Camera preliminară, verificarea legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală

ÎNCHEIERE

Şedinţa camerei de consiliu din 15.05.2017

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: (…)

GREFIER: (…)

Cu participarea procurorului – (…) – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Braşov

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra soluţionării cauzei penale având ca obiect verificarea legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr.105/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Braşov privind pe inculpaţii:

- CAA, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit. a, al. 3 din Legea nr. 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 50/2013), cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal anterior (4 acte materiale) şi art. 5 Cod penal;

- CAV, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit. a, al. 3 din Legea nr. 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 50/2013), cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal anterior (4 acte materiale) şi art. 5 Cod penal;

- RBA, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 Cod penal anterior raportat la art. 9 al. 1 lit. a, al. 3 din Legea nr. 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 50/2013), cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal anterior (4 acte materiale) şi art. 5 Cod penal;

- S.C. C S.R.L., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit. a, al. 3 din Legea nr. 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 50/2013), cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal anterior (4 acte materiale) şi art. 5 Cod penal;

- S.C. CR S.R.L., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 Cod penal anterior raportat la 9 al. 1 lit. a, al. 3 din Legea nr. 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 50/2013), cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal anterior (2 acte materiale) şi art. 5 Cod penal.

La apelul nominal făcut în şedinţa camerei de consiliu la pronunţare se constată lipsa părţilor.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza penală de faţă au avut loc în şedinţa camerei de consiliu din data de 11.05.2017, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru data de 15.05.2017.

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

Deliberând,

Prin rechizitoriul MINISTERULUI PUBLIC, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE, SERVICIUL TERITORIAL BRAŞOV cu numărul 105/P/2013 înregistrat la Tribunalul Braşov la data de 14.03.2017 sub numărul 1260/62/2017 s-a dispus:

I. Trimiterea în judecată a inculpaţilor:

CAA,  pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (4 acte materiale) şi art. 5 Cod penal;

CAV,  pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (4 acte materiale) şi art. 5 Cod penal;

RBA, pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 Cod penal anterior rap. la art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (4 acte materiale) şi art. 5 Cod penal;

SC C SRL, CUI 3051742, pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (4 acte materiale) şi art. 5 Cod penal;

SC CR SRL, CUI 20211002, pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 Cod penal anterior rap. la art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (2 acte materiale) şi art. 5 Cod penal.

II. Clasarea cauzei faţă de inculpaţii CAA, CAV şi SC R SRL pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin.1 lit. a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 5 Cod penal şi faţă de inculpatul RBA pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 Cod penal anterior rap. la art. 9 alin.1 lit. a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 5 Cod penal, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

III. Clasarea cauzei relativ la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin.1 lit. c din Legea 241/2005, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

IV. Clasarea cauzei relativ la comiterea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 Cod penal anterior rap. la art. 9 alin.1 lit. a din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 5 Cod penal – 3 fapte, întrucât nu au fost săvârşite cu vinovăţia prevăzută de lege.

V. Disjungerea cauzei şi formarea unui nou dosar penal pe rolul DNA – Structura Teritorială Braşov având ca obiect comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art.13² din Legea nr.78/2000 rap. la art.297 alin.1 Cod penal şi art.309 Cod penal şi trafic de influenţă, prev. de art.291 alin.1 Cod penal şi cumpărare de influenţă, prev. de art.292 alin.1 Cod penal, fiecare cu aplicarea art.5 Cod penal, raportat la starea de fapt expusă la pct. 2, cap. ALTE SOLUȚII din rechizitoriu.

Ca stare de fapt au fost reţinute următoarele:

CAA

În perioada 22.01.2007-18.06.2008, în calitate de persoană care a deţinut şi administrat în fapt şi apoi şi în drept (începând cu 22.05.2007 ca asociat unic) SC C SRL şi respectiv a deţinut şi administrat în fapt SC RT SRL (aceasta din urmă absorbită prin fuziune de prima societate la data de 07.11.2007), ar fi acţionat împreună cu inculpaţii CAV, fratele său şi administrator de drept al societăţilor şi RBA, asociat unic al societăţii C SRL în perioada 21.05.2003 – 22.05.2007 şi ulterior mandatarul acesteia, dar şi administrator al SC CR SRL, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale datorate pentru vânzarea unui număr de 32 licenţe audiovizuale eliberate de CNA pentru postul de RM FM în mai multe localităţi din ţară (31 licenţe cedate de C SRL şi o licenţă cedată de RT SRL), pentru care exista cumpărător pentru un preţ de 4,5 milioane euro net (respectiv SC SBS B SRL şi SC MOS SRL, conform antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 23.12.2006), preţ majorat la 5.000.000 euro net prin contractul de vânzare-cumpărare din 02.03.2007 (preţ care includea şi o licenţă audiovizuală deţinută de SC R SRL şi echipamente în valoarea de 573.445 lei), precum şi pentru a obţine beneficii personale importante, ar fi ascuns sursa impozabilă prin simularea operaţiunilor de vânzare a 25 de licenţe audiovizuale la un preţ subevaluat de 100 euro/licenţă către societatea interpusă SC CR SRL (pe care a înfiinţat-o ca asociat unic în acest scop şi de administrarea căreia s-a ocupat inculpatul RBA), prin contractul autentificat sub nr.222 din data de 22.01.2007 încheiat între SC C SRL şi SC CR SRL, în baza căruia s-a emis factura fiscală nr. 4961133 din 22.01.2007 şi prin contractul autentificat sub nr. 223 din data de 22.01.2007 încheiat între SC RT SRL şi SC CR SRL, în baza căruia a fost emisă factura fiscală nr. 139895 din 22.01.2007, pentru ca apoi să fi înstrăinat părţile sociale ale acestei societăţi, CR SRL, la valoarea de piaţă a licenţelor audiovizuale, negociată şi primită de la cumpărătorul final, estimată la 147.217 euro/licenţă (raportat la preţul total de 5.000.000 euro net pentru 33 licenţe, incluzând echipamente de 573.445 lei), iar ulterior prin simularea operaţiunilor de vânzare a unei licenţe audiovizuale către SC CR SRL, prin contractul autentificat sub nr.1818 din data de 18.06.2008 în baza căruia s-a emis factura nr. 317 din 18.06.2008 şi respectiv a 6 licenţe audiovizuale către SC SBS B MEDIA SRL, prin contractul autentificat sub nr.1819 din data de 18.06.2008 în baza căruia s-a emis factura nr. 316 din 18.06.2008, la acelaşi preţ subevaluat de 100 euro/licenţă (în condiţiile în care aceste 7 licenţe nu erau transmisibile la data de 02.03.2007, dar au fost incluse în preţul plătit de cumpărătorul final la valoarea de piaţă estimată de 147.217 euro/licenţă), operaţiuni înregistrate în evidenţele contabile ale SC C SRL şi SC RT SRL şi avute în vedere la stabilirea obligaţiilor fiscale ale acestora, ar fi ascuns astfel valoarea reală a tranzacţiei (147.217 euro/licenţă), modalitate prin care s-a cauzat un prejudiciu în valoare totală de 18.027.513 lei reprezentând: 5.674.792 lei debit principal (TVA în valoare de 2.986.045 lei şi impozit pe profit în valoare de 2.514.564 lei pentru C SRL plus TVA în valoare de 94.556 lei şi impozit pe profit în valoare de 79.626 lei pentru RT SRL) şi 12.352.721 lei accesorii, majorări de întârziere şi penalităţi (5.576.515 lei aferent impozit pe profit + 6.776.206 lei aferent TVA).

S-a apreciat de către Ministerul Public faptul că această infracţiuni ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (4 acte materiale, corespunzătoare celor 4 contracte simulate prin care licenţele au fost cedate pentru preţul de 100 euro) şi art. 5 Cod penal.

INCULPATUL CAV

În perioada 22.01.2007-18.06.2008, în calitate de administrator de drept al SC C SRL şi SC RT SRL (aceasta din urmă absorbită prin fuziune de prima societate la data de 07.11.2007), împreună cu inculpaţii CAA, fratele său şi persoana care a deţinut şi administrat în fapt şi apoi şi în drept (începând cu 22.05.2007 ca asociat unic) SC C SRL şi respectiv a deţinut şi administrat în fapt SC RT SRL şi RBA, asociat unic al societăţii C SRL în perioada 21.05.2003 – 22.05.2007 şi ulterior mandatarul acesteia, dar şi administrator al SC CR SRL, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale datorate pentru vânzarea unui număr de 32 licenţe audiovizuale eliberate de CNA pentru postul de RM FM în mai multe localităţi din ţară (31 licenţe cedate de C SRL şi o licenţă cedată de RT SRL), pentru care exista cumpărător pentru un preţ de 4,5 milioane euro net (respectiv SC SBS B SRL şi SC MOS SRL, conform antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 23.12.2006, pe care l-a semnat ca administrator), preţ majorat la 5.000.000 euro net prin contractul de vânzare-cumpărare din 02.03.2007 (preţ care includea şi o licenţă audiovizuală deţinută de SC R SRL, precum şi echipamente în valoarea de 573.445 lei), precum şi pentru ca inculpatul CAA să obţină beneficii personale importante, ar fi ascuns sursa impozabilă prin simularea operaţiunilor de vânzare a 25 de licenţe audiovizuale către societatea interpusă SC CR SRL (pe care inculpatul CAA a înfiinţat-o ca asociat unic în acest scop), prin contractul autentificat sub nr. 222 din data de 22.01.2007 încheiat între SC C SRL şi SC CR SRL, pe care l-a semnat ca administrator şi în baza căruia a emis factura fiscală nr. 4961133 din 22.01.2007 şi prin contractul autentificat sub nr.223 din data de 22.01.2007 încheiat între SC RT SRL şi SC CR SRL, pe care l-a semnat ca administrator şi în baza căruia a emis factura fiscală nr. 139895 din 22.01.2007, la un preţ subevaluat de 100 euro/licenţă, ştiind că apoi părţile sociale ale SC CR SRL vor fi cesionate la valoarea de piaţă a licenţelor audiovizuale negociată şi primită de inculpatul CAA de la cumpărătorul final, estimată la 147.217 euro/licenţă (raportat la preţul total de 5.000.000 euro net pentru 33 licenţe, incluzând echipamente de 573.445 lei), iar ulterior prin simularea operaţiunilor de vânzare a unei licenţe audiovizuale către SC CR SRL, prin contractul autentificat sub nr.1818 din data de 18.06.2008 (pentru semnarea căruia, în calitate de administrator, l-a împuternicit pe inculpatul RBA), în baza căruia a emis factura nr. 317 din 18.06.2008 şi respectiv a 6 licenţe audiovizuale către SC SBS B MEDIA SRL, prin contractul autentificat sub nr.1819 din data de 18.06.2008 (pentru semnarea căruia, în calitate de administrator, l-a împuternicit pe inculpatul RBA), în baza căruia a emis factura nr. 316 din 18.06.2008, la acelaşi preţ subevaluat de 100 euro/licenţă (în condiţiile în care aceste 7 licenţe nu erau transmisibile la data de 02.03.2007, dar au fost incluse în preţul plătit de cumpărătorul final la valoarea de piaţă estimată de 147.217 euro/licenţă), operaţiuni pe care le-ar fi înregistrat în evidenţele contabile ale SC C SRL şi SC RT SRL, fiind avute în vedere la stabilirea obligaţiilor fiscale ale acestora, ar fi ascuns astfel valoarea reală a tranzacţiei (147.217 euro/licenţă), modalitate prin care s-a cauzat un prejudiciu în valoare totală de 18.027.513 lei reprezentând: 5.674.792 lei debit principal (TVA în valoare de 2.986.045 lei şi impozit pe profit în valoare de 2.514.564 lei pentru C SRL plus TVA în valoare de 94.556 lei şi impozit pe profit în valoare de 79.626 lei pentru RT SRL) şi 12.352.721 lei accesorii, majorări de întârziere şi penalităţi (5.576.515 lei aferent impozit pe profit + 6.776.206 lei aferent TVA).

Ministerul Public a apreciat ă această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (4 acte materiale, corespunzătoare celor 4 contracte simulate prin care licenţele au fost cedate pentru preţul de 100 euro) şi art. 5 Cod penal.

INCULPATUL RBA

În perioada 22.01.2007-18.06.2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de asociat unic al societăţii C SRL (în perioada 21.05.2003 – 22.05.2007) şi ulterior de mandatar al acesteia, dar şi de administrator al SC CR SRL, i-ar fi ajutat pe inculpaţii CAA (persoana care a deţinut şi administrat în fapt şi apoi şi în drept, începând cu 22.05.2007 ca asociat unic, SC C SRL şi respectiv a deţinut şi administrat în fapt SC RT SRL, societate care la data de 07.11.2007 a fost absorbită prin fuziune de SC C SRL) şi CAV, (fratele primului şi administrator de drept al celor două societăţi), să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale datorate pentru vânzarea unui număr de 32 licenţe audiovizuale eliberate de CNA pentru postul de RM FM în mai multe localităţi din ţară (31 licenţe cedate de C SRL şi o licenţă cedată de RT SRL), pentru care exista cumpărător pentru un preţ de 4,5 milioane euro net (respectiv SC SBS B SRL şi SC MOS SRL, conform antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 23.12.2006 pe care l-a semnat în calitate de promitent), preţ majorat la 5.000.000 euro net prin contractul de vânzare-cumpărare din 02.03.2007 (preţ care includea şi o licenţă audiovizuală deţinută de SC R SRL, precum şi echipamente în valoarea de 573.445 lei), precum şi pentru a asigura inculpatului CAA obţinerea de beneficii personale importante şi ar fi astfel contribuit la ascunderea sursei impozabile prin aceea că, la solicitarea inculpatului CAA, după ce a emis ca asociat unic la SC C SRL decizia nr. 01 din 12.01.2007, prin care s-a hotărât cedarea a 24 licenţe către SC CR SRL, ar fi semnat în calitate de administrator de drept al acesteia din urmă contractele prin care licenţele au fost efectiv cedate, respectiv contractul autentificat sub nr. 222 din data de 22.01.2007, încheiat între SC C SRL şi SC CR SRL, în baza căruia s-a emis factura fiscală nr. 4961133 din 22.01.2007 şi contractul autentificat sub nr. 223 din data de 22.01.2007, încheiat între SC RT SRL şi SC CR SRL, în baza căruia a fost emisă factura fiscală nr. 139895 din 22.01.2007 (operaţiuni pe care le-a înregistrat în evidenţele contabile ale SC CR SRL, confirmând astfel înregistrările din evidenţele contabile ale SC C SRL şi SC RT SRL prin care a fost ascunsă sursa impozabilă), iar în calitate de împuternicit al SC C SRL (prin procura dată de administratorul acesteia, inculpatul CAV) ar fi  semnat contractul autentificat sub nr.1818 din data de 18.06.2008, încheiat între SC C SRL şi SC CR SRL, în baza căruia s-a emis factura nr. 317 din 18.06.2008 şi contractul autentificat sub nr.1819 din data de 18.06.2008, încheiat între SC C SRL şi SC SBS B MEDIA SRL, în baza căruia s-a emis factura nr. 316 din 18.06.2008 (în condiţiile în care cele 7 licenţe care au făcut obiectul acestor ultime două contracte nu erau transmisibile la data de 02.03.2007, dar au fost incluse în preţul plătit de cumpărătorul final la valoarea de piaţă estimată de 147.217 euro/licenţă), operaţiuni pe care inculpatul CAV le-a înregistrat în evidenţele contabile ale C SRL, ascunzând astfel sursa impozabilă, ştiind că preţul declarat în aceste contracte, de 100 euro/licenţă, este fictiv şi că inculpatul CAA urma să-şi cedeze părţile sociale ale SC CR SRL la valoarea de piaţă a licenţelor, negociată şi primită de la cumpărătorul final, estimată la 147.217 euro/licenţă (raportat la preţul total de 5.000.000 euro net pentru 33 licenţe, incluzând echipamente de 573.445 lei), fiind ascunsă astfel valoarea reală a tranzacţiei (147.217 euro/licenţă), modalitate prin care s-a cauzat un prejudiciu în valoare totală de 18.027.513 lei reprezentând: 5.674.792 lei debit principal (TVA în valoare de 2.986.045 lei şi impozit pe profit în valoare de 2.514.564 lei pentru C SRL plus TVA în valoare de 94.556 lei şi impozit pe profit în valoare de 79.626 lei pentru RT SRL) şi 12.352.721 lei accesorii, majorări de întârziere şi penalităţi (5.576.515 lei aferent impozit pe profit + 6.776.206 lei aferent TVA).

Ministerul Public a apreciat că această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 Cod penal anterior rap. la art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (4 acte materiale, corespunzătoare celor 4 contracte simulate prin care licenţele au fost cedate pentru preţul de 100 euro) şi art. 5 Cod penal.

INCULPATA SC C SRL

În perioada 22.01.2007-18.06.2008, în exercitarea obiectului de activitate, ar fi acţionat prin intermediul reprezentanţilor săi, CAV – administrator, RBA – asociat unic în perioada 21.05.2003 – 22.05.2007 şi ulterior mandatar şi CAA – persoană care a deţinut şi administrat în fapt societatea şi apoi şi în drept, începând cu 22.05.2007 ca asociat unic şi respectiv a deţinut şi administrat în fapt SC RT SRL (aceasta din urmă administrată tot de CAV şi absorbită prin fuziune de C SRL la data de 07.11.2007), în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale datorate pentru vânzarea unui număr de 32 licenţe audiovizuale eliberate de CNA pentru postul de RM FM în mai multe localităţi din ţară (31 licenţe cedate de C SRL şi o licenţă cedată de RT SRL), pentru care exista cumpărător pentru un preţ de 4,5 milioane euro net (respectiv SC SBS B SRL şi SC MOS SRL, conform antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 23.12.2006), preţ majorat la 5.000.000 euro net prin contractul de vânzare-cumpărare din 02.03.2007 (preţ care includea şi o licenţă audiovizuală deţinută de SC R SRL, precum şi echipamente în valoarea de 573.445 lei), precum şi pentru a asigura obţinerea de inculpatul CAA de beneficii personale importante, ar fi ascuns sursa impozabilă prin simularea operaţiunilor de vânzare a 25 de licenţe audiovizuale la un preţ subevaluat de 100 euro/licenţă către societatea interpusă SC CR SRL (pe care inculpatul CAA a înfiinţat-o în acest scop şi de administrarea căreia s-a ocupat inculpatul RBA), prin contractul autentificat sub nr.222 din data de 22.01.2007, încheiat între SC C SRL şi SC CR SRL, în baza căruia s-a emis factura fiscală nr. 4961133 din 22.01.2007 şi prin contractul autentificat sub nr. 223 din data de 22.01.2007, încheiat între SC RT SRL şi SC CR SRL, în baza căruia a fost emisă factura fiscală nr. 139895 din 22.01.2007, pentru ca apoi inculpatul CAA să înstrăineze părţile sociale ale acestei societăţi, CR SRL, la valoarea de piaţă a licenţelor audiovizuale, negociată şi primită de la cumpărătorul final, estimată la 147.217 euro/licenţă (raportat la preţul total de 5.000.000 euro net pentru 33 licenţe, incluzând echipamente de 573.445 lei), iar ulterior prin  simularea operaţiunilor de vânzare a unei licenţe audiovizuale către SC CR SRL, prin contractul autentificat sub nr.1818 din data de 18.06.2008 în baza căruia s-a emis factura nr. 317 din 18.06.2008 şi respectiv a 6 licenţe audiovizuale către SC SBS B MEDIA SRL, prin contractul autentificat sub nr.1819 din data de 18.06.2008 în baza căruia s-a emis factura nr. 316 din 18.06.2008, la acelaşi preţ subevaluat de 100 euro/licenţă (în condiţiile în care aceste 7 licenţe nu erau transmisibile la data de 02.03.2007, dar au fost incluse în preţul plătit de cumpărătorul final la valoarea de piaţă estimată de 147.217 euro/licenţă), operaţiuni înregistrate în evidenţele contabile ale SC C SRL şi SC RT SRL şi avute în vedere la stabilirea obligaţiilor fiscale ale acestora, fiind ascunsă astfel valoarea reală a tranzacţiei (147.217 euro/licenţă), modalitate prin care s-a cauzat un prejudiciu în valoare totală de 18.027.513 lei reprezentând: 5.674.792 lei debit principal (TVA în valoare de 2.986.045 lei şi impozit pe profit în valoare de 2.514.564 lei pentru C SRL plus TVA în valoare de 94.556 lei şi impozit pe profit în valoare de 79.626 lei pentru RT SRL) şi 12.352.721 lei accesorii, majorări de întârziere şi penalităţi (5.576.515 lei aferent impozit pe profit + 6.776.206 lei aferent TVA).

Ministerul Public a apreciat că această faptă ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (4 acte materiale, corespunzătoare celor 4 contracte simulate prin care licenţele au fost cedate pentru preţul de 100 euro) şi art. 5 Cod penal.

INCULPATA SC CR SRL

În data de 22.01.2007, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în exercitarea obiectului de activitate şi după ce a fost înfiinţată în acest scop, ar fi acţionat prin intermediul reprezentanţilor CAA – asociat unic şi RBA – administrator, le-ar fi ajutat pe inculpatele SC C SRL şi SC RT SRL (societate care la data de 07.11.2007 a fost absorbită prin fuziune de SC C SRL) să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale datorate pentru vânzarea unui număr de 25 licenţe audiovizuale eliberate de CNA pentru postul de RM FM în mai multe localităţi din ţară (24 licenţe cedate de C SRL şi o licenţă cedată de RT SRL), pentru care exista cumpărător pentru un preţ de 4,5 milioane euro net (respectiv SC SBS B SRL şi SC MOS SRL, conform antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 23.12.2006), preţ majorat la 5.000.000 euro net prin contractul de vânzare-cumpărare din 02.03.2007 (preţ care includea şi o licenţă audiovizuală deţinută de SC R SRL, precum şi echipamente în valoarea de 573.445 lei), precum şi pentru a asigura obţinerea de inculpatul CAA de beneficii personale importante, ar fi participat la simularea operaţiunilor de cumpărare a 25 de licenţe audiovizuale de la SC C SRL şi SC RT SRL, la un preţ subevaluat de 100 euro/licenţă, prin contractul autentificat sub nr. 222 din data de 22.01.2007, încheiat între SC C SRL şi SC CR SRL, în baza căruia s-a emis factura fiscală nr. 4961133 din 22.01.2007 şi contractul autentificat sub nr. 223 din data de 22.01.2007, încheiat între SC RT SRL şi SC CR SRL, în baza căruia a fost emisă factura fiscală nr. 139895 din 22.01.2007 (operaţiuni care au fost înregistrate în evidenţele contabile ale SC CR SRL, confirmând astfel înregistrările din evidenţele contabile ale SC C SRL şi SC RT SRL prin care a fost ascunsă sursa impozabilă), pentru ca apoi inculpatul CAA să-i înstrăineze părţile sociale la valoarea de piaţă a licenţelor audiovizuale negociată şi primită de la cumpărătorul final, estimată la 147.217 euro/licenţă (raportat la preţul total de 5.000.000 euro net pentru 33 licenţe, incluzând echipamente de 573.445 lei, stabilit prin contractul de cesiune părţi sociale din 02.03.2007, încheiat cu beneficiarii finali SC SBS B MEDIA SRL şi SC MOS SRL), fiind ascunsă astfel valoarea reală a tranzacţiei (147.217 euro/licenţă), modalitate prin care s-a cauzat un prejudiciu în valoare totală de 14.313.501 lei reprezentând 4.354.547 lei debit principal (TVA în valoare de 2.269.341 lei şi impozit pe profit în valoare de 1.911.024 lei pentru C SRL plus TVA în valoare de 94.556 lei şi impozit pe profit în valoare de 79.626 lei pentru RT SRL) şi 9.958.954 lei accesorii, majorări de întârziere şi penalităţi (5.471.949 lei aferent TVA + 4.487.005 lei aferent impozit pe profit).

Ministerul Public a apreciat că această faptă ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 Cod penal anterior rap. la art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (2 acte materiale, corespunzătoare celor 2 contracte simulate prin care licenţele au fost cedate pentru preţul de 100 euro) şi art. 5 Cod penal.

Istoricul cauzei relevă că prin ordonanţa procurorului din data de 08.11.2007, pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei, s-a dispus conexarea dosarului penal cu numărul 223/P/2007 la dosarul penal cu numărul 190/P/2007, având în vedere faptul că cele 5 licenţe la care se făcea referire în sesizarea depusă de NVP se găseau între cele 33 de licenţe cu privire la care se efectuau cercetări în dosarul cu numărul unic 190/P/2007.

În urma cercetărilor efectuate, prin ordonanţa procurorului din data de 05.03.2012, s-au dispus apoi următoarele: neînceperea urmăririi penale faţă de CAA sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 Cod penal anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, apreciindu-se ca fiind incidente prevederile art.10 lit. a şi b Cod procedură penală anterior; disjungerea cauzei şi declinarea dosarului către Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov sub aspectul săvârşirii de către CAA a infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 Cod penal anterior, fals în declaraţii, prev. de art. 292 Cod penal anterior şi bancrută frauduloasă, prev. de art. 143 din Legea nr. 85/2006; disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor în cadrul DNA faţă de CAA sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 8 şi art. 9 din Legea nr. 241/2005.

A fost constituit astfel dosarul înregistrat la Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia Combatere a Infracţiunilor de Corupţie sub numărul unic 98/P/2012, trimis pe cale administrativă, aşa cum am arătat mai sus, Serviciului Teritorial Braşov, unde, la data de 22.11.2013, a fost înregistrat sub numărul unic 105/P/2013.

În dosarul penal nr. 105/P/2013, prin ordonanţa din data de 09.12.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Ulterior, prin ordonanţa din data de 31.10.2016 s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 pentru care s-a început urmărirea penală în cauză, în infracţiunile de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal şi de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 5 Cod penal precum şi efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspecţii:

CAA, pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal şi evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 5 Cod penal în final cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal;

CAV, pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal şi evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 5 Cod penal în final cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal;

RBA, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. 1 rap. la art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal;

SC C SRL Braşov, pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal;

SC R SRL Braşov, pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 5 Cod penal.

La data de 21.11.2016 prin ordonanţă s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpaţilor:

CAA pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal şi evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 5 Cod penal în final cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal;

CAV pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal şi evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 5 Cod penal în final cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal;

RBA pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. 1 rap. la art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal;

SC C SRL Braşov pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal;

SC R SRL Braşov pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Prin ordonanţa din data de 16.12.2016 s-a dispus extinderea şi efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de SC CR SRL, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. 1 rap. la art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal.

Prin ordonanţa din data de 06.01.2017 s-a dispus extinderea acţiunii penale faţă de SC CR SRL, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. 1 rap. la art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal.

În data de 23.02.2017, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, după cum urmează:

CAA, din infracţiunile de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005, în final cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal în infracţiunile de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (4 acte materiale) şi evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005, în final cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal anterior şi art. 5 Cod penal.

CAV, din infracţiunile de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005, în final cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal în infracţiunile de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013), cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal anterior (4 acte materiale) şi evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005, în final cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal anterior şi art. 5 Cod penal.

SC C SRL din infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal în infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013), cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal anterior (4 acte materiale) şi art. 5 Cod penal.

RBA, din infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal rap. la art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 Cod penal anterior rap. la art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013), cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal anterior (4 acte materiale) şi art. 5 Cod penal

SC CR SRL din infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal rap. la art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 Cod penal anterior rap. la art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013), cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal anterior (2 acte materiale) şi art. 5 Cod penal

Totodată s-a dispus extinderea şi efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de RBA pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 Cod penal anterior rap. la art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Prin ordonanţa din data de 27.02.2017 s-a dispus extinderea acţiunii penale faţă de RBA pentru infracţiunea anterior menţionată.

În cursul urmăririi penale au fost administrate probele depuse la dosar, în volumele aferente acestui dosar.

În cauză s-a stabilit termenul pentru depunerea cererilor şi excepţiilor în cameră preliminară, termen care ulterior a fost prelungit pentru toate părţile la data de 30.04.2017. S-a avut în vedere complexitatea cauzei.

Cereri şi excepţii invocate de CAA, CAV şi SC C SRL

I.Nelegalitatea sesizării instanţei de judecată.

a)nulitatea relativă a sesizării instanţei, prin prisma necompetenţei procurorului care a emis rechizitoriul

b)nulitatea relativă a actelor de urmărire penală ca urmare a necompetenţei

c)excluderea probelor efectuate în condiţiile necompetenţei procurorului

d)restituirea cauzei la parchet

S-a apreciat că faţă de succesiunea actelor legislative DNA nu avea competenţa materială să efectueze urmărirea penală în prezenta cauză. La momentul sesizării unităţii de parchet, 22.11.2013, astfel că DNA ar fi putut efectua urmărirea penală pentru infracţiunea de evaziune fiscală numai pentru suspiciunea unui prejudiciu mai mare de 1.000.000 euro. O cerere în sensul declinării competenţei în favoarea unităţii de parchet competente, o asemenea cerere fiind respinsă. Referitor la vătămarea produsă, se arată că DNA St. Braşov i-a mai cercetat şi în alte dosare finalizate cu trimiterea în judecată, fiind utilizat şi alte rechizitorii formulări standard referitoare la poziţia sau profesia inculpatului CAA, formulări pe care le asociază unei represiuni nedrepte. Se apreciază că vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin refacerea urmăririi penale de către unitatea de parchet competentă, care să respecte standardele prezumţiei de nevinovăţie. În concluzie, se apreciază că necompetenţa materială a unităţii de parchet determină nulitatea urmăririi penale şi implicit a rechizitoriului ca act de sesizare a instanţei.

II.Nulitatea urmăririi penale

a)neregularitatea rechizitoriului pentru încălcarea art. 327 Cod procedură penală

b)nelegalitatea ordonanţelor din 31.10.2016 de începere a urmăririi penale şi din data de 21.11.2016 prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, cu consecinţa nulităţii tuturor actelor ulterioare şi a rechizitoriului

c)nelegalitatea probelor cu consecinţa excluderii lor, cu privire la: constatarea tehnico ştiinţifică din datele de 29.01.2016, 21.10.2016 şi a notelor de constatare din datele de 02.04.2016 şi 05.11.2016, cu consecinţa nulităţii următoarelor acte:rezoluţia din 16.10.2007, rezoluţia din 04.07.2011, ordonanţa din 18.01.2016 şi ordonanţa din data de 17.10.2016.

Critica în ce priveşte actul de sesizare se referă la împrejurarea că procurorul de caz nu s-a limitat la expunerea stării de fapt ci în cadrul rechizitoriului a făcut referiri la cariera persoanelor trimise în judecată, pasaje care nu au legătură cu acuzaţia adusă, astfel că se solicită eliminarea lor.

Referitor la nelegalitatea ordonanţelor de începere a urmăririi penale şi de punere în mişcare a acţiunii penale, se apreciază că prin aceste acte procedurale a fost încălcat principiul securităţii juridice. Astfel se arată că anterior procedurii pendinte au fost efectuate controale de către organele fiscale ale statului care nu au constatat nici un fel de nereguli în ceea ce priveşte modul în care au fost transmise licenţele cu privire la care s-a format prezentul dosar. Se arată că cesiunea părţilor sociale ale SC C SRL a fost considerată de organele statului o operaţiune corectă, iar ulterior s-a apreciat de către DNA că această operaţiune este ilegală.

Se apreciază că operaţiunile comerciale efectuate în cauză au fost legale, iar procurorul de caz nu efectuează o analiză a elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prin prisma operaţiunilor efectuate. De asemenea, nu sunt analizate mijloacele de probă care ar putea contura starea de fapt şi de drept reţinută. În acest context se apreciază că cele două ordonanţe au fost întocmite în mod lapidar, nu sunt motivate şi nu sunt prezentate pe de o parte argumentele pentru care au fost reţinute infracţiunile respective, şi nici, pe de altă parte, care sunt probele care pot sta la baza unei asemenea analize.

Cele două ordonanţe nu sunt motivate, ca atare au fost considerate nelegale, iar vătămarea rezultă din încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, nulitatea celor două ordonanţe fiind considerată derivată.

În ceea ce priveşte excluderea probelor, se arată că în cauză au fost efectuate două note şi două rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică de către specialiştii antifraudă care au vizat procedurile prin care s-au efectuat tranzacţiile cu licenţele audiovizuale. Se consideră că atât actul procedural cât şi cel procesual sunt nelegale, asemenea constatări nu puteai fi dispuse şi efectuate deoarece nu erau îndeplinite cerinţele urgenţei, ale dispariţiei vreunui act, sau ale modificării vreunei stări de fapt. Cum nu exista riscul dispariţiei probelor, în cauză trebuiau dispuse rapoarte de expertiză ce urmau să fie efectuate de experţi independenţi şi în cadrul acestei proceduri ar fi putut propune obiective şi ar fi putut formula obiecţiuni. În lipsa acestor posibilităţi, se apreciază că s-a creat o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin excluderea probelor şi anularea actelor prin care au fost dispuse constatările tehnico ştiinţifice.

III.Restituirea cauzei la parchet.

Prezenta cerere este formulată prin prisma modului în care a fost instrumentat prezentul dosar. Se consideră că a fost încălcată prezumţia de nevinovăţie a inculpaţilor deoarece operaţiunile juridice întocmite au fost legale, nu a existat o intenţie de ascundere a sursei impozabile, organele statului au controlat de mai multe ori aceste operaţiuni şi au concluzionat că nu au fost încălcate dispoziţii ale legii. Probatoriul administrat de procuror a vizat doar acuzaţiile aduse, nu au fost administrate probe în apărare şi memoriile depuse au fost interpretate în defavoarea lor. Probele testimoniale au fost interpretate trunchiat, nu le-au fost admise solicitările în ceea ce priveşte probele pe care le-au considerat pertinente a fi administrate în această fază procesuală. Au fost depuse obiecţiuni la rapoartele de constatare care nu au fost luate în considerare. Cererile şi plângerile formulate au fost respinse.

IV.Nelegealitatea măsurii popririi asupra conturilor bancare ale SC C SRL deschise la BRD GSG SA, CEB Sa şi BT

Este criticată ordonanţa procurorului prin care s-a instituit măsura popririi contului de insolvenţă al SC C SRL prin prisma art. 163 alin. 3 din Legea 85/2014. S-a solicitat ridicarea măsurii instituită pe toate conturile societăţii.

Pentru termenul din data de 11.05.2017 s-a depus o cerere de ridicare a măsurii de instituire a sechestrul penal asupra contului special de insolvenţă IBAN (…) deschis la BRD SA Sucursala Braşov.

De asemenea,

Analizând actele şi probele dosarului, judecătorul de cameră preliminară constată următoarele:

În ceea ce priveşte nelegalitatea urmăririi penale:

În cadrul acestei secţiuni judecătorul de cameră preliminară va analiza aspectele referitoare la necompetenţa procurorului, implicit a unităţii de parchet care a efectuat urmărirea penală, la nulitatea actelor îndeplinire de procuror, nelegalitatea ordonanţelor de începere a urmăririi penale şi de punere în mişcare a acţiunii penale.

Prezentul dosar a fost înregistrat la DNA - Serviciul Teritorial Braşov la data de 22.11.2013, fiind trimis pe cale administrativă de Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia Combatere a Infracţiunilor de Corupţie, unde era înregistrat sub numărul unic 98/P/2012, urmare a aprobării de către procurorul şef secţie a referatului nr. 2292/II-3/2013 prin care mai multe dosare au fost redistribuite către structurile teritoriale din ţară.

Dosarul iniţial a fost constituit la data de 16.07.2007 urmare a unei plângeri penale depuse de numiţii RSD şi PID, care au sesizat Direcţia Naţională Anticorupţie – Structura centrală cu privire la săvârşirea infracţiunilor de fals în declaraţii, înşelăciune, bancrută frauduloasă, luare de mită şi evaziune fiscală, de către CAA şi societăţile SC C SRL şi SC CANET SRL, fiind înregistrat la data de 17.07.2007 sub numărul unic 190/P/2007.

La data de 16.08.2007 Direcţia Naţională Anticorupţie – Structura centrală a fost sesizată şi de numitul NVP, care a reclamat săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, solicitând efectuarea de cercetări cu privire la legalitatea modalităţii  prin care CAA a obţinut şi înstrăinat 5 licenţe audiovizuale din totalul de 11 frecvenţe care operează pe piaţa R a Braşovului şi care reprezintă aproape 50% din totalul deţinut de operatorii media din această zonă. Dosarul astfel constituit a fost înregistrat la data de 17.07.2007 sub numărul unic 223/P/2007.

La data de 07.11.2007, la dosarul penal nr.190/P/2007, au fost conexate lucrările cu numerele 376/II-1/2007 (care viza aspectele reclamate în cauză cu privire la comiterea infracţiunii de corupţie) şi respectiv 441/VIII-1/2007 (care se referea la aspectele semnalate de către numitul HA cu privire la modalitatea nelegală în care Consiliul Judeţean, condus de preşedintele CAA a intrat în posesia Complexului de Agrement Tâmpa).

La data înregistrării dosarului la DNA Serviciul Teritorial Braşov, 22.11.2013, această structură de parchet putea efectua urmăriri penale pentru infracţiunile prevăzute în legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Este adevărat că această structură de parchet putea efectua urmărirea penală pentru cauzele înregistrate la DNA înainte de data intrării în vigoare a OUG 63/2013 (26 iunie 2013), dar în cauză au fost reclamate şi fapte de corupţie referitoare la una din persoanele cercetate în prezenta cauză, pe de altă parte prima plângere pentru evaziune fiscală a fost formulată în anul 2007.

Pe de altă parte, chiar şi dacă ar fost încălcate normele de competenţa, singura nulitate care ar putea fi atrasă, este nulitatea relativă care presupune cauzarea unei vătămări, vătămare care trebuie să fie efectivă şi de o asemenea gravitate încât să impună refacerea actului/actelor sau a procedurii.

Or în cauză, faptul că DNA a efectuat urmărirea penală, în opinia instanţei cu respectarea normelor de competenţă, nu s-a făcut dovada vreunei vătămări. Faptul că aceeaşi structură de parchet, sau aceiaşi procurori din cadrul structurii de parchet au efectuat urmărirea penală şi în alte dosare finalizate unele cu trimiterea în judecată, sau că în rechizitoriul prezent sunt inserate aspecte care ţin de istoricul carierei domnului CAA, nu sunt aspecte care să poată să conducă la existenţa unei vătămări, care să fie de o asemenea gravitate încât să impune refacerea urmăririi penale.

Actuala procedură penală a reformat materia nulităţilor fiind reduse cazurile de nulitate absolută (art. 280-282 Cod Procedură penală) şi de asemenea au fost suplimentate condiţiile ce se impun a fi îndeplinite pentru a se putea invoca nulităţile relative. A fost creat un cadru mult mai permisiv în efectuarea actelor procesuale şi procedurale, în sensul de validare a acestora, în împrejurarea în care dispoziţiile legale au fost încălcate sau nesocotite.

Astfel au fost scoase din categoria nulităţilor absolute nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, competenţa materială şi după calitatea persoanei a instanţei ierarhic superior celei legal competente, etc.

Mai mult decât atât şi dacă ar exista o asemenea încălcare a normelor de competenţă, reţinerea nulităţii este condiţionată de existenţa unei vătămări procesuale, vătămare care trebuie să se fi produs prin efectuarea unui act în condiţii nelegale, atingerea trebuind să fie fundamentală şi să fi adus atingere principiilor fundamentale ale procesului penal, în sensul în care rezultă posibilitatea de a nu se fi realizat scopul acestuia.

În acest sens, în art. 282 alin. (1) se arată că încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

În cauză nu s-a dovedit că interesele legitime ale vreunui inculpat ar fi fost încălcate. Unitatea de parchet a efectuat urmărirea penală, fiind efectuate actele procedurale şi procesuale în succesiunea prevăzute de lege.

Cel care invocă nulitatea trebuie să dovedească existenţa vătămării, imposibilitatea de a fi înlăturată pe altă cale decât anularea actului, revenind organelor judiciare.

În cauză, judecătorul de cameră preliminară apreciază că nu s-a produs nicio vătămare, efectuarea de cercetări în mai multe dosare de aceeaşi unitate de parchet, sau chiar de aceiaşi procurori, unele dintre dosare finalizate cu trimiterea în judecată, nu conduce, a priori, la concluzia că interesele legitime ale vreunui inculpat au fost încălcate. Pentru a fi numiţi în cadrul direcţiei procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, o vechime de cel puţin 6 ani în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma unui interviu organizat de comisia constituită în acest scop. Procurorii au gradul profesional de parchet de înalta curte, ca atare faptul că urmărirea penală nu a fost efectuată de parchetul tribunalului ci de o unitate de parchet superioară, nu va putea atrage niciodată existenţa vreunei vătămări.

În ceea ce priveşte ordonanţele contestate, cea de începere a urmăririi penale şi cea de punere în mişcare a acţiunii penale, criticile vizează lipsa motivării acestora.

Analizând aceste acte, se constată că aceste îndeplinesc condiţiile de formă şi de fond cerute de lege. O analiză amănunţită efectuată de procuror, în această fază procesuală, pe criteriile elementului constitutiv al infracţiunii la care se referă, ar fi atras o critică în ceea ce priveşte prezumţia de nevinovăţie. Din descrierea factuală se poate desprinde tipicitatea infracţiunii la care se referă actele, evident sub aspectul prezumtiv al producerii elementului material al infracţiunii, deoarece în această fază procesuală nu poate avea loc o analiză pe fond. Este atributul judecătorului de fond să stabilească măsura în care o acţiune sau o inacţiune reprezintă infracţiune şi care sunt argumente şi probele pe care se sprijină această disertaţie.

Procurorul e caz a apreciat şi analizat probele administrate, depuse la dosar şi a dispus prin actele corespunzătoare, iniţial începerea urmăririi penale şi ulterior punerea în mişcare a acţiunii penală. În concluzie, nu se constată nicio încălcare a dispoziţiilor legale şi de asemenea prin exercitarea acestora nu a fost încălcată prezumţia de nevinovăţie.

Critica referitoare la faptul că prin exercitarea actelor aferente urmăririi penale s-a încălcat principiul securităţii juridice, este o chestiune care priveşte fondul cauzei şi nu legalitatea intrinsecă a actelor procesuale sau procedurale.

În ceea ce priveşte nelegalitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale.

În cadrul acestei secţiuni judecătorul de cameră preliminară va analiza aspectele referitoare la probele considerate nelegale şi cu privire la care s-a solicitat excluderea.

Referitor la probele administrate cu încălcarea competenţei materiale, judecătorul de cameră preliminară nu a reţinut nicio încălcare a normelor de competenţă materiale, ca atare nu se poate pune în discuţie caracterul nelegal al vreunei probe pe această teză.

În ceea ce priveşte constatarea tehnico ştiinţifică din datele de 29.01.2016, 21.10.2016 şi a notelor de constatare din datele de 02.04.2016 şi 05.11.2016, probe ce sunt criticate prin prisma faptului că nu s-a dispus o expertiză şi că în cauză nu ar fi fost îndeplinite cerinţele urgenţei şi a riscului de dispariţie a probelor, astfel nu ar fi putut formula obiective şi obiecţiuni, critica ar putea pune în discuţie loialitatea probei.

Pe de o parte în cauză au fost efectuate constatări cu caracter tehnic de natură a elucida dinamica unor acţiuni, circuitul unor sume de bani şi un eventual prejudiciu.

Chiar dacă aceste analize s-au efectuat pe înscrisuri, nu înseamnă că nu există riscul dispariţiei acestora. Pe de altă parte, analizând sub aspectul loialităţii probei, părţile au formulat obiecţiuni la acestea, faptul că acestea nu au fost admise considerate ca fiind neîntemeiate, nu aduce atingere caracterului loial al probei.

În cursul judecăţii nimic nu împiedică părţile să solicite efectuarea unei expertize cu obiectivele considerate pertinente apărărilor pe care şi le vor face.

Rezoluţiile procurorului din 16.10.2007, rezoluţia din 04.07.2011, ordonanţa din 18.01.2016 şi ordonanţa din data de 17.10.2016 prin care au fost dispuse analizeze cu caracter ştiinţific îndeplinesc cerinţele legalităţii, oportunitatea acestora fiind apreciată de procuror la acel moment procesual ca fiind concludentă.

În ceea ce priveşte nelegalitatea/neregularitatea actului de sesizare:

În cadrul acestei secţiuni judecătorul de cameră preliminară va analiza aspectele referitoare la actul de sesizare a instanţei de judecată.

Judecătorul de cameră preliminară nu a reţinut excepţia de necompetenţă a unităţii de parchet care a efectuat urmărirea penală, ca atare nu există nicio nulitate sub aspectul sesizării instanţei prin prisma acestui punct de vedere.

Inserarea unor pasaje, prezentarea unor idei sau aspecte considerate de cel acuzat că nu ar avea legătură cu cauza, nu determină nicio neregularitate a actului de sesizare. Prezentarea unui istoric al persoanei inculpate, cu arătarea funcţiilor pe care le-a deţinut, cu efectuarea unor referiri şi la late dosare care au fost instrumentate, nu poate produce nicio vătămare.

Toate informaţiile utile din rechizitoriu vor fi utilizate de judecător pe fond, valorificarea şi analiza probelor urmând a fi efectuată la finalul procedurii pendinte.

În ceea ce priveşte restituirea cauzei la parchet:

Referitor la solicitarea restituirii cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale pe baza normelor de competenţă materiale ce se consideră a fi încălcate, o asemenea cerere nu este întemeiată în condiţiile în care judecătorul de cameră preliminară a apreciat neîncălcarea normelor de competenţă şi inexistenţa vreunei posibile vătămări.

Cel de al doilea motiv pentru care se solicită restituirea la parchet vizează o analiză a oportunităţii învinuirii formulate şi susţinute de acuzare. Or un asemenea atribut nu cade în competenţa judecătorului de cameră preliminară. În această fază nu se poate analiza măsura în care, faţă de dinamica stării de fapt şi faţă de probatoriul administrat, se impunea sau nu trimiterea în judecată a vreunei persoane. O asemenea analiză se va efectua pe fondul cauzei când se va aprecia asupra tuturor probelor şi asupra acuzaţiilor aduse.

Faptul că în cauză urmărirea penală este apreciată ca incompletă deoarece nu au fost administrate toate probele, cu precădere probele în apărare, nu justifică restituirea cauzei la parchet. În cadrul procedurii orale, fiecare parte va putea formula cereri şi solicita administrarea probelor considerate pertinente şi utile, în condiţiile legii.

În ceea ce priveşte măsura popririi asupra conturilor bancare ale SC C SRL deschise la BRD GSG SA, CEB Sa şi BT.

Într-adevăr, conform 163 alin. 3 Legea 85/2014 contul deschis în condiţiile art. 39 din lege este insesizabil. Această condiţie o îndeplineşte numai contul de insolvenţă nu şi celelalte conturi ale societăţii, ca atare judecătorul de cameră preliminară, în cadrul analizei legalităţii tuturor actelor procedurale şi procesuale efectuate în cursul urmăririi penale, va putea aprecia şi asupra legalităţii ordonanţei prin care s-a dispus măsura asiguratorie a popririi pe contul de insolvenţă.

S-a solicitat societăţii pe d o parte să facă dovada existenţei unui asemenea cont de insolvenţă şi pe de altă parte că acesta a fost supus vreunei măsuri asiguratorii.

Pentru termenul e judecată din data de 11.05.2017 Top Expert indică un cont al debitoarei SC C SRL, dar despre acesta afirmă că va deveni cont unic de insolvenţă.

Or atâta vreme cât deschiderea procedurii s-a dispus cu mult timp în urmă, societatea avea anterior deschiderii procedurii acest cont, nu s-a făcut dovada că acest cont este contul de insolvenţă şi că acesta ar fi supus vreunei măsuri asiguratorii, astfel cum s-a solicitat reprezentanţilor societăţii.

Referitor la cererea formulată în subsidiar de a se ridica parţial măsura popririi pentru plata salariilor angajaţilor societăţii, o asemenea măsură nu poate fi dispusă în această fază. Societăţii i s-a permis după instituirea poprii ca tei luni de la luarea măsurii să achite drepturile salariale ale angajaţilor. Ulterior, o asemenea măsură nu este posibilă, societatea în insolvenţă va trebui să facă dovada deschiderii contului de insolvenţă, iar dacă asupra acestuia planează vreo măsură asiguratorie să se adreseze instanţei pentru a putea fi aplicate dispoziţiile art. 163 alin. 3 Cod procedură penală.

Cereri şi excepţii invocate de SC C SRL

În ceea ce priveşte nelegalitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale:

a)excluderea tuturor probelor administrate de către sau prin intermediul ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul DNA, întrucât au fost administrate de un organ necompetent material, fiind incidente dispoziţiile art. 53 alin. 3 lit. d Cod Procedură Penală;

b)Excluderea raportului de constatare efectuat de specialistul DNA şi a celor două suplimente la acest raport deoarece sunt îndeplinite cerinţele art. 282 Cod procedură penală

În ceea ce priveşte primul subiect de discuţie, se apreciază că în speţă urmărirea penală trebuia efectuată în mod obligatoriu de către procuror, conform dispoziţiilor art. 53 alin. 3 litera d Cod Procedură Penală şi art. 13 alin. 4 din OUG 43/2002. cu toate acestea, în cauză au fost emise două ordonanţe de delegare la 25.11.2013 şi 09.12.2014 prin care se dispune efectuarea de ofiţerii de poliţie judiciară (fără a fi nominalizaţi) a următoarelor activităţi: audierea unor martori – nenominalizaţi, realizarea procesului verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare – neindividualizate, analizarea documentelor sau informaţiilor obţinute din percheziţii – neindividualizate precum şi orice alte activităţi care prezintă interes în cauză.

Se arată faptul că din cei 41 de martori din lucrări, 21 au fost audiaţi de ofiţerii de poliţie judiciară, astfel se apreciază că în baza delegării generice majoritatea actelor de urmărire penală au fost realizate de ofiţerii de poliţie judiciară şi nu de procuror. Ca atare, se solicită excluderea acestor probe.

Referitor la cea de a doua cerere, se solicită excluderea constatărilor tehnice şi a suplimentelor pentru considerentul că nu au fost îndeplinite cerinţele de urgenţă şi risc de dispariţie a probelor şi nici cele imparţialitate a celor care au întocmit aceste constatări. Se apreciază că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil deoarece nu au putut formula cereri sau obiective care să fie supuse analizei de către un expert independent şi deci imparţial.

Pentru termenul din data de 11.05.2017 Ministerul Public a răspuns cererilor şi excepţiilor formulate, solicitând respingerea acestora.

Referitor la încălcarea principiului loialităţii administrării probelor în cursul urmăririi penale, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 101 Cod procedură penală. În acest sens, se apreciază că eventualele cereri în probaţiune formulate în cursul urmăririi penale pot fi reiterate în cursul judecăţii.

În ceea ce priveşte neregularitatea actului de sesizare s-a apreciat că nu se poate solicita în faza camerei preliminare ca procurorul să excludă din rechizitoriu anumite pasaje.

Cu privire la încălcarea securităţii juridice s-a apreciat că aceasta este o chestiune care ţine de principiul autorităţii lucrului judecat şi ca atare nu poate fi analizată în această fază.

În ceea ce priveşte excluderea rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică s-a arătat că astfel cum reiese din practica altor instanţe, procurorul poate dispune asemenea constatări pentru a stabili cursul urmăririi penale.

Referitor a necompetenţa procurorului şi a unităţii de parchet care a efectuat urmărirea penală s-a arătat că prezenta cauză a fost înregistrată la DNA la data de 16.07.20017astfel conform art. 13 alin. 1 indice 2 OUG 43/2002 forma în vigoare la data de 22.11.2013 DNA era competent să efectueze urmărirea penală.

Referitor la actele de procedură întocmite de ofiţerii de poliţie judiciară, se apreciază că marea majoritate a actelor au fost întocmite de procuror, că delegarea ofiţerilor nu presupune existenţa vreunei urgenţe.

Analizând aceste cereri, judecătorul de cameră preliminară constată următoarele:

Ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul DNA pot efectua numai acele acte de urmărire penală dispuse prin ordonanţă de procurorul de caz din cadrul DNA, sub supravegherea acestuia, controlul şi conducerea, dispoziţiile procurorului fiind obligatorii, măsura fiind impusă ca urmare a echipei ce se formează între procuror şi ofiţerul de poliţie judiciară, aceasta pentru a asigura efectuarea cu celeritate a actelor de urmărire penală. Actele poliţistului fiind considerate efectuate în numele procurorului.

Dispoziţiile procesual penale nu prevăd obligaţia nominalizării martorilor ce urmează a fi audiaţi prin delegare de către poliţistul judiciar. Urmărirea penală este o fază procesuală reglementată din punct de vedere procesual penal, pentru a fi asigurată coerenţa actelor procedurale, transparenţa lor şi accesibilitatea subiecţilor interesaţi. Pe de altă parte, eficienţa urmăririi penale impune efectuarea unor acte în paralel, tocmai de aceea procurorul îl poate delega pe poliţist ca din dispoziţia sa, în numele său să întocmească acte specifice urmăririi penale, acte care potrivit legii cad în competenţa sa exclusivă.

Pe de o parte, inculpaţii din prezenta cauză au putut participa prin apărătorii lor la audierile de martori efectuate în dosar, pe de altă parte în cadrul acestei proceduri, dacă participă pot invoca cereri, excepţii şi pot formula întrebări, când este cazul administrării unei probe testimoniale. Celelalte dispoziţii ale procurorului de caz chiar dacă au fost generale, fiecare act a fost efectuat sub îndrumarea şi supravegherea procurorului.

Procurorul prezintă, în primul rând, garanţiile rezultate din statutul său. De asemenea, procurorul acţionează în conformitate cu principiile de independenţă, legalitate, rol activ şi pentru respectarea acestuia din urmă. Lucrătorii de poliţie judiciară prezintă şi ei garanţii rezultând, în primul rând, din conducerea, supravegherea şi controlul procurorului în desfăşurarea activităţii de urmărire penală şi un anume grad de independenţă faţă de organele ierarhic superioare.

Ceea ce se urmăreşte prin dispoziţia procesual penală constând în efectuarea urmăririi penale de către procuror, este prezenţa activă a acestuia faţă de complexitatea cauzei determinată de un anumit gen de infracţiuni pentru care se efectuează urmărirea penală. În cazul anumitor structuri de parchet, tocmai faţă de complexitatea cauzei, urmărirea penală se efectuează de procuror, dar prin prisma modului în care acesta coordonează aceştia formează echipe cu ofiţerii judiciari.

În cauză, cea mai mare parte a actelor de cercetare penală au fost realizate de procuror şi nu de ofiţerii de poliţie judiciară, iar actele ofiţerilor de poliţe au fost efectuate sub coordonarea şi îndrumarea procurorului, ca atare nu se constată nicio încălcare a dispoziţiilor legale.

În ceea ce priveşte critica vizând raportul de constatare şi suplimentele ulterioare, probe ce sunt apreciate nelegale, judecătorul de cameră preliminară consideră că aspectele referitoare la oportunitatea probei au fost analizate în cadrul cererilor şi excepţiilor formulate de ceilalţi inculpaţi, argumentele prezentate fiind valabile.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară apreciază că această teză ar trebui analizată prin prisma respectării standardelor impuse de principiul egalităţii armelor şi de principiul contradictorialităţii acestea, fiind vorba de loialitatea probei şi nu de nelegalitatea acesteia.

Ca orice alt mijloc de proba, înainte de a putea face parte integranta din materialul probator ce va fi însă evaluat de judecător pe fond în procesul deliberării, acestea vor fi supuse pe fondul cauzei analizei având ca obiectiv asigurarea, din perspectiva obligaţiei impuse de art. 6 paragraf 1 din CEDO organelor judiciare, privind un proces echitabil.

Posibilitatea de a contesta rapoartele de constatare asigură echilibrului dintre acuzare şi apărare în administrarea probelor, ca atare se va asigura respectarea principiului egalităţii de arme.

În ceea ce priveşte cererea de deschidere a unui cont la ING care să nu fie supus vreunei măsuri asiguratorii, o asemenea cerere nu poate fi primită, atâta vreme cât asupra conturilor societăţii au fost instituite măsuri asiguratorii în vederea recuperării unui posibil prejudiciu.

Având în vedere cele ce preced:

Judecătorul de cameră preliminară constată că Tribunalul Braşov este instanţa competentă atât din punct de vedere material (faţă de dispoziţiile art. 36 alin. 1 lit. c Cod Procedură Penală potrivit cărora tribunalul judecă în primă instanţă, printre altele, şi infracţiunile pentru care urmărirea penală este efectuată de DNA).

Actele de urmărire penală au fost efectuate de procuror sau de organele de poliţie care au competenţele specifice organelor judiciare. Ofiţerii de poliţie din cadrul DNA ai atribuţii de poliţie judiciară, conform art. 5 alin. 5, art. 6, art. 10 din OUG 43/2002.

În acest sens, au fost respectate dispoziţiile art. 10 din actul mai sus menţionat, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară prevăzuţi şi-au desfăşurat activitatea de cercetare penală în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Braşov, sub autoritatea exclusivă a procurorului şef al acestei direcţii. Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară au efectuat numai acele acte de cercetare penală dispuse de procurorul de caz sub directa conducere, supraveghere şi control al procurorului.

Probele au fost administrate de procuror conform strategiei stabilită de acesta în cadrul urmăririi penale.

Rechizitoriul se limitează la faptele şi persoanele pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi cuprinde în mod corespunzător menţiunile prevăzute la art. 286 alin. 2, datele privitoare la fapta reţinută în sarcina fiecărui inculpat şi încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, menţiunile prevăzute la art. 330 şi 331, dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei. Rechizitoriul este verificat sub aspectul lealităţii şi temeiniciei de prim procurorul parchetului.

Analizând structura actului de sesizare din prezenta cauză, se poate constata că procurorul a procedat în capitolul dedicat prezentării situaţie de fapt, la descrierea generală a activităţii infracţionale. Din lecturarea situaţiei de fapt se poate constata cu uşurinţă că se face o descriere amplă a activităţii considerată infracţională, în toate etapele derulării activităţilor contractuale.

Ulterior, la capitolul dedicat încadrării juridice a faptelor, a procedat la sintetizarea activităţii infracţionale.

În aceste condiţii, se constată că în cauză se poate stabili cadrul procesual.

Având în vedere cele ce preced, judecătorul de cameră preliminară constată că în cauză urmărirea penală a fost efectuată în condiţii de legalitate, probele au fost administrate în condiţii de legalitate, nu există nicio vătămare a drepturilor inculpaţilor, iar sesizarea instanţei s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor care reglementează materia, rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare.

În concluzie, în temeiul art. 346 alin. (2) Cod procedură penală se va constata legalitatea rechizitoriului cu nr. 105/P/2013 al MINISTERULUI PUBLIC, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE, SERVICIUL TERITORIAL BRAŞOV prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- CAA (…) pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (4 acte materiale) şi art. 5 Cod penal.

- CAV (…) pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (4 acte materiale) şi art. 5 Cod penal.

- RBA (…) pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 Cod penal anterior rap. la art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (4 acte materiale) şi art. 5 Cod penal.

- SC C SRL pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (4 acte materiale) şi art. 5 Cod penal.

- SC CR SRL pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 Cod penal anterior rap. la art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (2 acte materiale) şi art. 5 Cod penal.

Se va dispune începerea judecăţii în cauza privind pe inculpaţii de mai sus, pentru infracţiunile menţionate.

Se vor respinge, cererile, excepţiile şi neregularităţile invocate de inculpaţi refereitoare la nelegaliatea urmăririi penale, nelegalitatea actelor procedurale menţionate, nelegalitatea unor probe, nelegalitatea şi neregularitatea actului e sesizare, cât ţi cea privitoare la restituirea cauzei la parchet.

Onorariul parţial al avocatului din oficiu Fluturaş Marius în cuantum de 130 lei se suportă din fondurile MJLC.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

În temeiul art. 346 alin. (2) Cod Procedură Penală constată legalitatea rechizitoriului cu nr. 105/P/2013 al MINISTERULUI PUBLIC, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE  DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE, SERVICIUL TERITORIAL BRAŞOV prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- CAA (…) pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (4 acte materiale) şi art. 5 Cod penal.

- CAV (…) pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (4 acte materiale) şi art. 5 Cod penal.

 - RBA (…) pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 Cod penal anterior rap. la art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (4 acte materiale) şi art. 5 Cod penal.

- SC C SRL, pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (4 acte materiale) şi art. 5 Cod penal.

- SC CR SRL, pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 Cod penal anterior rap. la art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 din Legea 241/2005 (în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (2 acte materiale) şi art. 5 Cod penal.

Dispune începerea judecăţii în cauza privind pe inculpaţii de mai sus, pentru infracţiunile menţionate.

Respinge, cererile, excepţiile şi neregularităţile invocate de inculpaţii CAA,  CAV, SC C SRL şi SC CR SRL refereitoare la nelegaliatea urmăririi penale, nelegalitatea actelor procedurale menţionate, nelegalitatea unor probe, nelegalitatea şi neregularitatea actului de sesizare, cât şi cea privitoare la restituirea cauzei la parchet.

Respinge cererea SC C SRL privind ridicarea măsurii poprii asupra contului (…).

Respinge cererea SC C SRL constând în ridicarea parţială a măsurii asiguratorii a popririi în limita achitării drepturilor salariale.

Respinge cererea SC CR SRL privind încuviinţarea deschiderii unui cont bancar în lei la (…) Bank.

La rămânerea definitivă a prezentelor dispoziţii, se va stabili termen de judecată.

Onorariul parţial al avocatului din oficiu Fluturaş Marius în cuantum de 130 lei se suportă din fondurile MJLC.

Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare.

Pronunţată în camera de consiliu azi data de 15.05.2017.

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ, GREFIER,

 (…)

Red.C.C.G./15.05.2017

Tehnored.A.C./16.05.2017 - 12 ex.

Domenii speta

Spete similare