Suportarea pasivului succ esoral, în condiţiile art. 1114 alin. 2 Cod civil de către moştenitor. Cerere în pretenţii. Prescripţia dreptului material la acţiune. Naşterea dreptul reclamantului de a cere contravaloarea lucrărilor efectuate la imobilul bun p

Prin sentinţa civilă nr.108/S din 25  mai  2018a Tribunalului Braşov a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul AD împotriva pârâtului NKJ, obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 110.350 lei, reprezentând parte din costul lucrărilor efectuate la apartamentele 7 şi 8 din imobilul situat în B, str.. Au fost respinse celelalte pretenţii ale reclamantului şi cererea pârâtului de reducere a onorariului de expert.A fost obligat pârâtul să plătească în contul Biroului Local de Expertize Braşov suma de 3400 lei reprezentând diferenţă onorariu pentru raportul de expertiză nr. 803534/2018 întocmit de expert.A fost obligat pârâtul să plătească statului suma de 3312 lei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă pretenţiilor pentru care pârâtul a căzut în pretenţii şi au fost compensate cheltuielile de judecată reprezentate de onorariu de expert.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamantul a fost căsătorit cu NMS în perioada 18 decembrie 1992 – 6 mai 2010, când căsătoria a fost desfăcută prin divorţ.

În timpul căsătoriei au fost achiziţionate apartamentele 7 şi 8 din imobilul situat în B, str. şi asupra acestora au fost efectuate lucrări de reparaţii, restructurare, îmbunătăţire, în valoare de 220700 lei, valoare determinată prin raportul de expertiză efectuat în cauză.

În dosarul al Judecătoriei Braşov a fost înregistrată cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu fosta sa soţie, pentru partajarea bunurilor comune.

Prin sentinţa civilă 4614/18.03.2013 a Judecătoriei Braşov a fost respinsă cererea reclamantului, cu motivarea că apartamentele sunt bunurile proprii ale pârâtei s-a dispus evacuarea reclamantului din imobil.

Prin Decizia 125/A/2013 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov a fost admis apelul reclamantului şi schimbată în tot sentinţa primei instanţe, iar prin decizia civilă 582/R/30 aprilie 2014 a fost admis recursul declarat de NMS, respins apelul reclamantului şi păstrată sentinţa instanţei de fond.

NMS a decedat la data de 8 iunie 2015, ulterior pronunţării acestor hotărâri, iar moştenitorul acesteia este pârâtul NKJ, conform Certificatului de moştenitor 38/2015. În calitate de moştenitor, pârâtul şi-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra apartamentelor 7 şi 8 din imobilul situat în str..

De la data pronunţării deciziei de către instanţa de recurs, 30 aprilie 2014, s-a născut dreptul reclamantului de a cere contravaloarea lucrărilor efectuate la imobil, deoarece la acea dată s-a stabilit irevocabil calitatea apartamentelor de bunuri proprii ale fostei soţii a reclamantului şi s-a dispus evacuarea reclamantului din imobil. Anterior acestui moment, reclamantul se afla în posesia imobilului şi se considera coproprietar al acestora.

Prezenta acţiune a fost înregistrată pe rolul instanţelor de judecată la data de 6.10.2016, cu respectarea termenului general de prescripţie, astfel că excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune va fi respinsă.

Cu privire la fondul litigiului, instanţa a  reţinut următoarele:

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză au fost evaluate lucrările de îmbunătăţire efectuate asupra imobilelor, indicate de reclamant, în limita constatărilor efectuate de expert.

În prezenta cauză, reclamantul nu a depus la dosar facturi care să dovedească achiziţionarea materialelor necesare efectuării investiţiilor şi plata lucrărilor, astfel că la întocmirea raportului de expertiză au fost avute în vedere doar lucrările ce au putut fi identificate.

Deşi reclamantul a susţinut contribuţia sa exclusivă la efectuarea lucrărilor de investiţie, nu a dovedit prin nici un mijloc de probă acest fapt, neexistând nici o dovadă că veniturile realizate, indicate în cererea de chemare în judecată, au fost folosite în acest scop.

În dosarul de partaj, în calea de atac a apelului, NMS, în răspunsul la interogatoriu, a arătat că împreună cu reclamantul au renovat apartamentele 7 şi 8.

Din acest răspuns rezultă că reclamantul a efectuat lucrări de investiţie pentru amenajarea apartamentelor 7 şi 8 în scopul exploatării acestora în regim de pensiune, precum şi mansardele acestora, însă aceste lucrări nu au fost efectuare prin contribuţia exclusivă a reclamantului, ci prin contribuţia comună a sa şi a fostei sale soţii.

În aceste condiţii, reclamantul are un drept de creanţă împotriva proprietarului imobilelor asupra cărora au fost efectuate lucrările.

Proprietarul acestor imobile a fost fosta soţie a reclamantului, NMS, iar după decesul acesteia au trecut în proprietatea pârâtului, cu titlu de moştenire, acesta beneficiind de apartamente, aşa cum au fost ele îmbunătăţite.

Pârâtul, în calitatea sa de unic moştenitor al defunctei, este ţinut de pasivul succesoral, în condiţiile art. 1114 alin. 2 Cod civil.

Astfel fiind, cererea reclamantului de a solicita obligarea pârâtului la plata contravalorii lucrărilor efectuate este întemeiată, însă doar cu privire la partea sa de contribuţie.

Defuncta a recunoscut că îmbunătăţirile au fost efectuate de soţi, împreună, astfel că reclamantul este îndreptăţit doar la jumătate din valoarea lucrărilor determinare prin expertiză, respectiv la suma de 110350 lei.

Dreptul de creanţă recunoscut reclamantului în această procedură nu este in drept real, apt să fie înscris în cartea funciară, în condiţiile art. 885 Cod civil, astfel că cererea de reclamant în acest sens va fi respinsă.

În consecinţă, faţă de considerentele mai sus expuse, instanţa a admis în parte acţiune reclamantului şi va obliga pe pârât să-i plătească acestuia suma de 110350 lei, cota sa de contribuţie din costul lucrărilor efectuate va respinge celelalte pretenţii.

Pârâtul a solicitat reducerea onorariului de expert.

Acesta a fost stabilit la suma de 7800 lei şi este justificat raportat la amploarea lucrării şi la activitatea depusă de expert, astfel că cererea de reducere a onorariului va fi respinsă.

Reclamantul a achitat 3900 lei cu titlu de onorariu de expert, iar pârâtul 500 lei, astfel că pârâtul va fi obligat să achite suma de 3400 lei reprezentând diferenţă onorariu pentru raportul de expertiză nr. 803534/2018 întocmit de expert, în contul Biroului Local de Expertize.

În temeiul art. 453 alin. 2 cod procedură civilă, cheltuielile de judecată reprezentate de onorariu de expert vor fi compensate.

Cu privire la cheltuielile de judecată reprezentate de onorariile de avocat, părţile au arătat că acestea vor fi solicitate pe cale separată.

Faţă de soluţia pronunţată, în temeiul art. 18 din OUG 51/2008, pârâtul a fost obligat să plătească statului, suma de 3312 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru corespunzătoare pretenţiilor admise, pentru care a fost admis ajutorul public judiciar.

Domenii speta

Spete similare