Situatie juridica minor

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1070

Şedinţa publică din 14.11.2018

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta pârâtă reconvenţional SGL, în contradictoriu cu pârâtul reclamant reconvenţional PP, având ca obiect situație juridică minor.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă, pentru reclamanta pârâtă reconvenţional, av. MAM, iar pentru pârâtul reclamant reconvenţional, av. MNM, prezenți martorii ZEF și NC.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care instanța procedează la audierea martorilor prezenți, conform art. 318 şi următ. Cod procedură civilă, declaraţiile acestora fiind consemnate în scris, semnate şi ataşate la dosar, în file separate.

Reprezentanta reclamantei pârâtă reconvenţional înțelege să-și precizeze petitul trei al acțiunii, în sensul că solicită ca pârâtul reclamant reconvențional să fie obligat la plata unei contribuții lunare de întreținere în cotă de 1/6 parte din venitul net realizat sau, în perioadele în care nu realizează venituri, raportarea să se facă la venitul minim pe economie, și nu în cotă de 1/4, cum a solicitat în scris, întrucât acesta mai are un minor în întreținere.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat, în baza art. 244 Cod procedură civilă, instanţa constată terminată cercetarea judecătorească, iar în temeiul art. 392 declară deschise dezbaterile în fond.

Av. MAM, pentru reclamanta pârâtă reconvenţional, solicită admiterea cererii principale aşa cum a fost ea formulată şi precizată la termenul de astăzi, pentru motivele arătate în scris, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și onorariul avocațial, pentru care depune chitanța nr. 93/2018.

Av. MNM, pentru pârâtul reclamant reconvenţional, solicită admiterea în tot a cererii reconvenționale și doar în parte a cererii reconvenționale, potrivit celor dezvoltate în scris, cu cheltuieli de judecată pe cale separtată.

În ceea ce privește cererea reconvențională, reprezentanta reclamantei pârâtă reconvențional pune concluzii de admitere doar în ceea ce privește programul de vizită solicitat de tată.

În baza art. 394 Cod procedură civilă se declară închise dezbaterile în fond şi se reţine cauza spre soluţionare.

  INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sânnicolau Mare la data de 30.05.2018 sub dosar nr. … reclamanta SGP, în contradictoriu cu pârâtul PP, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună ca autoritatea părintească asupra minorului PEM, născut la data de 12.12.2011, să fie exercitată exclusiv de reclamantă, să stabilească domiciliul minorului la locuința reclamantei, să fie obligat pârâtul la plata unei contribuții de întreținere, pe seama minorului, în cuantum de 1/4 din veniturile realizate de acesta sau din venitul minim pe economie, de la data introducerii cererii și până la majorat sau noi dispoziții, să fie obligat să-și dea consimțământul pentru efectuarea pașaportului minorului și pentru ca reclamanta să poată călători în străinătate cu minorul, iar în caz de refuz hotărârea să țină loc de acordul acestuia, cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamanta a arătat că în anul 2009 a avut o relație de concubinaj cu pârâtul, iar în momentul în care a rămas însărcinată, datorită injuriilor pe care acesta i le adresa și a bătăilor pe care i le aplica a hotărât să se separe de el. În momentul în care a născut pârâtul a insistat să recunoască minorul, lucru cu care reclamanta a fost de acord în ideea că nu dorea ca în viitor fiul său să-i reproșeze acest lucru. Încă de la nașterea minorului ea a fost cea care a contribuit exclusiv la creșterea și educarea acestuia, ajutată fiind și de familie, în timp ce pârâtul nu a contribuit deloc, fiind în realitate un străin față de fiul său. Astfel, a depus o acțiune în anul 2013 împotriva pârâtului pentru achitarea pensiei de întreținere, având în vedere sentința civilă nr. … pronunțată de Judecătoria Sânnicolau Mare, cerere admisă, cu precizarea că în luna august când s-a stabilit termen de judecată, pârâtul s-a oferit să o conducă la proces, ocazie cu care a bătut-o foarte rău și i-a furat banii din portofel. Deși pârâtul trebuia să achite pensia alimentară potrivit deciziei instanței, acesta nu s-a conformat, însă a avut obrăznicia să-i solicite suma de 500 euro pentru a-i acorda procură de călătorie în favoarea minorului, deoarece reclamanta a locuit pentru o perioadă cu minorul în Germania, sumă pe care i-am achitat-o de mai multe ori. Având în vedere că pârâtul nu a contribuit în vreun fel la creșterea minorului, neîndeplinindu-și obligația legală de întreținere față de acesta, reclamanta a fost cea care a contribui exclusiv la întreținerea minorului (școala copilului, hrana necesară acestuia, rechizite, îmbrăcăminte, medicamente etc.). În aceste condiții, pentru a lua anumite decizii cu privire la minor, îi este necesară o hotărâre judecătorească în acest sens fără a mai avea nevoie de acordul pârâtului, copil pe care nu-l cunoaște, nu-l vizitează, nu se implică în viața sa, nu cunoaste dacă este înscris la grădiniță, dacă i s-au făcut vaccinurile, daca s-a îmbolnăvit etc., acest minor reprezentând în realitate doar o sursă de venit pentru acesta, în momentul în care ar necesita ca reclamanta să-i solicite acordul pentru pașaport și călătorie. Potrivit art. 398 Cod civil, dacă există motive întemeiate, cum este și cazul minorului de față, având în vedere interesul superior al minorului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de unul dintre părinți.

În drept, a invocat art. 398, 400 și 402 Cod civil, art. 914-934 Cod procedură civilă, Legea nr. 248/2005 și art. 25 din Constituție.

Pârâtul a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională solicitând ca autoritatea părintească asupra minorului PEM, născut la data de 12.12.2011, să fie exercitată în comun, de ambii părinți, fiind de acord ca locuința acestuia să fie stabilită la mamă, precum și cu plata pensiei de întreținere, dar nu în cuantumul solicitat de reclamantă, ci în cota legală prevăzută de lege, având în vedere ca mai are un minor în întreținre, solicitând stabilirea unui drept de vizită după următorul program: în primul şi în al treilea sfârşit de săptămână din lună, de vineri, ora 1800, până duminică, ora 1800; o săptămână în vacanţa de iarnă, o săptămână în vacanţa de primăvară şi o lună în vacanţa de vară, respectiv în luna august; de sărbătorile religioase, respectiv de Paşti şi de Crăciun, în anii impari. Cu toate acestea, nu este de acord ca prezenta hotărâre să țină loc de acordul său pentru întocmirea pașaportului minorului, precum și pentru ca acesta să poată pleca în străinătate.

În motivare a arătat că din relația de concubinaj a părților a rezultat minorul PEM, născut la data de 12.12.2011. Nu este real că ar fi avut un comportament agresiv la adresa reclamantei și a minorului. Nu este de acord ca reclamanta pârâtă reconvențional să-i facă pașaport minorului fără consimțământul tatălui și să plece din țară cu minorul fără acordul său, în primul rând, pentru că nu a refuzat ca minorul să aibă pașaport și, în al doilea rând, pentru că în calitate de tată dorește să știe când fiul său pleacă din țară și unde. Mai mult, nu s-a opus niciodată ca acesta să plece în vacanță cu mama lui în străinătate, fapt confirmat prin aceea că a semnat mai multe procuri în acest sens, ultima chiar anul trecut, în luna decembrie, valabilă trei ani. Nu dorește ca minorul să locuiască definitiv în altă țară având în vedere că este și copilul său și dorește să păstreze legăturile cu acesta.

În drept, a invocat art. 205, 401 și următ. Cod procedură civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Din relaţia de concubinaj a părţilor, la data de 12.12.2011, s-a născut minorul PEM, care, după despărţirea părinţilor săi, a rămas în grija mamei.

Prin sentinţa civilă nr. … pronunţată în dosarul nr. … Judecătoria Sânnicolau Mare l-a obligat pe pârâtul reclamant reconvenţional la plata unei contribuţii lunare de întreţinere, pe seama fiului său, în cotă de 1/4 din venitul minim pe economie, începând cu data de 26.03.2013 și până la majoratul minorului.

Având în vedere că prin cererea principală reclamanta pârâtă reconvenţional a solicitat ca autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată doar de către ea, însă prin întâmpinare pârâtul reclamant reconvențional nu a fost de acord cu aceasta, solicitând ca autoritatea părintească să fie execitată în comun, de ambii părinți, şi că în cauză nu au fost dovedite motive temeinice, aşa cum prevede art. 398 din Codul civil, la care face trimitere alin. 2 al art. 505 din acelaşi cod, în privinţa copilului din afara căsătoriei, norma legală statuând că, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, celălalt părinte păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia, autoritatea părintească constând un ansamblu de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului – art. 483 din acelaşi cod, instanţa va dispune ca autoritatea părintească cu privire la minorul PEM, născut la data de 12.12.2011, să fie realizată în comun, de ambii părinți, urmând să respingă cererea reclamantei pârâtă reconvenţional ca autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată exclusiv de mamă. Aceasta, pentru că, contrar celor susținute de reclamanta pârâtă reconvențional prin răspunsul la întâmpinare, simplul fapt că tatăl nu și-ar fi îndeplinit obligația de plată a pensiei de întreținere pe care i-a stabilit-o în sarcină instanța, nu reprezintă un astfel de „motiv temeinic”, la care face referire textul art. 398 din Codul civil, cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, reclamanta pârâtă reconvențional avea posibilitatea să apeleze la forța coercitivă a statului, precum și să formuleze plângere penală pentru infracțiunea de abandon de familie, prevăzută de art. 378 din Codul penal, iar pe de altă parte, pentru că din declarațiile martorilor Zamfir Elena Florina și Nemet Constantin a rezultat că tatăl și-a îndeplinit obligația de întreținere, atât în bani, cât și în natură, pentru a se putea dispune în sensul solicitat de reclamanta pârâtă reconvențional fiind imperios necesar să se probeze că celălalt părinte a avut un comportament abuziv față de copil, dovadă ce nu a fost făcută.

Raportat la poziția procesuală exprimată de pârâtul reclamant reconvențional, în ceea ce privește locuința minorului, precum și cea a reclamantei pârâtă reconvențional, în ceea ce privește programul de vizită solicitat de tată, ținând seama și de precizarea de acțiune formulată de reclamanta pârâtă reconvențional cu privire la cota parte din veniturile pârâtului reclamant reconvențional pentru care a solicitat stabilirea unei contribuții lunare de întreținere pe seama minorului, din declarațiile martorilor audiați în cauză reieșind că acesta mai are un copil, în vârstă de cca. 2 ani, dintr-o altă relație, instanța urmează să stabilească locuinţa minorului Petrovici Emanuel Mario la domiciliul sau reşedinţa mamei, cu obligarea pârâtului reclamant reconvenţional la plata, pe seama fiului său PEM, născut la data de 12.12.2011, a unei contribuţii lunare de întreţinere în cotă de 1/6 parte din venitul realizat sau din venitul minim pe economie, în perioadele în care nu realizează venituri, începând cu data introducerii acţiunii – 30.05.2018 şi până la majoratul minorului sau noi dispoziţii. De asemenea, instanța va încuviinţa ca pârâtul reclamant reconvenţional să poată vizita minorul PEM, născut la data de 12.12.2011, după următorul program: în primul şi în al treilea sfârşit de săptămână din lună, de vineri, ora 1800, până duminică, ora 1800; o săptămână în vacanţa de iarnă, o săptămână în vacanţa de primăvară şi o lună în vacanţa de vară, respectiv în luna august; de sărbătorile religioase, respectiv de Paşti şi de Crăciun, în anii impari.

Nu în ultimul rând, judecătoria îl va obliga pe pârâtul reclamant reconvenţional să-şi dea acordul pentru eliberarea paşaportului turistic pe seama minorului PEM, precum şi pentru ca minorul să călătorească în străinătate însoţit doar de mamă, în caz contrar hotărârea urmând să ţină loc de consimţământul acestuia, având în vedere că, potrivit art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005 privind libera circulaţie a cetăţenilor români în străinătate, emiterea paşaportului simplu sau a paşaportului electronic pentru minor, în situaţia în care există neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acordului, se efectuează numai după soluţionarea acestor situaţii de către instanţa de judecată, care se pronunţă în condiţiile legii. De asemenea, art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 statuează că deplasarea copiilor în ţară şi în străinătate se realizează cu înştiinţarea şi cu acordul ambilor părinţi; orice neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acestui acord se soluţionează de către instanţa judecătorească. Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 263 din Codul civil, orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului. Pentru rezolvarea cererilor care se referă la copii, autorităţile competente sunt datoare să dea toate îndrumările necesare pentru ca părţile să recurgă la metodele de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă. Procedurile referitoare la relaţiile dintre părinţi şi copii trebuie să garanteze că dorinţele şi interesele părinţilor referitoare la copii pot fi aduse la cunoştinţa autorităţilor şi că acestea ţin cont de ele în hotărârile pe care le iau. Procedurile privitoare la copii trebuie să se desfăşoare într-un timp rezonabil, astfel încât interesul superior al copilului şi relaţiile de familie să nu fie afectate, în sensul prevederilor legale privind protecţia copilului, prin copil înţelegându-se persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nici nu a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, potrivit legii.

Or, din declaraţiile martorilor SI și DIA a reieșit că deși în trecut pârâtul a semnat o declarație notarială prin care și-a exprimat acordul ca fiul său să poată călători în străinătate însoțit doar de mamă, acest lucru s-a întâmplat pentru că reclamanta pârâtă reconvențional i-a plătit o sumă considerabilă (unul dintre martori a declarat că a fost vorba de 1.000 euro, iar celălalat a pomenit de plata a 500 euro), însă independent de cuantumul sumei, relevantă este conduita pârâtului reclamant reconvențional care a înțeles să transforme într-o sursă de venit exercitarea dreptului legal pe care îl are, în calitate de părinte, de a-și exprima acordul pentru călătoria fiului său în străinătate. Însă, în condițiile în care autoritatea exclusivă solicitată de mamă nu va fi admisă, pentru argumentele prezentate mai sus, este posibil ca și în viitor pârâtul reclamant reconvențional să aibă o atitudine similară. Aceasta, cu atât mai mult cu cât martora DIA a declarat că acesta i-a solicitat mamei minorului să întrețină relații intime cu el dacă dorește să îi semneze o nouă procură notarială pentru a putea călători cu minorul în străinătate fără prezența celui de al doilea părinte, apărările pârâtului reclamant reconvenţional referitoare la interesul său de a păstra legături personale cu minorul și că nu dorește ca fiul său să locuiască în altă țară fiind neîntemeiate în condițiile în care programul de vizită propus de el urmează a fi încuviințat de instanță.

Oricum, analizând interesul minorului în efectuarea unor deplasări în străinătate, alături de mama sa, părintele la care i se va stabili locuinţa, pe cale judecătorească, instanţa reţine că astfel de deplasări sunt benefice pentru minor în vârstă de 7 ani, prin aceasta având posibilitatea de a-şi dezvolta abilităţile de comunicare, de a veni în contact cu alte culturi, de a vedea locuri noi şi de a participa la evenimente care ar avea o înrâurire benefică asupra dezvoltării sale viitoare, intelectuale şi sociale, motiv pentru care acest capăt de cerere urmează a fi admis, astfel cum a fost el formulat.

Având în vedere soluţia la care a ajuns, la solicitarea reclamantei pârâtă reconvențional instanţa, în temeiul art. 451 şi următ. Cod procedură civilă, reţinând culpa procesuală parțială a pârâtului reclamant reconvențional și că acesta și-a rezervat dreptul de a recupera cheltuielile de judecată pe cale separată, îl va obliga pe acesta din urmă la plata către reclamanta pârâtă reconvenţional a sumei de 1.540 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, reprezentând onorariul de avocat și taxa judiciară de timbru proporțional cu pretențiile admise, conform dovezilor de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea principală formulată şi precizată de reclamanta pârâtă reconvenţional SGL, CNP .., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat MAM, în loc. …, str., în contradictoriu cu pârâtul reclamant reconvenţional PP, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat MNM, în loc. …Admite cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant reconvenţional PP, în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvenţional SGL.

Dispune ca exercitarea autorităţii părinteşti faţă de minorul PEM, născut la data de 12.12.2011, să fie realizată în comun, de ambii părinți, respingând cererea reclamantei pârâtă reconvenţional ca autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată exclusiv de mamă.

Stabileşte locuinţa minorului PEM la domiciliul sau reşedinţa mamei.

Obligă pârâtul reclamant reconvenţional la plata, pe seama minorului PEM născut la data de 12.12.2011, a unei contribuţii lunare de întreţinere în cotă de 1/6 parte din venitul realizat sau din venitul minim pe economie, în perioadele în care nu realizează venituri, începând cu data introducerii acţiunii – 30.05.2018 şi până la majoratul minorului sau noi dispoziţii.

Obligă pârâtul reclamant reconvenţional să-şi dea acordul pentru eliberarea paşaportului turistic pe seama minorului PEM, născut la data de 12.12.2011, precum şi pentru ca minorul să călătorească în străinătate însoţit doar de mamă, în caz contrar prezenta hotărâre urmând să ţină loc de consimţământul tatălui.

Încuviinţează ca pârâtul reclamant reconvenţional să poată vizita minorul PEM, născut la data de 12.12.2011, după următorul program: în primul şi în al treilea sfârşit de săptămână din lună, de vineri, ora 1800, până duminică, ora 1800; o săptămână în vacanţa de iarnă, o săptămână în vacanţa de primăvară şi o lună în vacanţa de vară, respectiv în luna august; de sărbătorile religioase, respectiv de Paşti şi de Crăciun, în anii impari.

Obligă pârâtul reclamant reconvenţional la plata către reclamanta pârâtă reconvenţional a sumei de 1.540 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sânnicolau Mare.

Pronunțată în ședință publică azi, 14.11.2018.

Domenii speta

Spete similare