Art. 31 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 şi art. 129 din Statutul profesiei de avocat. Onorariu de succes stabilit după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti în care a câştigat partea asistată juridic.

Decizie 502R din 18.10.2018


Art. 31 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 şi art. 129 din Statutul profesiei de avocat. Onorariu de succes stabilit după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti în care a câştigat partea asistată juridic.

În procesul iniţial, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, constând în onorariu de avocat, în cuantum fix. Suma stabilită şi achitată ulterior, cu titlu de onorariu de succes, nu poate fi recuperată de la cel care a căzut în pretenţii în procesul iniţial, întrucât cauza determinantă a noilor pretenţii este diferită şi ulterioară, fiind dată de specularea şansei de câştig ori de pierdere a procesului, spre deosebire de cauza anterioară a căderii în pretenţiile procesului, iar raport obligaţional nu l-a inclus pe cel care a pierdut.

(Secţia a IV-a Civilă, decizia civilă nr. 502/R din data de 18.10.2018)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 13.02.2017 sub nr. …., reclamantul … a solicitat obligarea pârâtului Municipiul Giurgiu prin Primar, la plata sumei de 2.975 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de succes în dosarul nr. ….. al Judecătoriei Giurgiu, câştigat de reclamant.

Prin sentinţa civilă nr. …. a Judecătoriei Giurgiu s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că dosarul nr. …. a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Giurgiu şi a avut ca obiect contestaţia la executare formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul şi B.E.J.A. …., prin care a solicitat obligarea executorului judecătoresc la continuarea unei executări silite.

Reclamantul, care a câştigat procesul, a fost reprezentat de S.C.A. … şi Asociaţii, plătind în timpul procesului un onorariu de 1500 lei. Acest onorariu a fost solicitat în faţa instanţei şi acordat de Tribunalul Giurgiu prin decizia civilă nr. …. Potrivit susţinerii pârâtului, necontestată de reclamant, acest onorariu, astfel stabilit, a fost achitat reclamantului de către pârât, în baza deciziei Tribunalului Giurgiu.

Reclamantul se prezintă în faţa instanţei cu solicitarea de a fi obligat pârâtul la plata sumei de 2500 lei + TVA, total 2.950 lei, pe care a achitat-o cu titlu de onorariu de succes către avocatul care l-a reprezentat în proces.

În dovedirea pretenţiei, reclamantul a depus la dosar copia contractului de asistenţă juridică seria B …./2015 în care se menţionează onorariu propriu-zis de 1500 lei+TVA şi „onorariu de succes în cazul obţinerii unei soluţii favorabile: 2500 lei+TVA” (fila 6). Reclamantul a achitat efectiv suma de 2.950 lei, potrivit chitanţei nr. 3127/12.02.2017 (fila 7).

Dintre aceste condiţii, se constată că nu este îndeplinită condiţia culpei procesuale. Pentru culpa procesuală, pârâtul a fost deja obligat la plata sumei de 1500 lei cu titlu de onorariu achitat de reclamant avocatului său.

Plata unui onorariu de succes, care nu trebuie confundat cu o a două „rată” din onorariul propriu-zis, nu are nicio legătură cu culpa procesuală a celeilalte părţi, ci reprezintă exclusiv înţelegerea dintre client şi avocatul său, care nu este opozabilă celeilalte părţi.

Potrivit art. 129 alin. (6) din Statutul profesiei de avocat, avocatul are dreptul ca în completarea onorariului fixat să solicite şi să obţină şi un onorariu de succes, cu titlu complementar, în funcţie de rezultat sau de serviciul furnizat. Onorariul de succes constă într-o sumă fixă sau variabilă stabilită pentru atingerea de către avocat a unui anumit rezultat. Onorariul de succes poate fi convenit împreună cu onorariul orar sau fix.

Aşadar, onorariul de succes reprezintă un drept al avocatului, distinct de onorariul propriu-zis, pe care îl exercită în raport cu clientul său şi care este influențat exclusiv de soluţia (favorabilă) pronunţată, fără vreo legătură cu o culpă procesuală a altei persoane.

Prin decizia civilă nr. …….. pronunțată de Tribunalul Giurgiu – Secţia Civilă, în baza art.480 alin. (1) C.pr.civ., s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. …… pronunţată de Judecătoria Giurgiu, în contradictoriu cu intimatul pârât Municipiul Giurgiu prin Primar.

Pentru a  hotărî astfel, tribunalul a constatat că reclamantul a investit prima instanţă cu pretenţia obligării pârâtului la plata sumei de 2.975 lei reprezentând onorariu de succes plătit firmei de avocatură care l-a asistat judiciar în procesul cu pârâta, ce a făcut obiectul dosarului nr. …., câştigat de reclamant.

În considerarea câştigării procesului şi în temeiul art. 453 C.pr.civ. pârâta, în menţionatul dosar, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată (onorariu de avocat) în cuantum de 1500 lei, potrivit documentelor de plată prezentate şi a contractului de asistenţă judiciară.

În mod temeinic şi legal prima instanţă a explicat reclamantului faptul că onorariul de succes plătit avocatului său, nu poate fi pus în sarcina părţii adverse, întrucât reprezintă o remuneraţie/recompensă suplimentară convenită în relaţia avocat-client şi care nu este opozabilă părţii adverse.

Prin decizia comercială nr. 405/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie  s-a argumentat în mod convingător, faptul că onorariul de succes plătit avocatului de către clientul său, reprezintă o recompensă suplimentară pentru munca prestată de avocat, recompensă ce are un caracter vădit voluntar şi voluptoriu al părţii promitente.

În consecinţă, promiterea de către reclamant avocatului său a unui onorariu de succes, reprezintă o chestiune strict obligatorie între părţi şi de natură a-l recompensa pe cel din urmă în maximizarea drepturilor şi intereselor clientului, dar fără a crea obligaţii de returnare în sarcina părţii potrivnice.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea deciziei atacate şi obligarea pârâtului la plata onorariului de succes în sumă de 2.950 lei.

În motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., după expunerea situaţiei de fapt, s-au arătat, în esenţă, următoarele:

Legea nu prevede o interdicţie în ceea ce priveşte recuperarea tuturor cheltuielilor efectuate cu plata avocatului de la partea adversă, astfel încât în toate împrejurările, este necesară o apreciere în concret asupra situaţiei de fapt, pentru a se stabili dacă cheltuielile suportate de partea care a câştigat procesul sunt reale, necesare şi rezonabile.

Motivarea instanţelor anterioare cu referire la decizia nr. 405 din 4 februarie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială, că onorariul de succes ar reprezenta exclusiv o bonificaţie, o recompensă suplimentară cu caracter voluptuar a avocatului, nu poate fi aplicat ab initio tuturor litigiilor.

Instanţele anterioare au soluţionat fără a efectua aprecierea concretă a situaţiei de fapt şi fără a oferi temei juridic când au reţinut că onorariul de succes reprezintă un drept al avocatului, distinct de onorariul propriu-zis.

La momentul încheierii contractului aleatoriu având ca obiect stabilirea onorariului de succes, şansa de câştig sau de pierdere nu puteau fi evaluate, iar părţile au convenit asupra unui onorariu fix care sa fie plătit indiferent de rezultatul procesului şi, numai în completare, au negociat un onorariu de succes, fiind astfel respectat art. 134 alin. (6) din Statut.

Apare astfel posibilitatea de plată a unei sume fixe într-un cuantum redus alături de un onorariu de succes, mai avantajos pentru parte decât un onorariu fix eşalonat în mai multe rate.

Recuperarea cheltuielilor poate fi solicitată atât în cadrul procesului care a prilejuit efectuarea acestora, cât și pe cale separată, în baza art. 998 C.civ. (respectiv art. 1357 C.civ.).

Decizia atacată nu a luat în considerare natura juridică a cheltuielilor de judecată, efectuate mai întâi pentru a câştiga în dosarul …, urmând apoi o procedură cu grad ridicat de dificultate, faţă de refuzul constant şi neechivoc al Primăriei Giurgiu de a pune în aplicare dispozitivul sentinţei civile …..

Există jurisprudenţă contrară celor reţinute în decizia atacată, de exemplu, decizia nr. 2986 R pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a Civilă în şedinţă publică la data de 02 noiembrie 2011 în dosar 13344/303/2010.

Examinând decizia apelată, prin prisma criticilor formulate, în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea a constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins, având în vedere următoarele considerente:

Obiectul obligaţiei supusă judecăţii constă în onorariul de succes stabilit conform contractului de asistenţă juridică seria B nr. …/2015 încheiat cu SCA … şi achitat de reclamant la data de 12.01.2017, după rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în procesul în care partea a beneficiat de asistenţă juridică (decizia civilă nr. …. a Tribunalului Giurgiu, pronunţată în dosarul nr. …., având ca obiect contestaţie la executare).

Curtea reţine că anterior, în procesul menţionat, recurentul reclamant a solicitat, iar pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, constând în onorariu de  avocat, în cuantum fix de 1.800 lei.

Într-o primă critică, recurentul susţine că instanţele ar fi trebuit să aprecieze în concret situaţia de fapt care a determinat onorariul de succes, mai precis, să verifice la speţă dacă cheltuielile sunt reale, necesare şi rezonabile, iar nu să aplice premisa reţinută dintr-o practică anterioară dar neobligatorie a instanţei supreme, că acestea sunt o recompensă suplimentară cu caracter voluptuar a avocatului.

Critica este eronată.

Pentru a verifica fondul pretenţiilor noi constând în onorariul de succes, sub aspectul caracterului real, necesar şi rezonabil al acestora, în acord cu jurisprudenţa CEDO ce impune aceste criterii, trebuie verificate prealabil şi comparativ, raporturile obligaţionale şi cauzele determinante ale acestora, cele din speţă fiind diferite şi ulterioare celor reţinute în procesul iniţial.

Cauza determinantă a noilor pretenţii, este dată de specularea şansei de câştig ori de pierdere a procesului, spre deosebire de cauza anterioară a căderii în pretenţiile procesului.

Raportul obligaţional al noilor pretenţii s-a creat între avocat şi partea care a câştigat, iar nu între părţile litigante ale procesului anterior.

Astfel, caracterul aleatoriu al convenţiei dintre avocat şi partea care a câştigat, a determinat o cheltuială făcută ulterior încheierii procesului, care ţine exclusiv de înţelegerea existentă între aceştia, iar obligaţia asumată de avocat pentru obţinerea acestui tip de onorariu, este una de rezultat.

Suma achitată cu titlu de onorariu de succes, nu poate fi astfel recuperată de la cel care a căzut în pretenţii în proces, întrucât cauza determinantă a noilor pretenţii este diferită şi ulterioară celei iniţiale, iar raport obligaţional nu l-a inclus pe cel care a pierdut.

Fără a contesta faptul că avocatul este îndreptăţit să primească, potrivit contractului de asistenţă încheiat cu partea, toate tipurile de onorarii prevăzute de lege [art. 31 alin. (1) din Legea nr.51/1995 şi art. 129 din Statutul profesiei de avocat] şi obţinute de societatea de avocaţi (în cazul de faţă, fixe şi de succes), deoarece acestea reflectă valoarea muncii prestate de avocat în legătură cu procesul, Curtea reţine că problema de drept dedusă judecăţii vizează existenţa sau  nu a raportului părţii care a câştigat şi care a achitat aceste onorarii, cu partea adversă, care a căzut în pretenţii.

Aşadar, în cadrul acestui raport, astfel cum s-a arătat mai sus, în sarcina părţii care a pierdut procesul nu poate fi stabilit cu titlu de cheltuieli de judecată decât onorariul de avocat plătit până la data judecăţii.

Nu poate fi primită nici critica referitoare la lipsa indicării unui temei de drept, întrucât instanţa de apel a procedat la o interpretare a dispoziţiilor legale în materie, făcând trimitere la prevederile art. 453 C.pr.civ..

Cât priveşte jurisprudenţa în materie, Curtea notează că aceasta nu poate avea decât un caracter orientativ.

În acest context, se poate menţiona că practica instanţelor a evidenţiat în mod predominant, iar a instanţei supreme în mod constant, că onorariul de succes nu trebuie stabilit în sarcina părţii care a pierdut procesul, considerându-se, într-adevăr, a fi o recompensă suplimentară a muncii efectiv prestate de avocat, cu vădit caracter voluntar şi voluptoriu al părţii promitente (a se vedea şi decizia civilă nr. 1440/2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a Civilă).

Faţă de aceste considerente, Curtea observă că soluţiile instanţelor anterioare sunt corecte, astfel că se impune respingerea recursului ca nefondat, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) Noul C.pr.civ., aplicabil cauzei faţă de data declanşării procesului.