Anulare act

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei, reclamantele ŞE, ŞMI şi ŞEF, în contradictoriu cu pârâtele MC şi ŞEF, au solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea certificatului de calitate de moştenitor nr.  emis de BNP .

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, potrivit disp. art. 8 lit. b din OUG 80/2013.

În motivarea cererii, s-a arătat că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.  pe rolul Judecătoriei R, pârâta a solicitat obligarea reclamantelor, în calitate de moştenitoare legale ale lui ŞI, la plata sumei de 17.500 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, întrucât prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria R din data de 28.12.2012 emis în dosar de  cercetare penală nr. , s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat a autorului reclamantelor – ŞI.

S-a reţinut prin rechizitoriul menţionat că autorul reclamantelor a sustras din locuinţa pârâtei MC suma de 17.500 lei.

În cursul cercetării judecătoreşti, la data de 07.09.2014, ŞI a decedat, astfel că, prin sentinţa nr. /18.09.2014 pronunţată în dosarul nr.  al Judecătoriei R, s-a dispus încetarea procesului penal, fiind lăsată nesoluţionată latura civilă.

Pârâta a formulat acţiune în răspundere civilă delictuală în scopul recuperării sumei de 17.500 lei – obiect al dosarului nr., aflat în prezent la Curtea de Apel T, în cale de atac – recurs.

Prin sentinţa civilă nr. , pronunţată de Judecătoria R, s-a admis excepția de necompetenţă teritorială şi s-a trimis cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria C, unde, în faza cercetării judecătoreşti, au fost administrate proba cu înscrisuri şi proba testimonială fiind audiaţi martorii propuşi de MC.

Prin sentinţa civilă nr. /2016 Judecătoria C a admis cererea formulată şi s-a dispus obligarea pârâtelor – reclamante în prezenta cauză, în calitate de moştenitoare ale defunctului ŞI, la plata sumei de 17.500 lei reţinându-se ca fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale – sentinţă menţinută prin decizia civilă nr./2017 pronunţată de Tribunalul C.

Ambele instanţe au reţinut calitatea de moştenitoare legale a reclamantelor în baza Certificatului de calitate de moştenitor nr. /2015 emis de BNP ,  reclamantele considerând că acest certificat a fost emis cu încălcarea flagrantă a prevederilor legale în materie, motiv pentru care, prin prezenta acţiunea au solicitat să se constate nulitatea absolută a acestuia.

În ceea ce priveşte minoritatea reclamantei ŞEF, la data deschiderii succesiunii, notarul avea obligaţia să formuleze cerere la autoritatea Tutelară din cadrul primăriei municipiului C, pentru numirea unui curator special având în vedere că şi mama minorei are calitate de moştenitoare. De asemenea, reclamantele nu au semnat în faţa notarului public nicio declaraţie prin care să-şi manifeste acordul cu privire la acceptarea succesiunii, învederând chiar faptul că la data decesului, autorul lor nu a avut nici un patrimoniu care să le fie transmis.

Nu au fost respectate nici prevederile legale  şi prin aceea că reclamanta ŞE a fost o singură dată în biroul notarului, în urma citaţiei primite, fiicele sale nefiind prezente, iar la acea dată nu s-a încheiat nici un act. Notarul era obligat, anterior eliberării certificatului de calitate de moştenitor, să facă verificările necesare, respectiv să procedeze la verificarea patrimoniului autorului lor, iar dacă constata că nu există bunuri, era obligat să dispună închiderea procedurii succesorale şi clasarea cauzei.

În dovedirea cererii, reclamantele au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar şi ataşarea dosarului succesoral aflat la BNP .

În drept, au fost invocate disp. art. 1100 şi urm. Cod civil, prevederile Legii nr. 36/1995.

Legal citată, pârâta MC a depus  întâmpinare – filele 52-60 dosar, prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamante, în principal ca inadmisibilă şi în subsidiar ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

Pe cale de excepţia a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată având în vedere că legea nu prevede posibilitatea atacării în instanţă a certificatului de calitate de moştenitor, ci numai certificatul de moştenitor, potrivit disp. art. 118 din Legea nr. 36/1995 şi art. 1134 Cod civil.

În ceea ce priveşte certificatul de calitate de moştenitor legiuitorul nu a prevăzut nicio posibilitate de contestare a acestuia în faţa instanţei de judecată, fiind vădit că nimeni nu poate fi prejudiciat din simpla constatare a calităţii de moştenitor legal al unui defunct.

Reclamantele se află în eroare de drept, acestea nefăcând distincţia între certificatul de moştenitor şi certificatul de calitate de moştenitor. Certificatul de calitate de moştenitor cuprinde numai menţiunea  cu privire la calitatea de moştenitor, iar certificatul de moştenitor este actul emis de notarul public care constată, în baza încheierii finale întocmite, masa succesorală, numărul şi calitatea moştenitorilor, precum şi cotele ce le revin acestora din patrimoniul defunctului.

Tocmai de aceea, actul care poate face obiectul unei acţiuni în anulare este certificatul de moștenitori, ce face dovada calităţii de moştenitor legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia, şi nicidecum certificatul de calitate de moştenitor care doar constată calitatea de moştenitor a unei persoane fizice.

Tot pe cale de excepţie,  pârâta a invocat lipsa calităţii procesuale active a reclamantelor în promovarea şi susţinerea cererii de chemare în judecată, raportat la disp. art. 118 din legea nr. 36/1995 conform cărora „cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii.

În cauză, reclamantele nu se încadrează în sfera celor vătămaţi în drepturi prin emiterea certificatului de calitate de moștenitor, susţinerea reclamantelor vizând pronunțarea unor hotărâri în care a fost reţinută calitatea acestora de moştenitoare în baza certificatului de calitate de moştenitor nr. 43/2015 nefiind de natură a justifica vătămarea intereselor lor.

De asemenea, pârâta a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantelor în promovarea şi susţinerea cererii de chemare în judecată, întrucât certificatul pe care îl contestă prin acţiune nu statuează altceva decât calitatea lor de succesibili legali după defunct, astfel încât contestarea acestui certificat echivalează cu contestarea propriei lor calităţi de moştenitori legali. Mai mult, reclamantele s-au prezentat la notar şi au acceptat succesiunea legală după defunct, niciuna dintre reclamante nu a renunţat /nu a acceptat această succesiune legală din care rezultă calitatea lor de moştenitoare legale, necontestând niciodată această calitate  a lor.

Astfel, demersul procedural al reclamantelor este lipsit de interes, întrucât , indiferent de faptul că au acceptat deja calitatea lor de moştenitori legali, eliberarea acestui certificat de calitate de moştenitor nu le produce nicio vătămare, anularea certificatului emis în urma deschiderii procedurii succesorale notariale nu are nicio urmare nici în ceea ce priveşte vocaţia reclamantelor de moştenitoare ale defunctului, care evident nu îşi are izvorul în acest certificat, ci în lege.

Simpla doleanţă a reclamantelor de anulare a unui certificat calitate de moştenitor valabil, reprezintă o încercare nelegală de a se exonera de la obligaţia legală, confirmată şi dispusă şi prin hotărâri judecătoreşti pronunţate într-un litigiu şi nu poate constitui un interes determinat legitim, personal, născut şi actual în accepţiunea legii.

Pârâta a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, nefiind emitentul actului a cărui anulare se solicită, sens în care nu poate fi obligată la anularea acestui act. În acţiunile având ca obiect anularea unui certificat de moştenitor, calitate procesuală pasivă au doar cei care au figurat ca părţi în certificatul de moştenitor, or, pârâta nu are calitate de moştenitoare a defunctului.

Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acţiunii reclamantelor ca nefondată, întrucât, contrar susţinerilor acestora, cererea de deschidere a succesiunii a fost făcută în mod legal, pârâta fiind titulara unui drept împotriva defunctului aş căror moştenitoare sunt reclamantele, iar acţiunea ce formează obiectul prezentei cauze reprezintă o încercare a reclamantelor de exonerare nu numai de la o obligaţie legală, ci şi de la o obligaţie statuată şi dispusă prin hotărâri judecătoreşti.

În baza art. 223 alin. 3, art. 411 alin. 1 pct. 2 şi art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, pârâta a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

A depus la dosar înscrisuri – filele 61-76 dosar.

Prin cererea depusă la dosarul cauzei, reclamanta ŞMI a arătat că renunţă la judecarea cererii ce face obiectul cauzei.

La aceeaşi dată, reclamantele ŞE şi ŞEF  au solicitat introducerea în cauză a numitei ŞMI, în calitate de pârâtă, urmare a cererii de renunţare la judecată formulată de aceasta .

Prin răspunsul la întâmpinare depus, reclamantele ŞE şi ŞEF au solicitat respingerea excepţiilor invocate de pârâta MC ca nefondate.

Referitor la fondul cauzei, reclamantele au arătat că urmare a demersului pârâtei, finalizat prin eliberarea certificatului de calitate de moştenitor nr.  de BNP , au fost obligate, în calitate de moştenitoare ale defunctului ŞI , prin hotărârile date în primă instanţă şi în apel, la plata sumei de 17.500 lei către pârâtă.

Susţinerile pârâtei în sensul că nu au contestat calitatea de moştenitor sunt nereale, pe tot parcursul proceselor reclamantele invocând faptul că nu au calitate de moştenitoare, că nu au acceptat succesiunea, întrucât nu există patrimoniu succesoral care să facă obiectul procedurii succesorale.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii invocate de pârâtă, prin întâmpinare, reclamantele au arătat că în categoria cererilor  privitoare la moştenire la care face referire art. 118 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, fără alte delimitări, sunt incluse şi acţiunile prin care se contestă modul de desfăşurare a procedurii succesorale notariale, cu măsurile, operaţiunile şi actele cu efectele juridice pe care acestea le implică, prin invocarea încălcării dispoziţiilor legale de drept substanţial sau procedural aplicabile, cu consecinţa vătămării drepturilor celor interesaţi.

Instituţia certificatului de calitate de moştenitor este prevăzută doar în Legea nr. 36/1995, neexistând nicio prevedere în acest sens în codul civil, starea de confuzie fiind a pârâtei având în vedere că aceasta susţine legalitatea emiterii certificatului de calitate de moştenitor cu încălcarea flagrantă a prevederilor legale aplicabile în materie.

Astfel, art. 115 din Legea nr. 36/1995 prevede că ”la cererea moştenitorilor, notarul public poate elibera certificat de calitate de moştenitor…”

În consecinţă, la solicitarea pârâtei se putea proceda la deschiderea succesiunii după defunctul ŞI, la eliberarea certificatului de moştenitor, dar nu la eliberarea certificatului de calitate de moştenitor, acesta fiind strict un beneficiu al moştenitorilor.

Cu privire la excepția lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamantelor, s-a arătat că cererea ce face obiectul cauzei este singura acţiune aflată la dispoziţia reclamantelor în care pot demonstra că în cauza ce face obiectul dosarului nr. nu aveau calitatea de succesibili, nu există patrimoniu succesoral.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, s-a arătat că prin acţiune nu se solicită ca instanţa să dispună obligarea pârâtei la anularea actului notarial, ci se solicită anularea certificatului de calitate de moştenitor, pârâtă stând în cauză în calitate de persoană interesată, la cererea căreia s-a procedat de către notarul public la eliberarea certificatului în cauză, actul a cărui nulitate se solicită a se constatat este rezultatul demersurilor şi înscrisurilor depuse de pârâtă.

Este justificată introducerea pârâtei în cauză chiar şi numai pentru opozabilitate şi pentru a cunoaşte obiectul şi rezultatul judecăţii, având în vedere că pârâta este singura beneficiară a acestui act.

În ceea ce priveşte introducerea în cauză a emitentului actului, notarul public, este nefondată, întrucât, potrivit art. 3 din Legea nr. 36/1995, notarul public este investit să îndeplinească un serviciu de interes public, având statutul unei funcţii autonome şi nu poate avea calitate procesuală pasivă în situaţia reglementată de art. 153 din Legea nr. 36/1995 constând în verificarea legalităţii şi temeiniciei actelor notariale emise.

La primul termen de judecată , instanţa a luat act de precizarea de acţiune, în sensul introducerii în cauză în calitate de pârâtă a numitei ŞMI, urmare a renunţării acesteia la judecată .

Totodată, instanţa a respins ca nefondate excepţiile invocate de pârâta MC, prin întâmpinare.

În ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, instanța a constatat că excepţia este nefondată, raportat la obiectul acţiunii şi temeiul legal arătat, respectiv este o acţiune în anulare act notarial.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes în promovarea acţiunii, în baza art. 119 din Legea 36/1995, rep., instanţa a reţinut că reclamantele îşi justifică un interes şi vătămarea  în promovarea acestei acţiuni prin sentinţa civilă nr. 1651/2016 cu privire la angajarea răspunderii legale patrimoniale în calitate de moştenitoare, motiv pentru care a respins şi această excepţie.

De asemenea a respins şi excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei MC şi  introducerea în cauză a notarului public, întrucât în baza art. 10 din Legea 36/1995, rep. notarul are calitate procesuală pasivă numai în situaţia pronunţării unei plângeri împotriva unei încheieri de respingere şi nu în situaţia verificării legalităţii, temeiniciei certificatului de calitate de moştenitor. Prevederile legale nu impun citarea în cauză a biroului notarial pentru opozabilitate.

În faza cercetării judecătoreşti a fost încuviinţată administrarea probei cu înscrisuri solicitată de ambele părţi, a fost ataşat dosarul succesoral aflat la BNP .

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanța reţine în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria R s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului ŞI, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în stare de recidivă. S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că în ziua de 25.05.2011 inculpatul a pătruns în imobilul părţii vătămate MC, de unde a sustras suma de 17500 lei. pe parcursul procesului s-a constatat că inculpatul a decedat , astfel că în cauză, prin Sentinţa penală nr. a Judecătoriei R s-a dispus încetarea procesului penal, rămânând nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea vătămată MC.

Prin cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr., partea vătămată MC a solicitat instanţei obligarea succesorilor inculpatului ŞI la restituirea sumei de 17500 lei.

S-a reţinut că, potrivit certificatului de calitate de moştenitor emis de către notarul public , la data de , Succesorii inculpatului sunt ŞE în cotă de 2/8 părţi, ŞMI în cotă de 3/8 părţi, ŞEF în cotă de 3/8 părţi.

Constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale (existenţa faptei ilicite, existenţa prejudiciului încercat de MC, precum şi legătura de cauzalitate dintre acestea), prin sentinţa civilă nr. …../2016 a fost admisă astfel cum a fost formulată, au fost obligate pârâtele ŞE, ŞMI, ŞEF prin curator ŞE să plătească reclamantei MC suma de 17500 lei, în cota corespunzătoare în care dobândesc masa succesorală a defunctului ŞI, respectiv ŞE 4375 lei, ŞMI 6562,50 lei, ŞEF prin ŞE 6562,50 lei.

De asemenea, pârâtele au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată astfel: ŞE 875 lei, ŞMI 1312,50 lei, ŞMF prin ŞE 1312,50 lei.

Sentinţa civilă nr.  /2016 a Judecătoriei C a fost menţinută prin decizia civilă nr. /2017 a Tribunalului C.

Prin prezenta acţiune, reclamantele ŞE şi ŞEF au investit instanţa cu o acţiunea în constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. /2015 emis de BNP , reclamantele susţinând că actul notarial a fost emis cu încălcarea flagrantă a prevederilor legale.

Analizând cererea reclamantelor sub aspect, instanţa constată că cererea de deschidere a succesiunii a fost făcută în mod legal, pârâta MC fiind titulara unui drept împotriva defunctului al căror moştenitoare legale sunt reclamantele şi pârâta ŞMI.

Certificatul de moștenitor este acel act emis de notarul public la finalul procedurii succesorale notariale, care constată calitatea de moștenitor a unei persoane, calitate dobândită în temeiul legii sau al testamentului şi face dovada deplină în ceea ce privește calitatea de moștenitor şi cota sau bunurile care revin fiecărui moștenitor, iar certificatul de calitate de moștenitor stabilește doar calitatea acestuia, nu şi întinderea drepturilor sale.

Potrivit art. 103 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, rep. “Procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane interesate, precum şi a secretarului consiliului local al localităţii în raza căreia se aflau bunurile defunctului la data deschiderii moştenirii”.

Potrivit art. 104 alin. 3 din acelaşi act normativ, “ Cererea de deschidere a procedurii succesorale poate fi făcută de oricare dintre succesibili, de către creditorii succesiunii sau ai succesibililor, precum şi de orice altă persoană care justifică un interes legitim”.

Așa cum prevede Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activității notariale, cu modificările ulterioare, în cazul în care o persoană a decedat, se poate solicita eliberarea unui certificat de moștenitor în care vor fi indicați toți moștenitorii, iar deschiderea procedurii succesorale poate fi solicitată de către orice persoană interesată, de către moștenitorii celui decedat, dar şi de către consiliului local al localității în raza căreia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu, dar numai în situația în care moștenirea cuprinde bunuri imobile.

Prejudiciul suferit de pârâta MC, constând în suma de 17.500 lei – obiect material al infracţiunii de furt calificat săvârşită de defunctul ŞI, apare ca o datorie in patrimonial defunctului, ce trebuie plătită potrivit art. 1155 Cod civil de către moştenitorii acestuia, pârâta dovedindu-şi astfel interesul în deschiderea procedurii de succesiune.

Din examinarea actelor dosarului notarial, instanţa reţine că reclamantele au fost legal citate de către notarului public, au luat cunoştinţă de deschiderea moştenirii şi de calitatea de succesibili, ca urmare a citării efectuate de notarul public, în condițiile legale, chiar s-au prezentat în faţa notarului public la data de– încheiere fila 40 dosar notarial.

Potrivit art. 1112 Cod civil, „este prezumat, până la proba contrară, că a renunţat la moştenire succesibilul care, deşi cunoştea deschiderea moștenirii şi calitatea lui de succesibil, ca urmare a citării sale în condiţiile legii, nu acceptă moştenirea în termenul prev. de art. 1103#, respectiv, un an de la data deschiderii moştenirii.

Instanţa mai reţine că pe parcursul soluţionării litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. /2015, reclamantele nu au contestat calitatea de moştenitoare legale conform certificatului pe care îl contestă, ci au formulat apărări, în sensul că nu ele au pătruns în locuinţa pârâtei MC şi-n consecinţă nu i-au furat acesteia vreo sumă de bani.

Certificatul de calitate de moştenitor nr.  emis de BNP , în condiţiile legii, a fost valorificat în instanţă într-un proces purtat anterior între părţi şi, prin sentinţa civilă nr. /2016 pronunţată de Judecătoria C în dosar nr. /2015, s-a reţinut  cu putere de lucru judecat că numitele ŞE, ŞMI şi ŞEF sunt moştenitoarele legale ale defunctului ŞI – aspect necontestat de către acestea pe parcursul litigiului.

Mai mult, acestea au exercitat căi de atac şi au uzitat de drepturile procesuale aferente calităţii de pârâte în litigiu, tocmai în baza acestui certificat de calitate de moştenitor a cărui anulare se solicită prin prezenta acţiune.

Raportat la această stare de fapt şi prevederile legale menţionate, instanţa constată că certificatul de calitate de moştenitor a fost emis cu respectarea prevederilor legale în materie şi-n consecinţă urmează a respinge acţiunea precizată a reclamantelor ŞE şi ŞEF, în contradictoriu cu pârâtele MC şi ŞMI, pentru anulare certificat de calitate de moştenitor nr. emis de BNP .

În baza art. 453 Cod procedură civilă, potrivit cu care partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, instanţa va obliga reclamantele să plătească pârâtei MC suma de 2380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Domenii speta

Spete similare