Plangere contraventionala

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de ……..petentul……….., în contradictoriu cu intimatul IPJ Brăila a formulat plângere contravenţională împotriva procesului verbal seria …. nr. …… din 12.06.2017 şi a solicitat anularea procesului verbal contestat, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

În motivarea plângerii, petentul a arătat în esenţă că din procesul verbal atacat nu reiese locul unde s-a săvârșit contravenția și nu a fost indicată instanța competentă.

A învederat petentul că în data de 12.06.2017, a plecat cu autoturismul marca Dacia Logan împreună cu fiul și cu soția sa în localitatea Galați și ulterior în Slobozia.

Petentul a apreciat că procesul verbal a fost întocmit în mod abuziv de organele de control, faptele descrise fiind lipsite de elemente credibile, iar amenda a fost aplicată în cuantum maxim.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7, 31 și urm. din OG nr. 2/2001.

La data de 20.07.2017 intimatul a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiată, învederând instanţei că petentul a fost sancţionat contravenţional întrucât la data de 14.06.2017 a adresat gesturi obscene în fața a doi cetățeni și a organelor de poliție, totodată a provocat și a participat la un scandal.

În drept, întâmpinarea este întemeiată pe dispoziţiile art. 31-36 din O.G. 2/2001, art. 201 şi urm. C.proc.civ.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal seria … nr. ….. din 12.06.2017, petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 2.000 lei, conform art. 3 lit. b din Legea 61/1991 pentru încălcarea dispoziţiilor art. 2 pct. 1 și art. 2 pct. 24 din acelaşi act normativ, reţinându-se că la data de 12.06.2017 ora 19:30 aflându-se în localitatea Cuza Vodă a proferat cuvinte și gesturi obscene în fața a doi cetățeni și a organelor de poliție, provocând astfel indignarea cetățenilor și a participat efectiv la un scandal.

Procesul verbal nu a fost semnat de luare la cunoştinţă de petent.

În drept, conform art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie, pronunţându-se şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Cu privire la susţinerile petentului conform cărora agentul constatator nu a descris suficient și rezonabil fapta și împrejurările faptei, instanţa reţine din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 rezultă cerinţa ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenţiei, cu specificarea acţiunii sau inacţiunii autorului şi a tuturor circumstanţelor de natură a imprima faptei acest caracter.

Din analiza conținutului procesului verbal se observă că agentul constatator a precizat că petentul la data de 12.06.2017, petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 2.000 lei, conform art. 3 lit. b din Legea 61/1991 pentru încălcarea dispoziţiilor art. 2 pct. 1 și art. 2 pct. 24 din acelaşi act normativ, reţinându-se că la data de 12.06.2017 ora 19:30 aflându-se în localitatea Cuza Vodă a proferat cuvinte și gesturi obscene în fața a doi cetățeni și a organelor de poliție, provocând astfel indignarea cetățenilor și a participat efectiv la un scandal.

Prin urmare, instanţa constată că fapta a fost descrisă în concret, fiind specificată acţiunea săvârşită şi circumstanţele de natură a imprima faptei acest caracter.

Sub aspectul legalităţii procesului-verbal contestat, verificând respectarea condiţiilor de formă, instanţa reţine că acesta cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art.17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate de instanţă din oficiu.

În ceea ce priveşte respectarea condiţiilor de fond, potrivit art.2 pct.1 din Legea nr.61/1991 săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice. Iar art. 2 pct. 24 prevede că provocarea ori participarea efectiva la scandal, in locuri sau localuri publice constituie contravenție. Conform art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991, contravenţia prevăzută de art. 2 pct. 1 și pct. 24 este sancţionată cu amendă de la 200 la 1.000 lei.

Instanța reține că, sancțiunea amenzii este prezentată sub forma unei singure sume globale, respectiv 2.000 lei, deși din cuprinsul procesului verbal reiese că în mod evident că au fost sancționate două fapte, se poate aprecia asupra fiecărei sancțiuni în parte.

Astfel, agentul constatator nu putea avea în vedere decât sancțiunea amenzii în cuantum de 1.000 lei pentru fiecare faptă, atât timp cât acesta este maximul aplicabil, împreună însumând dublul amenzii pentru fiecare faptă, respectiv suma de 2.000 lei.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa observă că petentul nu a recunoscut săvârşirea fapte imputate.

Instanţa reţine că,  deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Instanţa reţine că procesul verbal de contravenţie este un act juridic administrativ ce se bucură, datorită calităţii de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumţie de validitate şi temeinicie, prezumţie care este însă relativă şi care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.

Totodată, instanţa reţine că prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului se introduce o obligaţie în sarcina statelor, respectiv obligaţia ca în procedurile ce poartă asupra unei acuzaţii în materie penală de a reveni sarcina probei organelor statului. Astfel, prin intermediul art. 20 din Constituţie, ce reglementează aplicabilitatea Convenţiei în dreptul intern, se introduce obligaţia statului de a proba prin organele sale, orice acuzaţie în materie penală.

Conform jurisprudenţei Curţii Europeană a Drepturilor Omului în cauza Nicoleta Gheorghe împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanţele naţionale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speţă şi consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumţia de nevinovăţie.

Totodată, în decizia Haiducu şi alţii c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenţie nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumţie relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumţie fără de care ar fi practic imposibil să sancţionezi încălcările legislaţiei în materia circulaţiei rutiere, intrând în competenţa poliţiei. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumţii, de fapt sau de drept, să conţină garanţii care să constituie limite ale aplicării acestor prezumţii, Curţii revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

De altfel,  prin decizia nr. 205/2009, pronunţată de Curtea Constituţională referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a disp. art.16, art.17 şi art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, s-a arătat că „instanţa competentă să soluţioneze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparţine celui care afirmă ceva în instanţă, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenţie”.

De asemenea, trebuie reţinută şi Decizia nr. 83/08.03.2002 şi Decizia nr. 197/2003 ale Curţii Constituţionale, prin care aceasta a arătat că dispoziţiile OG 2/2001 sunt în deplină concordanţă cu cerinţele art. 6 din Convenţie şi cu jurisprudenţa CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că OG 2/2001, respectă atât procedural cât şi din punct de vedere al administrării probatoriului cerinţele art. 6 din Convenţie şi că nu se poate considera că procedura contravenţională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.

Instanţa apreciază drept credibile cele consemnate de agentul constatator. Nu există niciun indiciu că acesta, în calitate de agent al statului, ar fi acţionat cu rea-credinţă, consemnând fapte nereale sau că ar fi avut vreun interes în sancţionarea petentului.

Prezumţia este una evident relativă, putând fi răsturnată prin administrarea oricărei probe prevăzută de legislaţia naţională, instanţele având însă rolul de a cerceta dacă nu cumva prin aplicarea acesteia s-ar depăşi ceea ce Curtea numeşte „limite rezonabile”.

Instanţa apreciază că aceste limite nu au fost depăşite, petentul având dreptul, să propună toate probele de care înţelege să se folosească şi pe care o instanţă independentă şi imparţială să le analizeze, ceea ce s-a şi întâmplat în cauză. În schimb însă, petentul nu a răsturnat prezumţia de legalitate şi temeiniciei a procesului verbal.

Situația de fapt reținută de agentul constatator reiese din declarația martorului ……. care a susținut că petentul împreună cu martorul …………, la data întocmirii procesului verbal de contravenție, l-a amenințat cu moartea, a proferat injurii de față cu organele de poliție și s-au dezbrăcat.

Din fișa intervenției la eveniment din data de 12.06.2017 reiese că numitul………….., la aceeași dată, a fost amenințat și i-a fost distrus autoturismul de teren, zgâriindu-i partea dreaptă a autoturismului de către petent și rudele acestuia, întocmindu-se dosar penal nr………….

Instanța va înlătura declarația martorului petentului, care nu se coroborează cu ansamblul probatoriu administrat în cauză și conține contradicții.  Deși inițial a precizat că petentul nu a avut nici un conflict cu martorul ……………., ulterior a declarat că de fapt, între părți au existat neînțelegeri.

În privinţa sancţiunii, în conformitate cu  dispoziţiile art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001, sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care au fost săvârşite faptele, de modul şi mijloacele de săvârşire a acestora, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

 Instanţa constată că nivelul amenzii corespunde pericolului social al faptelor şi conduitei contestatorului. Instanţa consideră că faptele acestuia denotă o atitudine de indiferenţă faţă de dispoziţiile legale. De altfel, instanţa apreciază că faptele nu pot fi consecinţa unei neatenţii sau culpe uşoare a contestatorului, ci doar consecinţa unei lipse de interes vădite a acestuia faţă de dispoziţiile legale.

Instanţa consideră că acest gen de fapte contravenţionale sunt din ce în ce mai des întâlnite şi că este necesară sancţionarea contravenţională cât mai adecvată a acestor fapte pentru a se realiza scopul educativ şi preventiv al sancţiunii contravenţionale. De asemenea, aceste fapte contravenţionale prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea că perturbă desfășurarea firească a relațiilor sociale de bună vecinătate.

Având în vedere cele menţionate, instanţa consideră că dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancţiunii contravenţionale, aceasta fiind una proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite de către petent.

În ceea ce privește critica petentului privind omisiunea agentului constatator de a menționa în cuprinsul procesului verbal de contravenție suma care poate fi achitată în termen de 2 zile lucrătoare cu titlu de jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege este întemeiată, rubrica aferentă acestor mențiuni nefiind completată.

Însă, întrucât în această privință nulitatea nu este expresă, iar nerespectarea unei dispoziții legale atrage anularea actului încheiat dosar în măsura în care vătămarea cauzată nu poate fi înlăturată în alt mod, instanța apreciază că nu se impune anularea procesului verbal de contravenție, care în rest este legal și temeinic.

Totodată, instanța constată că singura vătămare cauzată petentului este aceea că nu a putut achita în termen de 2 zile lucrătoare jumătate din minimul amenzii, astfel că urmează a admite în parte plângerea contravențională și a repune petentul în termenul de 2 zile lucrătoare în care acesta să achite jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravențiile săvârșite, respectiv să achite suma de 200 lei în termen de 2 zile lucrătoare de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Domenii speta

Spete similare