Suspendare executare act administrativ

Pe rol fiind judecarea cauzei de Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanta ….., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE VASLUI, . având ca obiect suspendare executare act administrativ -  decizia nr. 154/22.05.2018.

………………………………………………………

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată la data de … sub nr. de dosar …, reclamanta …., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui, a solicitat suspendarea efectelor Deciziei de impunere nr. 154 din 22.05.2018 atât cu privire la obligaţiile principale cât şi cu privire la obligaţiile accesorii, până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare decizie de impunere.

Cu privire la ADMISIBILITATEA cererii solicită să se aibă  în vedere că:

1.subscrisa societate are în vedere consemnarea cauţiunii în cuantumul pe care îl va stabili instanţa legal investită cu soluţionarea prezentei cereri, în acord cu prevederile art. 278 alin. 2 teza a din Codul  de Procedură Fiscală, prin raportare la cuantumul de 147.636 lei, reprezentând obligaţii fiscale suplimentare stabilite de către organul fiscal.

2.în acord cu prevederile art. 268 si următoarele din Legea nr. 207/2015 republicată, privind Codul de procedură fiscală, a demarat procedura necontencioasă prin formularea şi înregistrarea contestaţiei la organul fiscal emitent, prin care a solicitat anularea în tot a Deciziei de impunere nr. 154 din 22.05.2018 si a concluziilor Raportului de inspecţie fiscala nr. …/22.05.2018.

Cu privire la MOTIVAREA FONDULUI CERERII DE SUSPENDARE arată că  dispoziţiile art. 14 alin.l din legea nr. 554/2004 prevăd că în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.

Este  necesară îndeplinirea a două condiţii, respectiv:

-condiţiei cazului bine justificat şi

-condiţiei pagubei iminente este demonstrată prin particularităţile situaţiei deduse judecăţii, mai exact prin faptul că organul fiscal a stabilit absolut netemeinic şi nelegal obligaţii de plată suplimentare nedatorate, ceea ce argumentează existenţa cazului justificat pentru promovarea prezentei cereri. Totodată, achitarea acestor obligaţii prin executarea deciziei de impunere ar crea pagube foarte greu, dacă nu chiar imposibil de acoperit pentru situaţia financiară a societăţii subscrise.

………………………………………………………………………….

In drept, prevederile art. 268 si urm. Din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală, coroborate cu prevederile art. 7 si 14 din legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

……………………………………………………………..

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin decizia de impunere nr.  ……….. emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui  s-au stabilit în sarcina reclamantei  ……….pentru perioada 1 01 2011-31 12 2016 următoarele obligaţii de plata:

-147.636 lei impozit pe profit, din care:

-146.687 lei ca urmare a estimării preturilor de transfer pentru anii 2012-2015;

- 949 lei ca urmarea stabilirii unor cheltuieli nedeductibile fiscal.

 Din conţinutul deciziei de impunere rezultă că  pentru estimarea preturilor de transfer s-a utilizat metoda marjei nete care implică calcularea marjei nete a profitului, obţinută de o persoană în urma uneia sau mai multor tranzacţii cu persoane afiliate si estimarea acestei marje pe baza nivelului obţinut de către aceeaşi persoană în tranzacţii cu persoane independente sau pe baza marjei‚ obţinute în tranzacţiile comparabile efectuate de persoane independente. Metoda marjei nete presupune efectuarea unei comparaţii între indicatorii financiari ai persoanelor afiliate si aceiaşi indicatori ai persoanelor independente care activează în cadrul aceluiaşi domeniu de activitate.

Din întâmpinarea pârâtei rezult că reclamanta  nu a prezentat un studiu de comparabilitate  din care să rezulte marjele de profit utilizate în documentarea preturilor de transfer, astfel că organul fiscal a analizat comparabilitatea la nivel naţional si european.

Temeiurile în drept invocate de pârâtă în emiterea deciziei de impunere  pentru calcularea impozitului pe profit obţinut de reclamanta în relaţii cu persoane afiliate  sunt art. 11 alin 2 lit d din legea 571/2003; HG 44/2004, care au fost în vigoare până la 31 dec 2015  legea 227/2015  si HG 1/2016 care au intrat în vigoare din 1 ian 2016 si Ordinul 442/2016 condiţiile de solicitare a dosarului preţurilor de transfer şi procedura de ajustare/estimare a preţurilor de transfer, publicat în MO nr. 74/2 02 2016.

Potrivit art. 14.alin.1 din Legea nr. 554/2004, executarea suspendării actului administrativ poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea cu plângere prealabilă a autorităţii emitente.

Aşadar, legea prevede posibilitatea luării măsurii suspendării numai dacă sunt îndeplinite cumulativ  trei condiţii, respectiv  sesizarea în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente .

În speţă, condiţia sesizării cu plângere prealabilă a autorităţii emitente este îndeplinită  întrucât reclamata a înregistrat contestaţie administrativă la 9 iulie 2018, care nu a fost soluţionată.

Condiţia de admisibilitate privind plata cauţiunii de 5977 lei, calculată potrivit art. 278 alin 2 lit. c din Legea 207/2015 este îndeplinită întrucât reclamanta a depus recipisa de consemnare la CEC pentru această suma

În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat prevăzută de art. 14.alin.1 din Legea nr. 554/2004, instanţa constată că aceasta nu este îndeplinită.

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerinţa iniţierii procedurii administrative de anulare a actului administrativ, aspect ce a fost dovedit de reclamantă, este necesar a fi întrunite cumulativ, alte două condiţii: cazul să fie bine justificat şi paguba să fie iminentă.

Din conţinutul normei legale evocate, ce se coroborează cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004,  dar şi a prevederilor cuprinse în Recomandarea nr. R(89)8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei cu privire la protecţia juridică provizorie în materie administrativă, rezulta că, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat, persoanelor particulare cointeresate de această decizie, instanţa judecătoreasca competentă poate să ia măsuri de protecţie provizorii corespunzătoare, în limitele competenţelor sale, dar fără sa influenţeze în vreun fel soluţia asupra fondului mai atunci când există un argument juridic aparent valabil în raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.

 Prezumţia de legalitate şi de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuşi titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.

Suspendarea executării actelor administrative constituie prin urmare, o situaţie de excepţie care intervine când legea o prevede, în limitele şi condiţiile anume reglementate.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube trebuie analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată( reclamantul); acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnarea prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.

În cadrul procedurii de soluţionarea a cererii de suspendare a actului administrativ, nu poate fi însă prejudecat fondul litigiului, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenţei dreptului şi doar în limitele investirii sale din prisma elementelor de fapt şi de drept evocate de reclamant.

„Existenţa unui caz bine justificat”, în sensul art. 14 alin. (1) din  legea 554/20014 presupune că din împrejurările cauzei, din maniera în care a fost emis actul administrativ contestat să  rezultă o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, ce constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.

În acest sens, pot constitui cazuri temeinic justificate: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Or, în cauză se constată că nu poate fi reţinută vreo îndoială serioasă cu privire la legalitatea deciziei contestate.

Verificând sumar aparenta de legalitate se observă, contrar celor susţinute de reclamantă, că pârâta a explicat cum a ales metoda de stabilire a preţului de transfer, respectiv a metodei  marjei nete, a identificat societăţi comparabile în plan naţional si la nivelul Uniunii( întrucât reclamanta este o societate dintr-o ţară membră a Uniunii).

Nu se poate reţine că nu sunt aplicate corect în timp actele normative întrucât pârâta a invocat în decizia de impunere  pentru calcularea impozitului pe profit obţinut de reclamanta în relaţii cu persoane afiliate atât prevederile valabile până la 31 dec. 2015 -  art. 11 alin 2 lit. d din legea 571/2003; HG 44/2004, cât  şi prevederile valabile din 1 ian 2016 - legea 227/2015  si HG 1/2016 care au intrat în vigoare din 1 ian 2016 si Ordinul 442/2016.

Neinvocarea de către pârâtă a Ordinului 222/2008 privind conţinutul dosarului preţurilor de transfer nu conferă o aparenţă de nelegalitate din moment ce sunt invocate actele normative principale: legea 571/2003 si normele metodologice cu privire la estimarea veniturilor.

Alegerea discreţionară a criteriilor de selecţie a societăţilor comparabile şi nerespectarea principiului egalităţii de tratament reprezintă motive care ţin de temeinicia deciziei: de modalitatea de aplicarea a metodei de estimare a veniturilor.

În cauză aparenţa de legalitate nu este înlăturată astfel că nu este îndeplinită prima condiţie.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente măsura suspendării executării s-ar justifica numai dacă actul în litigiu ar stabili în mod evident în sarcina reclamantei și ar produce un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării actului.

În cauză reclamanta a depus în susţinerea  prejudiciului creat un extras de pe registrul de salariaţi din care că în august 2018 reclamanta avea un număr de 84 de salariaţi.

Este adevărat că din cauza cuantumului ridicat al sumei există o prezumţie puternică că s-ar putea crea reclamantei o situaţie financiară greu de depăşit, însă, atâta timp cât prima condiţie nu este îndeplinită, această situaţie nu mai prezintă relevanţă în cauză.

În consecinţă se va respinge cererea de suspendare executare decizie de impunere iar în temeiul art. 451 CPC se va respinge si cererea reclamantei  de acordare cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea formulată de reclamanta ……… în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui  ca neîntemeiată.

Cu recurs în 5 zile de la comunicare, care se depune la prezenta instanţă.

Domenii speta

Spete similare