Pretenţii - Admite acţiunea

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA A II-A CIVILĂ

Sentinţa nr. ............

Şedinţa publică de la .....................

Pe rol judecarea cauzei comerciale în pretenţii - litigii cu profesioniştii privind pe reclamanta .................... şi pe pârâta ........................., având ca obiect pretenţii.

Dezbaterile au avut loc la data de ............................, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Tribunalul pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise, în conformitate cu dispoziţiile art. 396 nCod procedură civilă, a amânat pronunţarea la .................... când în aceeaşi componenţă a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă;

Prin cererea înregistrată la instanţă la data de ......................, reclamanta ........................... a chemat în judecată Societatea .....................................pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de .............................lei, cu titlu de daune interese rezultate în urma neexecutării contractelor de vânzare-cumpărare grâu nr. ..........................., precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că, în fapt, ................................... are ca obiect de activitate comerțul cu cereale, activitatea sa axându-se în principal pe exportul de cereale în temeiul contractelor ferme pe care le are încheiate cu partenerii săi din întreaga lume, condiții în care încheie contracte ferme de achiziție cu alți comercianți care își desfășoară activitatea pe piața de cereale internă, context în care, între ............................. în calitate de cumpărător și societatea ............................. în calitate de vânzător, au fost încheiate  contractele de vânzare-cumpărare grâu de panificație recolta .............. nr. .................... și nr. ....................... pe care, din păcate, pârâta nu a înteles să le execute.

Reclamanta precizează că, conform art. 3 din cele două contracte care au conținut similar, vânzătoarea s-a obligat să livreze câte ................. to de grâu recolta 2017 (în total 7................., la un preț de ............. lei/tonă, conform art. 7, cu termen de livrare în august 2017 (art. 5), în condițiile de calitate prevăzute de art. 4, dar pârâta nu a livrat nicio tonă din marfa contractată.

A mai învederat reclamanta că, față de situația expusă, a fost nevoită să identifice un alt furnizor, pentru a suplini cantitatea de grâu nelivrată, condiții în care am achiziționat grâu de panificație conform contractului de vânzare-cumpărare nr. .................. (anexa nr. 3) prin care a achiziționat .............. to grâu recolta 2017 la prețul de ............... lei/to, rezultând o diferență față de prețul stabilit prin cele două contracte de ............ lei/to - .............. lei/to = ........... lei/to. Astfel, prin încălcarea obligației de livrare a mărfii contractate, pârâta a intrat sub incidența prevederilor art. 12.1 din cele două contracte, producându-ne daune totale în cuantum de ................ to nelivrate x 75 lei diferență preț = ...................... lei

Reclamanta mai arată că, conform clauzei penale inserate la art. 12.1 din contracte, vânzătoarea datorează daune-interese egale cu diferența dintre prețul la care subscrisa am cumpărat marfă de la terțe persoane și prețul contractual, aferentă cantităților nelivrate, la care se adaugă orice altă cheltuială suplimentară efectuată de Cumpărător pentru suplinirea cantității lipsă; art. 12.1 se constituie într-o clauză penală fermă, conform art. 1538 C.civ., motiv pentru care instanța de judecată urmează doar să ia act de voința părților și să o transpună în sentința pe care o va pronunța, prin obligarea pârâtei la plata daunelor în cuantumul rezultat conform voinței părților.

A mai precizat şi că, a notificat pârâta cu privire la cuantumul daunelor cauzate, conform notificării înregistrate sub nr. 228/22.11.2017 la BEJ ............................ (anexa nr. 4), de asemenea, a încercat și ulterior să soluționeze  amiabil situația creată din culpa pârâtei, însă promisiunile acesteia au rămas fără nicio urmare.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1270 și 1538 din Codul civil.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta ................................. a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca nefondată şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Arată pârâta că, în cauză nu sunt întrunite condiţiile pentru obligarea ......................la plata daunelor-interese solicitate, neexecutarea obligaţiei de livrare de către pârâtă datorându-se conduitei culpabile a reclamantei, care nu a pus la dispoziţie mijlocul de transport necesar, respectiv trenul, conform art. 6 din contractele încheiate între părţi, urmare a interpretării defectuoase a clauzelor contractuale; iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar pleca de la ipoteza nereală că ar fi existat o culpă a pârâtei, tot nu s-ar putea da eficienţă dispoziţiilor art. 12.1 din contracte, în condiţiile în care, potrivit art. 12.4, obligarea la daune-interese conform art. 12.1 operează în situaţia în care cumpărătorul a optat pentru denunţarea contractului printr-o simplă notificare, procedură de care reclamanta nu a uzat.

Pârâta învederează că, într-adevăr între părţi au fost încheiate contracte vânzare- cumpărare grâu panificaţie recolta 2017 ......................, însă nu doar cele două invocate de reclamantă (....................şi ........................), ci trei, între părţi mai fiind încheiat şi contractul nr. ............................ (anexa 1); toate cele trei contracte având un conţinut identic, astfel încât pârâta urma să livrez cantitatea totală de ....................... tone grâu.

Deşi reclamanta invocă în susţinerea acţiunii faptul că nu s-a livrat marfa contractată, nu face nici un fel de referire la cauzele pentru care marfa nu a fost livrată; or, din actele întocmite pe parcursul executării contractelor şi din corespondenţa purtată între părţi, rezultă că, deşi pârâta dispunea de cantitatea de cereale ce urma a fi livrată către reclamanta cumpărătoare, aceasta a refuzat marfa şi plata avansului din pretinse motive calitative, deşi, potrivit art. 4.4 din contracte, „calitatea este finală la descărcarea mijloacelor de transport în silozul Cumpărătorului sau în spaţiile de depozitare din Constanţa, proprietatea Operatorului .............................

Prin urmare, într-o ordine firească, văzând şi art. 6, potrivit căruia „marfa se încarcă în trenul pus la dispoziţie de Cumpărător”, reclamanta cumpărătoare avea obligaţia să pună la dispoziţie tren/trenuri în care să fie încărcată marfa vândută şi deţinută de pârâtă, urmând ca abia după ajungerea trenului la destinaţie să se determine calitatea mărfii, devenind, eventual, operante clauzele de antrenare a răspunderii contractuale.

In măsura în care la acel moment marfa nu era corespunzătoare din punct de vedere calitativ, reclamanta cumpărătoare ar fi avut dreptul de a opta între preluarea mărfii cu preţ diminuat şi refuzul acesteia.

Acelaşi mecanism opera şi în privinţa cantităţii vândute, căci, potrivit art. 3 din contracte, „recepţia cantitativă se face la locui şi momentul descărcării în silozul/baza de destinaţie”.

Or, în ciuda acestor prevederi cât se poate de clare, în momentul în care pârâta a început executarea primului din cele trei contracte, transmiţând reclamantei documentele indicate la art. 8 în vederea achitării de către aceasta a avansului, cumpărătoarea nu a procedat la plata acestuia, astfel încât a fost nevoită să storneze factura emisă şi să livreze marfa unui alt cumpărător, neputând bloca activitatea societăţii pentru o perioadă nedeterminată, aspect pe care l-a notificat şi reclamantei.

Astfel, la data de ................... în baza contractului ...................., pârâta a emis Factura ................. (anexa 2) aferentă livrării a .................. tone grâu, a întocmit în favoarea ....................Certificatul de depozit nr. 1 din aceeaşi dată (anexa 3) pentru cantitatea de ............. tone grâu, iar societatea ...................., desemnată si trimisă de cumpărătoare să verifice marfa ce urma a fi livrată de pârâtă a întocmit Procesul-verbal nr. ................. din ....................... de Control şi Constatare (anexa 4) prin care atesta că pârâta deţine faptic grâul, iar acesta este depozitat în condiţii corespunzătoare; la aceeaşi dată, documentele au fost transmise prin email (anexa 5) reprezentantului cumpărătoarei, .................., fiind îndeplinite din partea pârâtei toate condiţiile pentru a fi plătit avansul de 80% convenit şi a se trece la livrarea efectivă a cerealelor.

Pârâta mai precizează şi că, întrucât cumpărătorul nu a plătit avansul convenit, fără a invoca explicit vreun motiv, a fost nevoită să stornez factura ....................... prin emiterea facturii storno nr. ........................ (anexa 6) şi prin Notificarea înregistrată de pârâtă sub nr. ....................... (anexa 7), a adus la cunoştinţa reclamantei situaţia, i-a transmis factura storno şi, date fiind bunele relaţii de colaborare din anii anteriori, i-a propus rezilierea contractelor, observând că nu s-a dorit executarea primului dintre ele, deşi pârâta nu avea nicio culpă; transmiterea acestor documente s-a făcut tot prin email (anexa 8).

Totodată, pârâta a menţionat că la data de ......................., cu referire la ultimele două contracte ....................), a fost notificată prin email (anexa 9) de ........................., prin acelaşi Isai Vasile, şi i s-a solicitat să precizeze în scris unde este depozitată marfa şi să indice data la care cumpărătoarea reclamantă poate trimite inspectorii ...................... pentru a face inspecţia mărfii din punct de vedere cantitativ şi calitativ, în vederea emiterii certificatelor de depozit şi a facturilor. în data de .................... fiind indicate locurile unde este depozitată marfa  tot prin email (aceeaşi anexă 9).

La data de ........................., cumpărătoarea a notificat pârâta (anexa 10) că, urmare a premostrării făcute de .........................., analizele ar fi relevat parametrii de calitate necorespunzători contractelor, solicitând să prezinte alte loturi de grâu care să corespundă cantitativ şi calitativ pentru a putea pregăti „mai apoi” livrarea.

Din cuprinsul acestei solicitări rezultă fără dubiu că reclamanta cumpărătoare a înţeles să condiţioneze livrarea de îndeplinirea prealabilă a parametrilor de calitate, contrar dispoziţiilor explicite ale art. 4.4 din contracte, conform cărora „calitatea este finală la descărcarea mijloacelor de transport în silozul Cumpărătorului sau în spaţiile de depozitare din Constanţa, proprietatea ................................

Pârâta arată că, din cuprinsul buletinelor ....................., rezultă că din punct de vedere cantitativ loturile prezentate de pârâtă au fost estimate la cca. ..................... tone grâu, deci aproximativ cantitatea aferentă ultimelor două contracte, determinarea exactă a cantităţii făcându-se, după cum s-a arătat, tot la descărcare.

A doua zi, în data de ......................., conformându-se termenului de 3 zile prevăzut în acest sens de art. 4.5 din contracte, întrucât rezultatele analizelor invocate prezentau, în opinia pârâtei, date neconforme cu realitatea, a solicitat reanalizarea loturilor de la prima premostrare (anexa 11), iar nu analizarea altor loturi de grâu, ceea ce constituia o obiecţie la refuzul reclamantei, aceasta solicitând în replică să prezinte contraprobele în data de .................... la laboratorul său din Topolovăţul Mare (anexa 12).

Or, solicitarea cumpărătoarei de a prezenta contraprobele la laboratorul său contravenea dispoziţiilor art. 4.5 din contract, potrivit cărora, într-o asemenea situaţie, de obiecţii la refuzul cumpărătoarei, buletinul de analiză trebuie să provină obligatoriu doar de la un surveyeur independent de prim rang (ex. ...........................), nicidecum de la cumpărător; dar termenul de decădere de 3 zile priveşte doar formularea de obiecţiuni, nu şi aspectul ataşării sau neataşării buletinului de la un surveyeur independent.

În acest context, în care în mod nejustificat (raportat atât la clauzele contractuale, cât şi la practica statornicită anterior între aceleaşi părţi) cumpărătorul condiţiona preluarea grâului de efectuarea prealabilă a unor analize şi de obţinerea anumitor rezultate calitative cu această ocazie, deşi aceste rezultate erau finale doar la descărcare, a devenit evident că emiterea facturii este inutilă, întrucât nu va fi plătită, la fel ca în cazul primului dintre contracte, când după emitere a fost nevoită pârâta să storneze factura din motive de neplată, deşi îndeplinise toate condiţiile contractuale; cumpărătorul nepunând la dispoziţie vreun tren pentru a putea proceda la încărcare, deşi această obligaţie îi revenea.

Pârâta a mai precizat că, la momentul la care a devenit evident faptul că în realitate reclamanta nu a urmărit altceva decât obţinerea de daune-interese, nicidecum executarea cu bună-credinţă a contractelor (după ce pârâta a fost notificată cu privire la daune), a solicitat, conform art. 4.5, analizarea de către ....................... a contraprobelor sigilate de ................... sub nr. ........................; buletinul de analiză nr. ....................... din ........................, emis de .............................. relevând faptul că grâul propus spre verificare îndeplinea condiţiile de calitate impuse de contractele încheiate cu reclamanta, cu toate că din punct de vedere contractual această verificare era irelevantă, singura ce ar fi avut efect fiind cea realizată la descărcarea din tren, etapă la care nu s-a mai ajuns.

Deşi s-ar putea susţine că rezultatul ar fi fost acelaşi şi la descărcare, aprecierea ar fi greşită, întrucât calitatea finală se determină prin realizarea mediei calităţilor tuturor mostrelor prelevate, astfel încât, chiar dacă punctual anumite mostre nu ar fi în parametri, întreaga cantitate ar putea îndeplini condiţiile contractuale, fiind vorba de bunuri de gen.

Pârâta precizează că practica anterioară a părţilor din prezentul litigiu, dincolo de sensul explicit al clauzelor contractuale, este şi ea de natură a dovedi că intenţia, voinţa lor concordantă a fost în sensul de a stabili cantitatea şi calitatea la momentul descărcării mărfii la beneficiar, nicidecum la un moment anterior.

Astfel, în anul 2016, prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. ................ din ..................... s-a stabilit vânzarea de către pârâtă către ..................... a cantităţii de ..................... tone porumb în perioada octombrie-noiembrie 2016, clauzele privind determinarea calităţii şi cantităţii având un conţinut identic cu cele trei contracte din 2017 (se determină la descărcarea la beneficiar).

Livrarea efectivă s-a realizat până la finalul lunii decembrie 2016, întrucât cumpărătoarea nu a pus la dispoziţie trenuri în timp util.

Ceea ce trebuie remarcat este, pe de o parte, faptul că avansul s-a plătit doar pe baza certificatelor de depozit emise de pârâtă şi a facturilor fără analizarea calităţii la momentul depozitării de către o societate independentă, deci fără a fi necesar un buletin de analiză prealabil, şi, pe de altă parte, cu ocazia descărcării beneficiarul a refuzat 9 vagoane de marfa, ceea ce dovedeşte că voinţa reală a fost de a se verifica la descărcare calitatea, iar nu anterior încărcării în tren.

Prin urmare, aplicând regulile de interpretare a contractelor instituite de art. 1266 Cod civil prin prisma voinţei concordante a părţilor, se observă că atât sensul literal al termenilor, cât practicile statornicite între părţi conduc spre ideea clară că s-a stabilit verificarea calităţii şi cantităţii la descărcare, iar nu anterior livrării, cât timp marfa se află în depozitul vânzătorului, cum greşit a înţeles să procedeze cumpărătorul în privinţa contractelor din 2017.

Sub acest aspect, al locului şi momentului verificării calitative şi cantitative a mărfii, pârâta arată că voinţa părţilor apare cu atât mai evidentă şi prin comparaţie cu contractul pe care reclamanta l-a încheiat cu ..................... sub nr. ........................., pe care îl opune pârâtei în prezenta cauză pentru a dovedi achiziţia din altă sursă dar, din verificare acelui contract (art. 3 şi 4.4.), rezultă explicit că părţile s-au înţeles să facă recepţia cantitativă şi calitativă la locul şi momentul încărcării în silozul/baza vânzătorului, situaţie diametral opusă celei dintre pârâtă şi reclamantă.

Deşi art. 8.1. din contractele încheiate între părţile litigante în anul 2017 vorbeşte de certificatul de analiză şi control, trebuie observat că acesta este prevăzut doar în legătură cu plata avansului, neputând fi opus în materie de preluare a mărfii, cu alte cuvinte, interpretarea sistematică a contractului duce la concluzia că eventuala lipsă a certificatului de analiză şi control îndreptăţea reclamanta cel mult să plătească avansul convenit, nicidecum să refuze preluarea mărfii, solicitând înlocuirea acesteia, întrucât anterior descărcării mărfii la depozitul de destinaţie solicitarea este prematură, potrivit contractului.

Pârâta mei menţionează că, nici în cazul primului contract, ........................, când reclamanta avea toate documentele prevăzute de art. 8.1. (inclusiv Procesul-verbal nr. ............ din 10.07.2017 de Control şi Constatare întocmit de ........................la solicitarea reclamantei) nu a făcut plata avansului şi nici nu a preluat marfa, fără vreo justificare, fiind în final de acord cu rezilierea acestuia propusă de pârâtă, propunere ce a venit cu bună-credinţă, în vederea păstrării bunelor relaţii anterioare.

Pârâta arată că, este evident că dacă ar fi avut vreo culpă în neexecutarea contractului, reclamanta nu ar fi fost de acord cu rezilierea prin acordul părţilor, ci ar fi optat pentru denunţarea unilaterală şi solicitarea de daune- interese, iar pe de altă parte, nici în executarea contractului din 2016, la care s-a făcut referire, nu s-a procedat la efectuarea unor analize calitative anterior livrării, ci doar la o inspecţie cu ocazia încărcării şi recepţie calitativă la descărcare, clauzele contractuale fiind identice.

Pe cale de consecinţă, faţă de toate aspectele menţionate anterior, pârâta arată că în cauză devin incidente dispoziţiile art. 1517 Cod civil, potrivit cărora „o parte nu poate invoca neexecutarea obligaţiilor celeilalte părţi în măsura în care neexecutarea este cauzată de propria sa acţiune sau omisiune”, căci neefectuare livrării mărfii de către pârâtă se datorează faptului că reclamanta a înţeles să solicite în mod nejustificat, contrar clauzelor contractuale, verificarea calităţii grâului înainte de încărcare, condiţionând preluarea mărfii de acest fapt, deşi verificarea conformităţii calitative se efectua la descărcarea în silozul beneficiarului sau al unui terţ (......................).

Prin urmare, conform art. 1517 Cod civil, reclamanta nu poate invoca neexecutarea obligaţiilor de către pârâtă, căci ea se datorează acţiunilor (pretinderea prematură a verificării calitative şi solicitarea prematură de înlocuire a grâului ce trebuia livrat) sau omisiunilor sale (nu a pus la dispoziţie trenul necesar livrării), context în care reclamanta nu are nici dreptul la daune interese, căci art. 1530 Cod civil prevede suficient de clar că dreptul creditorului la acestea se naşte numai dacă prejudiciul cauzat de debitor „este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei”, ceea ce în cazul de faţă nu se poate reţine; antrenarea răspunderii contractuale în ceea ce o priveşte pe pârâtă, date fiind motivele pentru care nu a putut efectua livrarea, apare ca fiind nejustificată, lipsind orice culpă în neexecutare.

A mai învederat pârâta că, antrenării răspunderii sale i se opun şi raţiuni de ordin procedural derivate din contract, respectiv faptul că reclamanta nu a denunţat contractul în conformitate cu art. 12.4., potrivit căruia „cumpărătorul are dreptul să denunţe prezentul contract printr-o simplă notificare”, notificare ce lipseşte în cazul de faţă, din acelaşi articol rezultând că numai într-o asemenea situaţie vânzătorul este obligat la daune-interese „conform art. 12.1”. Prin urmare, lipsind notificarea de denunţare a contractului, nu se poate pune problema aplicării art. 12.1, ci, eventual, a art. 12.2 şi 12.3 privind penalităţile de întârziere.

În drept, pârâta a solicitat să se aibă în vedere textele de lege invocate în cuprinsul întâmpinării.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele :

Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta a dedus judecății un litigiu izvorât din derularea a două contracte de vânzare-cumpărare grâu, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de ...................... lei cu titlu de daune interese.

În fapt, prin contractele nr. ................... și ................... reclamanta ....................... SRL s-a obligat să cumpere, iar pârâta ................ să vândă, cantitatea totală de .................... tone grâu din recolta 2017, la prețul de ................. lei/tonă, cu termen de livrare în luna august 2017.

Totodată, părțile au convenit ca produsul ce urma să fie livrat să îndeplinească condițiile de calitate prevăzute la art. 4 din contracte.

Instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, acesta putând fi modificat sau încetat numai cu acordul părților ori din cauze autorizate de lege, iar potrivit dispozițiilor art. 1538 Cod civil clauza penală este aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale, în caz de neexecutare, creditorul putând cere fie executarea silită în natură a obligaţiei principale, fie clauza penală, în acest din urmă caz fără a fi ţinut să dovedească vreun prejudiciu.

Plecând de la aceste dispoziții legale, invocate ca temei de drept a cererii de chemare în judecată, instanța reține că în speța dedusă judecății reclamanta a făcut dovada că pârâta avea, potrivit contractelor mai sus menționate, obligația de a livra cantitatea de .................... tone de grâu în cursul lunii august 2017, fără ca în cauză să se dovedească însă îndeplinirea acesteia la termenele și în condițiile stipulate de părți.

Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 12.1 din contractele de vânzare-cumpărare, în condițiile în care marfa nu a fost livrată în condițiile convenite privind cantitatea, calitatea și termenul de livrare, cumpărătorul are dreptul de a achiziționa marfa de la terți, la prețul la care aceștia comercializează marfa, preț care poate fi mai mare decât cel stabilit prin contractele mai sus indicate, fără o altă condiționare privind indicii de calitate, condițiile comerciale sau cantitățile totale achiziționate de la terții furnizori, iar după achiziția de marfă, cumpărătorul va notifica vânzătorului cuantumul daunelor suferite constând în diferența dintre prețul la care a achiziționat marfa și prețul din contractele nr. ................... și ................./18.05.2017.

Așa cum rezultă din cuprinsul clauzei contractuale mai sus arătată, pentru a putea proceda la achiziționarea produselor de la  terți, fapt ce ar da naștere dreptului reclamantei de a solicita daune interese constând în diferența de preț, este necesar să existe o neîndeplinire a obligației de livrare a produselor ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare nr. .......................

În ceea ce privește modalitatea de executare a obligațiilor asumate prin contractele de vânzare-cumpărare, instanța reține că prin dispozițiile art. 3-10 au stabilit condițiile de livrare, de calitate și obligațiile asumate de fiecare parte, clauzele contractuale fiind clare și neechivoce.

Din interpretarea clauzelor contractuale rezultă că o condiție esențială pentru executarea contractelor de vânzare-cumpărare este aceea ca produsele să îndeplinească condițiile de calitate convenite de părți și expuse în cuprinsul art. 4 din convenție.

În acest sens, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 7 din contracte potrivit cărora, în cazul în care unul sau mai mulți parametri calitativi efectiv determinați la recepția mărfii sunt mai mici, respectiv mai mari, decât valorile de referință, cumpărătorul poate opta pentru cumpărarea mărfii în condițiile respective.

Față de această prevedere contractuală este evident faptul că părțile au stabilit că pentru derularea contractului, anterior efectuării plății avansului și trimiterii mărfii către cumpărător, este necesar să se stabilească că aceasta îndeplinește condițiile de calitate prevăzute la art. 4, neputând fi primite apărările pârâtei referitoare la modalitatea în care trebuia să se deruleze contractul.

În plus, instanța arată că dispozițiile art. 3 din contract invocate de către pârâtă se referă la recepția cantitativă și nicidecum cea calitativă, esențială pentru derularea contractului.

Nici clauzele art. 4.4 nu pot fi interpretate în sensul indicat de către pârâtă, respectiv că recepția calitativă trebuia efectuată la momentul descărcării mărfii în depozitul cumpărătorului, din economia textului indicat rezultând că determinările se fac de un surveyeur independent de prim rang sau în laboratorul cumpărătorului, iar în privința calității s-a stabilit că aceasta este finală la descărcarea mărfii.

Aceste dispoziții contractuale nu pot fi interpretate în sensul că acel control de calitate trebuia făcut la momentul descărcării mărfii și nu anterior livrării, cu atât mai mult cu cât prin art. 4.5 din contracte părțile au stabilit că marfa propusă spre livrare de către vânzător poate fi refuzată sub aspectul calitativ de către cumpărător, propunerea spre livrare fiind evident anterioară momentului descărcării mărfii în depozitul cumpărătorului.

Fiind stabilită și modalitatea în care părțile au convenit derularea contractului, instanța va analiza dacă motivul invocat de către reclamantă în justificarea refuzului mărfii propuse spre livrare este întemeiat.

În acest sens, instanța reține că pentru stabilirea calității produselor propuse spre vânzare, părțile au procedat la determinarea calității produselor de către un surveyeur agreat, respectiv ........................., procedându-se în acest sens la prelevarea de probe din marfa existentă în posesia pârâtei, în loc. ...........................,  la data de ..........................

Așa cum rezultă din înscrisurile existente la filele 130 dosar, rezultatul obținut a demonstrat faptul că marfa propusă spre livrare nu se încadrează în condițiile de calitate stipulate de părți în art. 4 din contract.

Mai mult decât atât, instanța reține că reclamanta a dorit efectuarea unor noi verificări privind calitatea produselor propuse spre livrare, în laboratorul silozului său, în prezența surveyeur-ului ce a realizat prima analiză și pe baza probelor martor aflate în posesia pârâtei, însă aceasta nu a dat curs solicitării.

Instanța nu va reține apărările pârâtei în sensul că marfa ar fi întrunit condițiile de calitate așa cum rezultă din raportul de calitate aflat la fila 74 din dosar și în formă tradusă la filele 137-140 dosar.

În acest sens, instanța reține că din cuprinsul acestui raport rezultă că eșantionul supus analizei a fost elaborat și furnizat de către client, respectiv de pârâtă, fiind un eșantion compus ce a fost preparat din mai multe probe și transferat laboratorului ............................., precum și faptul că aceste constatări se referă strict la eșantion și nu constituie garanția reprezentativității probelor pentru nici un produs.

Cum în speță reclamanta a dovedit faptul că refuzul produselor propuse spre livrare este justificat de neîndeplinirea condițiilor de calitate, instanța constată că acesta a procedat, în conformitate cu dispozițiile contractuale, la achiziționarea cantității de .......................tone grâu de la terți și la notificarea pârâtei cu privire la existența obligației de acoperire a prejudiciului calculat conform art. 12 din contracte.

În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, instanța va avea în vedere contractul de achiziție aflat la filele 28-31 din care rezultă că reclamanta a achiziționat cantitatea de 7300 tone grâu la un preț de 700 lei per tonă, rezultând astfel o diferență de .................... lei față de prețul stipulat în contractele de vânzare încheiate cu pârâta.

Față de toate aceste constatări, instanța apreciază că cererea de chemare în judecată este întemeiată, astfel că o va admite și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de ..................lei, cu titlu de daune interese.

În baza art. 453 Cod procedură civilă, având în vedere faptul că pârâta a căzut în pretenții, instanța o va obliga și la plata către reclamantă a sumei de ......................... lei, reprezentând taxa judiciara de timbru.

Domenii speta

Spete similare