Legături personale cu minorul

Stabilire  program de legături personale cu minora până la soluţionarea divorţului .Neînțelegerile determinate de relația matrimonială nu trebuie să lipsească copilul de legăturile firești cu ambii părinți

La data de 04.05.2018 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea, sub nr. 4941/288/2018,  acţiunea formulată de reclamantul M. E. ,  în contradictoriu cu pârâta  M. M., prin care solicită să se dispună pe cale de ordonanţă preşedinţială, pana la soluţionarea definitiva a dosarului 4412/288/2018, aflat pe rolul Judecătoriei Ramnicu Vâlcea, având ca obiect desfacere căsătorie, stabilire domiciliu minora, program de vizitare minora  , stabilirea domiciliului minorei M. M.-M. născuta la data de 06.04.2015, la domiciliul reclamantului.. În subsidiar solicită să se stabilească un program de legături personale cu minora astfel: -  primul si al treilea sfârşit de săptămâna al fiecărei luni (de vineri ora 16.00 pana luni ora 09.00) ; in al doua si a patra săptămâna sa aibă dreptul sa viziteze minora doua zile consecutive ; prima jumătate a fiecărei vacante din anii pari si a doua jumătate a fiecărei vacante din anii impari cu el; in anii pari prima zi de Paste minora sa il petreacă cu el, iar in anii impari prima zi de Paste minora sa ii petreacă cu mama sa; in anii pari prima zi de Crăciun minora sa il petreacă cu el iar in anii impari prima zi de Crăciun minora sa il petreacă cu mama sa; in anii pari Revelionul minora sa il petreacă cu el iar in anii impari Revelionul minora sa il petreacă cu mama sa, de a participa la aniversarea zilei de naştere a minorei indiferent de locaţia celebrării acesteia in perioada in care minora se afla cu mama

In orice situaţie in care mama nu este disponibila (deplasări in provincie, deplasări in străinătate, situaţii medicale, vacante etc.) reclamantul va avea dreptul sa stea si sa aiba grija de minora la domiciliul sau.

În motivarea cererii se arată că părţile s-au căsătorit la data de 23.09.1999, cu gândul de a întemeia o familie si de a trai impreuna pentru tot restul vieţii in spiritul valorilor creştineşti.

Din relaţiile de căsătoriei a rezultat minora M. M.-M. născuta la data de 06.04.2015.

In anul 2015 parata a inceput sa isi schimbe treptat comportamentul, sa neglijeze indatoririle zilnice fata de copil si fata de mine, nemaiocupandu-se de familie, asa cum o făcea anterior.

Începând cu anul 2015, parata a inceput sa fie violenta atat fizic cat si verbal, fata de reclamant, iar intr-o noapte acesta a luat un cuţit in mana si a avut intenţia de a il folosi împotriva lui. De asemenea, in timpul căsătoriei a fost de mai multe ori lovit de către parata, lucru ce denota atat lipsa de respect fata de reclamant cat si faptul ca raporturile dintre soti sunt iremediabil distruse.

Acesta a mai avut si o tentativa de suicid, tentativa folosita ca un mijloc de constrângere emoţionala a reclamantului.

In momentul in care a constatat aceste lucruri si schimbările survenite in comportamentul paratei, in principal fata de copil, a incercat sa discute cu ea aceste probleme, insa ea i-a spus ca este normal ceea ce face.

Pe fondul acestor activităţi ale paratei si al ignorării permanente a copilei,  a fost nevoit sa se implice total in creşterea si intretinerea acesteia, fara vreun ajutor din partea paratei. Cunoaşte tot ceea ce este necesar pentru a avea grija de minora.

In ceea ce ii priveşte pe copila apreciează ca este in interesul acesteia ca locuinţa sa fie stabilita la domiciliul său având in vedere tot comportamantul paratei fata de aceasta si faptul ca exista o puternica relaţie de afectivitate parinte-copil intre tată si minoră, ca reclamantul alături de familia sa s-a ocupat îndeaproape de creşterea si educarea acesteia, in opoziţie cu dezinteresul total manifestat de parata fata de aceştia in ultimul an si ceva de zile.

De minora s-a ocupat personal de la naşterea sa, a dormit cu acesta, a avut grija de ea fiecare noapte, intrucat parata nu dorea sa se trezească noaptea pentru a avea grija de copil.

Parata nu înţelege interesul superior al minorei, acesta lasand fetita închisa in casa ca ea sa poată sa isi manifeste diversele crize.

In luna martie 2018, parata a plecat cu minora de la domiciliul conjugal si nu îi mai permite sa îşi vadă copilul, cunoscând ca prin acesta ii cauzează suferinţe.

In acest moment nu stie cum este îngrijită fata si nici daca acesta are tot ce ii trebuie pentru nevoile sale zilnice.

Fetita are in prezent vârsta de 3 ani, a încercat sa o convingă pe parata sa ducă minora la grădiniţa, înscriind fetita la o gradinita,pentru ca acesta sa se integreze in colectivitate si pentru a invata mai multe lucruri necesare pentru vârsta sa insa dupa ce a fost de câteva ori si cu toate ca micuţei ii plăcea acolo, mama sa nu a mai fost de acord si fetita nu a mai frecventat respectiva grădiniţa.

Consideră ca este in favoarea bunei dezvoltări a minorei ca aceasta sa frecventeze cursurile unei grădiniţe si refuzul paratei nu este in interesul superior al minorei.

In aceasta situaţie, a fost nevoit sa formuleze prezenta cerere de chemare in judecata prin care, in principal, solicită stabilirea judecătoreasca a domiciliului minorei M. M.-M. la domiciliul său pentru următoarele considerente ce sunt fundamentate pe principiul interesului superior al minorului, dupa cum urmează: Intre reclamant si minora M. M.-M. este stabilita o relaţie de afectivitate reciproca, cunoscând nevoile acesteia. Inca de la naşterea acesteia, s-a ocupat in mod constant de minora, ajutand-o in prima faza pe parata la ingrijirea minorei, iar ulterior ocupandu-se din ce in ce mai mult de acesta.

Reclamantul este părintele care si-a dedicat cea mai mare parte din timpul

zilei creşterii si ingrijirii copilului caci, in toata acesta perioada, in fiecare zi, reclamantul

am fost cel care a schimbat minora, i-am făcut si i-am dat de mâncare, m-am

jucat cu ea, tot eu, de regula, o culca sau o scotea la plimbare afara.

Reclamantul a spalat-o pe minora fara a avea vreun ajutor sau suport din partea paratei. Minora este obişnuita cu prezenta tatălui, reacţionând in mod pozitiv la prezenta sa langa acesta si fiind obişnuita sa fie marea majoritate a timpul cu tatăl ei. Consideră ca pentru dezvoltarea normala psihica si fizica a minorei este in interesul sau ca exercitarea autorităţii părinteşti sa îi revină mie, reclamantul cunoscând nevoile acesteia.

Minora are la acesta vârsta nevoie de atenţie, răbdare, intelegere si supraveghere tot timpul, cunoscandu-se ca la acesta vârsta copii sunt curioşi si incearca toate lucrurile pe care le intalnesc in cale.

Din punct de vedere locativ, minora a locuit efectiv numai la adresa din Ramnicu-Vâlcea, fiind obişnuita cu acesta inca de la naştere. In acest apartament se afla toate bunurile necesare minorei, patut, aparate necesare alimentaţiei minorei, jucării, tare etc.

Parata nu are răbdarea necesara pentru a creşterea, ingrijirea si educarea minorei, acesta fiind o fire vulcanica, enervandu-se din motive puerile. Atunci cand se enervează parata nu tine cont de copil, tipand si facand scandal de fata cu acesta.

Pe cale reconvenţională, pârâta-reclamantă solicită stabilirea domiciliului minorei M. M.-M. in vârsta de trei ani,( născuta la data de 06.04.2015), la subsemnata, la adresa sa actuala de reşedinţa din Slatina, Str. ….Jud. Olt, locaţie unde locuieşte impreuna cu minora in mod statornic inca de la începutul lunii martie 2018. Solicită  obligarea reclamantului la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei, pana la pronunţarea si rămânerea definitiva a acţiunii de divorţ, sub forma unei prestaţii periodice lunare in bani, prestaţie care urmează a fi stabilita de către instanţa de judecata raportat la venitul realizat de către reclamant, având in vedere faptul ca acesta, in prezent, este preot paroh … …, Jud. Vâlcea, dar are si o afacere personala, ocupandu-se de comercializarea de flori, având o firma proprie, dupa care obţine un venit considerabil, având deschise mai multe puncte de lucru unde vinde flori.

Pana la soluţionarea acţiunii de divorţ, solicită ca autoritatea părinteasca asupra minorei sa fie exercitata in comun.

In ceea ce priveşte cererea reclamantului-parat de a avea legaturi personale cu minora (născuta la data de 06,04,2015), solicit ca instanţa sa-i încuviinţeze acestuia sa aiba legaturi personale cu minora, in următoarea modalitate insa: in prima si a treia săptămâna din luna, in zilele de sâmbăta, la domiciliul său insa din Slatina, ..Jud. Olt, în prezenta mamei, intre orele 10,00-14,00, în sâmbetele in care reclamantul oficializează slujbe de parastas, cununii si botezuri si nu poate vizita copilul dimineaţa, in intervalul orar indicat de pârâta-reclamantă, propune ca vizitarea minorei sa se faca dupa amiaza, in intervalul orar 17-20, la domiciliul său, dupa ce, in prealabil, cu o zi inainte, a fost anunţata de către reclamant, in vacanta de iarna, in ultima săptămâna din vacanta, dupa Sărbători, ( deoarece de Sărbători, soţul său fiind preot paroh, oficializează slujbe, copilul neavand cu cine sa stea in acest interval de timp, tinand cont de faptul ca fetita este destul de mica-numai trei anişori-, neputandu-se ingriji singura si neputand participa, tot datorita vârstei, la toate slujbele oficializate de tatăl sau) in fiecare zi, la domiciliul său, in prezenta mamei, intre orele 10,00- 14,00, in vacanta de vara, in ultimele doua săptămâni din luna iulie, in fiecare zi, la domiciliul mamei in prezenta ei, intre orele 10,00-14,00, de zilele de naştere si de nume ale minorei, la domiciliul mamei, in prezenta sa, intre orele 10,00-14,00, având in vedere vârsta frageda a minorei si faptul ca aceasta, zilnic, are nevoie si de un program de odihna de dupa amiaza, cu care este obişnuita.

În cauză instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 2814/04.06.2018,  au fost admise în parte cererea principală și cererea reconvenţională, s-a stabilit în mod provizoriu, până la soluţionarea dosarului nr. 4412/288/2018 locuinţa minorei M. M.-M., născută la 06.04.2015, la domiciliul mamei, s-a stabilit  provizoriu obligaţia de întreţinere şi obligat reclamantul la câte 475 lei lunar cu titlu de pensie de întreţinere în favoarea minorei, cu începere de la data de 25.05.2018. Prin aceeași sentință, s-a stabilit în favoarea reclamantului, provizoriu, până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 4412/288/2018, un program de legături personale cu minora, după cum urmează: în fiecare sâmbăta, între orele 14-16, la locuinţa pârâtei sau în locuri publice stabilite de comun acord de părţi și au fost respinse în rest cererile părţilor.

Pentru a se pronunța în acest mod, prima instanță  a reținut că reclamantul M. E. este căsătorit cu pârâta M. M., din căsătoria lor rezultând minora M. M.-M., născută la 06.04.2015.

Pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea, sub nr. 4412/288/2018 este înregistrată cererea reclamantului M. E. având ca obiect desfacerea căsătoriei părţilor, stabilire domiciliu minor, program de legături personale etc.

Reclamantul şi pârâta-reclamantă solicită instanţei ca, provizoriu, până la soluţionarea dosarului de divorţ, să ia anumite măsuri privind domiciliul minorei, obligaţia de întreţinere a părinţilor şi programul de legături personale cu părinţii.

Cei doi soţi sunt despărţiţi în fapt din luna martie 2018, pârâta-reclamanta alegând să părăsească domiciliul comun, împreună cu minora în vârstă de trei ani, şi să se stabilească în locuinţa părinţilor ei din Slatina.

Au fost învederate prevederile art. 997 alin. (1) C.pr.civilă , reținându-se că  din acestea rezultă condiţiile de admisibilitate a procedurii ordonanţei preşedinţiale anume: aparenţa dreptului; caracterul provizoriu al măsurii;  urgenţa măsurii care se cere a fi luată pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări; şi neprejudecarea fondului cauzei . 

Raţiunea procedurii ordonanţei preşedinţiale este de a se soluţiona situaţiile care reclamă urgenţă, pe baza unei verificări sumare a raportului juridic litigios, şi, tocmai, în considerarea acestei proceduri sumare, măsura trebuie să fie vremelnică, până la soluţionarea raportului juridic litigios pe calea dreptului comun, care permite administrarea unui probatoriu complet.

În speţă,  s-a apreciat că urgenţa măsurii se justifică  până la soluţionarea fondului acestui drept, prin raportare la  art. 262 alin. (2) C.civil și ținând cont că art. 17 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, recunoaşte dreptul copilului de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, ceea ce contribuie la dezvoltarea psihică normală a copilului, mai ales că reclamantul s-a ocupat de creşterea minorei, fapt pe care pârâta nu l-a negat.

Faptul că reclamantul ar fi avut un comportament necorespunzător faţă de pârâtă nu poate fi stabilit de instanţă în acest cadru procesual, urmând a se stabili pe baza unor probe specifice în cauza ce are ca obiect  divorţ. La acest moment,  nu se poate refuza dreptul reclamantului de a-şi vedea copilul şi de avea legături personale.

În situaţia în care acesta ar da dovadă de violenţe faţă de minoră, pârâta are la dispoziţie alte căi procedurale, inclusiv obţinere unui ordin de protecţie, conform Legii nr. 217/2003.

Conform art. 17 alin. (4) din Legea nr. 272/2004: ”În caz de neînţelegere între părinţi cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanţa va stabili un program în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.”

Singura condiţie de exercitare a acestui drept natural şi firesc este aceea de a se desfăşura doar în interesul superior al minorului, interes ce poate fi determinat ţinând cont de anumite criterii, precum: nevoile fizice, emoţionale si psihologice ale copilului, inclusiv nevoia copilului de stabilitate, având în vedere vârsta si etapa de dezvoltare a minorului; identitatea culturală, lingvistică, religioasă şi spirituală a copilului, inclusiv apartenenţa la o anumita etnie; opiniile si preferinţele copilului în măsura în care acestea pot fi verificate în mod rezonabil; natura, forţa si stabilitatea relaţiei dintre copil si fiecare dintre rudele sale; capacitatea  persoanei de a îngriji copilul si de a răspunde nevoilor acestuia, de a comunica si coopera în chestiunile care privesc copilul; orice antecedente ale persoanei relevante pentru siguranţa si bunăstarea copilului; beneficiile pe care dezvoltarea şi menţinerea de relaţii semnificative cu rudele apropiate le au asupra copilului si voinţa fiecăruia dintre aceştia de a susţine dezvoltarea şi menţinerea unei relaţii cu părintele; istoricul îngrijirii copilului, etc.

Luând în considerare acest criterii, în concret: vârsta minorei (aproximativ 3 ani ), legătura de ataşament faţă de tată şi nevoile de îngrijire şi educare, instanţa a apreciat că este în interesul minorei să fie stabilit următorul program de vizită, în fiecare sâmbăta, între orele 14-16, la locuinţa pârâtei sau în locuri publice stabilite de comun acord de părţi.

La stabilirea programului provizoriu de legături personale ale tatălui cu minora, instanţa a apreciat că acesta nu oferă suficiente garanţii că poate să o supravegheze pe minoră în perioada sfârşitului de săptămână, când, preot fiind, desfăşoare activităţi la biserică, sau pentru perioade mai lungi de timp, când tatăl, recunoaşte la introgatoriu că se ocupă de afacerile sale comerciale şi nu beneficiază de ajutorul vreunei rude, sub supravegherea căreia ar putea-o lăsa pe minoră. Minora se află la o vârstă la care, fizic nu poate participa la slujbele bisericeşti, iar în perioada programului de lucru tatăl nu-i poate asigura supravegherea necesară. Reclamantul nu face dovada că între cele două familii din parohie în supravegherea cărora ar putea fi lăsată minora, prezintă garanţii morale să o supravegheze, şi dacă în aceste familii şi minoră există vreo relaţie de afinitate, astfel încât să nu provoace minorei un dezechilibru emoţional.

Instanţa a apreciat că, până la stabilirea tuturor împrejurărilor de fapt ce au dus la separarea soţilor, este în interesul minorei să locuiască împreună cu mama. Nu s-a făcut dovada în cauză că mama ar fi incapabilă, din punct de vedere moral sau al stării de sănătate,  să îngrijească pe minoră.

În acest fel, minora va fi alături şi de tată, asigurându-se, pe cât posibil, să nu fie afectată de separarea părinţilor, se acomodeze cu schimbările ce au intervenit în viaţa sa şi să aibă o dezvoltare psiho-fizică normală, cu ajutorul ambilor părinţi, care trebuie să dea dovadă că pun pe primul loc interesul minorei.

Conform dispoziţiilor art.529 alin.2 C.civil, întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, iar atunci când este datorată de părinte, întreţinerea se stabileşte până la o pătrime din câştigul său din muncă, pentru un copil.

În  speţă, având în vedere faptul că minora se află în stare de nevoie specifică vârstei sale, iar necesităţile acestuia privesc educarea, învăţătura, pregătirea sa profesională şi luând în considerare venitul minim pe economie pe care se presupune că pârâtul, apt de muncă, îl poate realiza, în lipsa altor dovezi cu privire la veniturile realizate, instanţa va stabili provizoriu obligaţia de întreţinere şi va obliga pe reclamant la câte 475 lei lunar cu titlu de pensie de întreţinere în favoarea minorei, cu începere de la data de 25.05.2018.

Măsurile ce se vor lua în prezenta cauză au caracter provizoriu, până la soluţionarea dosarului nr. 4412/288/2018 aflat pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul M. E., solicitând schimbarea in tot a hotărârii atacate si pe fond admiterea cererii astfel cum a formulata.

În motivare, apelantul a arătat că instanţa de fond in mod greşit a respins pobatoriul solicitat de către părți in cauza. Instanţa de fond a judecat prezenta cauza doar in baza cuvântului pârtilor, fapt ce a condus la o hotărâre fără sens. Instanţa de fond in mod greşit a respins proba cu martori cu motivarea ca acesta ar conduce la tergiversarea prezentei cauze, in condiţiile in care ambele parti am propus proba cu martori, proba ce o consideram esenţiala in prezenta cauza.

Prin neadministrarea unui probatoriu corect, instanţa de judecata a pronunţata prezenta hotărâre fără sens si fără corespondent in realitate.

Motivarea hotărârii este efectuata in mod lapidar si cu încălcarea

dreptului la un proces echitabil.

Prin Decizia nr. 1954 din 30 mai 2014 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a statuat ca "obligaţia de motivare a unei hotărâri trebuie înţeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luata, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci o expunere a argumentelor fundamentale, care, prin conţinutul lor sunt susceptibile să influenţeze soluţia".

Consideră ca instanţa de fond nu a explicat de o manieră convingătoare raţionamentul juridic pe care 1-a adoptat, astfel că hotărârea pronunţată nu creează transparenţă asupra silogismului judiciar care trebuie să explice şi să justifice dispozitivul. Apreciază ca o hotărâre judecătoreasca trebuie sa cuprindă în motivarea sa argumentele pro si contra care au format, în fapt si în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţata, argumente care, în mod necesar, trebuie sa se raporteze, pe de o parte, la susţinerile si apărările pârtilor, iar, pe de alta parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecaţii, în caz contrar fund lipsita de suport probator si legal. Motivarea este un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternica garanţie a imparţialităţii judecătorului si a calităţii actului de justiţie, precum si o premisa a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioara a atribuţiilor de control judiciar de legalitate si temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenta a art. 21 alin. (3) din Constituţia României si art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si libertăţilor fundamentale.

In cazul de fata, nu rezulta modalitatea in care instanţa de fond a ajuns la hotărâre, încălcându-se art. 21 alin. (3) din Constituţia României si art. 6 alin. (1) din Convenţia europeana a drepturilor omului

Se arată că programul de vizitare al minorei stabilit in favoarea apelantului este

stabilit in mod greşit, cu nerespectarea petitului si poziţiei pârtilor, cu nerespectarea interesului superior al minorei, cu încălcarea art. 8 din Convenţia CEDO, cu încălcarea dispoziţiilor Legii 272/2004 si cu practica si jurisprudența instanţelor romane in acesta materie.

Interesul superior al minorului reclama menţinerea acestuia cat mai mult timp normal si echilibrat care sa faca posibila dezvoltarea de relaţii personale atat fata de mama cat si fata de tata. Pentru a fi posibile crearea si menţinerea legăturii afective specifice relaţiei parinte-copil, părintele căruia nu i s-a incredintat minorul trebuie sa beneficieze de un timp rezonabil pentru exercitarea dreptului sau, astfel incat acesta sa nu devină pur formal (Curtea de Apel Galaţi- Decizia Civila nr. S60/R/2009). Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, creată în aplicarea art. 8 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, „din momentul şi datorită însăşi împrejurării naşterii copilului, între părinţi şi copil există o legătură constitutivă de viaţă de familie pe care evenimentele ulterioare nu o pot distruge decât în circumstanţe excepţionale" -Cauza Berrehab contra Olandei- legătură personală care reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, iar măsurile care împiedică aceste relaţii reprezintă o ingerinţă în dreptul la viaţa familială" - Cauza Johansen contra Norvegiei. Curtea europeană a decis ca în executarea unor măsuri care ţin de legătura părinţilor cu copii trebuie să se ţină seama de interesele superioare ale copilului şi, în ipoteza în care contactele cu părinţii ar risca să ameninţe aceste interese sau să aducă atingere drepturilor sale, autorităţile naţionale au îndatorirea de a veghea la asigurarea unui just echilibru între toate interesele părţilor (cauza Ignaccolo-Zenide contra României). Curtea a denunţat comportamentul ilicit al părintelui la care copilul locuieşte, care se opune la legătura dintre celălalt părinte şi minor şi a apreciat că statul are obligaţia de a lua măsurile adecvate şi suficiente pentru a fi respectate dispoziţiile art. 8 (cauza Maire contra Portugaliei). Respectul pentru viaţa familială implică, în materia separaţiei copiilor de părinţi, obligaţia pozitivă a statului de a lua toate măsurile necesare, atât pentru a menţine legăturile personale, cât şi pentru a reuni copilul cu părintele său, ţinând cont de interesul superior al minorului. Copilul nu trebuie folosit niciodată ca mijloc moral sau sentimental de răzbunare sau şantaj fata de celalalt părinte. întrucât aceste lucru este perceput de copil (indiferent de vârsta) si se răsfrânge negativ asupra creşterii si dezvoltării sale.

Mai arată apelantul că instanţa de fond a acordat un program de legături personale in favoarea apelantului, in fiecare sâmbăta, intre orele 14-16, la domiciliul mamei, în aceste condiţii legăturile personale al cu minora nu se poate derula şi mai ales dezvolta în condiţiile impuse de instanţa la domiciliul paratei, deoarece afectează atât programul de viaţă al părţilor, cât şi pe cel al minorei şi lipseşte de conţinut dreptul subiectiv al cărui exerciţiu devine formal. In plus, în această modalitate nu se asigura intimitatea necesară unei relaţii personale, mai ales că este necesar ca, prin comunicarea, relaţia minorei cu tatăl sau să fie firească, lucru care nu s-ar putea realiza la domiciliul paratei. Atât tatăl, cât si minora au nevoie de un program de legaturi personale larg si rezonabil, care sa poată implica interacţiunea părinte-copil, lucru ce este in interesul superior al minorei si nu se poate realiza in prezenta celuilalt părinte. Legea nr.272/2004 subliniază importanta rolului tatălui în creşterea si educarea copiilor, precizând ca ambii părinţi sunt responsabil pentru creşterea copiilor lor. (art.31 pct.1). Aceasta responsabilitate trebuie văzuta sub forma unei implicări active în toate aspectele vieţii tatălui. Tatăl trebuie sa joace un rol activ în viata copilului, în calitate de părinte, sa comunice, sa se joace, sa se implice în activităţi comune, sa stabilească si sa explice reguli, sa-si exprime sentimentele efectiv prin gesturi de tandreţe (îmbrăţişări, mângâieri, sanitari), implicarea ambilor părinţi având beneficii incontestabile pentru dezvoltarea psihosociala a copilului.

Se arată că instanța a ignorat că parata a fost de acord cu un program mai larg, hotărând ca programul de vizitare al minorei sa fie mai scurt, încalcandu-se principiul disponibilităţii părtilor in acesta cauza.

Cu privire la orele stabilite de către instanţa de fond, consideră ca acestea sunt absurde si nu respecta absolut deloc interesul superior al minorei, intrucat acesta dupa amiza doarme, lucru ce ar conduce la o suprapunere intre programul meu de legaturi personale cu minora si programul de somn al acesteia. Prin acesta limitare si acest program de legaturi personale cu minora, instanţa de fond, arata ca nu intelegele actul de justiție si se subroga in rolul uneia dintre parti.

In baza acestei sentinţe apelantul arată că nu a inteles daca părintelui nerezident are vreun drept cu privire la copilul sau, sau daca toate reglementarile legale in acesta materie au vreo importanta in fata unei persoane care ar trebui sa faca justiţie.

Instanţa de fond a arata ca a ţinut cont la stabilirea programului de legaturi personale cu minora de vârsta acesteia (aproximativ 3 ani), însă probabil  nu a văzut certificatul de naştere al minorei, acesta având 3 ani si 2 luni, legătura de ataşament fata de tata (nu a văzut minora, nu a văzut cum se comporta acesta fata de mine, nu a văzut cum ma comport eu fata de minora,), nevoile de ingrijire si educaţie ale minorei, aprecieaza ca este in interesul minorei următorul program de vizitare folosind cuvinte frumoase pentru situaţii pe care instanţa nu le-a văzut, nu au fost dovedite, aprecieaza intr-un mod absurd.

De asemenea, judecătorul fondului mai arata ca apelantul se ocupă de afacerile comerciale si de parohie, insa ce nu a inteles instanţa de fond a fost faptul ca acesta are si angajaţi, ca nu tot timpul sunt la munca, astfel că are timp sa se ocupe de copil.

La parohie nu are treaba in fiecare săptămâna, nu tine slujbe in fiecare sâmbăta si duminica, are si sfârşituri de săptămâna in care nu se oficiază parastase sau slujbe.

Cu privire la faptul ca minora nu poate participa la slujbele bisericeşti, arată ca acesta deja a participat si ii si place, aspect ce rezultă din mesajele transmise de către parata către apelant . A arătat ca de minora s-a ocupat personal de la naşterea sa, a  dormit cu acesta, a  avut grija de ea fiecare noapte, intrucat parata nu dorea sa se trezească noaptea pentru a avea grija de copilul nostru. Chiar parata, recunoaște intr-un mesaj transmis, legătura dintre acesta si minora. Se arată că programul de vizitare este extrem de redus, în prezența mamei intimate, nefiind util păstrării unei legături firești între părinte copil.

Se critică programul de legături personale in locuri publice stabilite de comun acord de parti, învederându-se că motivul pentru care părţile  au ajuns în fata instanței a fost acela  ca nu se inteleg. Comunul acord nu mai exista de foarte multa vreme, fapt pentru care părtile au ajuns sa formuleze acţiunea de desfacere a căsătorie.

In drept  se invocă prevederile art. 1000, art. 466 Cod Procedura Civila, precum si orice alta dispoziţie aplicabila in acesta materie.

Intimata a formulat întâmpinare solicitându-se a se dispune respingerea apelului ca nefondat si, pe cale de consecinţa, menţinerea ca fiind legala si temeinica a sentinţei civile nr. 2814/04.06.2018, pronunţata de Judecătoria Ramnicu Vâlcea și obligarea apelantului reclamant la plata cheltuielilor de judecata aferente prezentului litigiu.

În motivare, a arătat că sentinţa apelată este în  deplină concordanță cu interesul superior al copilului, motiv pentru care se impune, respingerea apelului formulat in cauza ca fiind nefondat, având in vedere următoarele considerente:

In ceea ce priveşte primul motiv de apel invocat in cauza, si anume acela al restrângerii de către instanţa a probatoriului propus de către parti,in sensul admisibilităţii unor probe care pot fi administrate urgent, in condiţiile judecării unei ordonanţe presedintiale, consideră ca acest motiv de apel trebuie respins. Raţiunea procedurii ordonanţei presedintiale este de a soluţiona situaţii care reclama urgenta, pe baza unei verificări sumare a raportului juridic litigios, si tocmai, in considerarea acestei proceduri sumare, măsura trebuie sa fie vremelnica, pana la soluţionarea raportului juridic litigios pe calea dreptului comun, care sa permita administrarea unui probatoriu complet. Caracterul provizoriu al ordonanţei presedintiale presupune, pe langa durata limitata in timp, si reversibilitatea măsurii adoptate, adică posibilitatea de a întoarce efectele măsurii luate sau reluarea situaţiei juridice din momentul si locul in care dispoziţia instanţei de judecata a intrerupt-o. [Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a Civila, Sentinţa civila nr. 6519/08.11.2013].

Urgenta, condiţie care justifica utilizarea procedurii ordonanţei, este caracterizata printr-o procedura de judecata mai sumara. S-a arătat ca urgenta trebuie sa persiste pe tot parcursul judecaţii (chiar si in calea de atac a apelului) iar instanţa de judecata are obligaţia sa indice împrejurările ce au condus la concluzia ca este îndeplinita aceasta cerinţa. „Pipăind fondul", instanţa se poate limita la anumite probe ce urmează a fi administrate, rapid, judecata urmând a se face de urgenta si cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesita un timp îndelungat. Dispoziţiile privind cercetarea procesului nu sunt aplicabile. Instanţa va încuviinţa numai acele probe care sunt conforme (compatibile) cu caracterul de urgenta al procedurii ordonanţei, nepuntandu-se a fi administrate probe de natura sa dezlege fondul dreptului.

Deci, „pipăind fondul", instanţa de judecata poate sa limiteze probatoriul propus de parti, administrând doar acele probe rapide, de natura a-i crea convingerea, incuviintarea probei având ca obiect confirmarea/găsirea de indicii potrivit cărora aparenta de drept este in favoarea reclamantului.

In speţa de fata dedusa judecaţii, instanţa a incuviintat doar acele probe care nu creau întârzieri in cauza, si anume proba cu interogatoriul pârtilor si proba cu înscrisuri. Aceste probe au fost suficiente pentru ca instanţa de fond,investita cu soluţionarea unei ordonanţe preşedinţi ale, sa poată da o hotărâre care sa fie in deplina concordanta cu interesul superior al unei minore de numai trei anişori, cat si cu nevoile acesteia. Chiar daca și în cererea reconventionala, s-a solicitat de asemenea, proba cu martori, nimic nu poate opri o instanţa investita cu soluţionarea unei ordonanţe presedintiale a cenzura unele probe si a nu le admite in totalitate.

In ceea ce priveşte cel de-al doilea petit al apelului, in sensul unei motivări sumare, lapidare a hotărârii apelate, apreciază ca nici acest motiv nu trebuie sa fie reţinut de către instanţa de apel.

Hotărârea pronunţata este motivata in fapt si in drept, fiind pronunţata tinand cont de interesul superior al copilului, motivarea gasindu-si fundamentarea in disp. Legii 272/2004, republicata, coroborate cu dispoziţiile codului civil in materia relaţiilor de familie . Instanţa de fond a arătat, in considerentele hotărârii apelate, care au fost raţiunile pentru care a pronunţat o astfel de soluţie, motivând soluţia data, atat in drept, cat si in fapt.

Nu se poate vorbi de o motivare sumara, lapidara, a unei hotărâri judecătoreşti pronunţata in procedura ordonanţei presedintiale, atâta timp cat aceasta presupune o procedura de judecata mai sumara, măsura urgentei fiind o caracteristica a ordonanţei presedintiale.

In plus, instanţa de fond isi motivează hotărârea pe baza probelor administrate in cauza, pe baza răspunsurilor directe si nemijlocite ale pârtilor la cele doua interogatorii administrate. Astfel, răspunsurile date reclamant la interogatoriu sunt elocvente a elucida situaţia de fapt existenta in prezent. In acest sens, din răspunsul dat la intrebarea 21, reiese foarte clar ca tatăl, in momentul actual, nu cunoaşte programul zilnic al fetitei, invocând faptul ca niciodată nu ar fi avut acces la acest program. Mai mult, tot la interogatoriul administrat de intimată, reclamantul a afirmat ca a părăsit el insusi domiciliul conjugal, inaintea despărţirii noastre definitive, mutandu-se cu chirie si lasandu-o singura cu minora (răspunsul dat de acesta la intrebarea nr. 13). Deci, implicit, cea care s-a ocupat in exclusivitate de copil, incepand mai ales din luna februarie 2018, cea care i-am cunoscut propriile nevoi, a fost intimata, aspect care reiese, fara putere de tăgada, din răspunsurile la interogatoriul luat la termenul din data de 31.05.2018.

Tot din interogatoriul administrat, rezulta ca reclamantul, din momentul despărţirii in fapt, nu a contribuit cu absolut nimic la creşterea si educarea fetitei sale ( răspunsul dat de acesta Ia întrebarea nr. 8), fapt ce denota inca o data in plus incapacitatea acestuia de a conştientiza nevoile reale ale copilului, dincolo de orice ambiţii total nefondate ale acestuia.

Ca atare, numai analizând aceste aspecte, instanţa de judecata si-a putut crea convingerea ferma ca in cauza va pronunţa o soluţie legala si corecta, in concordanta cu interesul minorei.

In ceea ce priveşte cel de-al treilea petit al apelului, si anume acela al legaturilor reclamantului cu minora, stabilite de instanţa de fond in fiecare sâmbăta,, intre orele 14-16, la locuinţa subsemnatei sau in locuri publice, stabilite de comun acord de noi, părinţii copilei, modalitate combătută de acesta in apelul formulat, in sensul ca s-ar fi incalcat interesul superior al minorei, cat si principiul disponibilităţii pârtilor, apreciaza si acest motiv de apel trebuie inlaturat. În acest sens, se arată că desi părţile din prezenta acţiune, au expus instanţei de judecata doua variante in care apelantul reclamant sa poată menţine legaturi cu fiica lui, instanţa de judecata, pe baza analizei atente si pertinente a probatoriului administrat in cauza, si in special cu referire la răspunsurile date de reclamant la interogatoriu, a ales o varianta de mijloc, stabilind ca este in interesul superior al fetitei noastre de numai trei anişori ca aceasta sa fie vizitata de tatăl ei la domiciliul mamei, sau intr-un loc public, ales de parti, in fiecare sâmbăta,, intre orele 14-16, instanţa alegând astfel o varianta care sa protejeze in primul rand copilul.

Prin aceasta varianta aleasa de instanţa, nu se poate vorbi, in nici un caz, de vreo încălcare a principiului disponibilităţii părților sau de vreo încălcare a principiului interesului superior al minorei, în raport de prevederile art. 19 alin 2 din Legea272/2004 republicata .

Instanţa judecătoreasca, luând in considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, daca exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului. Deci, ori de cate ori, instanţa constata ca părintele nerezident nu poate oferi minorului suficiente garanţii morale, materiale, educaţionale etc., poate limita exerciţiul dreptului ca acesta sa ia legătura cu copilul, stabilind o varianta a dreptului de vizita a părintelui care sa tina cont de interesul superior al minorului, interes care trebuie sa prevaleze. In speţa de fata dedusa judecaţii, instanţa de fond a stabilit modalitatea in care reclamantul apelant poate avea legaturi personale cu minora, in deplina concordanta cu interesul superior al copilei, si tinand cont de criteriile stabilite de Art. 17 alin. 4 din Legea 272/2004, in sensul ca instanţa a stabilit un  program in funcţie de vârsta copilului, de nevoile de ingrijire si educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil si părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urma, precum si de alte aspecte relevante in fiecare caz in parte. Aceste criterii, cat si modalitatea prin care instanţa de fond a stabilit acest program, sunt larg argumentate in considerentele sentinţei apelate. Astfel, la stabilirea programului provizoriu de legaturi personale ale tatălui cu minora, instanţa a apreciat ca acesta nu oferă suficiente garanţii ca ar putea sa o supravegheze pe minora in perioada sfârşitului de săptămâna, cand, preot fiind, desfăşoară activităţi in biserica, sau pentru perioade mai lungi de timp, cand tatăl, recunoaşte la interogatoriu ca se ocupa de afacerile personale, comerciale si nu beneficiază de ajutorul vreunei rude, sub supravegherea căreia ar putea-o lasa pe minora. Minora se afla la o vârsta la care, fizic, nu poate participa la slujbele bisericeşti, iar in perioada programului de lucru, tatăl nu-i poate asigura supravegheea necesara. Apelantul reclamant nu a putut face dovada ca cele doua familii din parohie, in prezenta cărora acesta a afirmat ca ar putea lasa minora, in momentele in care el nu-i poate oferi supravegherea, ar prezenta suficiente garanţii morale sa o supravegheze, si nici daca, intre membrii acestor familii si minora ar exista vreo relaţie de afinitate, astfel incat sa provoace minorei un dezechilibru emoţional. Practic, varianta propusa de către reclamant, de a lasa minora in supravegherea a doua familii din parohie, echivalează cu lăsarea minorei in compania unor oameni străini acesteia, ceea ce ar afecta-o emoţional.

In mod corect, instanţa de fond a statuat ca, pana la stabilirea tuturor împrejurărilor de fapt care au condus la separarea noastră, ca soti, este in interesul acesteia sa locuiască impreună cu intimata, ca mama, singura capabila de a-i oferi stabilitate morala, materiala, emoţionala. Nu s-a făcut in nici un fel dovada in cauza ca intimata ar fi incapabila sa crească si sa educe un copil, mai ales ca, inca de la naştere, minora s-a aflat preponderent in grija sa, iar de la jumătatea lunii februarie 2018, aceasta s-a aflat exclusiv in grija acesteia, ducând o viata normala, fiind ferita de certurile, scandalurile si reproşurile provenite de la reclamant, frecventând cu regularitate cursurile preşcolare ale Grădiniţei cu Program Prelungit .. Slatina, asa cum rezulta din adeverinţa depusa de subsemnata la dosar. In tot acest timp, reclamantul nici măcar nu a fost interesat de programul propriului copil, incepand sa viziteze minora la grădiniţa numai dupa pronunţarea de către instanţa de fond a hotărârii apelate in prezenta, cu toate ca nimeni nu 1-a restricţionat in acest demers pana în acel moment. Acest aspect rezulta, fara putere de tăgada, din răspunsurile date de acesta la interogatoriu, (întrebarea 21). Mai mult, tot la interogatoriul administrat, reclamantul a afirmat ca a părăsit el insusi domiciliul conjugal, mutandu-se cu chirie si lasandu-o singura cu minora (răspunsul dat de acesta la intrebarea nr. 13). Deci, implicit, cea care s-a ocupat in exclusivitate de copil, începând mai ales din luna februarie 2018, a  fost intimata.

Tot din interogatoriul administrat, rezulta ca reclamantul, din momentul despărţirii in fapt, nu a contribuit cu absolut nimic la creşterea si educarea fetitei sale (răspunsul dat de acesta la intrebarea nr. 8), iar în ceea ce priveşte programul de vizita dispus de instanţa prin hotărârea apelata, apreciază ca este de natura a proteja fetita, fara a o afecta emoţional, fiind cea mai avantajoasa pentru aceasta, având in vedere vârsta copilului de numai trei anişori, mediul liniştit in care creste in prezent si cu care fetita este acomodată, distanta dintre localitatea de domiciliu (Slatina, Jud. Olt) si localitatea acestuia (Ramnicu Vâlcea). Intimata a arătat că niciodată nu a obstrucționat pe reclamant sa aiba legaturi personale cu minora și nici familia sa, insa, de la plecarea intimatei din domiciliu, acesta a venit doar de trei-patru ori,- asa cum de altfel a si recunoscut la interogatoriu, refuzând insa sa urce in imobil pentru a vedea copilul.

Daca reclamantul ar fi cu adevărat interesat de copil si nu pentru a-si satisface propriile interese si capricii, acesta s-ar interesa de fetita, de creşterea si educarea ei, ar participa cu venit si cu prezenta sa, indiferent unde s-ar afla copilul, pentru ca aceasta sa nu-i simtă lipsa. Dar el se gândeşte doar la propriile sale nevoi, si nu la nevoile copilului, întrerupând prin insistentele sale, intr-o imprejurare, vizita la circ a minorei, exact la jumătatea programului.

Consideră ca o asemenea atitudine din partea reclamantului nu este propice creşterii si dezvoltării armonioase a copilului. S-a mai învederat că, chiar si inainte de a afla intimata de relaţia extraconjugala a apelantului,  i-a propus intimatei sa o ducă pe minora la mama concubinei sale, cerere cu care nu a  fost de acord întrucât minora nu poate  sa stea intr-un mediu pe care nu-1 cunoaşte, putând fi lăsata in compania unor persoane necunoscute, cu o moralitate îndoielnica.

Din acest punct de vedere, apreciază ca programul propus de reclamant de a avea legaturi personale cu minora, in modalitatea descrisa si dorita de apelant, nu poate fi pus in practica, iar daca s-ar admite, ar dauna in mod grav creşterea si educarea minorei. Mai mult decât atat, in varianta propusa de reclamant, intimata ar fi langa propria  fetita decât in anii impari, de Sărbătorile religioase, neexistand o alternanta intre anii pari si impari in care sa fiu langa copil, aspect care este nefiresc. De asemenea, reclamantul nu specifica nici intervalul orar in care doreşte sa-si petreacă timpul cu copilul de Paşti, Crăciun, Revelion, lasand astfel la propria sa latitudine ora la care copilul va fi înapoiat

Nici programul propus de reclamant de la sfârşitul primei si celei de-a treia săptămâni, respectiv de vinerea orele 16 pana lunea orele 9, nu este benefic copilului, minora fiind înscrisa la grădiniţa cu program prelungit nr. 1 din Slatina, iar programul sau, de luni, începe de la ora 8, astfel că înapoirea copilul  lunea, la orele 9,00, afectează, pe de o parte, programul de grădiniţa al fetitei, aceasta urmând a fi  foarte obosita, iar pentru intimată, care are serviciu, cu program de lucru de la ora 8,00, înseamnă imposibilitatea de a o prelua la o asemenea ora, cat si imposibilitatea absoluta de a o pregăti de grădiniţa, copilul trebuind a fi spălat, cu hăinuţe curate etc.

Toate celelalte critici sunt în fapt  insulte la adresa instanţei de fond, atitudine care denota cea mai mica lipsa de respect a reclamantului fata de o autoritate cum este cea a unei instanțe de judecată, aceeaşi lipsa de respect fiind manifestată și față de intimată. Furia, violenta verbala, agresivitatea psihica, labilitatea emoţionala de care da dovada reclamantul, este expusa pregnant in modul de exprimare al acestuia in cadrul motivelor de apel, partea finala, atunci cand practic, nu face altceva decât sa arunce cu noroi in instanţa, jignind-o grosolan.

Mai precizează ca, de la pronunţarea hotărârii apelate, reclamantul nu a venit niciodată sa viziteze minora in aceasta modalitate, refuzând orice dialog cu intimata și s-a rezumat a vizita copilul de doua ori la grădiniţa, afectandu-i programul copilului de acolo.

In probațiune, intimata intelege sa se folosească de proba cu inscrisuri si de interogatoriul luat apelantului. In subsidiar, in măsura in care se va admite primul motiv al apelului si se va considera ca se impun in cauza administrarea unor probatorii mai ample, solicită pentru egalitate de tratament juridic, proba testimonială.

Examinând apelul, în raport de probele administrate și prevederile legale incidente, Tribunalul reține următoarele:

Un prim motiv de apel vizeaza nelegalitatea hotararii atacate intrucat aceasta nu ar cuprinde argumentele care au format în fapt și în drept convingerea instanței cu privire la  soluția pronunțată. Aceasă critică nu poate fi primită întrucât prin considerentele sentintei atacate, instanta de fond a raspuns la toate problemele de drept ridicate. În acest sens, instanța a fost învestită cu cererea reclamantului și cererea reconvențională formulată de pârâtă prin care părțile au solicitat, provizoriu, până la soluționarea dosarului de divorț, să se stabilească domiciliul minorei, obligația de întreținere a părinților și programul de legături personale cu părinții. Prin considerente, instanța a analizat  îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale ordonanței președințiale, prin raportare la prevederile art. 997 cod proc. Civilă, a analizat, prin considerente comune cererea principală și cererea reconvențională, aplicând principiul interesului superior al minorului,  raportându-se la vârsta minorei, timpul afectat de fiecare din părți desfășurării atribuțiilor de serviciu. De altfel, motivarea nu este o problemă de volum, ci una de conţinut și în condițiile în care instanţa a prezentat motivele care au determinat-o să pronunţe soluţia, nu se poate reține  încălcarea principiului transpus în art. 6 cod proc. Civilă.

Contrar susţinerilor apelantului, faptul că instanţa de fond a respins proba cu martori solicitată de acesta nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii, cu atât mai mult că apelul are un rol devolutiv, provocând o nouă judecată  asupra fondului, în cadrul acestei căi de atac putând fi propuse și administrate și alte probe decât cele încuviințate la fond, ceea ce în fapt s-a și  întâmplat, proba solicitată și respinsă de instanța de fond, fiind administrată în instanța de apel.

Nu poate fi reținută nici critica referitoare la încălcarea  principiului disponibilității părților în ce privește programul de legături personale cu minora, în condițiile în care acest program se stabilește cu prioritate în raport de interesul superior al minorului, iar în cazul în care instanța constată că programul cu care  părțile sunt de acord este contrar principiului enunțat, are posibilitate de a-l cenzura, conform art. 506 cod civil și art. 2 din Legea nr. 272/2004. Din alt punct de vedere nu este posibilă aplicarea principiului prevăzut de art. 9 cod proc. Civilă,  în cauză discutându-se drepturile minorului și nu ale părților litigante.

Cu toate acestea, instanța de apel apreciază că intervalul orar stabilit de instanța de fond pentru legăturile tatălui apelant cu minora nu respectă principiul interesului superior al minorului.

În acest sens, din depoziția martorului propus de intimată și audiat în apel ( A. V.) rezultă că intervalul orar asupra căruia instanța de apel s-a oprit ( în fiecare zi de  sâmbăta , între orele 14-16) corespunde orarului de odihnă al minorului, astfel cum susține de altfel apelantul prin cererea de apel. În aceste condiții, se constată că nu este oportună modificarea programului de odihnă al minorei, dat fiind și vârsta fragedă a acesteia ( 3 ani), pentru a se putea pune în aplicare programul încuviințat de instanță. Pe de altă parte, Tribunalul constată că un interval de 2 ore/ săptămână nu este suficient pentru a asigura o legătură efectivă între tată și minoră , impunându-se extinderea acestuia la 4 ore, interval care se va situa în afara programului de odihnă al minorei și se va plia pe programul acesteia de joacă, respectiv între orele 16 -20. Este întemeiată și critica referitoare la desfășurarea legăturilor personale ale apelantului cu minora în prezența intimate. În acest sens, instanța de apel constată că probele administrate sunt în măsură a dovedi că relațiile între părți sunt tensionate, astfel că tensiunile existente pot afecta relațiile firești dintre tată și minoră, în cazul în care acestea s-ar desfășura în prezenta mamei intimate. Minora este atașată de tatăl apelant și nu există nici un indiciu că acesta ar manifesta carențe în supraveghere care să nu permită ca legăturile personale între aceștia să se desfășoare în localitatea de domiciliu din prezent a minorei, în locuri publice stabilite de comun acord de părţi.

Trebuie subliniat că neînțelegerile determinate de relația matrimonială nu trebuie să lipsească copilul de legăturile firești cu ambii părinți, aceștia fiind datori  să înțeleagă că, dincolo de  relația lor anterioară, prioritar este interesul superior al minorului. Acest interes al minorului implică între altele, obligația de colaborare responsabilă în creștere și educare, întrucât părinții sunt responsabili de evoluția  copilului, de formarea sa ca om.

În ce privește însă criticile referitoare la stabilirea  provizorie a domiciliului minorei la tată și de stabilire legătură personală dintre tată și minoră la domiciliul tatălui, Tribunalul apreciază că acestea sunt nerealiste, în raport de vârsta minorei și a împrejurării că oricare din aceste variante ar presupune ruperea minorei din mediul în care s-a obișnuit. Mai mult, este conformă cu probatoriul administrat, reținerea primei instanțe potrivit căreia tatăl apelant nu a oferit suficiente garanții  că are posibilitatea de a supraveghea minora în perioada în care se ocupă cu afacerile sale comerciale și  își desfășoară activitatea la biserică, în timp ce mama intimată beneficiază de sprijinul familiei extinse.

Față de toate aceste aspecte, în baza art. 480 alin.2 cod proc. civilă, admite apelul, schimbă în parte sentinţa, în sensul că programul de legături personale cu minora, va fi in fiecare sâmbătă, între orele 16,00 - 20,00 in mun. Slatina, jud. Olt, în locuri publice  stabilite de comun acord de părţi, urmând a fi menţinute celelalte dispoziții ale sentinţei.

Instanța ia act că apelantul nu a solicitat cheltuieli de judecată, aspect exprimat în mod expres cu prilejul dezbaterilor care au avut loc în data de 17.07.2018.

Domenii speta

Spete similare