Tâlhărie, suspendare sub supraveghere a executării pedepsei

Asupra cauzei penale de faţă ;

Prin rechizitoriul nr....../P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 18.02.2016, sub nr....../333/2016, s-a dispus trimiterea în judecată, sub control judiciar a inculpaţilor B. Ioan şi B. Gheorghe pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 al.1 C.pen.

În actul de sesizare s-a reţinut în fapt că, la data de 27.10.2015, cei doi inculpaţi au lovit pe persoana vătămată M. Radu-Costel şi i-au sustras căruţa, pe care au dus-o în curtea lor, restituind-o persoanei vătămate doar la intervenţia organelor de poliţie.

Fiind audiaţi, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, inculpaţii nu au recunoscut faptele reţinute în sarcina lor.

Inculpaţii B. Ioan şi B. Gheorghe au fost reţinuţi 24 de ore în Arestul IPJ Vaslui, începând cu data de 28.10.2015 ora 02:50 şi  până la data de 29.10.2015 ora 02:50.

Prin Încheierea de şedinţă nr……/28.10.2015 a Judecătoriei Vaslui, în dosarul nr..../333/2015, s-a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpaţi pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 28.10.2015 până la data de 26.11.2015 inclusiv.

Prin Încheierea de şedinţă  nr…../DLC/02.11.2015 a Tribunalului Vaslui, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată faţă de cei doi inculpaţi cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 60 de zile, începând cu data de 02.11.2015.

În susţinerea actului de sesizare  au fost indicate următoarele mijloace de probă:

-proces-verbal de cercetare la faţa locului;

-planşe foto;

-plângerea şi declaraţia persoanei vătămate M. Radu Costel;

-declaraţii suspecţi/inculpaţi şi fişele de cazier judiciar ale acestora;

-raport de expertiză medico-legală nr.141/EP/28.10.2015 întocmit de SML Vaslui;

-declaraţii de martori;

-dovezi de predare-primire a căruţei sustrase.

Prin Încheierile date în Camera de Consiliu din 19.02.2016, din  11.04.2016 şi din 07.06.2016, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art.348 al.2 şi art.207 al.2,4 C.pr.pen. a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispusă faţă de cei doi inculpaţi, măsură preventivă ce a fost menţinută.

Prin Încheierea dată în Camera de consiliu din 05.04.2016, în baza art.346 al.1 C.pr.pen. rap. la dispoziţiile art.280-282 C.pr.pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea  sesizării instanţei cu rechizitoriul nr....../P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui privind pe inculpaţii B. Ioan şi B. Gheorghe, trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art.233 al.1 N.Cod pen, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei, respingând, ca nefondate, cererile şi excepţiile formulate de inculpaţi. Încheierea a rămas definitivă prin necontestare.

În şedinţa publică din 10 mai 2016, instanţa a adus la cunoştinţa celor doi inculpaţi dispoziţiile art.374 alin.4 Cod procedură penală şi art.396 alin.10 Cod procedură penală, potrivit cărora pot solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate, dacă recunosc în totalitate faptele reţinute în sarcina lor, situaţie în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime.

Inculpaţii  B. Ioan şi B. Gheorghe au declarat că nu doresc  ca  judecarea  cauzei să  aibă loc în procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii în condiţiile art.374 alin.4 Cod procedură penală, solicitând judecarea cauzei potrivit procedurii obişnuite, declaraţiile acestora, luate în condiţiile art.378 Cod procedură penală, fiind ataşate la dosarul cauzei ( f.73-74) şi au solicitat audierea martorilor H. Gicu (f.78), D. Ileana, F. Viorel (f.77) şi I. Gheorghe (f.75), probă încuviinţată de instanţă, depunând la dosar şi înscrisuri în circumstanţiere.

 Ca urmare a problemelor medicale ale martorei D. Ileana, care au făcut imposibilă prezentarea acesteia în faţa instanţei, rezultate din procesul-verbal de executare a mandatului de aducere emis pe numele său, instanţa a încuviinţat înlocuirea acesteia cu martorul A. Romeu (f.89).

La termenul din data de 21.06.2016 inculpaţii au făcut precizări cu privire la declaraţiile date anterior în care au arătat că nu sunt de acord să presteze muncă în folosul comunităţii, arătând că revin şi sunt de acord cu acest lucru.

La dosar au fost depuse şi fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor.

Persoana vătămată  M. Radu Costel a fost audiată la termenul din data de 10.05.2016 (f.35), termen la care aceasta s-a şi constituit parte civilă în cauză faţă de ambii inculpaţi cu suma de 2.000 lei daune morale şi cu suma de 2.000 lei despăgubiri materiale, solicitând audierea martorilor C. Marius Dan (f.76) şi F. Neculai (f.51).

La termenul din data de 21.07.2016, inculpaţii şi persoana vătămată au arătat că ar dori să se împace, persoana vătămată precizând însă că are în continuare pretenţii de la inculpat şi că ar fi dispusă să se împace numai dacă aceştia i-ar da suma de bani solicitată (f.88).

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, inculpaţii şi persoana vătămată sunt consăteni, locuind în sat Pădureni, com. Oşeşti, jud. Vaslui, între aceştia existând o situaţie conflictuală mai veche.

În ziua de 27.10.2015, persoana vătămată M. Radu-Costel s-a deplasat de la locuinţa sa la numitul Cocoloş Ion pentru a suda ceva la căruţă, drumul către acesta trecând prin faţa locuinţei inculpaţilor. Fiindcă numitul Cocoloş Ion nu a avut timp în ziua respectivă, persoana vătămată a plecat, urmând a reveni la acesta a doua zi.

Întorcându-se spre casă pe acelaşi drum, când a ajuns în dreptul locuinţei inculpaţilor a fost observat de inculpatul B. Ioan, care a ieşit din curte cu un băţ în mână, lovindu-l pe vătămat şi oprind căruţa acestuia. La scurt timp a venit din curte şi inculpatul B. Gheorghe, care s-a aşezat în faţa căruţei vătămatului, acesta din urmă reuşind să fugă pe un şes din apropiere, inculpatul B. Ioan urmărindu-l o porţiune scurtă, după care s-a întors şi, împreună cu inculpatul B. Gheorghe, au luat căruţa şi au dus-o în curtea lor.

Persoana vătămată a strigat la cei doi, solicitându-le în repetate rânduri să-i restituie căruţa, însă inculpaţii au refuzat. Din acest motiv persoana vătămată a apelat serviciul de urgenţă 112, sesizând cele întâmplate şi cerând sprijinul organelor de poliţie. La faţa locului, la scurt timp, au sosit doi agenţi de poliţie de la Postul de Poliţie Oşeşti, aceştia solicitând celor doi inculpaţi restituirea căruţei, fiind însă refuzaţi pe motiv că vătămatul i-ar fi înjurat şi ameninţat cu moartea, aspecte însă neconfirmate de nici una din probele administrate în cauză.

Căruţa a fost restituită de către cei doi inculpaţi abia când la faţa locului a sosit echipa operativă de la Secţia 2 Poliţie Rurală Vaslui.

Persoana vătămată M. Radu-Costel s-a prezentat la S.M.L. Vaslui în vederea examinării medico-legale, în Raportul de Expertiză  Medico-Legală nr……/Ep/28.10.2015 (f.40-ds.U.P.) concluzionându-se că aceasta a prezentat leziuni traumatice de tipul echimozei şi a unei soluţii de continuitate a pielii, cu detaşarea unui mic lambou cutanat, care s-au putut produce prin loviri cu şi/sau de corpuri dure; echimozele de la nivelul toracelui s-au produs cel mai probabil prin loviri active cu corp contondent alungit. Leziunile pot dat din 27.10.2015 şi necesită 1-2 zile de îngrijiri medicale.

Cu ocazia cercetărilor efectuate în dosar, inculpaţii B. Ioan şi B. Gheorghe nu au recunoscut săvârşirea infracţiunii, aceştia declarând că vătămatul a fost cel care a avut o atitudine agresivă şi a intrat în curtea lor cu căruţa.

Declaraţiile acestora, date pe parcursul procesului penal, sunt însă contradictorii şi nu se coroborează cu restul materialului probator administrat.

Astfel, în declaraţiile date de inculpatul B. Ioan, acesta arată că vătămatul era însoţit de fratele său, iar în momentul în care aceştia au ajuns în dreptul locuinţei sale, fratele vătămatului a coborât din căruţă şi a deschis poarta, iar vătămatul a intrat cu căruţa în curtea sa, adresându-i injurii şi ameninţându-l, în timp ce inculpatul B. Gheorghe afirmă în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, la data de 28.10.2015(f.64-ds.U.P.), că vătămatul era singur cu căruţa şi a izbit porţile cu oiştea căruţei, porţile s-au deschis, iar acesta a intrat cu căruţa în curte, după care porţile s-au închis singure, pentru ca ulterior, în declaraţia dată în faţa instanţei, să afirme că era şi fratele vătămatului şi acesta a deschis porţile pentru ca vătămatul să intre cu căruţa în curte.

Instanţa nu va primi aceste declaraţii, care sunt infirmate de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi de concluziile raportului de expertiză medico-legală, ipoteza prezentată de aceştia nefiind de altfel nici posibilă, în condiţiile în care porţile inculpaţilor se deschid în afară şi sunt situate în vale, după cum rezultă din planşele foto existente la dosar, astfel că acestea nu puteau fi deschise cu căruţa de vătămat, care să intre apoi în curte, iar porţile să se închidă singure în urma acestuia.

De asemenea, martora C. Lenuţa, audiată în cursul urmăririi penale, arată că nu l-a văzut pe fratele vătămatului şi că l-a auzit pe vătămat ţipând la inculpaţi să-i dea căruţa, însă nu l-a auzit înjurându-i sau ameninţându-i şi nici nu l-a văzut în curtea acestora.

Şi martorul C. Dan Marius arată că l-a observat pe vătămat fugind şi pe cei doi inculpaţi care băgau căruţa cu un cal a vătămatului în curtea lor. Acelaşi lucru este declarat şi de martorii A. Cezarina, C. Nicuşor-Ionuţ şi B. Mariana-soţia inculpatului B. Ioan, audiaţi în cursul urmăririi penale.

Nici martorii audiaţi la solicitarea inculpaţilor nu confirmă susţinerile acestora, declaraţiile lor vizând aspecte percepute prin intermediul altor persoane. Doar martorul H. Gicu afirmă că l-ar fi văzut pe vătămat intrând cu căruţa în curtea inculpaţilor, declaraţia acestuia urmând a fi înlăturată de instanţă ca fiind necorespunzătoare adevărului, întrucât acesta relatează în amănunt doar aspectul menţionat, precizând că porţile erau deschise în acel moment, neputând da nici o altă informaţie cu privire la cele întâmplate ulterior.

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă:

-proces-verbal de cercetare la faţa locului;

-planşe foto;

-plângerea şi declaraţia persoanei vătămate M. Radu Costel;

-declaraţii suspecţi/inculpaţi şi fişele de cazier judiciar ale acestora;

-raport de expertiză medico-legală nr……/EP/28.10.2015 întocmit de SML Vaslui;

-declaraţii de martori;

-dovezi de predare-primire a căruţei sustrase

Potrivit dispoziţiilor art.103 alin.1,2 Cod procedură penală, probele nu au o valoare mai dinainte stabilită prin lege, fiind supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În drept, sub aspectul laturii obiective, faptele inculpaţilor B. Ioan şi B. Gheorghe, în modalitatea reţinută de instanţă, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 233 al.1 C.Pen.

Sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, instanţa constată că inculpaţii au săvârşit faptele cu vinovăţie, în forma intenţiei directe.

Vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, niciuna din probele administrate nefiind de natură a naşte dubii sub acest aspect.

În cazul în care se constată că fapta săvârşită aduce atinge valorilor sociale ocrotite de legea penală şi prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, ea implicit atrage aplicarea unei sancţiuni penale.

Cu privire la cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicată fiecăruia dintre cei doi inculpaţi, având în vedere că faptele reţinute în sarcina acestora există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de către aceştia cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, instanţa urmează să dispună condamnarea lor la câte o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de textul incriminator.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaţilor instanţa va ţine seama de limitele de pedeapsă  fixate în art. 233 al.1 Cod penal, apreciind asupra gradului de pericol social concret al faptelor raportat la circumstanţele reale şi personale ce pot fi reţinute.

Pentru ca o pedeapsă să-şi poată îndeplini funcţiile ce-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, aceasta trebuie să  corespundă sub aspectul naturii ( privativă sau neprivativă de libertate ) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care  îl prezintă persoana inculpatului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii. Ea trebuie să fie aleasă şi dozată astfel încât prin  funcţiile ei să realizeze un efect preventiv maxim.

Pe lângă aspectele reţinute instanţa va avea în vedere şi situaţia conflictuală preexistentă între părţi, împrejurările concrete ale comiterii faptelor de către cei doi inculpaţi, care au refuzat să restituie căruţa vătămatului chiar şi în momentul sosirii organelor de poliţie de la com. Oşeşti, faţă de care au avut o conduită sfidătoare, ţinând cont şi de conduita nesinceră, de nerecunoaştere şi negare a comiterii faptelor, avută de inculpaţi pe întreg parcursul procesului penal, aceştia încercând să prezinte modalitatea de desfăşurare a faptelor într-o manieră favorabilă lor, de faptul că aceştia nu se află la primul conflict cu legea penală, având condamnări anterioare, după cum rezultă din fişele de cazier judiciar aflate la dosar, dar şi de faptul că s-au prezentat în faţa organelor judiciare de fiecare dată când au fost chemaţi, că îşi câştigă existenţa în mod onest, inculpatul B. Ioan fiind angajat ca fochist, bucurându-se de apreciere la locul de muncă, iar inculpatul B. Gheorghe, de vârstă înaintată (71 de ani), cu numeroase probleme medicale, fiind pensionar.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa consideră că o pedeapsă de câte 3 (trei) ani închisoare pentru fiecare din cei doi inculpaţi şi pedeapsa complementară constând în interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 lit.a,b Cod penal, după rămânerea definitivă a hotărârii, pentru comiterea infracţiunii  de tâlhărie în forma prevăzută şi sancţionată de art.233 alin.1 Cod penal, este suficientă, proporţională şi de natură să asigure reeducarea acestora şi prevenţia specială, aceştia demonstrând, chiar dacă spre finalul cercetării judecătoreşti, că au conştientizat consecinţele faptelor lor şi urmările care se pot produce, făcând demersuri pentru a ajunge la o înţelegere cu persoana vătămată. Fiecăruia dintre cei doi inculpaţi s va aplica şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a,b C.pen. pe durata prevăzută de art.54 Cod penal.

La individualizarea judiciară a modalităţii de executare, în cauza de faţă instanţa apreciază că nu se impune aplicarea inculpaţilor a câte unei pedepse cu închisoare cu executare în regim de detenţie ca urmare a infracţiunii reţinute în sarcina lor pentru următoarele considerente.

Orice sancţiune aplicată se adresează unei persoane concrete care a comis o anumită infracţiune, astfel încât funcţiile sale nu vor putea acţiona eficient în direcţia prevenirii decât dacă, prin genul şi întinderea sa, va fi perfect adaptată cazului individual concret.

Pentru aceasta este necesar a se lua în considerare fapta comisă ca entitate particularizată prin unele trăsături specifice, având un rezultat determinat calitativ şi cantitativ şi săvârşită în contextul unor anumite situaţii, stări sau împrejurări. Toate acestea imprimă infracţiunii săvârşite o gravitate proprie de care trebuie să se ţină seama la aplicarea sancţiunii corespunzătoare concrete. A aplica o sancţiune necorespunzătoare acestei gravităţi ar însemna a-l supune pe infractor unui spor de privaţiuni şi restricţii, unei suferinţe care – ca urmare a intensităţii lor, nu sunt necesare pentru corectarea conduitei sale.

Astfel, instanţa apreciază că, în raport de circumstanţele personale favorabile ale fiecăruia dintre cei doi inculpaţi, aşa cum au fost anterior menţionate, faţă de situaţia conflictuală veche existentă între părţi, de vârsta înaintată a inculpatului B. Gheorghe, precum şi faţă de gravitatea concretă a faptei rezultată din urmările puţin grave produse, scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, perioada în care inculpaţii au fost arestaţi preventiv şi apoi puşi sub control judiciar, fiind suficientă ca aceştia să înţeleagă rigorile legii şi consecinţele încălcării acesteia, cu atât mai mult cu cât şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei impune respectarea de către aceştia a anumitor obligaţii impuse de instanţă.

Pentru aceste motive, în baza art.91 Cod penal, va suspenda sub supraveghere executarea pedepselor de câte 3 ani închisoare aplicate fiecăruia dintre cei doi inculpaţi pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de supraveghere potrivit art. 92 Cod penal.

Pe  durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor închisorii se va suspenda şi executarea pedepsei accesorii.

Va fi încredinţată supravegherea Serviciului de Probaţiune Vaslui.

În baza art. 93 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpaţii vor trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere :

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune  Vaslui, la datele fixate de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

c)  să comunice  schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor lor de existenţă.

În baza art.93 al.2 lit.d C.pr.pen. vor fi obligaţi inculpaţii să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

Potrivit art.93 alin.3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnaţii vor presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de câte  60 de zile, sub controlul şi coordonarea Serviciului de Probaţiune Vaslui potrivit art. 94 alin.3 Cod penal, în cadrul Primăriei corespunzătoare localităţii în care locuiesc sau a Şcolii Pădureni, jud. Vaslui, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu vor putea presta această muncă.

Va atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 96 alin.1  Cod penal,  privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul în care, în cursul termenului de supraveghere stabilit, care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, inculpaţii vor săvârşi o infracţiune sau nu vor îndeplini, cu rea credinţă, masurile de supraveghere stabilite sau nu vor achita, cu rea credinţă, obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

Conform art.94 alin.3 Cod penal, Serviciul de Probaţiune Vaslui va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiilor prevăzute de art. 93 alin. 3 Cod penal.

În baza art. 404 alin.4 lit.b Cod procedură penală raportat la art.241 alin.1 lit.c Cod procedură penală, va fi menţinută măsura preventivă a controlului judiciar, luată faţă de inculpaţii B. Ioan şi B. Gheorghe prin Încheierea nr. 73/DLC/02.11.2015 a Tribunalului Vaslui, măsură preventivă care urmează a înceta de drept la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri prin care s-a dispus condamnarea inculpaţilor.

În baza art.404 alin.4 lit.a Cod procedură penală şi art.72 al.1 C.pen., constată că faţă de inculpaţii B. Ioan şi B. Gheorghe a fost luată măsura reţinerii şi arestării preventive de la data de 28.10.2015 până la data de 02.11.2015.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, se va dispune prelevarea de probe biologice de la cei doi inculpaţi, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, urmând ca, în temeiul art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, aceştia să fie informaţi că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului lor genetic.

În latura civilă a cauzei, persoana vătămată M. Radu Costel s-a constituit  parte civilă în procesul penal cu suma de 2.000 lei despăgubiri materiale şi cu suma de 2.000 lei-daune morale faţă de ambii inculpaţi.

Referitor la daunele morale solicitate, ţinând cont şi de Recomandarea Consiliului Europei din 1959 de la Londra care sublinia, între altele, că principiul reparaţiei daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare  victimei,  instanţa va avea în vedere că în prezenta cauză au existat prejudicii  morale decurgând din traumele fizice şi psihice suferite, care au afectat negativ participarea părţii vătămate la viaţa socială şi de familie, chiar dacă pentru o scurtă perioadă de timp, comparativ cu situaţia anterioară vătămării produsă prin fapta ilicită a inculpaţilor. Astfel, instanţa reţine că vătămatului i-au fost cauzate prejudicii morale  prin fapta inculpaţilor, acestuia creându-i-se o stare de disconfort şi temere pentru viaţa sa şi pentru bunurile sale.

 Întinderea daunelor morale va fi stabilită însă, în raport cu gravitatea vătămărilor produse şi cu intensitatea suferinţelor efectiv cauzate, pentru ca suma acordată cu acest titlu să reprezinte o  corectă satisfacţie acordată victimei pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, fără însă a constitui pentru aceasta o sursă de îmbogăţire fără justă cauză.

Raportat considerentelor mai sus-expuse, instanţa va obliga, în solidar, pe cei doi inculpaţi să achite părţii civile M. Radu Costel suma de 750 lei cu titlu de daune morale, sumă pe care instanţa o apreciază ca o reparaţie rezonabilă pentru suferinţele şi consecinţele negative pe care le-a resimţit pe plan fizic şi psihic ca urmare a atingerii aduse integrităţii corporale şi psihice, respingând restul pretenţiilor solicitate de aceasta ca neîntemeiate.

Referitor la despăgubirile materiale solicitate de persoana vătămată, instanţa constată că aceasta nu a făcut în nici un mod dovada acestora, motiv pentru care vor fi respinse ca neîntemeiate.

Văzând dispoziţiile art. 274 al.1 Cod procedură penală, fiecare din cei doi inculpaţi va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, iar sumele, reprezentând onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare