Menţinere măsură arestare preventivă

Sentinţă penală 22/DC din 01.02.2016


Pe rol, la ordine se află spre soluţionare contestaţia formulată de inculpatul inculpatul C L, …………împotriva Încheierii  din data de 27.01.2016 a Judecătoriei Huşi.

Obiectul cauzei: menţinere măsură de arestare preventivă.

……………………………………………………………………………………………..

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din 27.01.2016, Judecătoria Huşi în baza art. 362 C.pr.penală, cu aplic. art. 202 alin. 1 C. pr. penală, art. 208 Cod proc. pen., a constatat  ca fiind legală şi temeinică măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul C. L., …… trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 al. 1 coroborat cu al. 4 Cod penal cu referire la art. 206 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 şi 3 Cod penal şi art. 43 al. 5 Cod penal, prin Ordonanţa procurorului de dispunere a controlului judiciar din data de …., menţinută prin Încheierea nr. …. pronunţată la data de …. de către judecătorul de  drepturi şi libertăţi din cadrul  Judecătoriei Huşi, in dosarul nr. ….. şi menţinută prin Încheierea nr. … pronunţată la data de … de către judecătorul de  drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Vaslui.

A menţinut măsura preventivă a controlului judiciar a inculpatului luată prin Ordonanţa procurorului de dispunere a controlului judiciar din data de 07.09.2015, menţinută prin Încheierea nr. …. pronunţată la data de …. de către judecătorul de  drepturi şi libertăţi din cadrul  Judecătoriei Huşi, in dosarul nr. …. şi menţinută prin Încheierea nr. … pronunţată la data de …. de către judecătorul de  drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Vaslui.

Temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar urmează a fi verificată  în termenul de 60 de zile prev. de art. 208 alin. 5 C. pr. Penală

Împotriva acestei încheieri, în termenul prevăzut de lege a formulat contestaţie inculpatul, criticând-o pentru  netemeinicie.

Astfel, a arătat că, în această cauză s-a depăşit termenul rezonabil  al măsurii preventive a controlului judiciar. De asemenea, a precizat faptul că este despărţit de familie, deoarece soţia sa si copilul său locuiesc în municipiul I… iar el este obligat să locuiască în com. D……., jud. V…., aducându-i-se astfel un prejudiciu familial. Consideră că lăsarea sa în libertate prin revocarea măsurii controlului judiciar nu ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică sau pentru buna desfăşurare a procesului penal.

 

Analizând cauza prin prisma motivelor de contestaţie  invocate de inculpat, prin apărător dar şi din oficiu, Tribunalul apreciază că în mod corect a reţinut judecătorul de la instanţa de fond că măsura controlului judiciar este proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse inculpatului şi este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol concret pentru ordinea publică, care nu poate fi făcută decât prin menţinerea acestei măsuri privativă de libertate.

Contestatorul în motivele invocate, a arătat că termenul rezonabil a fost depăşit referitor la măsura privativă de libertate şi nu se mai impune în continuare menţinerea acesteia.

Instanţa indică faptul că acest termen de privare de libertate a inculpatului nu a depăşit termenul legal şi nici nu se pune problema  depăşirii unui termen rezonabil privind luarea acesteia.

Astfel, inculpatul a fost pus sub control judiciar la data de 7.09.2015 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Huşi care ulterior, a fost menţinut atât la urmărirea penală cât şi la camera preliminară.  În prezent, cauza se găseşte la cercetarea judecătorească însă, aceasta este abia începută, nu s-au administrat probe, audiat martori, astfel încât, există posibilitatea ca inculpatul să influenţeze bunul mers al cercetării judecătoreşti, prin influenţarea negativă a martorilor din cauză, care aşa cum am arătat, nu au fost audiaţi , iar inculpatul nu recunoaşte învinuirile aduse.

Termenul de 5 luni  în care acesta este sub control judiciar este un termen rezonabil justificat de pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul care este în prezent trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 257 alin. 1 corob cu alin. 4 Cod penal cu referire la art. 206 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 şi 3 şi art. 43 alin. 5 Cod penal, respectiv aceea de ultraj împotriva unui ofiţer de poliţie judiciară, întrucât acesta a încercat să-l lovească şi l-a ameninţat cu intenţia de a-l intimida, întrucât fratele său C. L. S. ar fi suferit ca urmare a activităţii profesionale a acestui ofiţer.

Pericolul pentru ordinea publică rezultă şi din faptul că inculpatul este recidivist fiind condamnat de mai multe ori pentru comiterea unor infracţiuni de furt calificat, fiind liberat condiţionat cu rest de pedeapsă neexecutată., după care acest inculpat a trecut din nou la comiterea de noi infracţiuni cu intenţie, îndreptate tocmai împotriva organelor judiciare care şi-au făcut datoria în stăvilirea fenomenului de contrabandă cu ţigări în care fraţii inculpatului fuseseră cercetaţi.

Trebuie avut în vedere faptul că inculpatul C. a fost oprit să  lovească pe partea vătămată de către unul dintre martori, A. L., care alături de alţi martori au văzut în mod efectiv modul în care a acţionat acest inculpat.

Referitor la faptul că inculpatul nu mai doreşte să mai locuiască în com. D., ci doreşte să se mute în municipiul I. alături de familia sa, acest inculpat are dreptul de a face o cerere de schimbare a domiciliului său din comuna D. în municipiul I., iar după admiterea acesteia de organele competente şi îndeplinirea formelor legale, acesta ar putea solicita o modificare a conţinutului controlului judiciar la care este supus. În prezent, acest inculpat locuieşte în com. D., cum a locuit şi în trecut fără a i se afecta relaţiile de familie.

În cursul controlului judiciar, instanţa, la analizarea contestaţiei formulate de inculpat, trebuie să aibă în vedere, în primul rând, pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul prin lăsarea sa în libertate, cât şi în posibilitatea sa de a influenţa martorii din dosar, cât şi de faptul că acesta este deja recidivist, deci este într-un conflict mai vechi cu legea penală, iar după punerea sa în libertate cu rest de pedeapsă neexecutat, acest a trecut din nou, la comiterea de noi infracţiuni cu intenţie.  Aceste aspecte au relevanţă mult mai mare faţă de dreptul la legături cu familia, cât şi la dreptul la muncă invocat de inculpat, în apărarea sa, în condiţiile în care acest inculpat este acuzat de comiterea unei infracţiuni grave.

Această măsură privativă de libertate are un caracter temporar, putând fi revocată sau modificată oricând, din oficiu sau la cererea inculpatului, temeiul său fiind acuzaţiile de natură penală la care inculpatul este supus în prezent. 

Din probatoriul administrat până în prezent în cursul urmăririi penale, se observă că există indicii temeinice care conturează bănuiala rezonabilă în sensul art. 5 pct. 1 lit. c din CEDO că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.

În raport cu prevederile art. 5 din CEDO, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârşirii de noi infracţiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

Luarea măsurii preventive a controlului judiciar nu implică pronunţarea asupra fondului procesului, adică  asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului, ci doar asupra legalităţii şi temeiniciei măsurii restrictive, aspecte care nu înfrâng prezumţia de nevinovăţie de care inculpatul se bucură (fapt consacrat atât în practica şi literatura de specialitate, cât şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului – a se vedea în acest sens şi decizia Curţii Constituţionale nr. 38/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 88/05.02.2007).

Tribunalul constată că în mod corect s-a apreciat de către instanţa de fond, că măsura este necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal, răspunzând astfel exigenţelor art. 202 alin. 1 Noul Cod de procedură penală, raportat la 211-2151 Cod procedură penală.

Curtea europeană a drepturilor omului a subliniat, în jurisprudenţa sa, că aprecierea limitelor rezonabile ale măsurilor restrictive trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanţele fiecărui caz în parte.

 

 

Prin urmare, analizând actele şi lucrările dosarului, dar şi dispoziţiile legale în materie, se apreciază că măsura  preventivă este întemeiată, întrucât temeiurile care au determinat luarea acesteia, nu numai că se menţin şi nu s-au modificat până la acest moment procesual, ci şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Faţă de cele expuse mai sus, tribunalul va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul C. L., ……..împotriva Încheierii  din data de 27.01.2016 a Judecătoriei Huşi, pe care o va menţine ca legală şi temeinică.

În temeiul prevederilor art. 275 al. 2 Noul Cod de procedură penală, va obliga contestatorul  la plata sumei de câte 330 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul C. L., …… împotriva Încheierii  din data de 27.01.2016 a Judecătoriei Huşi, pe care o menţine.

 În temeiul prevederilor art. 275 al. 2 Noul Cod de procedură penală, obligă contestatorul  la plata sumei de câte 330 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

 Definitivă.