Plângere împotriva încheierii de carte funciară

Dosar nr. 34425/212/2017

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

SENTINȚA CIVILĂ NR.

Ședința publică din data de 04.05.2018

Instanța constituită din:

Președinte

Grefier

Pe rol pronunțarea  în cauza civilă având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996) incheiere 130426, acțiune formulată de petent  A

Dezbaterile asupra fondului  au avut loc în ședința publică din data de 25.04.2018, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de azi, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 18.12.2017 sub nr. 34425/212/2017, petenta A a formulat, în contradictoriu cu intimata B, plângere împotriva încheierii de respingere de reexaminare nr. 130426 emisă de intimată în dosar nr. 130426/24.10.2017 și împotriva încheierii de respingere nr. 107571/09.10.2017 emisă în dosar nr. 107571/07.09.2017, solicitând anularea încheierilor și obligarea intimatei la înscrierea construcțiilor X și Y în cartea funciară nr. ...., cu cheltuieli de judecată.

În motivare, petenta a susținut că prin încheierea nr. 107571/09.10.2017 a fost respinsă cererea de actualizare având ca obiect înscrierea construcțiilor X și Y în cartea funciară nr. ..... Motivele rezoluției de respingere a cererii constau în aceea că nu s-a anexat dovada schimbării destinației construcției X cu 3 camere și dependințe în spațiu servicii parter. Totodată, în sprijinul motivării de respingere au fost invocate dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991.

Împotriva acestei încheieri, în temeiul dispozițiilor art. 31 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 și art. 60 din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară din 09.07.2014, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, a fost formulată cerere de reexaminare care a fost soluționată prin încheierea nr. 130426/08.11.2017/22.11.2017 și prin care s-a dispus respingerea cererii de reexaminare.

În vederea respingerii cererii de reexaminare, s-a menționat „Însă, în anexa 2 la Legea nr. 50/1991 se precizează că pentru schimbarea de destinație, în înțelesul art. 3, este necesară emiterea unei autorizații de construire și/sau de desființare, după caz, numai în situația în care pentru realizarea schimbării de destinație a spațiilor sunt necesare lucrări de construcții pentru care legea prevede emiterea autorizației de construire, or acest lucru trebuie să reiasă dintr-un document emis de Serviciul Urbanism din cadrul Primăriei, Oficiul de Cadastru nefiind abilitat să stabilească dacă lucrările efectuate necesită sau nu emiterea unei autorizații de construire”.

Petenta a menționat că încheierile sunt nelegale. Dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 fac trimitere la excepțiile în cazul cărora nu este necesară autorizația de construire. În acest sens, dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. n din Legea nr. 50/1991 prevăd că se pot executa fără autorizație de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al construcțiilor, respectiv schimbarea de destinație, numai în situația în care pentru realizarea acesteia nu sunt necesare lucrări de construcție pentru care legea prevede emiterea autorizației de construire.

Or, astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 21376/03.10.1991, imobilul era compus, încă de la momentul cumpărării, din trei camere și o dependință. În prezent, astfel cum rezultă din documentația cadastrală, imobilul în discuție are aceeași structură – X fosta locuință, compusă tot din 3 camere, care în prezent are destinația de „spații servicii” și Y – fosta dependință, cu aceeași structură și care, în prezent, are destinația de „anexă spălătorie auto”. Rezultă așadar, că nu a fost operată nicio modificare care să fi necesitat eliberarea unei autorizații de construire.

A arătat petenta că deși intimata susține că faptul că nu era necesară autorizație  de construire ar fi trebuit să reiasă dintr-un document eliberat de Serviciul Urbanism din cadrul Primăriei, în condițiile în care nu a fost efectuată vreo lucrare pentru care să fie necesară eliberarea unei autorizații de construire, nu poate fi identificat documentul pe care Serviciul de Urbanism ar fi putut să îl elibereze.

Rezultă cu evidență, așadar, că pe de o parte, a fost schimbată destinația imobilului, dar pe de altă parte, nu au fost necesare lucrări de construcție pentru care legea prevede emiterea unei autorizații de construire, devenind incidente dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. n din Legea nr. 50/1991, nefiind necesară autorizație de construire. Totodată, nu există o dispoziție legală care să prevadă că în această situație ar fi necesar un document eliberat de Serviciul Urbanism al Primăriei care să ateste acest aspect.

În continuare, petenta a mai arătat că prin încheierea privind respingerea cererii de reexaminare, intimata nu a analizat toate motivele invocate în susținerea cererii de reexaminare, respectiv incidența art. 37 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 și a dispozițiilor art. 36 alin. 6 din Legea nr. 50/1991. Odată cu cererea de actualizare, a fost depus certificatul de atestare fiscală nr. T71816/05.10.2017 emis de SPIT Constanța care atestă faptul că imobilul X este nerezidențial, iar imobilul Y, este tot nerezidențial, cu destinația spălătorie auto.

În drept, a invocat art. 31 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, art. 61 din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară din 09.07.2014, aprobat prin Ordinul Directorului General nr. 700/2014.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei (f. 28).

La data de 05.02.2018, intimata B a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În drept, a invocat art. 205, 517 alin. 4 și art. 518 Cod procedură civilă, Legea nr. 7/1996, Ordinul nr. 700/2014, Decizia nr. 700/2007 și Decizia nr. 653/2016 al ÎCCJ.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.

La data de 19.03.2018, petenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că se impune judecarea cauzei în procedură necontencioasă, deci în cadru procesual lipsit de pârât, iar pe fond, a solicitat admiterea plângerii.

În drept, a invocat art. 201 alin. 2 teza I Cod procedură civilă.

La termenul de judecată din data de 25.04.2018, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei B și a luat act de precizările reprezentantului reclamantei în sensul că înțelege să formuleze plângere exclusiv împotriva cererii de reexaminare  emisă de B

Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, prin încheierea nr. 107571/07.09.2017, emisă în dosarul nr. 107571, B a respins cererea de actualizare formulată de petenta din prezenta cauză având ca obiect înscrierea construcțiilor X și Y în cartea funciară nr. ..., întrucât în urma completării referatului s-a constatat că nu s-a anexat dovada schimbării destinației construcției X cu 3 camere și dependințe în spațiu servicii parter, conform art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991.

Prin încheierea nr. 130426/24.10.2017, emisă în dosarul 130426, s-a dispus respingerea cererii de reexaminare formulate de petent împotriva încheierii anterior menționate, reținându-se că în anexa 2 la Legea nr. 50/1991 se precizează că pentru schimbarea de destinație, în înțelesul art. 3, este necesară emiterea unei autorizații de construire și/sau de desființare, după caz, numai în situația în care pentru realizarea schimbării de destinație a spațiilor sunt necesare lucrări de construcții pentru care legea prevede emiterea autorizației de construire, or acest lucru trebuie să reiasă dintr-un document emis de Serviciul Urbanism din cadrul Primăriei B nefiind abilitat să stabilească dacă lucrările efectuate necesită sau nu emiterea unei autorizații de construire.

În drept, potrivit art. 31 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, împotriva încheierii registratorului-șef emise potrivit alin. (2) cei interesați sau notarul public pot formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare și plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial și se înscriu din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare.

Instanța mai reține că potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr.50/1991, construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11. Conform celui din urmă articol, se pot executa fără autorizație de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al construcțiilor: n) schimbarea de destinație, numai în situația în care pentru realizarea acesteia nu sunt necesare lucrări de construcție pentru care legea prevede emiterea autorizației de construire.

Cu privire la prima critică formulată de către petentă, în sensul că pentru schimbarea de destinație a imobilului X- fosta locuință în „spații servicii” și Y – fosta dependință în „anexă spălătorie auto”, nu au fost necesare lucrări de construcție pentru care legea prevede emiterea unei autorizații de construire întrucât imobilul are aceeași structură încă de la momentul cumpărării, astfel că nu era necesară constatarea acestui aspect de către Serviciul Urbanism din cadrul Primăriei, instanța o apreciază neîntemeiată, motiv pentru care o va înlătura.

Astfel, instanța constată pe de o parte, că modificarea structurii unei construcții nu este unica situație în care este necesară o autorizație de construire prealabilă (art. 3 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 enumerând o serie de ipoteze ce impun existența unei autorizații în acest sens), iar pe de altă parte, excepția prevăzută de art. 11 lit. n din Legea nr. 50/1991 este incidentă atât în cazul în care nu se modifică structura de rezistență a unei construcții, cât și în cazul în care nu se modifică aspectul arhitectural al acesteia.

În acord cu cele reținute în încheierea de reexaminare, instanța apreciază că verificarea acestor aspecte nu cădea în sarcina B, ci sarcina dovedirii lipsei necesității autorizației de construire revenea petentei, ce avea posibilitatea de a obține de la autoritatea competentă o confirmare în acest sens.

Nefondată este și cea de-a doua critică a petentei, referitoare la incidența art. 37 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 conform căruia construcțiile realizate înainte de 1 august 2001, care este data intrării în vigoare a Legii nr. 453/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, se intabulează, în lipsa autorizației de construire, în baza certificatului de atestare fiscală prin care se atestă achitarea tuturor obligațiilor fiscale de plată datorate autorității administrației publice locale în a cărei rază se află situată construcția, precum și a documentației cadastrale, întrucât relevantă pentru aplicabilitatea acestui articol este data schimbării destinației, iar nu data edificării construcției în forma inițială.

Pentru motivele expuse, instanța va respinge plângerea formulată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge plângerea formulată de petenta A, astfel cum a fost precizată, împotriva încheierii nr….., emise de B în dosarul nr. …, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Constanța.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi, 04.05.2018.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare