Pentru a fi incidente prevederile art. 454 Cod procedură civilă, recunoaşterea pretenţiilor trebuie să fie făcută la primul termen de judecată

Pentru a fi incidente prevederile art. 454 Cod procedură civilă, recunoaşterea pretenţiilor trebuie să fie făcută la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate astfel încât pârâtul să nu fie obligat la plata cheltuielilor de judecată

Prin Sentinţa civilă nr. 1929 din 01.03.2017, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 525/182/2016, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită invocată de contestatoare.

S-a admis în parte contestaţia la executare formulată de contestatoarea A O N în contradictoriu cu intimata E K R S.R.L.

S-a dispus anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 863/2015 al BEJ V M.

S-au respins celelalte petite formulate de contestatoare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin încheierea civilă nr. 5967 din 3 septembrie 2015 la cererea creditorului E K R S.R.L. a fost învestit cu formulă executorie titlu executoriu reprezentat de contractul de credit nr. RC 00640248320/24.02.2004.(f. 107)

Pronunţându-se cu prioritate asupra excepţiei prescripţiei dreptului de a solicita executarea silită formulată de contestatoare instanţa a reţinut că potrivit disp. art. 706 alin.1 C. proc. Civilă dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită.

Instanţa a reţinut totodată că, potrivit art. 708 C. proc. Civilă, cursul prescripţiei se întrerupe potrivit alin. 1 al aceluiaşi articol pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei, iar potrivit alin. 2 pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent.

În speţă conform înscrisului ataşat la filele 111-112  din dosarul cauzei, reiese că reclamanta a efectuat ultima plată la data de 24.02.2008, dată de la care a început să curgă termenul de prescripţie general de 3 ani, acesta împlinindu-se la data de 26.02.2011.

Or, cererea de executare silită împotriva contestatoarei a fost înregistrată la biroul executorului judecătoresc la data de 27.11.2015, iar în data de 11.01.2016 contestatoarea a primind înştiinţarea de înfiinţare a popririi.

Astfel, interpretând textele legale anterior menţionate instanţa a reţinut că la data de la care a fost declanşată procedura executării silite împotriva contestatoarei, era împlinit termenul de prescripţie de 3 ani.

În ceea ce priveşte aserţiunea contestatoarei conform căreia executarea silită a fost declanşată în lipsa unui titlu executoriu, instanţa a reţinut că procedura executării silite a începută în baza  contractului de credit nr. RC 00640248320/24.02.2004, fiind învestit cu formulă executorie prin sentinţa civilă nr. 5967/3 septembrie 2015.

Contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii conform art. 120 din OUG 99/2006. Executarea silită împotriva contestatoarei a fost pornită în temeiul unui titlu executoriu. Prin cesiunea de creanţă contractul de credit nu îşi pierde caracterul de titlu executoriu. 

În considerentele deciziei nr. 3/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-au reţinut următoarele:

„Consacrarea, prin art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, a caracterului executoriu al contractelor de credit, încheiate de o instituţie de credit, este impusă pentru a permite executarea silită a unei obligaţii (creanţe), iar nu a unui înscris, acesta fiind doar materializarea izvorului obligaţiei respective. În consecinţă, caracterul executoriu este asociat cu creanţa, iar nu cu înscrisul ca atare şi, atât timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanţa însăşi a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialităţii nu se constituie într-un aspect de drept procesual, aşa cum a susţinut titularul sesizării, ci a devenit o calitate a creanţei, care se transmite prin cesiune.

Totodată, trebuie subliniat că art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, nu a conferit contractelor de credit trăsătura de titlu executoriu în considerarea persoanelor semnatare ale unor asemenea contracte, ci a naturii respectivelor convenţii.

Modificarea părţilor originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanţa titlului executoriu, poziţia cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia, astfel, toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanţa”.

Prin urmare, instanţa a reţinut că în urma cesiunii contractul de credit în temeiul cărora s-a început executarea silită împotriva contestatoarei nu şi-a pierdut caracterul de titlu executoriu, motiv pentru care a respins petitul privind constatarea nulităţii absolute a executării silite.

Faţă de cele expuse, a admis în parte contestaţia la executare formulată de contestatoare, în sensul că a admis excepţia prescripţiei dreptului de cere executarea silită invocată de contestatoare şi, pe cale de consecinţă, a dispus anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 1863/2015 al BEJ V M.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal şi legal timbrat, a formulat apel contestatoarea Al Omar Nicolata, solicitând admiterea apelului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii în totalitate a contestaţiei la executare, aşa cum a fost completată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată pentru fond si apel.

În motivarea apelului, s-au arătat următoarele:

Hotărârea instanţei de fond este netemeinica şi nelegală cu privire la respingerea capetelor de cerere constând în întoarcerea executării silite şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin contestaţia la executare formulată de apelanta A O N s-a invocat excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silita a contractului de credit RC00640248320 din 24.02.2004, iar pe fond s-a solicitat admiterea contestaţiei si anularea tuturor formelor de executare silita pornite împotriva contestatoarei.

La data de 01.06.2016, contestatoarea a înţeles sa completeze contestaţia la executare invocând nulitatea absoluta a executării silite si sa solicite întoarcerea executării silite prin obligarea intimatei la restituirea sumei de 746 lei consemnata la dispoziţia executorului judecătoresc la data de 26.01.2016 si, a tuturor sumelor realizate până la ridicarea popririlor înfiinţate.

Prin sentinţa atacata, instanţa de fond a admis excepţia dreptului de a cere executarea silita si a dispus anularea tuturor formelor de executare silita efectuate in dosarul execuţional nr. 863/2015 a BEJ V M si fără a motiva, a respins celelalte petite formulate de contestatoare.

Mai mult, in practicaua sentinţei nici măcar nu se menţionează despre completarea la acţiune prin care s-a solicitat întoarcerea executării silite.

Potrivit art. 723 alin. (l) C. pr. civila, în toate cazurile in care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silita, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. In cazul in speţa, instanţa de fond cu toate ca a admis excepţia prescripţiei dreptului la executarea silita si a dispus anularea tuturor formelor de executare silita efectuate împotriva contestatoarei in dos. ex. nr. 863/2015 al BEJ V M, a respins nelegal si fără a motiva, petitul privind întoarcerea executării silite, omiţând total sa facă vreo referire la acest aspect.

În opinia apelantei, având in vedere ca executarea silita însăşi a fost anulata de către Instanţa de fond în urma admiterii prescripţiei, se impune întoarcerea executării silite, respectiv restituirea către contestatoare a sumei de 746 lei, suma reţinuta in baza unui act execuţional anulat de către instanţă.

De asemenea, Judecătoria Baia-Mare a respins - in acelaşi mod, fără motivare - capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.

Conform art. 453 (1) C. pr. civila, partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea părţii care a câştigat, sa îi plătească acesteia cheltuielile de judecata.

Ori, intimata, aflându-se in culpa procesuala, trebuie sa achite contestatoarei cheltuielile ocazionate de proces: taxa judiciara de timbru, onorar avocat, contravaloare copiere dosar execuţional. Instanţa de fond nu a ţinut cont de aceste prevederi legale si fără motivare, neîntemeiat, a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecata efectuate de contestatoare.

Prin neacordarea cheltuielilor de judecata, contestatoarea ar fi in imposibilitate de a-si recupera aceste cheltuieli, deşi nu se afla in culpa procesuala, recuperarea sumei avansata cu acest titlu nefiind in nici un caz mijloc de îmbogăţire nejustificata, aceasta neprimind vreo suma in plus.

În drept au fost invocate prevederile art. 466 şi urm C. pr. civila, art.480 (2) C. pr. civilă. art. 192, 194-195 C. pr. civila, art. 453 (1) C. pr. civila, art. 223 C. pr. civila.

La data de 15.05.2017, intimata a formulat achiesare la pretenţiile reclamantului.

În faza apelului, nu s-au propus/administrat probe.

Analizând cererea de apel şi sentinţa apelată, în raport de motivele invocate şi de dreptul aplicabil în materie, tribunalul reţine că apelul este fondat, pentru considerentele ce succed:

Prin Sentinţa civilă nr. 1929 din 1 martie 2017 a Judecătoriei Baia Mare s-a admis excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită invocată de contestatoare, s-a admis în parte contestaţia la executare formulată de contestatoarea A O N în contradictoriu cu intimata E K R S.R.L., s-a dispus anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 863/2015 al BEJ V M şi s-au respins celelalte petite formulate de contestatoare.

Prin apelul formulat contestatoarea a susţinut că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală cu privire la respingerea capetelor de cerere constând în întoarcerea executării silite şi acordarea cheltuielilor de judecată. Arată faptul că prin contestaţia la executare formulată de apelanta A O N s-a invocat excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a contractului de credit RC00640248320 din 24.02.2004, iar pe fond s-a solicitat admiterea contestaţiei şi anularea tuturor formelor de executare silită pornite împotriva contestatoarei.

Arată că la data de 01.06.2016 a înţeles să completeze contestaţia la executare invocând nulitatea absolută a executării silite şi să solicite întoarcerea executării silite prin obligarea intimatei la restituirea sumei de 746 lei consemnată la dispoziţia executorului judecătoresc la data de 26.01.2016 şi a tuturor sumelor realizate până la ridicarea popririlor înfiinţate. Prin sentinţa atacată, instanţa de fond a admis excepţia dreptului de a cere executarea silită şi a dispus anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. 863/2015 a BEJ V M şi fără a motiva, a respins celelalte petite formulate de contestatoare. Mai mult, în practicaua sentinţei nici măcar nu se menţionează despre completarea la acţiune prin care s-a solicitat întoarcerea executării silite.

În opinia apelantei, având în vedere că executarea silită însăşi a fost anulată de către instanţa de fond în urma admiterii prescripţiei, se impune întoarcerea executării silite, respectiv restituirea către contestatoare a sumei de 746 lei, sumă reţinută în baza unui act execuţional anulat de către instanţă. De asemenea, Judecătoria Baia Mare a respins - în acelaşi mod, fără motivare - capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În esenţă, apelanta critică soluţia instanţei de fond prin faptul că a respins/nu s-a pronunţat asupra cererii de întoarcere a executării silite şi i s-a respins inclusiv solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată, fără a motiva cele două petite.

Sentinţa civilă nu a fost contestată cu privire la soluţia dată de instanţa de fond asupra excepţiei prescripţiei dreptului de a cere executarea silită şi respingerea petitului privind constatarea nulităţii absolute a executării silite. Prin neapelare, soluţia are definitiv autoritate de lucru judecat cu privire la soluţia menţionată.

În fapt, prin contestaţia la executare formulată, contestatoarea a invocat excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu constând în Contractul de credit RC00640248320/24.02.2004 iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea contestaţiei şi anularea formelor de executare pornite împotriva sa.

La data de 01.06.2016 contestatoarea şi-a completat contestaţia la executare invocând nulitatea absolută a executării silite începută împotriva sa şi întoarcerea executării silite prin obligarea intimatei la plata sumei de 746 lei consemnată la dispoziţia executorului judecătoresc la data de 26.01.2016 precum şi a tuturor sumelor realizate până la ridicarea popririlor înfiinţate.

Instanţa de fond a admis excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită invocată de contestatoare, a admis în parte contestaţia la executare, a dispus anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 863/2015 al BEJ V M şi a respins celelalte petite formulate de contestatoare.

Din considerentele hotărârii rezultă că instanţa de fond a analizat excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită şi petitul având ca obiect constatarea nulităţii absolute a executării silite fără însă a motiva respingerea celorlalte petite: întoarcerea executării silite şi cheltuielile de judecată.

În ceea ce priveşte petitul având ca obiect întoarcerea executării silite, potrivit art. 723 Cod procedură civilă „1) În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului. (2) Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terţii de bună-credinţă. (3) În cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcţie de rata inflaţiei, cu excepţia situaţiei când se aplică art. 777.”.

 Art. 724 alin. 3 Cod procedură civilă prevede că: „(3) Dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. (1) şi (2), cel îndreptăţit o va putea cere, pe cale separată, instanţei de executare. Judecata se va face de urgenţă şi cu precădere, hotărârea fiind supusă numai apelului.”

Tribunalul apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile privind întoarcerea executării silite, respectiv s-a dispus anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 863/2015 BEJ V M prin Sentinţa civilă nr. 1929 pronunţată în data de 1 martie 2017, de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. 525/182/2016, nu s-a dispus întoarcerea executării silite şi debitorul a achitat către executorul judecătoresc suma de 746 lei, conform chitanţei nr. 2016012600005566 din 26.01.2016 şi extrasului de cont din data de 04.02.2016 pentru perioada 26.01.2016 (f. 27-28, dosar fond), considerent pentru care se va dispune întoarcerea executării silite şi va fi obligată intimata la plata sumei de 746 lei şi a tuturor sumelor reţinute până la ridicarea popririlor înfiinţate, dacă se vor identifica şi alte sume în afară de suma de 746 lei achitată.

Potrivit art. 453 Cod procedură civilă, „(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

(2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.”

Apelanta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată efectuate atât la instanţa de fond cât şi în apel.

Cu privire la apărările contestatoarei privind tardivitatea achiesării formulate de S.C. E K R S.R.L., tribunalul reţine că la fond, intimata s-a opus acţiunii, iar în apel a arătat că achiesează la pretenţiile reclamantei şi că în temeiul art. 454 Cod procedură civilă, nu va putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul constată că achiesarea este tardivă în sensul că, pentru a fi incidente prevederile art. 454 Cod procedură civilă, recunoaşterea pretenţiilor trebuie să fie făcută la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate astfel încât pârâtul să nu fie obligat la plata cheltuielilor de judecată, ori achiesarea a avut loc în apel, şi astfel, nu operează exonerarea intimatului de plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfăşurarea procesului şi efectuate de către apelanta-contestatoare.

Totodată, pentru a fi în prezenţa art. 454 Cod procedură civilă, una dintre condiţiile achiesării este ca intimata să recunoască necondiţionat pretenţiile reclamantului (mărturisire pură şi simplă).

Or, intimata pune în vedere contestatoarei că va trebui să formuleze o cerere pentru restituirea sumelor de bani reţinute în timpul executării.

S-a depus de către apelanta-contestatoare dovada achitării contravalorii onorariului de avocat la fond în valoare de 1.500 lei (f. 156-157 dosar fond, chitanţa nr. 283 şi 300 din 10.02.2016, respectiv 27.10.2016) şi 1.000 lei în apel (f. 27, chitanţa nr. 328 din 18.09.2017).

Potrivit art. 717 alin. 2 Cod procedură civilă, „(2) Instanţa sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispoziţiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător, şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea.”, contestatoarea făcând dovada achitării contravalorii fotocopierii dosarului execuţional cu chitanţa seria VM nr. 0000301 din data de 31.10.2016, în valoare de 70,52 lei (f. 122, dosar fond), urmând ca intimata să suporte cu titlu de cheltuieli de judecată contravaloarea sumei achitate de către contestatoare.

Taxa judiciară de timbru achitată nu se include în cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate, ci se recuperează în condiţiile art. 45 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Având în vedere că s-a admis în parte contestaţia la executare, proporţia admiterii acţiunii, în raport de art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, art. 717 alin. 2 Cod procedură civilă şi art. 45 din OUG 80/2013, se va admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată şi va fi obligată intimata la plata sumei de 2.500 lei reprezentând onorariu avocat în fond şi apel şi suma de 70,52 lei reprezentând contravaloare fotocopiere dosar execuţional, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul, şi în consecinţă va admite în parte contestaţia la executare astfel cum a fost formulată şi completată de contestatoarea A O N în contradictoriu cu intimata S.C. E K R S.R.L., în sensul că se va dispune întoarcerea executării silite şi va fi obligată intimata la plata sumei de 746 lei şi a tuturor sumelor reţinute până la ridicarea popririlor înfiinţate, se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei civile care nu sunt contrare prezentei decizii şi se va admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată şi va fi obligată intimata la plata sumei de 2.500 lei reprezentând onorariu avocat în fond şi apel şi suma de 70,52 lei reprezentând contravaloare fotocopiere dosar execuţional, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare