Debit restant

Asupra apelului civil de faţă.

Prin sentinţa civilă nr.X din 02.04.2018  pronunţată de Judecătoria  Slatina  în dosarul civil nr.X/311/2017 s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul MUNICIPIUL S – prin primar,în contradictoriu cu pârâţii ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. X S şi J C, ca întemeiată.

Au fost obligaţi pârâţii, în solidar, către reclamant la plata sumei de 1.120,12 lei, reprezentând avans reabilitare şi debit pentru 2011 - 2016 şi la dobânda legală aferentă debitului, calculată de la data scadenţei şi până la data plăţii efective.

S-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâţilor la cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul instanţei, la data de 24.10.2017, sub nr. X/311/2017, reclamantul MUNICIPIUL S – prin primar a chemat în judecată pe pârâţii ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. X S şi J C, pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa în cauză să se dispună obligarea pârâţilor, in solidar, la plata debitului restant de 2.213,15 lei reprezentând cota de contribuţie pentru lucrările de reabilitare termica, la imobilul aparţinând paratei cu dobânzi si majorări de întârziere.

A mai solicitat cheltuieli de judecata. 

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că între MUNICIPIUL S,in calitate de mandatar si Asociaţia de PROPRIETARI NR. X, in calitate de mandant, s-a încheiat contractul de mandat nr. X/18.05.2009, in conformitate cu prevederile art. 10 din OUG nr. 18/2009, prin care asociaţia de proprietari a mandatat coordonatorului local sa stabilească si sa efectueze in numele si pentru mandant, masurile si acţiunile ce se impun in condiţiile si cu respectarea prevederilor OUG nr. 18/2009.

Prin Hotărârea Adunării Generale a Proprietarilor nr. X din data de 18.05.2009 s-a hotărât înscrierea Asociaţiei de Proprietari nr.5 din Slatina in Programul local privind creşterea performantei energetice a blocurilor de locuinţe.

Urmare a acestei hotărâri, intre reclamant (coordonator local), in calitate de mandatar si Asociaţia de PROPRIETARI NR. X, in calitate de mandant, s-a încheiat contractul de mandat sus menţionat.

Conform prevederilor art. 21 din contractul de mandat în anexa nr. 2 este prevăzută lista proprietarilor din blocul de locuinţe, pârâtul fiind proprietar în Asociaţia nr. 5.

Având în vedere că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale, deşi aveau cunoştinţa de debitul restant fiind notificaţi în acest sens, a introdus prezenta cerere.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 969 şi art. 1039 vechiul Cod civil, OUG nr. 18/2009.

În scop probator, a solicitat proba cu înscrisuri.

A depus în xerocopie un set de înscrisuri.

Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare şi nu au solicitat probe în apărare.

La data de 17.11.2017, pârâta ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. X S a depus întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie a pârâtului, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată. A mai invocat excepţia prescripţiei dreptului de a solicita sumele pentru reabilitare pentru perioada 2011 – 2013.

Analizând întregul material probator aflat la dosarul cauzei, instanţa a  reţinut următoarele:

La data de 18.05.2009, între reclamant, in calitate de mandatar si Asociaţia de PROPRIETARI NR. X, in calitate de mandant, s-a încheiat contractul de mandat nr. 8660, in considerarea prevederilor art. 10 din OUG nr. 18/2009, prin care asociaţia de proprietari a mandatat coordonatorului local sa stabilească si sa efectueze in numele si pentru mandant, masurile si acţiunile ce se impun in condiţiile si cu respectarea prevederilor OUG nr. 18/2009.

Prin Hotărârea Adunării Generale a Proprietarilor nr. X din data de 18.05.2009 s-a hotărât înscrierea Asociaţiei de PROPRIETARI NR. X din Slatina in Programul local privind creşterea performantei energetice a blocurilor de locuinţe in condiţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 18/2009.

Astfel, prin HCL nr. X/04.08.2009, s-a aprobat achitarea de la bugetul local a 15% din valoarea lucrărilor de intervenţie corespunzătoare asociaţiilor de proprietari/proprietari pentru imobilele incluse in programul privind creşterea performantei energetice a blocurilor de locuit, in baza solicitărilor depuse si cu respectarea masurilor impuse in sarcina asociaţiilor de proprietari/proprietarilor.

Potrivit art. 2 din acelaşi act normativ, sumele achitate potrivit art. 1 la care se va aplica dobânda de referita a BNR, vor fi recuperate intr-o perioada de maxim 10 ani de la asociaţiile de proprietari/proprietari, dispoziţie modificată prin HCL nr. 215/2010, stabilindu-se modalitatea de plata a contravalorii cotei de contribuţie aferenta asociaţiilor de proprietari/proprietarilor ce fac parte din programul privind creşterea performantei energetice a blocurilor de locuinţe si modalitatea de recuperare a acestora.

Potrivit art. 969 alin. 1 Cod civil (in vigoare la data încheierii contractului), convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.

Instanţa  a constat ca părţile au încheiat contractul cu respectarea dispoziţiilor legale, acesta fiind obligatoriu pentru părţi.

Instanţa a mai reţinut şi faptul că paraţii erau obligaţi să efectueze plata lucrărilor de intervenţie executate in cotele si in condiţiile prevăzute pe baza deconturilor lunare (avans reabilitare, rate si dobânzi restante) de plată a lucrărilor executate, potrivit art. 4A lit. c si art. 4B lit. e din contractul nr. X/18.05.2009, coroborat cu art. 6 din actul adiţional la contract.

Potrivit art. 1039 vechiul Cod civil, obligaţia este solidara din partea debitorilor când toţi s-au obligat la acelaşi lucru astfel ca fiecare poate fi constrâns pentru totalitate si ca plata făcuta de unul dintre debitori liberează si pe ceilalţi către creditor.

Este adevărat că contractul nr. X/18.05.2009 a fost încheiat între reclamant şi pârâta Asociaţia de Proprietari, însă, instanţa a avut în vedere prevederile art. 3 lit. g din Legea nr. 230/2007 care stabileşte că asociaţia de proprietari este o formă de asociere autonomă şi nonprofit a majorităţii proprietarilor dintr-un condominiu.

Iar art. 16 din acelaşi act normativ prevede că proprietarii sunt obligaţi să ia măsuri pentru consolidarea sau modernizarea clădirii, pentru reabilitarea termică şi eficienţa energetică, potrivit prevederilor legale.

Instanţa a constat ca paraţii nu si-au executat obligaţiile pe care si le-au asumat prin contract,neexecutarea fiindu-le imputabila, motiv pentru care a admis în parte cererea şi a obligat pârâţii, în solidar, la plata avansului şi a debitului restant pentru anii 2011 - 2016 in cuantum total de 1.120,12 lei. 

Potrivit art. 1535 alin. 1 Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. In speța, părtile nu au convenit la astfel de daune, motiv pentru care instanţa a obligat pârâţii şi la plata dobânzii legale aferente debitului, calculată de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, in conformitate cu art. 2 si art. 3 din OG nr. 13/2011, dobânda ce va fi calculata la cursul BNR din data platii si nu in procentul avansat de reclamant. In ceea ce privește majorările de întârziere, instanța a respins ca neîntemeiate reținând ca nu pot fi cumulate cu penalitățile (ceea ce ar însemna o dubla plata), iar debitul solicitat nu reprezintă o creanța fiscala in sensul prevăzut de OG nr. 92/2003 pentru a fi calculate si majorări si dobânda.

 A respins cererea reclamantului de obligare a pârâților la cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată, reţinând că reclamantul nu a făcut dovada potrivit art. 452 Cod proc. civ. a cheltuielilor efectuate în prezenta cauză.

Împotriva sentinţei a declarat apel apelantul reclamant MUNICIPIUL S – prin primar - CF X, in conformitate cu prevederile art. 21 si art. 62, alin.1 din Legea  nr. 215/2001 a formulat în termen legal apel,pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună admiterea apelului si, potrivit caracterului devolutiv, sa se procedeze la o noua judecata asupra fondului, cu schimbarea in parte a soluţiei instanţei de fond, in sensul admiterii cererii cu privire la acordarea dobânzilor de referinţa a BNR, precum si cu privire la acordarea majorărilor de întârziere, in cuantum de 949,92 lei având in vedere următoarele motive:

Prin sentinţa civila nr.X din 02.04.2018, Judecătoria Slatina a admis in parte cererea formulata de către instituţia primarului obligând in solidar paraţii la plata sumei de 1120.12 lei, reprezentând avans reabilitare si debit pentru anii 2011-2016 si dobânda legala aferenta debitului calculata de la data scadentei si pana la data plaţii efective, respingând cererea cu privire la acordarea majorărilor de întârziere, ca neîntemeiata.

Însa,  solicită ca  instanţa de apel  să observe ca in mod greşit instanţa de fond a obligat paraţii la plata dobânzii legale aferenta debitului conform prevederilor art.2 si 3 din OG 13/2011 si nu așa cum s-a solicitat prin cererea de chemare in judecata, conform prevederilor HCL X/2009, modificat prin HCL nr.X/2010, potrivit cărora "sumele vor fi recuperate de la asociaţiile de proprietari/proprietari intr-o perioada de maxim 10 ani, in rate anuale egale, la care se adaugă dobânda de referinţa a BNR din ziua plaţii'.

Instanţa de fond a confundat dobânda solicitata de instituţia primarului si prevăzuta prin Hotărârea Consiliului Local cu dobânda penalizatoare pentru neplata la termen a sumelor solicitate.

Dobânda prevăzuta in HCL si solicitata prin acţiune se refera la dobânda calculata pentru restituirea in rate, in termen de 10 ani, a unei sume de bani achitata de instituţia noastră in numele si pentru parat,in timp ce dobânda penalizatoare acordata de către instanţa si prevăzuta de OG 13/2011 se refera strict la dobânda aplicata pentru neachitarea la termen a ratelor.

Solicită  ca instanţa de apel  să observe faptul ca potrivit prevederilor HCL X/2009, modificat prin HCL nr. 301/08.12.2010, pentru neplata la termen a ratelor, instituţia noastră percepe si calculează majorări de întârziere.

Astfel, solicită ase observa faptul ca si respingerea capătului de cerere privind obligarea intimaţilor paraţi la plata majorărilor de întârziere este neîntemeiata.

Prin HCL nr. 301/08.12.2010, s-a prevăzut la art.2 lit. e, faptul ca neplata la termen a tuturor obligaţiilor de plata stabilite prin prezenta hotărâre atrage perceperea de majorări de întârziere conform legislaţiei in vigoare.

Arătă ca, temeiul de drept al cuantumului majorărilor de întârziere este reprezentat de art. 124 indice 1 alin. (2) din OUG nr.92/2003, debitul solicitat de instituţia noastră, in prezenta speţa reprezentând creanţa datorata bugetului local.

Consideră ca instanţa de fond in mod greşit nu a acordat instituţiei primarului majorările de întârziere solicitate la debitul constatat chiar de către instanţa de fond si acordat instituţiei primarului de către aceasta, aceste majorări fiind solicitate in mod întemeiat de către instituţia primarului,deoarece reprezintă o sancţiune pentru neexecutarea obligaţiilor, pe care intimaţii paraţi le aveau fata de instituţia primarului  si prin urmare, aceste majorări au un caracter reparator pentru instituţia primarului, care, așa cum s-a demonstrat a fost prejudiciata.

Fata de cele expuse, consideră ca instituţia primarului este îndreptățita sa primească de la intimaţii paraţi majorările aferente debitului restant, soluţia instanţei de respingere a capătului de cerere privind obligarea paraţilor la plata majorărilor de întârziere fiind netemeinica si nelegala.

Fata de cele menţionate anterior,  solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat si schimbarea in parte soluţia instanţei de fond, in sensul admiterii cererii cu privire la acordarea dobânzii de referinţa a BNR conform HCL X/2009, modificat prin HCL nr.X/2010, cat si cu privire la acordarea majorările de întârziere.

În drept, și-a întemeiat apelul pe dispoziţiile art.466 si următoarele din N.C.P.C.

În finalul  motivelor de  apel  a solicitat judecarea cauzei în lipsă in condiţiile art.411 alin.(l) pct.2 teza a din C.P.C.

Împotriva sentinţei a declarat apel apelanta pârâtă  ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. Xin termen legal  a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. X/2018 in dosarul cu nr. X/311/2017, ca fiind netemeinica si nelegala pentru următoarele motive.

In fapt , au fost chemaţi in judecată de reclamanta , solicitând sa fie obligaţi in solidar la plata sumei de 2.213,15 lei, reprezentând cota de contribuţie pentru lucrările de reabilitare termica la imobilul proprietatea paratului J C si totodată la plata dobânzilor si a majorărilor de întârziere .

 Menţionează faptul ca in termen legal au formulat cerere de chemare in garanţie , chematul in garanţie fiind paratul, motivat de faptul ca,chematul in garanţie este beneficiarul lucrării de reabilitare termica , fiind proprietarul imobilului si conform art. 72 pct. l din C.p.civ., chematul in garanţie fiind terţa persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte cu o cerere separata iar instanţa de fond le-a respins cererea de chemare in garanţie ca inadmisibila,motivând ca nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 72 c.p.civ.

Apelantul pârât  consideră ca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 72 C.pr.civ. , deoarece chematul in garanţie este beneficiarul lucrării de reabilitare termica, fiind proprietarul imobilului Asociaţia de proprietari având  calitatea  numai  de reprezentare, neavând in proprietate imobilul respectiv .Conform art. 3 lit.c din Legea nr. 230/2007 asociaţia de proprietari este o forma de asociere autonoma si nonprofit a proprietarilor dintr-un condominiu si in cazul in care  vor fi obligați  la plata sumei solicitata de către reclamanta, sunt in imposibilitate de a o achita ,deoarece vor fi  nevoiţi sa oblige ceilalţi proprietari care fac parte din asociaţie sa-i achite suma respectiva paratului, lucru care nu este corect si legal deoarece lucrările de izolaţie termica s-au efectuat la imobilul proprietatea paratului ce face parte din asociaţie .

Al doilea motiv de apel, se refera la faptul ca instanţa de fond a respins excepţia dreptului material la acţiune pe perioada invocata de pârâtă prin întâmpinare .

Din punctul de vedere al acestora  consideră ca , excepţia invocata de pârâtă este întemeiata deoarece au trecut mai mult de 3 ani , raportat la data introducerii acţiunii, acţiunea fiind introdusa in anul 2017 , iar debitul solicitat de reclamanta vizează si anii 2011, 2012 si 2013 , perioada ce este prescrisa potrivit art. 3 din Decret Lege 167/58 , raportat la data încheierii contractului de mandat si a actului adiţional.

Al treilea motiv de apel, se refera la faptulca instanţa de fond nu s-a pronunţata cu privire la capătul de cerere privind solicitarea acestora la plata cheltuielilor de judecata.

Fata de cele menţionate  solicită admiterea apelului, modificarea sentinţei  si pe  fond  admiterea excepţiei şi cererea de chemare in garanţie , totodată admiterea cererii privind plata cheltuielilor de judecata.

În drept  a invocat dispoz.art.466-480 G.pr.civ.

La data de 17 mai 2018  apelanta pârât  ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. X S, in termen legal a formulat întâmpinare împotriva apelului formulat de apelanta , prin care a solicitat instanţei respingerea apelului ca neîntemeiat si menţinerea ca temeinica si legala a soluţiei data de instanţa de fond  pentru următoarele motive:

Prin sentinţa civila nr. X din 02.04.2018 , instanţa de fond a admis in partea cererea apelantei obligând in solidar la plata sumei de 1 120,12 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de izolaţie termica, reprezentând avans reabilitare si debit pentru anii 2011-2016.

Motivul invocat de către apelanta se refera la faptul ca, instanţa de fond a admis in parte cererea apelantei numai cu privire la debit si a respins capătul de cerere cu privire la acordarea majorărilor de întârziere .

Consideră ca in mod corect si legal , instanţa de fond a admis in parte acţiunea reclamantei deoarece așa cum s-a observat in contractul de mandat si altui adiţional nu exista clauza contractuala prin care pârâta sa fim obligaţi la plata dobânzilor legale si a majorărilor de întârziere si totodată ,apelanta nu a indicat temeiul de drept in baza cărora se solicita aceste majorări de întârziere .

Fata de cele arătate mai sus, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat si menţinerea sentinţa instanţei de fond ca fiind temeinica si legala .

In drept  a invocat dispoz.art.205-208 C.pr.civ.

La data de 25.05.2018 apelantul reclamant MUNICIPIUL S,  in conformitate cu prevederile art. 21 si art. 62 alin. 1 din Legea nr.215/2001 privind administraţia publica locala, in termen legal a formulat  întâmpinare cu privire la apelul declarat de apelanta-parata Asociaţia de proprietari nr.5, in dosarul nr. X/311/2017, prin care solicită respingerea susţinerilor formulate de apelanta-parata prin apelul formulat si să admiteți apelul, așa cum a fost formulat de către instituţia primarului, pentru următoarele  motive:

In fapt, prin apelul formulat, apelanta-parata Asociaţia de proprietari nr.5 a solicitat admiterea cererii de chemare in garanţie formulata împotriva intimatului-parat J C, admiterea excepţiei prescripţiei precum si admiterea cererii privind plata cheltuielilor de judecata.

In ceea ce priveşte cererea de chemare in garanţie, apreciază ca in mod corect instanţa de fond a respins-o, ca inadmisibila, având in vedere ca cererea nu îndeplinește condiţiile prevăzute de art.72 alin. l Ncpc,intimatul-parat J C fiind beneficiar si nu terț.

Pornind de la dispoziţiile art. 1039 din VCCIV, obligaţia este solidara din partea debitorilor când toți s-au obligat la acelaşi lucru astfel ca fiecare poate fi constrâns pentru totalitate si ca plata făcuta de unul dintre debitori liberează si pe ceilalţi către creditor.

De asemenea potrivit dispoz. art. 1034 din VCCIV obligaţia este solidara intre mai mulţi creditori când titlul creanţei da anume drept fiecărui dintre ei de a cere plata in tot a creanţei si când plata făcuta unuia dintre creditori liberează pe debitor.

Conform dispoziţiilor generale in materie care reglementează drepturile creditorului" creditorul are dreptul la îndeplinirea integrala exacta si la timp a obligației"(art.l516 din NCC), putând"cere întotdeauna ca debitorul sa fie constrâns sa execute obligaţia in natura, cu excepţia cazului in care o asemenea executare este imposibila"( art. 1527 NCC).

Dat fiind faptul ca in cauza raportul obligațional creat este unul contractual, atâta vreme cat paraţii nu au făcut dovada executării obligaţiei de plata sau a existentei in speţa a unei cauze justificate de neexecutare, dovada existentei creanţei făcuta de către instituţia noastră generează prezumţia de culpa a paraţilor in ceea ce priveşte neîndeplinirea obligaţiei de plata, instituita de art.l548NCC: "culpa debitorului unei obligaţii contractuale se prezuma prin simplul fapt al neexecutării".

Dând eficienta acestei prezumţii, apreciază ca se impune obligarea paraţilor la plata pretenţiilor băneşti solicitate de către instituţia primarului, având in vedere dispoziţiile normative care stau la baza răspunderii contractuale(art. 1270CCIV), conform cărora convenţia este obligatorie pentru pârti asemenea unui act normativ: "contractul valabil încheiat are putere de lege intre părţile contractante".

Pentru aceste considerente apreciază ca cererea instituţiei primarului de obligare a paraţilor in solidar este întemeiata.

 In ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru debitele aferente anilor 2011-2013,  solicită a se observa ca instanţa de fond in mod corect a respins,ca neîntemeiata, excepţia invocata de apelanta - parata Asociaţia de proprietari nr.5 Slatina, reţinând ca potrivit art.2 din HCL 215/2010 s-a stabilit un termen de 10 ani pentru recuperarea acestor creanţe. Mai mult, atât Asociaţia de proprietari nr.5 cat si intimatul-parat J C, aveau cunoştinţa de debitul restant pe care îl au fata de instituţia primarului, prin primirea somaţiilor, sub semnătura de primire.

Având in vedere cele mai sus relatate, solicită respingerea apelului formulat de apelanta-parata Asociaţia de proprietari nr.5, admiterea apelului formulat de instituţia primarului, modificarea in parte a sentinţei apelate, in sensul admiterii cererii cu privire la acordarea dobânzii de referinţa a BNR conform HCL X/2009, modificat prin HCL nr.X/2010, cat si cu privire la acordarea majorările de întârziere.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi prin raportare la înscrisurile de la dosar, tribunalul reţine următoarele:

La termenul de judecată din data de 15.11.2018, tribunalul a admis excepţia tardivităţii declarării de către pârâta Asociaţia de Proprietari nr.5 a căii de atac a apelului împotriva soluţiei instanţei de fond de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanţie. În consecinţă, urmează a fi respins ca tardiv formulat apelul declarat de  apelanta pârâtă ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. X S împotriva  soluţiei instanţei de fond de respingere a cererii de chemare  în garanţie ca inadmisibilă.

În ce priveşte critica apelantei pârâte privind respingerea de către instanţa de fond a excepţiei  prescripţiei dreptului material la acţiune pentru sumele aferente perioadei 2011-2013, tribunalul apreciază că este fondată.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, tribunalul constată că, potrivit art.3 şi 7 din Decretul-lege 167/1958, termenul prescripţiei este de 3 ani şi începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar potrivit art. art.16 din acelaşi act normativ, prescripţia se întrerupe: a) prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia. (…); b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act începător de executare. Prescripţia nu este întreruptă, dacă s-a pronunţat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.

Din înscrisurile existente la dosar, tribunalul reţine că sumele aferente anului 2011, reprezentând contribuţie avans reabilitare şi majorări de întârziere, respectiv rată şi dobândă 2011, au termen scadent de plată 17.04.2011, respectiv 15.12.2011, de la această dată începând să curgă termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de lege pentru exercitarea dreptului material la acţiune, termen care s-a împlinit la data de 17.04.2014, respectiv 15.12.2014.

De asemenea, sumele reprezentând rata şi dobândă aferentă anului 2012 au devenit scadente la data de 15.12.2012, termenul de prescripţie de 3 ani a început să curgă la această dată şi s-a împlinit la 15.12.2015, iar sumele reprezentând rata şi dobândă aferentă anului 2013 au devenit scadente la data de 15.12.2013, termenul de prescripţie de 3 ani a început să curgă la această dată şi s-a împlinit la 15.12.2016 .

Astfel, faţă de data introducerii cererii de chemare în judecată, 24.10.2017, tribunalul constată că termenul de prescripţie extinctivă de 3 ani, prevăzut de art. 7 raportat la art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, s-a împlinit cu referire la sumele aferente anilor 2011,2012 şi 2013.

Cât priveşte critica adusă sentinţei instanţei de fond privind nesoluţionarea cererii pârâtei de obligare la plata cheltuielilor de judecată, aceasta apare ca fiind inadmisibilă, raportat la dispoziţiile art.446 C proc civ, ce prevăd că îndreptarea, lămurirea  ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului, ci numai în condiţiile art.442-444 C proc civ.

 Cu referire la apelul reclamantului MUNICIPIUL S – prin primar, tribunalul constată că este nefondat.

În acest sens, tribunalul reţine că prin HCL nr. X/2009 şi prin HCL nr. X/2010 s-a prevăzut că pentru diferenţa de plată ce trebuie recuperată de la asociaţiile de proprietari se va percepe dobânda de referinţă a BNR din ziua plăţii.

Dispoziţiile art. 124 ind. 1 din OG nr. 92/2003, care prevăd că (1) prin excepţie de la prevederile art. 119 alin. (1) şi art. 1201, pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere. (2) Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligaţiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv. (3) Prevederile art. 119 - 124 sunt aplicabile în mod corespunzător. (4) Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează dobândă. Nivelul şi modul de calcul al dobânzii sunt cele prevăzute la alin. (2), nu pot fi reţinute în speţă.

Şi aceasta deoarece art. 124 ind. 1 din OG nr. 92/2003 a fost introdus prin O.U.G. nr. 39/2010, publicată în M.O. nr. 278 din 28 aprilie 2010, intrând în vigoare la data de 1 iulie 2010, abrogat prin Legea nr. 207/2015 (de la 01.01.2016).

Însă, potrivit art. 1 alin. 4 din OG nr. 92/2003, Codul de procedură fiscală nu se aplică pentru administrarea creanţelor datorate bugetului general consolidat rezultate din raporturi juridice contractuale, cu excepţia redevenţelor miniere, a redevenţelor petroliere şi a redevenţelor rezultate din contracte de concesiune, arendă şi alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă, încheiate de Agenţia Domeniilor Statului.

Prin urmare, nici dispoziţiile art. 124 ind. 1 din OG nr. 92/2003 (care, oricum, nu erau în vigoare nici la data încheierii contractului de mandat nr. X/2009, nici la data adoptării HCL nr. X/04.08.2009, prin care s-a aprobat achitarea din bugetul local a cotei de 15% din valoarea lucrărilor de intervenţie datorată de asociaţiile de proprietari) nu sunt aplicabile creanţei deţinute de apelant împotriva intimatului pârât J C.

Raportat la considerentele din precedent,  tribunalul va respinge apelul declarat de  apelantul  reclamant MUNICIPIUL S – prin primar împotriva sentinţei civile nr. X/02.04.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr. X/311/2017, ca nefondat, va respinge apelul declarat de  apelanta pârâtă ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. X S, împotriva  soluţiei instanţei de fond de respingere a cererii de chemare  în garanţie, ca tardiv formulat.

În temeiul art.480 alin.2 C proc civ, va admite  apelul declarat de  apelanta pârâtă ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. X S împotriva  sentinţei civile nr. X/02.04.2018 şi va schimba în parte sentinţa, în sensul că va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru sumele aferente anilor 2011,2012 şi 2013 şi va respinge acţiunea formulată  de reclamant  privind obligarea pârâţilor la plata  acestor sume, ca fiind prescrisă, urmând a obliga pe pârâţi în solidar la plata  către reclamant a sumei de 434,16 lei  reprezentând debit aferent  perioadei 2014-2016.

Va păstra restul menţiunilor din sentinţă.

Data publicarii pe portal:09.01.2019

Domenii speta

Spete similare