Anulare decizie de invalidare. Obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de validare a hotărârii emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998. Dovedirea vocatiei de mostenitori.

Prin decizia nr.1706/30.05.2016 emisă de ANRP s-a invalidat  Hotărârea emisă de Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 Constanţa, în sensul neacordării compensaţiilor băneşti, deoarece nu a fost depus certificatul de deces al autorului şi solicitanţii nu au făcut dovada calităţii de moştenitor.

Potrivit art. 3 alin. 2 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 - Moştenitorii care nu posedă certificat de moştenitor pot face dovada vocaţiei de moştenitor cu acte de stare civilă: certificatul de deces al proprietarului, certificatul de naştere şi certificatul de căsătorie ale moştenitorului.

În aceste condiţii, Decizia nr. 1706/30.05.2016 prin care s-a invalidat Hotărârea 4735/06.10.2009 este nelegală, în condiţiile în care problema calităţii de moştenitor a fost tranşată prin decizia nr.1245/16.07.2008, emitentul actului contestat având obligaţia să se conformeze celor dispuse prin decizia anterioară prin care s-a stabilit doar ce bunuri vor fi avute în vedere la efectuarea calculului despăgubirilor.

Art. 3 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998

Având în vedere că sesizarea instanţei s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, în cauză sunt aplicabile disp. art.499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit. b, hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.07.2016, sub nr. …/118/2016, reclamanta [...] a formulat, in contradictoriu cu parata AUTORITATEA NAŢIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR, contestaţie împotriva Deciziei de invalidare nr. 1706 din 30.05.2016, prin care s-a invalidat Hotărârea Comisiei pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţul Constanta nr. 4735/06.10.2009 si nu s-au acordat compensaţii băneşti, solicitând admiterea contestaţiei, anularea deciziei si obligarea paratei sa emită decizie de validare a despăgubirilor, aşa cum s-a propus prin Hotărârea Comisiei pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţul Constanta nr.4735/06.10.2009.

Prin sentinţa civilă nr. 1518/02.10.2017, Tribunalul Constanţa a respins acţiunea ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta [...] - care a criticat soluţia pronunţată de instanţa de fond ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:

Instanţa a reţinut că „deşi prin Adresa nr. 16930/DTI/16.12.2015, s-a solicitat numiţilor [...], [...] să transmită copia certificatului de deces pentru autorul [...] sau certificatul de moştenitor în original sau copie legalizată, în termenul de 120 zile prevăzut de art. 12 alin. (2) - termen de decădere, prevăzut de legiuitor în favoarea persoanelor titulare ale dosarelor de despăgubire pentru ca acestea să aibă posibilitatea să procure şi să transmită documentele solicitate, reclamanta nu a depus documentele solicitate în termen legal.”

Dar, în mod greşit instanţa, argumentează „constatându-se, astfel, că numiţii [...], [...] nu au făcut dovada calităţii de moştenitor ai autorului [...], nefiind depus la dosar certificatul de moştenitor în original sau copie legalizată de pe urma autorului [...], în conformitate cu prevederile art. 3 coroborat cu art. 351 alin. (2) lit. b din H.G. nr. 753/1998, a rezultat că nu au îndeplinit o condiţie esenţială pentru a beneficia de compensaţii, fapt ce a atras măsura invalidării hotărârii de către ANRP”.

Din perspectiva Legii nr. 9/1998 nicio dispoziţie nu interzice completarea probatoriului în etapa judiciară; considerând-se altfel înseamnă să se aducă atingere principiului liberului acces la justiţie, consacrat de art.21 din Constituţie.

Rolul instanţei nu se poate rezuma la verificarea probelor administrate în etapa administrativă de soluţionare, pentru că ar fi contrar principiului aflării adevărului pentru o bună înfăptuire a justiţiei.

Termenul de decădere nu poate avea în vedere decât etapa administrativă şi consecinţa ar fi respingerea notificării.

De altfel, nu avea ce înscrisuri să mai depună, întrucât:

- pe de o parte, au fost depuse actele de stare civilă, iar potrivit art. 3 alin. (1) şi (2) din RG. nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 „Moştenitorii legali sunt cei definiţi astfel de legea civilă. Moştenitorii care nu posedă certificat de moştenitor pot face dovada vocaţiei de moştenitor cu acte de stare certificatul de deces al proprietarului, certificatul de naştere şi certificatul de căsătorie ale moştenitorului.”.

- în ceea ce priveşte certificatul de deces al autorului [...] nu avea cum să îl depună, întrucât nu exista ( nu se ştia unde a decedat, fiind dat dispărut ) aflând abia în decursul anului 2016, unde şi când a decedat ~ când de altfel a formulat acţiune la Judecătoria Constanţa având ca obiect declararea judecătorească a morţii bunicului [...], iar instanţa a admis cererea formulată de reclamanta [...], în contradictoriu cu pârâtul [...], dispunând declararea morţii numitului [...] (autorul reclamantei din prezenta cauza), la data de 28.08.1941, cu ultimul domiciliu în sat [...], com. [...], [...], jud. Constanţa.

2. Pe de altă parte se reţine că, la termenul de judecată din data de 31.10.2016, a arătat că a formulat o acţiune la Judecătoria Constanţa având ca obiect declararea judecătorească a morţii bunicului [...], solicitând instanţei suspendarea prezentei cauze până la judecarea dosarului ce are ca obiect declararea judecătorească a morţii bunicului [...], întrucât acel înscris de la o Unitate a Ministerului Apărării Naţionale l-am primit de abia în septembrie 2016,

De abia în 2016 a putut efectua demersuri legale pentru a obţine o hotărâre prin care se constată declararea judecătorească a morţii şi, ulterior, probabil un certificat de moştenitor.

Prin Sentinţa civilă nr. 812/23.05.2017, pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosarul nr. [...]/212/2016, instanţa a admis cererea formulată de reclamanta [...] în contradictoriu cu pârâtul [...], dispunând declararea morţii numitului [...] (autorul reclamantei din prezenta cauza), la data de 28.08.1941, cu ultimul domiciliu în sat [...], com. [...], [...], jud. Constanţa.

Sentinţa civilă nr. 812/23.05.2017, pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosarul nr. [...]/212/2016 a rămas definitivă prin neapelare. Cauza a fost repusă pe rol la data de 18.09.2017.

Astfel, referitor la Sentinţa civilă nr. 812/23.05.2017, pronunţată de Judecătoria Mangalia, în dosarul nr. [...]/212/2016 rămasă definitivă prin neapelare, de declarare a morţii numitului [...] (autorul reclamantei din prezenta cauza), la data de 28.08.1941, instanţa reţine în mod greşit că „aceasta nu poate fi luată în considerare în susţinerea pretenţiilor reclamatei, fiind depusă de către reclamanta abia în instanţă, la data de 18.09.2017, astfel că instanţa, analizând legalitatea Deciziei contestate la momentul emiterii acesteia, nu are căderea de a examina o situaţie ulterioară emiterii Deciziei, având în vedere termenele imperative de decădere instituite de Legea nr. 9/1998 şi Legea nr. 164/2014, orice demers ulterior emiterii Deciziei contestate neavând susţinere legală”.

3. În mod cu totul eronat instanţa a apreciat că „în atare situaţie, constatându-se că numiţii [...], [...] nu au făcut dovada de moştenitor ai autorului [...], nefiind depus la dosar certificatul de moştenitor în original sau copie legalizată de pe urma autorului [...], în conformitate cu prevederile art. 3 coroborat cu art. 351) alin. (2) lit. b din H.G. nr. 753/1998, a rezultat că solicitanţii nu au îndeplinit o condiţie esenţială pentru a beneficia de compensaţii, fapt ce a atras măsura invalidării hotărârii de către ANRP.

Chiar instanţa arată, contrar celor de mai sus, că „potrivit art. 3 alin. (1) şi (2) din H.G. nr.753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 „Moştenitorii legali sunt cei definiţi astfel de legea civilă. Moştenitorii care nu posedă certificat de moştenitor pot face dovada vocaţiei de moştenitor cu acte do stare certificatul de deces al proprietarului, certificatul de naştere şi certificatul de căsătorie ale moştenitorului.”.

Solicită admiterea recursului, anularea deciziei şi obligarea pârâtei să emită decizie de validare a despăgubirilor aşa cum a propus prin Hotărârea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Constanţa nr. 4735/06.10.2009.

Examinând legalitatea hotărârii recurate, prin prisma disp. art. 488 pct. 6 şi 8 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 4735/06.10.2009 emisă de Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 Constanţa s-a admis cererea de acordare a compensaţiilor pentru bunurile abandonate de autorul reclamantei, [...], în Bulgaria formulată de reclamantă şi s-a propus acordarea compensaţiilor băneşti în valoare de 158.750 lei numiţilor [...], [...] şi [...].

Prin decizia nr.1706/30.05.2016 emisă de ANRP s-a invalidat  Hotărârea nr. 4735/06.10.2009 emisă de Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 Constanţa, în sensul neacordării compensaţiilor băneşti, deoarece nu a fost depus certificatul de deces al autorului [...] şi solicitanţii nu au făcut dovada calităţii de moştenitor.

Anterior, prin decizia nr. 1245/16.07.2008 emisă de ANRP s-a invalidat Hotărârea nr.2769/10.04.2006 emisă de Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 Constanţa, decizie ce fost emisă în executarea sentinţei civile nr. 741/06.03.2008 a Tribunalului Constanţa, şi s-a stabilit că se va reface calculul proprietăţilor deţinute de autor ţinându-se seama numai de Tabelul de recolte şi de Situaţia întocmită de Comisia Mixtă Româno-Bulgară.

Se observă că prin decizia nr. 1245/16.07.2008 emisă de ANRP s-a invalidat Hotărârea nr. 2769/10.04.2006 pentru alte motive decât cele ce vizează calitatea de moştenitori a petenţilor de pe urma defunctului  [...].

Decizia sus menţionată nu a fost contestată, astfel că a devenit obligatorie atât pentru emitent cât şi pentru petenţi.

Pe de altă parte, Curtea constată că prin hotărârea judecătorească care a stat la baza emiterii deciziei nr.1245/16.07.2008 s-a stabilit cu putere de lucru judecat că petenţii [...], [...] şi [...] au făcut dovada calităţii de moştenitori, lucru ce nu mai poate fi contrazis de nimeni.

Mergând mai departe, totuşi, se constată că documentaţia aferentă cererii conţine acte de stare civilă, certificate de naştere şi căsătorie, prin care se face dovada calităţii de moştenitori de pe urma defunctului [...], chiar şi în lipsa certificatului de deces.

Potrivit art. 3 din  Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, aprobate prin H.G. nr. 753/1998 :

ART. 3

(1) Moştenitorii legali sunt cei definiţi astfel de legea civilă.

 (2) Moştenitorii care nu posedă certificat de moştenitor pot face dovada vocaţiei de moştenitor cu acte de stare civilă: certificatul de deces al proprietarului, certificatul de naştere şi certificatul de căsătorie ale moştenitorului.

În ceea ce priveşte nedepunerea certificatului de deces al autorului [...], pe lângă faptul că este de notorietate că o persoană născută în 1906 teoretic nu are cum să mai fie în viaţă la momentul depunerii cererii, anul 2005, se va ţine seama şi de situaţia specială, autorul reclamantei fiind dat dispărut pe front în anul 1941, situaţie confirmată prin certificatul nr. [...]/29.07.2016, nefiind emis un certificat de deces, ceea ce a determinat reclamanta să formuleze o cerere de declarare pe cale judecătorească a morţii, cerere ce a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 812/23.05.2017 pronunţată de Judecătoria Mangalia.

În aceste condiţii, Decizia nr. 1706/30.05.2016 prin care s-a invalidat Hotărârea 4735/06.10.2009 este nelegală, în condiţiile în care problema calităţii de moştenitor a fost tranşată prin decizia nr. 1245/16.07.2008, emitentul actului contestat având obligaţia să se conformeze celor dispuse prin decizia anterioară prin care s-a stabilit doar ce bunuri vor fi avute în vedere la efectuarea calculului despăgubirilor.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 Cod procedură civilă, deşi a fost indicat în cererea de recurs, se constată că recurenta nu a dezvoltat motive în susţinerea acestui motiv de nelegalitate, astfel că nici instanţa nu poate analiza incidenţa sa în cauză.

Pentru considerentele expuse, se constată că hotărârea instanţei de fond este nelegală, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, motiv pentru care în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi admis, cu consecinţa casării în tot a hotărârii recurată şi, rejudecând, se va dispune admiterea acţiunii, anularea  deciziei de invalidare nr. 1706/30.05.2016 şi obligarea pârâtei să emită decizie de validare a Hotărârii nr. 4735/06.10.2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Constanţa.

Domenii speta

Spete similare