Uzucapiune

 Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 25.10.2017, reclamantul, CV în contradictoriu cu pârâta, PB a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Oraşul Buşteni, în imediata apropiere a blocului în care deţine apartamentul ce l-a achiziţionat în data de 05.11.2005 de la numita, DN conform contractului de vânzare autentificat sub nr. 955, imobil reprezentat de un garaj din beton şi beci alăturat construite de către vânzătoare şi care au fost cumpărate de către  reclamant, împreună cu apartamentul, pe baza unei chitanţe de mână, recunoaşterea dreptului de proprietate în baza prin efectul uzucapiunii de 30 de ani prevăzută de art. 1890 din Vechiul Cod Civil şi prin joncţiunea posesiilor realizate de aceasta şi de către reclamant, prin transmiterea dreptului de folosinţă, sau obligarea pârâtei la închirierea terenului pe care a fost construit imobilul sau vânzarea către mine la preţul de piaţă.

De asemenea, a solicitat reclamantul să se dispună obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C.proc. civ.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că numita DN a achiziţionat în anul 1991 de la S.C. CONTI S.A. Prahova apartamentul în care locuia cu chirie, având construit încă din anii 1970 un garaj din beton şi un beci alăturat, blocul nefiind prevăzut cu aceste utilităţi, spaţiul construit pe domeniul privat al oraşului realizându-se cu acordul tacit al autorităţilor. Astfel de construcţii au realizat majoritatea proprietarilor din bloc întrucât nu au unde să îşi depoziteze produsele alimentare pe timp de vară sau iarnă, autoritatea publică locală neparticipând cu nimic la construirea respectivelor imobile, şi nici nu a solicitat dezafectarea acestora. Cu ocazia vânzării apartamentului, fosta proprietară i-a înstrăinat şi imobilele menţionate, însă nedeţinând acte de autorizare a construcţiei nu i-au putut fi incluse în contractul de vânzare, întocmind separat o chitanţă de mână pentru aceste bunuri.

A relatat reclamantul că, ulterior, PB a încercat să închirieze spaţiile deţinute de acesta unui alt proprietar din bloc, deşi această instituţie nu deţine un act de proprietate asupra acestui imobil, nefiind inclus în domeniul privat al localităţii cu excepţia terenului pe care este construit imobilul. Astfel, i s-a transmis prin intermediul unor cunoştinţe să dea cheia imobilului descris, întrucât urmează ca primăria să îl închirieze, motiv pentru care s-a adresat primăriei pentru a-i închiria pământul respectiv, moment în care s-a încetat orice demers cu persoana căreia se dorea închirierea, refuzându-se totodată şi închirierea către reclamant, spunându-i-se verbal că acest lucru se poate face doar în baza unei sentinţe judecătoreşti.

A arătat reclamantul că imobilul format din cele două încăperi a fost stăpânit de fosta proprietară cel puţin 30 de ani, odată cu acest imobil fiind stăpânit şi pământul pe care a fost construit, fiindu-i transmis dreptul de folosinţă şi proprietate în condiţiile descrise mai sus astfel, motiv pentru care consideră că în cauză poate fi considerat că a dobândit dreptul de proprietate al terenului prin efectul uzucapiunii de 30 de ani prevăzută de art. 1890 din Vechiul Cod Civil şi prin joncţiunea posesiilor realizate de aceasta şi de către el prin transmiterea dreptului de folosinţă.

 A solicitat reclamantul ca în situaţia în care nu se va recunoaşte de către instanţă acest drept, să se dispună obligarea pârâtei la închirierea către reclamant a terenului pe care este construit imobilul ce l-a dobândit prin modul descris mai sus.

 În dovedire cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei contract de vânzare cumpărare încheiat între DN şi reclamant, autentificat de notar public Bogasiu Gheorghe cu nr. 955/05.11.2014; Chitanţă de mână din 05.11.2014 încheiată între Drăgan Natalia şi reclamant.

În drept, cererea nu a fost motivată.

La data de 12.12.2018,  pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a PB, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neintemeiata.

În susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a PB, pârâtul a arătat că, potrivit art.77 din Legea 215/2001, cu modificările si completările ulterioare:" Primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrative-teritoriale si aparatul de specialitate al primarului Constituie o structura funcţionala cu activitate permanenta, denumita primăria comunei, oraşului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local si dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale”

De asemenea, pârâtul a arătat că potrivit art.119 din Legea 215/2001:" Constituie patrimoniu al unităţii administrativ-teritoriale bunurile mobile şi imobile care aparţin domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum şi drepturile şi obligaţiile cu caracter patrimonial. Unităţile administrativ-teritoriale, respectiv comunele, oraşele, municipiile şi judeţele, în calitate de persoane juridice au un patrimoniu propriu, distinct, având posibilitatea de a participa, în nume propriu, la raporturile juridice civile şi, în acelaşi timp o bază materială corespunzătoare rezolvării problemelor şi gestionării treburilor publice ale colectivităţilor respective.

Cu privire la fondul cauzei, pârâtul a arătat că terenul pe care este amplasat beciul se afla in domeniul privat al oraşului Buşteni, iar reclamantul a devenit proprietarul apartamentului si a încheiat chitanţa de mana in anul 2014, asa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar., astfel prescripţia a fost întrerupta in favoarea vânzătoarei, care pana la momentul instrainarii nu a făcut nici un demers cu privire la recunoaşterea dreptului sau de proprietate asupra celor doua construcţii, iar reclamantul nu poate invoca la acest moment joncţiunea posesiilor, deoarece prescripţia in favoarea acestuia curge de la momentul 2014.

Cu privire la solicitarea reclamantului de închiriere a terenului pe care sunt amplasate cele doua construcţii, pârâtul a menţionat ca terenul in suprafaţa de 5 mp. pe care se afla amplasat beciul a intrat in proprietatea privata a Oraşului Buşteni prin HCL 201/19.11.2015. Aceasta suprafaţa de teren face obiectul Contractului de dare in folosinţa cu titlu oneros nr.853/10/21.01.2016, incheiat intre Consiliul Local oras Buşteni si ZO.

În drept, pârâtul a invocat dispoziţiile art.205-208 Cod procedura civilă.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii, CC şi DG şi proba cu expertiză topometrică.

In sedinta de judecata din data de 20.02.2018 instanta a pus in discutia partilor si a unit cu fondul exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei.

La termenul de judecată din data de 19.06.2018, instanţa a luat act de renunţarea reclamantului prin mandatar, CL,  la capătul de cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului, situat in orasul Busteni, compus din garaj şi beci, precum şi de  precizarea cererii introductive, în sensul că singurul capăt de cerere cu care reclamantul înţelege să  investească instanta de judecată este obligarea pârâtei la închirierea terenului  pe care a construit garajul şi beciul.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Asupra exceptiei invocate instanta se va pronunta mai intii potrivit disp. art. 248 c.p.civ.

Astfel, instanta retine ca prin precizarea formulata la termenul de judecata din data de 19.06.2018, instanta a ramas investita doar cu capătul de cerere privind obligarea paratei la închirierea terenului  pe care se afla garajul şi beciul.

Instanta constata ca prin HCL 201/19.11.2015 terenul in suprafata de 5 mp, pe care se afla amplasat beciul a intrat  in proprietatea privata a Oraşului Buşteni.

Potrivit disp. art. 36 c.p.civ. : „ calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre parti si subiectele  raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus  judecaţii”.

 Conform  disp. art.21 alin.2 si urm. din LG 215/2001,  „in justitie, unitatile administrativ teritoriale sunt reprezentate, dupa caz, de primar sau de presedintele consiliului judetean. Acestia stau in judecata ca reprezentanti legali si nu in nume personal”.

Prin urmare, retinand dispozitiile mentionate anterior, instanta apreciaza ca pârâta, PO, are calitate procesuala pasiva in cauza, motiv pentru care va respinge ca neintemeiata excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paratei.

Pe fondul cauzei, instanta retine ca reclamantul a achiziţionat de la numita, DN, apartamentul situat in Busteni, ..., jud. Prahova, conform contractului de vânzare- cumparare autentificat sub nr. 955 din 05.11.2014 de SPN IONITA DORINA si BOGASIU GHEORGHE.

Printr-o chitanta de mana aceasta i-a instrainat reclamantului si garajul din beton cu placa din beton, precum si un beci alaturat situat in partea de nord-vest a blocului.

Din probele administrate in cauza  a rezultat ca numita, DN nu a avut acte de proprietate asupra garajului si beciului pe care le-a instrainat reclamantului. Martorii, CC si DG, audiati in cauza au aratat ca stiau ca numita, DN a folosit garajul si beciul, insa nu cunosc daca aceasta avea acte de proprietate.

Instanta mai retine ca prin HCL 201/19.11.2015 terenul in suprafata de 5 mp pe care se afla amplasat beciul a intrat  in proprietatea privata a Oraşului Buşteni.

De asemenea, la data de 21.01.2016 intre parata si  numitul, ZO s-a incheiat contractul de dare in folosinţa cu titlu oneros nr.853/10/21.01.2016 avand ca obiect terenul in suprafata de 5 m patrati situat in Busteni, ...,  pe care se afla amplasat garajul si beciul.

De altfel, expertiza topografica efectuata in cauza, IN a identificat terenul pe care se afla amplasat garajul si beciul, a constatat ca terenul se afla in domeniul privat al oraşului Busteni  si ca terenul a fost inchiriat numitului, ZO.

 In consecinta, retinand ca pentru terenul ce face obiectul prezentului dosar a fost incheiat contractul de dare in folosinţa cu titlu oneros nr.853/10/21.01.2016 pe o perioada nedeterminata, nu se poate dispune obligarea paratei sa inchirieze acest teren reclamantului, terenul fiind deja inchiriat unei alte persoane.

 In plus, instanta apreciaza ca in cauza nu s-a facut dovada unor circumstante care sa permita obligarea paratei la incheierea unui contract de dare in folosinta cu reclamantul, ramanand la latitudinea proprietarului, respectiv a paratei, sa inchirieze dupa cum considera.

 Pentru considerentele aratate in cele ce preced, instanta, in baza disp. art. 249 c.p.civ. va respinge actiunea ca neintemeiata.

Domenii speta

Spete similare