Întoarcere executare silită

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA Dosar nr. ……

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 635/A

Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2017

Instanţa  constituită  din:

PREŞEDINTE:  ………….

JUDECĂTOR: ………………..

GREFIER:  ……………

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra apelului declarat de apelanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna,  în contradictoriu cu intimata G. M. împotriva încheierii din data de 9 martie 2017 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, având ca obiect întoarcere executare. 

Instanţa constată că a rămas în pronunţare asupra cauzei în şedinţa publică din data de 19 septembrie 2017, potrivit celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 3 octombrie 2017, apoi la 17 octombrie 2017, 31 octombrie 2017 şi 7 noiembrie 2017.

T R I B U N A L U L

Examinând lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanţe.

Prin încheierea din data de 9 martie 2017 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe instanţa a hotărât următoarele:

•a admis cererea formulată de reclamanta G.M. în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna, cu sediul în Sfântu Gheorghe, str. Jozsef Bem, nr. 9,  judeţul Covasna şi în consecinţă:

•A dispus întoarcerea executării silite în dosarele execuţionale nr. 1754326/10.12.2014 şi 1754428/10.12.2014 ale pârâtei;

•A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3.900 lei, reţinută prin poprire în dosarele execuţionale nr. 1754326/10.12.2014 şi 1754428/10.12.2014;

•A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 50 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria  a reţinut următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. 846/07.07.2006 (dosar civil nr. …./2005 al Tribunalului Covasna)  reclamanta şi contestatorul G.V., au fost obligaţi, în solidar, să suporte o parte din pasivul societăţii ……. Impex SRL, respectiv suma de 155.817.550 ROL, debite fiscale datorate de societate; pentru recuperarea sumelor a fost emis titlul executoriu nr. 143010006167945/05.02.2009 (fila 71), adresa de înfiinţare a popririi nr. 1754326/ 10.12.2014, iar pe numele reclamantei G.M. a fost emis titlul executoriu nr. 143010006167848/05.02.2009 pentru recuperarea sumei de 15.582 lei, fiind înfiinţată poprire pe veniturile acesteia.

Reclamanta a contestat procedura de executare silită, iar prin decizia nr. 152/A/11.03.2016 a Tribunalului Covasna (dosar civil nr. …….. a Judecătoriei Sfântu Gheorghe) s-au anulat adresele de înfiinţare a popririi nr. 1754326/10.12.2014 şi nr. 1754428/10.12.2014 emise de pârâta în cauză, reţinându-se următoarele:

„În cauză se reţin cu autoritate de lucru judecat considerentele deciziei civile nr. 541/A din 19 noiembrie 2015 a Tribunalului Covasna prin care s-a stabilit că executarea silită împotriva apelanţilor pentru încasarea sumei de 15.582 lei stabilită prin  sentinţa civilă nr. 846 din 7 iulie 2006 a aceleaşi instanţe  se efectuează de către executorul judecătoresc conform codului de procedură civilă, potrivit art. 140 din Legea nr. 64/22.06.1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, iar după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din  executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile legii amintite. Prin aceeaşi hotărâre s-a stabilit că termenul de prescripţie pentru a cere executarea silită pentru suma amintită este  de 3 ani, conform dispoziţiilor Decretului nr. 167 din 1958.

Cu aceeaşi ocazie s-a reţinut că pentru recuperarea sumei de 15.293 lei s-au emis somaţia nr. 143010007928287 din 05.02.2009 şi titlu executoriu  nr. 143010006167945 din 05.02.2009 ce au fost comunicate apelanţilor prin publicitate. Ulterior, aceste acte de executare silită au fost comunicate personal sub semnătură  apelantului  la data de 09.06.2009, fiind respectate dispoziţiile art. 44 din OG nr. 92/2003.

Prin urmare, termenul de prescripţie pentru suma de 15.293 lei a început să curgă de la data rămânerii definite a sentinţei civile nr. 846 din 7 iulie 2006 a Tribunalului Covasna şi care s-a întrerupt prin  emiterea şi comunicarea actelor de executare amintite, ce au generat curgerea unui nou termen de prescripţie de 3 ani. Deci, din data de 9 iunie 2009 (data primirii actelor de executare silită de intimaţi) a început  să curgă un nou termen de prescripţie de 3 ani pentru încasarea sumei de 15.582 lei, care s-a împlinit la data de 9 iunie 2012, anterior datei de 10 decembrie 2014 când  s-au emis adresele de înştiinţare privind înfiinţarea popririi  în dosarele  de executare  nr. 1754326 şi nr. 1754428/2014”

Astfel, instanţa nu a reluat punerea în discuţie a naturii debitului şi legii aplicabile raportului de executare silită, clarificarea acestora fiind dată cu putere de lucru judecat, de considerentele deciziei de mai sus.

În ceea ce priveşte procedura solicitării restituirii, în prealabil, invocată de pârâtă, instanţa constată că nu era obligatorie, mai ales că în dosarul civil nr. ….. al Judecătoriei Sfântu Gheorghe pârâta a fost parte, iar decizia nr. 152/A/11.03.2016 a Tribunalului Covasna pronunţată în dosar îi era opozabilă, astfel că, trebuia respectată, deci, pusă în executare, de bunăvoie şi nu la cererea contestatoarei, fiind obligatorii atât dispozitivul cât şi considerentele; chiar dacă în decizie nu s-a dispus expres restabilirea situaţiei anterioare, finalitatea procesului era aceasta, fără a se mai impune a se formula alte cereri, de natură fiscală, mai ales că Tribunalul stabilise natura raportului juridic pus în executare silită, supus Codului de procedură civilă şi nu fiscală.

De altfel, reclamanta a formulat cereri de restituire a sumelor poprite, înregistrate la pârâtă, astfel cum rezultă din dovezile depuse la dosar chiar de aceasta, fără a primi o soluţionare în acord cu soluţia definitivă a instanţei.

Faţă de aceasta instanţa, văzând dispozițiile art. 723  şi următoarele Cod procedură civilă, a admis cererea reclamantei, fiind întemeiată, şi în consecinţă, a dispus întoarcerea executării silite în dosarele execuţionale nr. 1754326/10.12.2014 şi 1754428/10.12.2014 ale pârâtei şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3.900 lei, reţinută prin poprire în dosarele execuţionale nr. 1754326/10.12.2014 şi 1754428/10.12.2014.

Văzând dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, s-a reţinut culpa procesuală a pârâtei, astfel că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 50 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.

II. Judecata în apel.

a) Apelanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna a declarat în termen legal apel, solicitând schimbarea sentinţei în sensul de a se menţine actele de executare din dosarele execuţionale.

În motivarea apelului se arată că potrivit art. 2 Cod procedură civilă, acest act normativ se aplică doar dacă nu există dispoziţii contrare, în acest sens art. 117 Cod procedură fiscală stipulând că este necesară formularea unei cereri prealabile de restituire, în acelaşi sens fiind şi Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1899/2004 prin care s-a reglementat o procedură legală de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, precum şi de acordare  a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru aceste sume.

În consecinţă, arată apelanta, beneficiarul unui titlu executoriu nu are drept de opţiune între a apela la această procedură sau la cea a executării silite, acesta având obligaţia de a se conforma dispoziţiilor legale şi de a depune o cerere de restituire, iar în lipsa unui refuz se poate adresa instanţei de contencios administrativ.

În al doilea rând, se arată că prin decizia civilă nr. 152/2016 invocată de petentă a fost admisă doar în parte contestaţia la executare, nefiind făcută nicio precizare cu privire la obligaţia părţii pârâte de a restitui vreo sumă de bani, din punct de vedere al efectelor hotărârii dispozitivul fiind cel care se impune a fi avut în vedere, din această perspectivă subliniindu-se şi faptul că prin decizie s-a dispus doar anularea adreselor de înfiinţare a popririi, iar nu şi a titlurilor executorii emise în cele două dosare execuţionale.

Se critică, în sfârşit, soluţia asupra cheltuielilor de judecată, arătându-se că în lipsa unei culpe procesuale a intimatei, aceasta nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, apelul se întemeiază pe prevederile  Art. 466 Noul Cod de procedură civilă.

b) Intimata G.M. a depus la dosar întâmpinare (fila 11) în apărare prin care a solicitat respingerea apelului că nefondat.

În motivarea întâmpinării se arată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică sub toate aspectele, neputând fi reţinută niciuna dintre criticile aduse sentinţei de către apelantă.

Se arată că pretenţiile intimatei derivă indirect dintr-o hotărâre judecătorească al cărei efect nu este cel de restituire a unor sume de bani, ci de anulare a unor acte în baza cărora ele au fost percepute, neputându-se reţine incidenţa materiei fiscale deoarece art. 117 din OG 92/2003 reglementează o situaţie specială în care debitorul solicită restituirea unor sume stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare caz în care, în mod evident, trebuie formulată o cerere de restituire or, în cauza de faţă, nu există vreo sentinţă prin care să se fi dispus restituirea.

Totodată, se arată că însăşi instanţa, prin decizia care a stat la baza cererii de întoarcere a executării, a evidenţiat incidenţa art. 140 din Legea 64/1995 ce face trimitere la Codul de procedură civilă ca act normativ ce reglementează executarea silită, pe de altă parte menţionându-se şi faptul că petenta s-a adresat prealabil cu cerere pârâtei.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor pentru întoarcerea executării silite, se arată că nu ne aflăm în situaţia în care, în baza unui act anulat, s-au perceput anumite sume de bani, efectul imediat creat ţinând de principiul restitutio in integrum al nulităţii în baza căruia prestaţiile deja executate trebuie restituite, într-o interpretare contrară rezultând că o sumă percepută nelegal, dat în baza unui titlu care nu a fost desfiinţat, rămâne valabil plătită, ceea ce ar echivala cu o confirmare legală a efectelor unei nulităţi absolute, ceea ce nu poate fi primit.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, se arată că soluţia este legală dată fiind poziţia procesuală a intimatei de opoziţie faţă de cererea având ca obiect întoarcerea executării.

În drept, se invocă dispozițiile art. 206, 466 şi următoarele din noul Cod de procedură civilă.

c) Părţile nu au solicitat probe în apel.

III. Decizia instanţei de apel.

Tribunalul sesizat cu soluţionarea apelului, analizând motivele de apel în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge apelul  pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte motivul de apel vizând neformularea de către reclamantă a unei cereri prealabile de restituire pe cale administrativă în conformitate cu art. 117 din OG 92/2003, acesta nu poate fi reţinut luând în considerare următoarele considerente:

Astfel, se constată că prima instanţă a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de întoarcere a executării având ca premisă existenţa unei hotărâri judecătoreşti anterioare de anulare a formelor de executare în baza cărora fusese încasată suma a cărei restituire se solicită, fiind esenţial a se avea în vedere că prin decizia civilă nr. 152/2016 a Tribunalului Covasna (fila 11, volum 1 fond), s-a reţinut cu putere de lucru judecat că executarea silită este supusă normelor de executare silită cuprinse în Codul de procedură civilă, executarea impunându-se a fi efectuată prin executor judecătoresc, motive faţă de care nu sunt incidente prevederile în materie ale Codului de procedură fiscală.

În acelaşi sens, se va avea în vedere că în conformitate cu norma legală invocată de apelantă, respectiv art. 117 alin.1 litera 7 din OG 92/2003, „Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: (…) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii”.

Or, în cauza de faţă, nu se regăseşte această ipoteză legală în condiţiile în care prin hotărârea judecătorească nu s-a stabilit nicio sumă care să poată face eventual obiectul unei cereri de restituire, dispoziţiile instanţei vizând exclusiv anularea formelor de executare, aceasta fiind raţiunea pentru care a fost ulterior formulată o cerere distinctă pe cale judiciară de întoarcere a executării.

În ceea ce priveşte motivul de apel vizând îndeplinirea condiţiilor legale pentru a putea fi dispusă întoarcerea executării, instanţa constată că acestea sunt îndeplinite, art. 723 alin.1 Cod procedură civilă stipulând că „În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.”, iar art. 724 arătând, la rândul său, că în cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau însăşi executarea silită, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării, iar dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. (1) şi (2), cel îndreptăţit o va putea cere, pe cale separată, instanţei de executare.

Raportat la situaţia de fapt ce rezultă din probele administrate în primă instanţă rezultă că aceste premise sunt îndeplinite, prin hotărâre judecătorească dispunându-se cu autoritate de lucru judecat anularea formelor de executare, fără însă a se dispune şi restabilirea situaţiei anterioare executării, aceasta solicitându-se ulterior prin prezenta cerere formulată pe cale separată, iar instanţa de executare reţinând în mod temeinic că, în condiţiile în care a dispărut temeiul executării sumelor executate silit, se impune restituirea acestora de către partea care l-a încasat în baza unor acte de executare nelegale, cuantumul de 3900 lei reţinut de prima instanţă fiind evidenţiat de adresa nr. 10165/21.07.2017 emisă de terţul poprit Casa Judeţeană de Pensii Covasna (fila 14 dosar prima instanţă).

Pentru aceste considerente, verificând în lumina art. 477 Cod procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, tribunalul constată că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică, având suport în probele administrate, reţinându-se totodată că faţă de admiterea cererii s-a reţinut în mod corect culpa procesuală a pârâtei în lumina art. 453 Cod procedură civilă, sens în care, văzând art. 480 alin.1 din noul Cod de procedură civilă. tribunalul va respinge apelul că nefondat, cu consecinţa păstrării sentinţei apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna, cu sediul în Sfântu Gheorghe, str. Jozsef Bem, nr. 9,  judeţ. Covasna în contradictoriu cu intimata G.M., CNP ……….., domiciliată  în ……………… împotriva încheierii din data de 9 martie 2017 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe – pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi  –  07.11.2017

Preşedinte, Judecător, Grefier,

Domenii speta

Spete similare