Obligatie de a face

Sentinţă civilă 122/2018 din 01.02.2018


Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei civile privind pe reclamanta B E,  şi cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat Harabagiu Adrian, în contradictoriu cu pârâta SC A SRL Bucureşti,  în calitate de deţinător al arhivei SC H SA Vaslui, având ca obiect obligaţie de a face - eliberare adeverinţă grupa a II-a de muncă.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

 Cererea de chemare în judecată

 Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 2557/89/2017 din data de 18.08.2017, reclamanta B E – solicitat obligarea acesteia la eliberarea unei adeverinţe care să ateste că în perioada 1981-2004 și-a desfășurat activitatea în cadrul SC H SA Vaslui, în condiții care se încadrează în grupa II de muncă.

…………………………………….

 Soluția instanței

Analizând actele şi lucrările dosarului, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată şi la dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa, reţine următoarele:

Reclamanta B E, potrivit carnetului de muncă (filele 8-24), a avut calitatea de salariat al SC H SA Vaslui,  în perioada 1981-2003, cu întreruperi, iar prin cererea de chemare în judecată  a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinţe care să ateste că și-a desfășurat activitatea în cadrul SC H SA Vaslui în condiții care se încadrează în grupa a IIa de muncă.

Prezenta cauză nu are ca obiect  constatarea încadrării în grupa de muncă, ci este o acţiune în realizare (obligaţie de a face), eliberarea unei adeverinţe constatatoare în acest sens.

În calitate de fost salariat, reclamanta este îndreptățită să solicite și să i se emită o adeverință referitoare la perioada lucrată, dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. h din Codul Muncii dând expresie dreptului salariatului de a solicita eliberarea unei adeverințe în acord cu documentația existentă în arhiva societății.

Cum în speța de față, angajatorul nu mai există, arhiva sa fiind deținută de operatorul economic autorizat de către Ministerul Afacerilor Interne - Arhivele Naționale ale României – pentru prestarea serviciilor arhivistice SC A SRL, obligația de a elibera adeverință revine deținătorului de arhivă, adeverință care să îndeplinească toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, numai în această situație aceste adeverințe putând fi valorificate de către casele de pensii, în vederea stabilirii drepturilor aferente.

Inițial, reclamanta, prin cererea nr. 390/10.02.2016, s-a adresat societății SC A SRL cu solicitarea de a i se elibera un certificat din care să rezulte perioada lucrată în grupa a IIa de muncă în cadrul SC H SA Vaslui. Prin adresa cu același număr din 16.05.2016, pârâta i-a  comunicat petentei că nu deține deține nici un fel de înscrisuri privind încadrarea în grupe de muncă a salariaților de la SC H SA Vaslui, motiv pentru care s-a declarat în imposibilitate de a elibera documentul solicitat.

Ulterior, pârâta a emis un certificat constatator al încadrării perioadei lucrate de B E la SC Hm SA Vaslui în grupa a II a de muncă, dar se constată de către instanță că acesta a fost eliberat după formularea de către reclamantă a cererii de chemare în judecată, ceea ce duce la concluzia că obligația care cădea în sarcina pârâtei a fost executată tocmai în considerarea acestui fapt, aceasta nereprezentând neapărat o executare benevolă. De altfel, aceasta a atașat la copia certificatului depus la dosarul cauzei (fila 34), o factura proforma reprezentând contravaloarea eliberării certificatului. Nu s-a făcut dovada transmiterii acestui certificat către reclamantă pentru a reţine lipsa de interes sau de obiect al demersului său juridic.

În esență, pârâta a susținut că, fiind o societate de arhivare, ce intră sub incidența art.29 alin.3 din Legea nr.16/1996 a Arhivelor Naționale, nu i se aplică disp. art.161 din Legea nr.263/2010 privind scutirea de la plata vreunor taxe sau comisioane a cererilor  „în legătură cu eliberarea actelor prevăzute de lege, prin care se face dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a stagiului de cotizare, necesare stabilirii drepturilor de pensie”.

Examinând conţinutul acestei norme juridice, instanța reține că scutirea a fost instituită de legiuitor în considerarea obiectului reglementării, mai precis a raporturilor juridice ce se urmăresc a fi dovedite prin actele respective - raporturi juridice de muncă, servind pentru stabilirea drepturilor de asigurări sociale, iar nu în considerarea statutului sau obiectul de activitate al instituţiei ori societăţii care este deţinătoarea arhivei.

Drept urmare, norma juridică având un caracter special, în raport de domeniul pe care îl reglementează și de natura juridică a raporturilor vizate, se aplică, cu prioritate, ori de câte ori este întâlnit acest domeniu și se pune problema eliberării unor adeverințe care să ateste vechimea în muncă sau stagiul de cotizare necesar pentru stabilirea drepturilor de pensie, indiferent de instituţia sau societatea care are calitatea de deţinător al arhivei.

Pârâtei i se aplică, într-adevăr, art.29 alin.3 din Legea nr.16/1996, atunci când este vorba de prestarea altor tipuri de servicii arhivistice, dar în cazul celor ce intră în sfera solicitărilor de „eliberare a actelor prevăzute de lege, prin care se face dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a stagiului de cotizare, necesare stabilirii drepturilor de pensie”, norma juridică specială instituită de art.161 din Legea nr.263/2010 se aplică prioritar.

Or, acest din urmă text de lege nu face distinctie în privinta scutirii de la plata tarifului, după cum detinătorii de arhivă solicitați să elibereze astfel de acte sunt institutii publice ( casele teritoriale de pensii) sau societății ori instituții private, operatorii economici având ca obiect de activitate prestarea serviciilor arhivistice nefiind exceptați de la aplicarea art.161 din Legea nr.263/2010, astfel încât unde legea nu face distincţie, nici judecătorul nu trebuie să o facă.

Drept urmare, față de ansamblul celor ce preced, instanța va admite acțiunea formulată de B E în contradictoriu cu SC A SRL București, conform dispozitivului prezentei.

Pentru aceleaşi considerente, participând la deliberări, în temeiul articolului 55 din Legea 303/2004, asistenţii judiciari şi-au exprimat opinia în sensul celor reţinute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea formulată de reclamanta B E,  în contradictoriu cu SC A SRL Bucureşti,.

Obligă pârâta SC A SRL Bucureşti să elibereze reclamantei Certificatul nr. J383/01.09.2017 privind încadrarea în grupa superioară de muncă.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.