Plangere contraventionala

SENTINŢA CIVILĂ NR.697

Şedinţa publica din 29.06.2018

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul BI în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliţie Judeţean Timiş, având ca obiect plângere contravenţională.

Procedura completă fără citare.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care a arătat că mersul dezbaterilor şi concluziile orale ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la termenul din 13.06.2018, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunţarea a fost amânată pentru astăzi, când,

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată la această instanţă la data de 15.03.2018, sub nr. de dosar …, petentul BI, a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş, anularea procesului verbal de contravenție seria …. nr. …, încheiat la data de 05.03.2018, anularea amenzii contravenţionale în cuantum de 1.305 lei  şi, în consecință, anularea procesului verbal de contravenţie  şi exonerarea  petentului de la plata amenzii contravenţionale, iar în subsidiar solicită anularea în parte a procesului verbal de contravenţie  contestat şi înlocuirea amenzii cu sancţiunea avertismentului.

În motivare, petentul a arătat, în esenţă, că la data de 05.03.2018, orele 18:32, în timp ce conducea autoturismul, proprietate personală, cu numărul de înmatriculare …., în localitatea …., pe strada …… către strada …., a fost oprit de către organele de poliţie care i-au solicitat să înmâneze actele de identitate precum si actele mașinii si permisul de conducere pentru control.

După ce petentul a înmânat toate actele cerute de către organul constatator inclusiv permisul de conducere, a fost întrebat de ce nu are plăcuţa cu numărul de înmatriculare pe faţa maşinii, acesta a explicat motivul, dar agentul de Poliţie a  încheiat procesul verbal de constatare şi sancționare contravențională.

Petentul mai arată că în acea zi, cu puţin timp în urmă de a fi oprit de organele de Poliţie a fost la un magazin din localitate, şi la manevra de întoarcere a lovit cu partea din faţă a autoturismului un morman de zăpadă îngheţat, moment în care plăcuţa cu numărul de înmatriculare faţă a maşini, a căzut, fapt pentru care aceasta era în maşină la data şi ora când a fost oprit de organele de poliţie.

În drept, petentul îşi întemeiază plângerea contravenţională în baza art.118 din OUG 195/2002 şi art.1 din OG 2/2001.

Intimata a formulat întâmpinare şi a ataşat la dosar şi un raport întocmit de agentul constatator, din data de 06.04.2018, solicitând respingerea acţiunea formulată de către petent şi să se menţină procesul-verbal de contravenţie aşa cum a fost întocmit.

În motivarea întâmpinării, intimata arată că, starea de fapt reţinută în procesul verbal de contravenţie este rezultatul unor constatări personale a unui poliţist aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, acesta fiind investit de către stat cu puterea de a constata şi sancţiona faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor şi apărarea statului de drept.

Astfel constatările personale ale unui agent constatator dau conţinut şi susţinere prezumţiei de legalitate şi temeinicie procesului verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situaţia de fapt reţinută în procesul verbal nu ar corespunde realităţii. Aceste indicii trebuie furnizate şi dovedite de către petentul care susţine netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmaţie a acestora. ln caz contrar, ar ţi lipsită de conţinut atât instituţia răspunderii contravenţionale cât şi puterea organelor abilitate de lege de a acţiona în sensul respectării acesteia.

În consecinţă, procesul-verbal de contravenţie, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forţă probantă prin el însuşi şi constituie o dovadă suficientă a vinovăţiei contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte probe contrare concludente şi pertinente.

Actul de sancţionare şi constatare se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie şi face întotdeauna dovada până la proba contrară, sarcina probei conform art. 249 din Legea nr. 134 privind C.pr.civ. revine petentului şi nu intimatului.

Prin faptul că petentul nu a depus nicio probă, acesta s-a expus cu bună sţiinţă riscului unei soluţii întemeiate numai pe probele aflate la dosar, incluzând aşadar procesul-verbal de contravenţie pe care el însuşi 1-a prezentat în faţa judecătoriei şi căruia îi este atribuită o prezumţie de temeinicie relativă. Astfel, întrucât petentul nu a administrat nicio probă concludentă din care să rezulte netemeinicia susţinerilor agentului constatator, considerăm că anularea procesului-verbal nu se poate baza pe simple afirmaţii.

În ceea ce priveşte solicitarea petentului privind ordinul de serviciu, se arată faptul că nu se emite un astfel de document, dovada faptului că agentul constatator se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu reieşind din planificarea întocmită la nivelul unităţii.

Analizând procesul verbal atacat rezultă că acesta îndeplineşte condiţiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) cât şi cele prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 17 din Ordonanţa nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravenţiilor, respectiv sunt menţionate numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită şi data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

Intimata apreciază că, sancţiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenţionale, în raport cu criteriile stabilite de art.21, alin.3 din O.G. nr.2/2001. Astfel, sancţiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator şi trebuie menţinută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege.

Verificând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Analizând din oficiu legalitatea actului de sancţionare, constată că acesta este legal întocmit. Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 instituie cadrul general de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Prin dispoziţiile specifice pe care le cuprinde, acest act normativ reglementează modul de întocmire a procesului-verbal de constatare a contravenţiilor, cu precizarea menţiunilor obligatorii pe care trebuie să le cuprindă, persoanele ce pot avea calitatea de agent constatator, ca reprezentanţi ai autorităţilor publice abilitate prin lege să constate şi să sancţioneze contravenţiile, condiţiile în care poate fi contestat procesul-verbal de constatare a contravenţiei, ca şi regimul general al sancţiunilor contravenţionale, al aplicării şi executării acestora. În art. 16 alin. 1 din acest act normativ sunt enumerate datele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu procesul-verbal de constatare a contravenţiei, iar la alin. 11, 5 şi 6 ale aceluiaşi articol au fost prevăzute datele ce trebuie să mai fie menţionate în cazul contravenienţilor cetăţeni străini, persoane fără cetăţenie sau cetăţeni români cu domiciliul în străinătate, al contravenienţilor minori, precum şi în situaţia în care contravenientul este o persoană juridică. Or, situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenţiei sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanţă.

Astfel, prin acest din urmă text de lege se prevede că „lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal”, specificându-se că numai în astfel de situaţii „nulitatea se constată şi din oficiu”. În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se ia în considerare şi din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

Raportat la aceste argumente, instanța constată că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor contestat, sub aspect formal, este legal întocmit.

Pe fondul cauzei, instanţa apreciază că plângerea contravenţională promovată de petent, prin raportare la individualizarea sancţiunii, este admisibilă în parte, având în vedere următoarele considerente:

În fapt, la data de 05.03.2018, orele 18:32, în timp ce conducea autoturismul, proprietate personală, cu numărul de înmatriculare …., în localitatea …., pe strada …. către strada ……, petentul BI a fost oprit de către organele de poliţie, ocazie cu care l-au sancționat contravențional pentru comiterea contravenției prevăzută şi sancționată de art. 108 alin.1 lit. d, pct. 4 din OUG 195/2002 rep., respectiv 102.alin.2 din OUG 195/2002 rep..

Potrivit art. 108 alin.1 lit. d, pct. 4 din OUG 195/2002 rep., constituie contravenţie: „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul fără a avea montată una dintre plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare ori dacă plăcuţele cu numărul de înmatriculare ori de înregistrare nu sunt fixate în locurile special destinate.”

Din punct de vedere legal, prin raportare la situaţia de fapt constatată, agentul constatator în mod corect a constatat că petentul nu deţinea în partea din faţă a autoturismului pe care îl conducea plăcuţa cu numărul de înmatriculare, fapta contravențională încadrându-se la dispoziţiile art. 108 alin.1 lit. d, pct. 4 din OUG 195/2002 rep..

De altfel, petentul nici nu a contestat situaţia de fapt, ci doar împrejurarea în care a ajuns să nu mai aibă numărul de înmatriculare montat şi gradul de vinovăţie, respectiv individualizarea contravenției.

Faţă de acest ultim aspect, judecătoria constată că potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

Astfel, se constata că fapta săvârşită de petent nu prezintă un grad de pericol social, datorită urmării care s-ar fi putut produce.

În analiza principiului proporționalităţii, trebuie observat că dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind regimul juridic al contravenţiilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, au drept scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranță a circulaţiei rutiere pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic.

În aprecierea gravităţii faptei trebuie avute în vedere mai multe criterii ce ţin de starea de fapt şi care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei. Primul dintre acestea este, în mod evident, gradul de culpabilitate a contravenientului, care nu a avut montat în partea din faţă a autoturismului plăcuţa cu numărul de înmatriculare.

Instanța apreciază, însă, că sancțiunea aplicată nu este proporțională si nici necesară fata de gradul de pericol social al faptei, concretizat în fapta petentul de a nu fi avut montat în partea din faţă a autoturismului plăcuţa cu numărul de înmatriculare.

Acesta, cu atât mai mult cu cât petentul deţinea plăcuța de înmatriculare însă era montată în parbriz datorită situaţiei de fapt indicată de acesta atât în motivarea acţiunii cât şi la momentul constatării contravenţiei.

Faţă de acest aspect, Judecătoria Sânnicolau Mare constată că lipsa plăcuţei de înmatriculare din partea din faţă a autoturismului s-a datorat unei împrejurări de moment, acesta fiind pusă de petent în loc vizibil, neavând mijloacele tehnice de a o remonta în locul prevăzut în partea din faţă.

Este adevărat că aspectul indicat de petent nu îl exonerează de răspunderea contravențională, însă, prin raportare la starea de fapt reţinută şi circumstanţele cauzei, având în vedere şi gradul de pericol social al faptei contravenţionale, coroborat cu urmările care s-ar fi putut produce, instanţa apreciază că reindividualizarea sancţiunii se impune tocmai pentru aceste considerente.

 Faţă de cele de mai sus, în temeiul textelor de lege invocate, examinând procesul-verbal de contravenţie şi prin prisma prevederilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările ulterioare, şi apreciind că actul atacat este temnic şi legal, instanţa va admite în parte plângerea formulată de petent, în sensul că va înlocui amenda cu avertisment, iar în rest instanța va menține procesul verbal.

Luând act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte plângerea contravenţională formulată de petentul B I, având CNP-…, cu domiciliul ,în comuna …, str. …., judeţul …, în contradictoriu cu intimata IPJ Timiş, sediul în ……., împotriva procesului verbal de contravenţie seria ……, nr. ….

Modifică procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria …., nr……, încheiat de către intimată, în sensul că înlocuieşte sancţiunea amenzii contravenţionale, în cuantum de 1305 lei aplicată petentului, cu sancţiunea avertismentului.

Exonerează petentul de plata amenzii.

Ia act că nu au fost solicitate  cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Sânnicolau Mare.

Pronunţata la data de 29.06.2018, prin punerea soluției la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Domenii speta

Spete similare