Plângere împotriva rezoluţiei de radiere societate comercială emisă de directorul o.r.c. în urma Deciziei asociatului unic de dizolvare şi lichidare simultană a societăţii

Litigii cu profesionişti

Apel. Plângere împotriva rezoluţiei de radiere societate comercială emisă de directorul O.R.C. în urma Deciziei asociatului unic de dizolvare şi lichidare simultană a societăţii. Temeinicia apelului şi a plângerii, câtă vreme societatea înregistra datorii la bugetul de stat, nedeclarate de asociatul unic

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 220 din 25 septembrie 2018

- art. 235 alin. 1, art. 227, art. 233, art. 252 şi urm., art. 260 alin. 10 din Legea nr. 31/1990

Prin Sentinţa nr. (...)/11.04.2018, Tribunalul (...) a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE (...), cu sediul în mun. (...), prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...), cu sediul în mun. (...) (...), împotriva rezoluţiei nr. (...)/18.12.2017, pronunţate în dosarul nr. (...)/15.12.2017 de Directorul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul (...), cu sediul în mun. (...), (...), prin care s-a dispus radierea societăţii (...) S.R.L., înmatriculată la Registrul Comerţului sub nr. J(...)/1995, CUI RO (...), cu sediul în (...).

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul (...) sub nr. (...)/15.12.2017 (fila 27), numitul (...), în calitate de administrator al societăţii (...) S.R.L., a solicitat dizolvarea şi lichidarea acestei societăţi, depunând în probaţiune raportul de lichidare din data de 28.11.2017 (fila 26), bilanţul de lichidare din data de 28.11.2017, întocmit de expertul contabil (...), semnat de administratorul societăţii (fila 29) şi extras din Monitorul Oficial, Partea a IV-a, nr. (...)/26.04.2010 (fila 28), în care a fost publicată Decizia nr. (...)/01.04.2010 a asociatului unic al S.C. (...) S.R.L. cu privire la dizolvarea şi lichidarea simultană a S.C. (...) S.R.L., conform art. 235 din Legea nr. 31/1990. Sub acest din urmă aspect, este de observat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 235 din Legea nr. 31/1990 – Legea societăţilor, (1) În societăţile în nume colectiv, în comandită simplă şi în cele cu răspundere limitată, asociaţii pot hotărî, o dată cu dizolvarea, cu cvorumul şi majoritatea prevăzute pentru modificarea actului constitutiv, şi modul de lichidare a societăţii, atunci când sunt de acord cu privire la repartizarea şi lichidarea patrimoniului societăţii şi când asigură stingerea pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii. (2) Prin votul unanim al asociaţilor se poate hotărî şi asupra modului în care activele rămase după plata creditorilor vor fi împărţite între asociaţi. În lipsa acordului unanim privind împărţirea bunurilor, va fi urmată procedura lichidării prevăzută de prezenta lege. (3) Transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor rămase după plata creditorilor are loc la data radierii societăţii din registrul comerţului. (4) Registrul va elibera fiecărui asociat un certificat constatator al dreptului de proprietate asupra activelor distribuite, în baza căruia asociatul poate proceda la înscrierea bunurilor imobile în cartea funciară.

Drept urmare, prin rezoluţia nr. (...)/18.12.2017, pronunţată în dosarul nr. (...)/15.12.2017 de Directorul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul (...) (fila 3), a fost admisă cererea formulată de asociatul unic (...) şi s-a dispus radierea societăţii (...) S.R.L., înmatriculată la Registrul Comerţului sub nr. J(...)/1995, CUI RO (...), cu sediul în (...) (...).

În conformitate cu dispoziţiile art. 260 alin. (1)-(11) din Legea nr. 31/1990 – Legea societăţilor, (1) Lichidarea societăţii trebuie terminată în cel mult un an de la data înregistrării în registrul comerţului a menţiunii de dizolvare. Pentru motive temeinice, la cererea lichidatorului, oficiul registrului comerţului poate prelungi acest termen cu încă un an, dar nu mai mult de două ori. (2) Lichidarea nu liberează pe acţionari/asociaţi şi nu împiedică deschiderea procedurii de insolvenţă a societăţii. (3) În termen de 60 de zile de la înregistrarea în registrul comerţului a menţiunii de dizolvare vor fi numiţi lichidatorii, în condiţiile art. 262, respectiv art. 2(...). (4) În termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerţului, pentru menţionare în registrul comerţului, un raport privind situaţia economică a societăţii. Dacă, potrivit raportului, debitorul îndeplineşte condiţiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă, lichidatorul are obligaţia de a solicita deschiderea acestei proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii raportului. (5) Nerespectarea obligaţiei de depunere a raportului prevăzut la alin. (4) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50 lei la 100 lei. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se realizează, din oficiu sau la sesizarea oricărei părţi interesate, de către persoana competentă cu soluţionarea cererilor de înregistrare în registrul comerţului. Sancţiunea se aplică şi lichidatorului care nu introduce cererea de deschidere a procedurii de faliment în termenul prevăzut la alin. (4). (6) În termen de 15 zile de la terminarea lichidării, lichidatorii vor depune la registrul comerţului cererea de radiere a societăţii din registrul comerţului, pe baza raportului final de lichidare şi a situaţiilor financiare de lichidare prin care se prezintă situaţia patrimoniului, a creanţelor şi repartizarea activelor rămase, după caz, sub sancţiunea unei amenzi de 20 lei pe zi de întârziere, care va fi aplicată, din oficiu sau la sesizarea oricărei părţi interesate, de către persoana competentă cu soluţionarea cererilor de înregistrare în registrul comerţului. Rezoluţia prin care se dispune radierea societăţii din registrul comerţului se publică pe pagina de internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi pe portalul de servicii on-line al acestuia. (7) Dacă în termen de 3 luni de la expirarea termenului menţionat la alin. (1), prelungit după caz, oficiul registrului comerţului nu a fost sesizat cu nicio cerere de radiere, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului sau orice persoană interesată va solicita tribunalului radierea societăţii din registrul comerţului. Lista societăţilor pentru care Oficiul Naţional al Registrului Comerţului urmează să formuleze acţiuni de radiere se afişează pe pagina de internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului sau pe portalul de servicii on-line al acestuia cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte şi se transmite Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. (8) Hotărârea tribunalului prin care s-a pronunţat radierea se comunică societăţii, oficiului registrului comerţului pentru radierea societăţii din registrul comerţului, Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - administraţia judeţeană a finanţelor publice/administraţia finanţelor publice a sectorului şi se publică pe pagina de internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi pe portalul de servicii on-line al acestuia. În cazul mai multor hotărâri judecătoreşti de radiere, pentru situaţiile prevăzute la alin. (7), publicitatea se va putea efectua în forma unui tabel cuprinzând: numărul de ordine în registrul comerţului, codul unic de înregistrare, denumirea, forma juridică şi sediul societăţii dizolvate, instanţa care a dispus radierea, numărul dosarului, numărul şi data hotărârii de radiere. (9) Orice persoană interesată poate face apel împotriva hotărârii de radiere, în termen de 30 de zile de la efectuarea publicităţii conform prevederilor alin. (8). Apelantul va depune o copie a apelului la oficiul registrului comerţului, pentru menţionare în registrul comerţului. (10) În cazul în care prevederile art. 270¹ nu sunt aplicabile, întrucât societatea aflată în lichidare, deşi întruneşte condiţiile prevăzute la art. 38 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, nu îndeplineşte şi cerinţa prevăzută la art. 5 pct. 72 din aceeaşi lege, persoana învestită cu soluţionarea cererii va dispune radierea societăţii în baza raportului lichidatorului numit. (11) Bunurile rămase din patrimoniul societăţii radiate din registrul comerţului, în condiţiile prezentului articol, revin acţionarilor/asociaţilor, în condiţiile legii.

Chiar dacă lichidarea societăţii (...) S.R.L. nu s-a desfăşurat potrivit dispoziţiilor art. 260 din Legea nr. 31/1990, ci în baza art. 235 din acelaşi act normativ, instanţa a reţinut că radierea societăţii nu poate fi supusă unor condiţii suplimentare. Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010, (1) Prevederile art. 260 din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică în mod corespunzător şi procedurilor de dizolvare sau lichidare voluntară aflate în derulare la data intrării în vigoare a acesteia, data de la care curg termenele prevăzute la art. 260 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), societăţile care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se află în dizolvare sau lichidare voluntară de mai mult de 3 ani sunt radiate din oficiu din registrul comerţului. Radierea se dispune prin sentinţă a tribunalului comercial sau a secţiei comerciale a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul societăţii, la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. Soluţionarea cererii se face cu citarea societăţii şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi a direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz. Procedura prevăzută de art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului se aplică în mod corespunzător. (3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi societăţilor care se află în lichidare voluntară de mai mult de 5 ani, în urma prelungirii termenului de 3 ani, dispusă de tribunal, potrivit legii. (4) Pentru acţiunile formulate în temeiul prezentului articol, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului este scutit de taxe judiciare de timbru şi timbru judiciar.

După modificarea efectuată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010, art. 260 din Legea nr. 31/1990 a suferit mai multe modificări, iar conţinutul actual al art. 260 a fost stabilit prin art. II pct. 8 din Legea nr. 152/2015. Astfel, dispoziţiile art. 260 alin. (10) din Legea nr. 31/1990 prevăd expres radierea societăţii în baza raportului lichidatorului numit, în cazul în care prevederile art. 270¹ din acelaşi act normativ nu sunt aplicabile, întrucât societatea aflată în lichidare, deşi întruneşte condiţiile prevăzute la art. 38 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, nu îndeplineşte şi cerinţa prevăzută la art. 5 pct. 72 din aceeaşi lege. Or, sub acest din urmă aspect, instanţa a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, valoarea prag este cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă. Valoarea-prag este de 40.000 lei atât pentru creditori, cât şi pentru debitor, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru creanţe de altă natură decât cele salariale, iar pentru salariaţi este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat.

În acest context, nu se justifică respingerea cererii de radiere întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru deschiderea procedurii simplificate a falimentului, creanţa invocată de către petenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...), prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...) având o valoare cu mult inferioară valorii-prag prevăzute de art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014 (astfel, după cum rezultă din adresa nr. (...)/02.02.2018, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...), societatea (...) S.R.L. figurează în evidenţele acestei instituţii cu obligaţii neachitate către bugetul general consolidat, în sumă de 2.373 lei – fila 4).

Contrar aprecierii petentei, în cauză nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 428/2002 (pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 181/2001 privind modificarea şi completarea Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale) pentru a se impune respingerea cererii de radiere a societăţii (...) S.R.L. din registrul comerţului.

În acest sens, este de observat că, potrivit art. 5 din Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale, (1) Lichidarea societăţilor comerciale prevăzute la art. 1 se face cel mai târziu în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (2) Lichidarea societăţilor comerciale, declanşată la cererea creditorilor, formulată în condiţiile art. 3 alin. (6), se face cel mai târziu în termen de un an de la data hotărârii de numire a lichidatorilor. (3) Pe data lichidării societăţile comerciale prevăzute la art. 1 se radiază, din oficiu, din registrul comerţului. (4) Radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societăţile comerciale cu datorii faţă de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică internă, precum şi faţă de alţi creditori cu care au litigii, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. Or, conform art. 1 din acelaşi act normativ, societăţile comerciale care în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi nu îşi vor fi majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998, sunt dizolvate de drept şi intră în lichidare pe această dată.

Aşadar, alineatul (4) al art. 5 din Legea nr. 314/2001, introdus prin articolul unic al Legii nr. 428/2002, se adaugă prin Legea de aprobare a ordonanţei de urgenţă menţionate anterior, celor trei alineate propuse pentru modificare. Sub acest aspect, mai este de observat că, potrivit art. 48 alin. (1)-(2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, (1) În cazul în care din dispoziţia normativă primară a unui articol decurg, în mod organic, mai multe ipoteze juridice, acestea vor fi prezentate în alineate distincte, asigurându-se articolului o succesiune logică a ideilor şi o coerenţă a reglementării. (2) Alineatul, ca subdiviziune a articolului, este constituit, de regulă, dintr-o singură propoziţie sau frază, prin care se reglementează o ipoteză juridică specifică ansamblului articolului; dacă dispoziţia nu poate fi exprimată într-o singură propoziţie sau frază, se pot adăuga noi propoziţii sau fraze, separate prin punct şi virgulă. Alineatul se evidenţiază printr-o uşoară retragere de la alinierea textului pe verticală.

Astfel, dispoziţiile art. 5 alin. (4) se impun a fi corelate cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 314/2001, iar, din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii, rezultă că incidenţa întregului articol este circumscrisă sferei de reglementare a Legii nr. 314/2001. Prin urmare, aceste dispoziţii vizează societăţile comerciale care, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu îşi vor fi majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Astfel fiind, acţiunea normei juridice consacrate de art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001 este limitată la sfera şi obiectul de reglementare a Legii nr. 314/2001 (care viza majorarea capitalului social), neputând fi primită interpretarea petentei potrivit căreia această normă ar fi una de principiu de vreme ce este conţinută într-un act normativ special. Întrucât norma prevăzută la art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001 nu este conţinută şi în Legea nr. 31/1990, aceasta nu poate fi aplicată în toate cazurile de radiere a societăţilor comerciale.

În acest sens, este de observat că, potrivit art. 15 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, (1) O reglementare din aceeaşi materie şi de acelaşi nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special faţă de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie. (2) Caracterul special al unei reglementări se determină în funcţie de obiectul acesteia, circumstanţiat la anumite categorii de situaţii, şi de specificul soluţiilor legislative pe care le instituie. (3) Reglementarea este derogatorie dacă soluţiile legislative referitoare la o situaţie anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-şi caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri. Totodată, conform art. 67 din acelaşi act normativ, (1) În cazuri deosebite, în care la elaborarea şi adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma că acestea au făcut obiectul modificării, completării ori abrogării lor implicite. (2) În cadrul atribuţiilor sale Consiliul Legislativ are obligaţia să identifice toate dispoziţiile legale care au suferit evenimentele legislative implicite şi să propună Parlamentului şi, respectiv, Guvernului măsurile necesare de modificare, completare sau abrogare expresă a acestora. (3) Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziţii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres. Or, raportat la aceste dispoziţii, este evident că, prin adăugarea alineatului (4) la art. 5 din Legea nr. 314/2001, respectiv prin completarea unor dispoziţii speciale (aplicabile unei anumite categorii de societăţi comerciale) nu s-a urmărit modificarea legii generale aplicabile în materia societăţilor comerciale, respectiv a Legii nr. 31/1990, pentru ca dispoziţiile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001 să se aplice în cazul radierii tuturor societăţilor comerciale.

Mai mult, din anexa la adresa nr. (...)/02.02.2018 (filele 5-6), rezultă că debitul imputat societăţii (...) S.R.L. faţă de bugetul general consolidat a fost calculat pentru perioada 2002-2012; or, intervalul nepermis de lung în care creditorul bugetar a rămas în pasivitate faţă de situaţia entităţii radiate prin rezoluţia atacată reprezintă un argument în plus în sensul admisibilităţii cererii de radiere, în contextul în care etapele şi termenele prevăzute de Legea nr. 31/1990 sunt imperative, legiuitorul urmărind prin instituirea lor înlăturarea incertitudinii din viaţa juridică şi eliminarea definitivă de pe piaţă a acelor societăţi cărora dizolvarea le-a fost aplicată ca sancţiune pentru neîndeplinirea anumitor cerinţe ori conform procedurii prevăzute la art. 235 din Legea nr. 31/1990, cum este în cazul de faţă.

În consecinţă, cererea de radiere a societăţii (...) S.R.L. nu poate fi paralizată prin invocarea dispoziţiilor art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001 întrucât această dispoziţie legală face corp comun cu Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale, lege specială circumstanţiată dispoziţiilor art. 1, care şi configurează sfera sa de incidenţă. Această lege are un caracter strict circumstanţiat ipotezei sale de acţiune, definite de norma precizată, iar textele procedurale şi normele ce le consacră nu au şi nici nu pot avea înrâurire în alte raporturi juridice decât dacă şi sub condiţia în care legiuitorul, printr-o normă specială derogatorie, stipulează în mod expres.

De altfel, această interpretare se impune în mod neechivoc în urma modificărilor succesive aduse dispoziţiilor art. 260 din Legea nr. 31/1990, intenţia legiuitorului fiind aceea de a se înlătura incertitudinea juridică prin radierea societăţilor aflate în lichidare chiar şi atunci când acestea figurează cu datorii, independent de titularul creanţei [întrucât legiuitorul nu distinge în acest sens în cuprinsul art. 260 alin. (10) din Legea nr. 31/1990], câtă vreme cuantumul datoriilor acestor societăţi nu atinge valoarea-prag prevăzută de art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014 pentru a se dispune deschiderea procedurii insolvenţei.

Pentru considerentele mai sus-expuse, respectiv constatând că cererea de radiere a societăţii (...) S.R.L. nu poate fi paralizată prin invocarea dispoziţiilor art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001, nefiind invocate alte cauze de nulitate, în temeiul art. 6 alin. (6) din O.U.G. nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, instanţa a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...), prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...), împotriva rezoluţiei nr. (...)/18.12.2017, pronunţate în dosarul nr. (...)/15.12.2017 de Directorul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul (...), prin care s-a dispus radierea societăţii (...) S.R.L. În privinţa căii de atac, raportat la art. 6 alin. (7) din O.U.G. nr. 116/2009 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, instanţa a reţinut că prezenta hotărâre este supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel apelanta reclamantă DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE (...) - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE (...), solicitând admiterea apelului, anularea sentinţei apelate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acţiunii ca întemeiată şi fondată.

În motivarea apelului, apelanta reclamantă a arătat că instanţa de fond a respins plângerea formulată împotriva Rezoluţiei ORC nr. (...)/18.12.2017, motivat de faptul că "o cerere de radiere făcută de lichidatorul judiciar întemeiată pe dispoziţiile art. 260 alin. 10 din Legea 31/1990 republicată, este întemeiată şi în mod corect a fost admisă".

Prin rezoluţia nr. (...)/18.12.2017, a cărei anulare a solicitat-o, directorul O.R.C. de pe lângă Tribunalul (...) a admis în mod prematur cererea de radiere formulată" de către reprezentantul debitoarei SC (...) SRL, în condiţiile în care aceasta din urmă figurează cu obligaţii la bugetul consolidat de stat, în cuantum total de 2373 lei, prejudiciind bugetul statului, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 176, alin. 6 Cod procedură fiscală, creanţele fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiate din registrul comerţului, se scad din evidenţa analitică pe plătitor după radiere, făcând imposibilă recuperarea creanţelor.

Având în vedere faptul că prin radiere, persoana juridică SC (...) SRL nu este doar descărcată de obligaţii ci şi desfiinţată, drepturile sale de a proceda la recuperarea creanţelor sunt iremediabil lezate.

A apreciat că radierea debitoarei s-a făcut cu încălcarea prevederilor Legii nr. 428/2002 potrivii cărora "radierea este nulă în toate cazurile privitoare la societăţile comerciale cu datorii fata de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale", ori debitoarea figurează în evidenţa sa cu obligaţii bugetare neachitate conform înscrisurilor depuse în probaţiune.

În susţinerea celor arătate a depus documente din care rezultă că societatea comercială radiată figurează cu debite faţă de bugetul general consolidat al statului, astfel că nu putea fi dispusă radierea societăţii din Registrul Comerţului.

Din practica juridică reiese că în speţe similare ICCJ a dispus anularea radierii pentru societăţile cu datorii la bugetul general consolidat al statului.

În lipsa Certificatului de atestare fiscală din care rezultă că societatea nu figurează cu restante faţă de bugetul consolidat al statului nu se poate dispune radierea.

În drept, a invocat dispoziţiile legale la care a făcut referire în cuprinsul apelului.

Examinând sentinţa apelată, raportat la motivele de apel invocate, instanţa a reţinut că apelul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. (...)/15.01.2013 adoptată de asociatul unic al S.C. (...) S.R.L., acesta a hotărât dizolvarea şi lichidarea simultană a societăţii în temeiul art. 235 din Legea 31/1990, prevăzându-se că lichidarea se va face de către asociatul unic.

Prin raportul de lichidare întocmit la data de 28.11.2017, anexat cererii de radiere, asociatul unic al societăţii a arătat că societatea nu deţine active şi pasive, însă instanţa de apel reţine că, aşa cum reiese din înscrisurile anexate plângerii, societatea figurează cu obligaţii neachitate către bugetul de stat în cuantum de 2.373 lei.

Conform art. 235 alin.1 din Legea nr. 31/1990 „În societăţile în nume colectiv, în comandită simplă şi în cele cu răspundere limitată, asociaţii pot hotărî, o dată cu dizolvarea, cu cvorumul şi majoritatea prevăzute pentru modificarea actului constitutiv, şi modul de lichidare a societăţii, atunci când sunt de acord cu privire la repartizarea şi lichidarea patrimoniului societăţii şi când asigură stingerea pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii.”

 Din coroborarea prevederilor art. 227 şi urm. cu art. 233 din Legea 31/1990, rezultă că dizolvarea şi lichidarea reprezintă, în condiţii obişnuite, cele două faze obligatorii ale procesului de încetare a personalităţii juridice a unei societăţi comerciale, în principiu separate de momentul desemnării lichidatorilor.

Doar în mod excepţional legea reglementează cazuri în care personalitatea juridică a societăţii încetează fără ca ele să fie parcurse (spre exemplu, în situaţia fuziunii prin absorbţie) sau fără a exista lichidare (de exemplu, în cazul prevăzut la art. 235 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, aplicabil în societatea în nume colectiv, în comandită simplă şi în societatea cu răspundere limitată). În această din urmă situaţie, cele două faze ale procesului de încetare a personalităţii juridice a societăţii comerciale pot fi cumulate dacă asociaţii, probând că societatea şi-a achitat toţi creditorii sau că a reglementat în alt fel datoriile sale, decid, prin hotărâre a adunării generale, să dizolve societatea şi să renunţe la formalităţile lichidării, urmând a împărţi între ei bunurile care ar rămâne după regularizarea datoriilor.

În schimb, lichidarea şi numirea unui lichidator intervin în situaţia în care lipseşte acordul de partaj ori pasivul societăţii nu este regularizat înainte de efectul extinctiv de personalitate juridică sau în cazul în care, prin hotărârea de dizolvare, asociaţii au decis să se urmeze procedura de lichidare judiciară.

Prin urmare, deşi, în principiu, o societate dizolvată intră în lichidare (art. 233), în mod excepţional, în condiţiile art. 235, personalitatea juridică a societăţii dispare ca urmare directă a dizolvării, fără mai interveni şi procedura lichidării, radierea din registrul comerţului fiind dispusă în baza actului de dizolvare.

 Raportat la cele arătate mai sus instanţa de apel a reţinut că, în speţă este vorba de o dizolvare fără lichidare, în baza art. 235 din Legea nr. 31 /1990, chiar prin hotărârea de dizolvare s-a prevăzut că lichidarea se va face de către asociatul unic, asociatul unic neputând fi asimilat unui lichidator, în sensul Legii nr. 31/1990.

În consecinţă, în mod greşit, cu interpretarea eronată a prevederilor legale, a reţinut instanţa de fond că societatea s-ar afla în lichidare şi că radierea societăţii nu poate fi supusă unor condiţii suplimentare celor prevăzute de art. 260 din Legea nr. 31/1990.

Dimpotrivă, aşa cum s-a arătat, în prezenta speţă, avem de-a face cu o situaţie specială, reglementată ca atare de art. 235 din lege, respectiv intervenţia dizolvării ca urmare a manifestării de voinţă a societăţii prin organele sale statutare, fără parcurgerea etapei lichidării, însă pentru a se face aplicarea prevederilor art. 235, este necesar ca asociaţii să asigure stingerea pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii şi să se înţeleagă asupra modului de împărţire a activului.

Or, instanţa de apel a constatat că asociatul unic al societăţii a urmat în mod fraudulos procedura prevăzută de art. 235 inducând în eroare directorul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul (...), în sensul că a atestat în mod nereal că societatea intimată nu ar avea pasiv, împrejurare care nu mai poate justifica neparcurgerea procedurii de lichidare voluntară a patrimoniului social, prevăzută de art. 252 şi următoarele din Legea nr. 31/1990, doar în această procedură putându-se face aplicarea art. 260 alin.10 din acelaşi act normativ.

Prin urmare, în condiţiile în care societatea comercială supusă radierii are datorii, fără ca asociatul unic să fi asigurat stingerea pasivului, nu poate interveni dizolvarea în baza art. 235 din Legea 31/1990, respectiv fără parcurgerea etapei lichidării şi în consecinţă nici nu poate opera radierea societăţii din registrul comerţului.

Cât priveşte aplicarea Legii nr. 428/2002, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că aceasta nu este incidentă în cauză.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, raportat la art. 6 alin. 4 din O.U.G. 116/2009, a fost admis apelul şi schimbată în totalitate sentinţa, în sensul admiterii plângerii formulată de petenta D.G.R.F.P. (...) prin A.J.F.P. (...) împotriva rezoluţiei nr. (...)/18.12.2017 dată de O.R.C. de pe lângă Tribunalul (...), pe care a anulat-o şi a respins cererea de radiere formulată de petenta S.C. (...) S.R.L.

Totodată, în temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările ulterioare, s-a dispuns şi comunicarea către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul (...) a acestei decizii, în vederea efectuării cuvenitelor menţiuni în registrul comerţului.

Domenii speta

Spete similare