-a omorât prin asfixiere mecanică cu obstrucţia căilor respiratorii, ştrangulându-l cu cordonul unui halat, după care l-a ascuns într-un dulap.

Potrivit dispoziţiilor art.592 Cod proc. penală, „executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii de viaţă poate fi întreruptă în cazurile şi în condiţiile prevăzute la art.589”.

Conform art.589 alin.1 lit.b Cod proc. penală, executarea pedepsei închisorii poate fi amânată când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an.

Prin urmare, întreruperea executării pedepsei nu este obligatorie în aceste situaţii, fiind lăsată la aprecierea judecătorului, care hotărăşte în funcţie de particularităţile fiecărui caz.

În speţă, fără a nega dreptul copilului de a fi crescut într-o atmosferă de afecțiune și de securitate materială şi morală de către ambii părinţi, tribunalul apreciază că ingerinţa în exerciţiul dreptului la viaţa de familie, reglementat de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, respectă condiţiile impuse de aceasta.

Astfel, limitarea dreptului amintit este consecinţa faptului că petenta a fost condamnată pentru comiterea infracţiunii de omor asupra propriului copil şi reprezintă o măsură adoptată de organele judiciare prin care se urmăreşte realizarea unui scop legitim - prevenirea comiterii faptelor penale, şi, în egală măsură, protejarea interesului public.

Împrejurarea relevată de către persoana condamnată, constând în aceea că prin sentinţa de condamnare nu i-au fost interzise drepturile părinteşti prev. de art. 66 alin.1 lit.e) Cod penal, ca pedeapsă complementară, respectiv, accesorie, în opinia tribunalului nu constituie un temei suficient pentru admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, acest aspect oferindu-i posibilitatea dezvoltării de legături personale cu copiii săi, motiv suplimentar pentru a se considera că art.8 din Convenţie nu este încălcat.

Pe de altă parte, conform răspunsului înaintat la dosar de Penitenciarul Târgşorul Nou la solicitarea instanţei, existent la fila 45, în cadrul acestuia este amenajată o secţie destinată cazării deţinutelor ce au în îngrijire copii cu vârsta de până la un an. Secţia cuprinde 2 camere de deţinere, echipate în mod corespunzător cu pătuţuri pentru copii. Secţia este dotată cu frigider, cuptor cu microunde, plită electrică, maşină de spălat, boiler electric. Deţinutele cazate în această secţie sunt separate de celelalte deţinute, fiindu-le asigurat dreptul la plimbare zilnică în curtea aferentă secţiei. În cadrul secţiei este permis accesul doar personalului autorizat.

Copiilor le sunt asigurate drepturile conform normelor legale în vigoare, prevăzute de OMJ 2713/C/2001, OMJ 3848/C/2016 şi OMJ 2890/C/2017.

Din data de 26.09.2017, deţinuta H.A.M. este cazată împreună cu copilul minor în camera E1.15, cameră destinată cazării acestei categorii de deţinute.

Prin urmare, condiţiile oferite în penitenciar oferă garanţiile necesare pentru a concluziona că interesul copilului, născut în detenţie, nu este afectat în vreun fel.

Pe de altă parte, gravitatea extremă a faptei pentru care petenta a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare şi modalitatea concretă de săvârşire, infirmă aprecierea că întreruperea executării pedepsei ar fi în interesul copilului născut la data de 13 septembrie 2017 şi determină concluzia că aceasta nu prezintă garanţii că lăsată în libertate, nu va mai comite fapte de acelaşi gen.

De aceea, pentru argumentele expuse în precedent, va fi respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de condamnata H.A.M., în prezent deţinută în Penitenciarul Târgşor, privind întreruperea executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin s.p. nr.185/29.11.2016 a Tribunalului Maramureş, definitivă prin d.p. nr.749/A/10.05.2017 a Curţii de Apel Cluj.

În plus, în baza art.275 alin.2 Cod proc. penală, condamnata va fi obligată la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat.