Acordarea statutului de refugiat. Condiții

Petentul nu şi-a părăsit ţara de origine din cauza unei temeri de persecuție sau a unui act de persecuție deja suferit, acesta invocând împrejurarea că este chemat săptămânal la poliție pentru a da relații în legătura cu fratele său, care este plecat din țară. De asemenea, susținerile petentului referitoare la împrejurarea că este persecutat de autorități în sensul în care nu i se permite să lucreze nu sunt verosimile, având în vedere împrejurarea că de 11 ani locuiește în această țară și abia în prezent a părăsit țara solicitând azil statului român.

Sentința civilă nr. 1305/09.07.2018

Prin adresa nr. ..., înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, intimatul Inspectoratul General pentru Imigrări – Direcţia de azil şi reintegrare - Centrul Regional de Proceduri şi Cazare pentru Solicitanţii de Azil Galaţi a înaintat instanţei plângerea formulată de petentul ... împotriva Hotărârii nr. ... emisă de I.G.I. - Centrul Regional de Proceduri şi Cazare pentru Solicitanţii de Azil Galaţi, soluţionată în procedura ordinară, prin care i s-a respins cererea de acordare a statutului de refugiat.

Prin plângerea formulată, petentul a solicitat acordarea protecţiei internaţionale prin recunoaşterea statutului de refugiat sau a protecţiei subsidiare.

Prin sentința civilă  nr. 1305/09.07.2018, Judecătoria Galați a respins ca neîntemeiată plângerea și a menținut hotărârea contestată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Atât în nota de interviu, cât și în plângerea formulată, petentul, originar din Iran , a susținut că, după ce în Irak au revenit la putere șiiții, au fost relocați cu ajutorul autorităților americane din Irak în Albania, care a acceptat să îi primească, fratele său plecând cu aceste grupuri , însă el nu. A arătat petentul că aceste evenimente au avut loc la scurt timp după căderea lui Saddam Hussein, iar din Albania majoritatea a plecat spre Germania în urmă cu aproximativ doi ani.

S-a reţinut că petentul a mai învederat că a părăsit gruparea ... pentru a cere azil la americani și de aceea nu a făcut parte din grupul celor relocați în Albania.

Petentul a mai menționat că a solicitat azil trupelor SUA însă fără succes, susținând că aceștia l-au informat că cei din unitatea lor sunt considerați teroriști deoarece ar fi luptat alături de Saddam.  A menționat că a revenit în Iran, în ..., unde a locuit aproximativ 11 ani. A susținut că era chemat la poliție săptămânal, neputând să se angajeze decât pe perioada verii.

Cu privire la chemările la poliție, a susținut că era întrebat de fratele său, dacă a mai luat legătura cu el.

Ca urmare a analizării cererii de azil, a chestionarului completat şi a interviului, Inspectoratul General pentru Imigrări a emis Hotărârea nr. ..., prin care a respins solicitarea petentului de azil, precum şi solicitarea de acordare a unei forme de protecţie subsidiară, pe calea procedurii ordinare.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 122/2006, statutul de refugiat se recunoaşte, la cerere, cetăţeanului străin care, în urma unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naţionalitate, opinii politice sau apartenenţă la un anumit grup social, se află în afara ţării de origine şi care nu poate sau, din cauza acestei temeri, nu doreşte să solicite protecţia respectivei ţări, precum şi apatridului care, aflându-se din motivele menţionate anterior în afara ţării în care avea reşedinţa obişnuită, nu poate sau, din cauza acestei temeri, nu doreşte să se întoarcă în respectiva ţară şi cărora nu li se aplică cauzele de excludere de la recunoaşterea statutului de refugiat, prevăzute de prezenta lege.

Potrivit art. 12 din  H.G. nr. 1215/2006, la aprecierea temerii bine întemeiate de persecuţie, potrivit art. 23 alin. (1) din lege, si a riscului serios, potrivit art. 26 alin. 1 din lege, autoritatea competenta va lua în considerare atât daca acestea au fost cauzate de evenimente care s-au petrecut anterior părăsirii țării de origine, cât și dacă acestea au fost cauzate de evenimente care s-au petrecut ulterior părăsirii tarii de origine. De asemenea, autoritatea competenta va lua în considerare ca temerea bine întemeiata de persecuţie, în sensul art. 23 alin. 1 din lege, si riscul serios, în sensul art. 26 alin. 1 din lege, pot fi cauzate şi de acțiunile desfășurate de solicitant după părăsirea țării de origine, îndeosebi atunci când s-a stabilit ca acțiunile respective constituie expresia si continuarea convingerilor sau a orientărilor pe care le avea în ţara de origine.

De asemenea, potrivit art. 9 alin. 1 din H.G. nr. 1251/2006, la stabilirea îndeplinirii condiției referitoare la persecuție, potrivit art. 23 alin. 1 din lege, autoritățile competente trebuie sa aibă în vedere actele si faptele care:

a) sunt suficient de grave prin natura lor sau datorită includerii acestora într-o practica sistematica, precum si datorită recurenței lor, încât să constituie o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale omului, în special a drepturilor de la care nu se pot face derogări potrivit art. 15 alin. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificată prin Legea nr. 30/1994; sau

b) alcătuiesc un ansamblu de masuri diverse, inclusiv încălcări ale drepturilor omului, care sunt suficient de grave pentru a afecta o persoana în aceeași măsură prevăzuta la lit. a).

Actele şi faptele prevăzute la alin. 1 pot fi considerate că reprezintă persecuţie indiferent dacă motivele de persecuţie sunt reale sau au fost atribuite persoanei în cauză de agentul care exercită persecuţia.

Actele de persecuție, care pot fi calificate astfel potrivit alin. 1, pot să ia forma:

a) actelor de violenţă fizică şi psihică, inclusiv a actelor de violenţă sexuală;

b) masurilor legale, administrative, polițienești şi/sau judiciare, care sunt discriminatorii sau sunt aplicate într-o maniera discriminatorie;

c) acuzării sau pedepsei disproporționate ori discriminatorii;

d) imposibilității rejudecării ca urmare a unei pedepse discriminatorii sau disproporționate;

e) acuzării sau pedepsirii ca urmare a refuzului de îndeplinire a serviciului militar în caz de conflict, atunci când îndeplinirea serviciului militar ar presupune săvârșirea de crime sau acte care intră sub incidența cauzelor de excludere prevăzute la art. 25 alin. 1 din lege;

f) abuzuri sau acte de discriminare specifice genului, precum si abuzuri sau acte de discriminare specifice privind copiii.

Instanţa a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile sus menţionate în persoana petentului, deoarece motivele invocate de acesta nu constituie persecuţie în înţelesul dispoziţiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 122/2006 sau o expunere la un risc serios în sensul art. 26 din aceeaşi lege.

Astfel, s-a reţinut că, din ansamblu probator administrat în cauză, rezultă că petentul nu şi-a părăsit ţara de origine din cauza unei temeri de persecuție sau a unui act de persecuție deja suferit, acesta invocând împrejurarea că este chemat săptămânal la poliție pentru a da relații în legătura cu fratele său, care este plecat din țară.

De asemenea, susținerile petentului referitoare la împrejurarea că este persecutat de autorități în sensul în care nu i se permite să lucreze nu sunt verosimile, având în vedere împrejurarea că de 11 ani locuiește în această țară și abia în prezent a părăsit țara solicitând azil statului român.

S-a apreciat că din declarațiile date de către petent nu au rezultat aspecte care să determine aprecierea că acesta ar risca să întâmpine probleme cu agenți de persecuție din Iran, acte care să aibă la bază unui dintre cele cinci motive prevăzute de lege.

În ceea ce privește cererea petentului de acordare a protecției subsidiare, instanța a reținut că, potrivit art.26 din Legea nr.122/2006, se acordă cetățeanului străin care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statului de refugiat şi cu privire la care există motive întemeiate să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. 2, care nu poate sau, din cauza acestui risc, care nu doreşte protecţia acelei ţări şi căruia nu i se aplică cauzele de excludere de la acordarea acestei forme de protecţie.

Prin risc serios, în sensul alin. 1 se înţelege:

1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; sau

2. tortura, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau

3. o amenințare serioasă, individuală la adresa vieții sau integrității, ca urmare a violenţei generalizate în situații de conflict armat intern ori internațional, dacă solicitantul face parte din populația civilă.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat apelul.

Domenii speta

Spete similare