Stabilire program de legături personale.

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 13.06.2016, reclamanta - a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul  -, stabilirea unui program de legături personale cu minorul Filip Ionuţ Lucian, copilul părţilor. Cu cheltuieli de judecată.În motivarea cererii, arată că prin sentinţa civilă nr. 2573/10.10.2012, pronunţată în dosarul nr. /2012 al Judecătoriei Paşcani, definitivă şi irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor, exercitarea în comun a autorităţii părinteşti faţă de minor, iar locuinţa minorului a fost stabilită la tată. A încercat să ia legătura cu minorul de mai multe ori, dar pârâtul i-a interzis aceasta, ameninţând-o cu acte de violenţă. Consideră că este în interesul minorului ca reclamanta să îşi exercite autoritatea părintească faţă de minor în mod direct şi nemijlocit, prin păstrarea legăturilor dintre mamă şi fiu în mod efectiv la domiciliul său, după următorul program: -  în  prima şi a treia săptămână din weekend, de vineri de la ora 16:00, până duminica până la ora 17:00, în vacanţa de vară, la domiciliul mamei, o lună, respectiv ultima săptămână din luna iunie, a două săptămână din luna iulie, prima săptămână din luna august şi prima săptămână din luna septembrie, în vacanţa de primăvară o săptămână, în vacanţa de iarnă o săptămână, la domiciliul mamei. La sărbătorile de iarnă, alternativ, într-o săptămână în care să fie cuprinse sărbătorile de Crăciun, iar în celălalt an sărbătoarea de Anul Nou, la domiciliul mamei, la Sărbătorile Pascale, alternativ prima zi de Paşti în primul an, iar în altul următor, a doua zi de Paşti la domiciliul mamei, iar la aniversarea minorului, în fiecare an, trei ore, la domiciliul mamei. Solicită să i se permită să ţină legătura telefonică oricând cu minorul, prin internet( email, facebook şi alte reţele de sociale), şi să fie anunţată prin orice mijloc despre starea de nevoie în care se află copilul. Faţă de refuzul pârâtului, şi faţă de ameninţările acestuia, se solicită admiterea acţiunii.

În drept s-au indicat textele art. 401 şi urm. C.civ., Legea nr. 272/2004.

În probaţiune, a solicitat proba cu interogatoriul pârâtului, proba testimonială cu doi martori, ancheta psihosocială.

A depus în copie sentinţa de divorţ, act de identitate, copie certificat de naştere minor.

Cererea a fost legal timbrată cu 20 de lei.

Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii. Invocă excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive, raportat a dispoziţiile art. 401 C.civ., apreciind că în speţa de faţă, calitatea procesual pasivă aparţine minorului. Arată că minorul a fost în grija supravegherea şi întreţinerea permanentă a pârâtului, iar reclamanta nu s-a preocupat de minor, nu a contribuit cu nimic la întreţinerea minorului, nu a achitat pensia de întreţinere, fapt pentru care a şi formulat plângere penală. Consideră că modalitatea de a avea legături personale cu minorul, solicitată de către reclamantă, este parte din autoritatea părintească, iar aceasta trebuie exercitată numai în interesul superior al minorului, raportat la vârsta acestuia şi gradul de maturitate. Reclamanta nu a avut legături cu minorul din anul 2012, vizitându-l o singură dată. Minorul are condiţii bune de creştere la locuinţa tatălui, fiind înscris la şcoala din localitate. Afirmă că i-a permis mamei să aibă legături personale cu minorul, dar acest program trebuie exercitat în raport cu interesul superior al copilului. Or, neglijenţa gravă a mamei l-a determinat pe minor să refuze să locuiască cu mama. Reclamanta nu precizează în cerere unde anume locuieşte, iar la adresa indicată nu precizează dacă are drept de proprietate asupra locuinţei, sau de folosinţă, şi nici condiţiile în care aceasta locuieşte.

A solicitat proba testimonială cu un martor, înscrisuri, ancheta psihosocială şi audierea minorului.

Pârâtul a depus procură judiciară de reprezentare ( fila 37).

Prin încheierea din data de 13.10.2016, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului.

S-a efectuat ancheta psihosocială la locuinţa părţilor, s-a administrat cu interogatoriul reclamantei, proba testimonială, s-a audiat minorul în camera de consiliu, s-a solicitat caracterizare de la şcoală, s-a efectuat raport de psihodiagnostic.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:Minorul -, este fiul părţilor, rezultat din căsătoria acestora. Căsătoria a fost desfăcută prin sentinţa civilă nr. 2573/10.10.2012 a Judecătoriei Paşcani, pronunţată în dosarul nr. /2012 ( fila 6 şi urm.). Prin aceeaşi sentinţă, s-a stabilit locuinţa minorului la tată,  exercitarea autorităţii părinteşti în comun, au fost obligate părţile la plata pensiei de întreţinere, nu s-a stabilit nimic cu privire la programul de legături personale ale mamei cu minorul.

Potrivit dispoziţiilor art. 401 din Codul civil, părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta iar în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.

Acest drept este în deplină concordanță şi cu interesul superior al copilului de a beneficia de sprijinul, protecția şi echilibrul emoțional conferite de prezenţa figurii paterne în viaţa sa, iar exercitarea acestui drept trebuie sa aibă loc în mod firesc şi fără a fi stânjenit eventual de prezenţa celuilalt părinte.Convenția privind Drepturile Copilului, adoptată de Adunarea Generala a Națiunilor Unite prin Rezoluția nr. 44/25 din 20 noiembrie 1989, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, recunoaște copilul ca un subiect de drepturi şi libertăți fundamentale şi asigură faptul că toate acțiunile ce îl privesc sunt călăuzite de nevoile şi interesele specifice copilului. Art. 9 pct. 3 din Legea nr. 18/1990 consacră dreptul copilului ce a fost separat de unul dintre părinți de a întreține relații personale şi contacte directe în mod regulat cu acesta, exceptând cazul în care acest lucru contravine interesului suprem al copilului.De asemenea, potrivit art. 19 din Legea nr. 272/2004: "copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. Instanţa judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.Standardele mai sus menționate sunt instrumente esențiale pentru promovarea drepturilor acelor copii afectați de separarea părinților prin proceduri judiciare.Potrivit anchetei psihosociale de la domiciliul reclamantei, rezultă că aceasta în prezent este recăsătorită din anul 2016( copia certificatului de căsătorie fiind depusă la fila 53), locuind cu actualul soţ în -, în condiţii foarte bune, într-o casă cu 5 camere, baie, bucătărie mobilată. Se întreţine din salariul soţului.

Potrivit anchetei psihosociale de la domiciliul pârâtului, unde locuieşte minorul, rezultă că cei doi locuiesc în locuinţa bunicii paterne, într-o casă cu 2 camere, o bucătărie şi hol, în condiţii bune. Copilul este înscris la şcoală la Liceul Tehnologic din localitatea - Tatăl lucrează ocazional în străinătate, timp în care copilul este crescut de bunica paternă.

Din declaraţiile martorelor - ( filele 54, 56), rezultă că mama a încercat să ţină legătura cu copilul, atât la şcoală, dar şi la locuinţa acestuia. La şcoală, uneori i s-a permis, alteori nu, probabil din cauza bunicii paterne, dar şi că minorul ar fi spus mamei că nu poate sta mult, întrucât tatăl nu îl lasă. - a mai auzit că în urmă cu vreo 2 ani, copilul, fiind în vizită la naşii martorei, a vorbit urât despre reclamantă, spunând că nu are mamă, iar martora i-a atras atenţia asupra acestui aspect, spunându-i că mama îi va explica mai târziu, când va creşte. Aceeaşi martoră a mai declarat că reclamanta îl suna pe minor de pe telefonul naşei martorei, pentru a vorbi cu acesta, altfel nu ar fi răspuns.

Martorul -, a declarat că ştie că mama nu a contribuit cu nimic la creşterea copilului, că l-a vizitat de vreo 2 ori ( aşa cum i s-a destăinuit copilul). A mai afirmat că minorul i-a spus că mama l-a avertizat că, dacă îl va lua la ea, să aibă grijă cum se comportă, pentru că are un soţ mai dur, iar copilul, fiind sensibil, a prins frică. Mai ştie că reclamanta l-a luat odată forţat pe copil de la şcoală, pentru câteva ore, ducându-l la locuinţa actuală. Ştie martorul că minorul este mai ataşat de tată, decât de mamă.

Minorul, audiat de către instanţă,a declarat că a mers la locuinţa mamei sale când era mic, iar părinţii reclamantei s-au certat atât de tare, încât el s-a speriat, şi astfel nu ar vrea să meargă. Ar dori ca mama sa să vină mai des la el, mai ales la şcoală, maxim odată pe săptămână. A arătat că se bucură când o vede. În anul 2016 a venit de maxim 3 ori, cu dulciuri, că nu a venit la locuinţa lui, şi că nu l-a sunat. A mai declarat că şi-ar dori ca părinţii săi să nu se mai certe, şi să fie împăcaţi.

Din raportul de psihodiagnoză, rezultă că minorul este un copil normal dezvoltat intelectual, face diferenţa între adevăr şi minciună vârsta cronologică corespunde cu vârsta mentală. La punctul 4 din concluzii, surprinde psihologul un aspect relevant pentru cauză, respectiv faptul că minorul susţine în discursul său nevoia de a se vedea cu mama sa, dar astfel încât să nu cauzeze noiconflicte cu tatăl său sau familia extinsă. Observaţia clinică a sugerat diferenţe comportamentale ale copilului faţă de mamă în spaţiul sălii de aşteptare, acolo unde erau prezenţi mătuşa şi unchiul ( fratele tatălui), faţă de comportamentul acestuia în spaţiul cabinetului de evaluare.În prima situaţie, interacţiunea mamă-copil este absentă, copilul se comportaca şi cum mama ar fi absentă, nu a iniţializat interacţiuni, nu a răspuns verbal la prezenţa mamei, pentru ca în cea de a doua situaţie, chiar dacă iniţial manifesta aceeaşi reticenţă, într-un timp foarte scurt de adaptare, se implica în sarcini iniţial autonom, apoi alături de mama, încercând să identifice strategii de rezolvare a problemelor, colaborând în rezolvarea sarcinilor. Nu în ultimul rând, observând comportamentul mamei, psihologul a identificat implicare empatică, respect faţă de dorinţele şiaşteptările copilului, sprijin şi solicitare de ajutor, cu scopde validare a abilităţilor copilului, s-a remarcat o colaborare deschisă, sinceră, ascultarea nevoilr şi aşteptărilor copilului şi răspunsul adecvat, antrenând copilul în negocierea nevoilor şi aposibilităţilor de rezolvare a acesora. Se recomandă interacţiuni sociale şi familiale adecvate.

Plecând de la cele reţinute, văzând şi dispoziţiile art. 401 C.civ., ce nu condiţionează dreptul la legături personale ale părintelui nerezident, de modul cum acesta contribuie sau nu la întreţinerea minorului (constatându-se că acesta este motivul principal pe care îl invocă pârâtul în a-şi justifica poziţia de refuz faţă de acţiunea promovată, fără a indica în concret care ar fi motivele pentru care legăturile personale dintre mamă şi minor, la locuinţa mamei, ar primejdui dezvoltarea armonioasă viitoare a copilului), precum şi faptul că în considerentele sentinţei de divorţ nu se menţionează nimic de natură a conduce instanţa către concluzia că prezenţa mamei ar vătăma în vreun fel minorul, instanţa apreciază că este în acord cu interesul superior al minorului, să fie îngrijit de ambii părinţi,  cu posibilitatea părintelui nerezident şi a copilului de a se bucura de compania reciprocă, ca element fundamental al vieţii de familie (Cauza CEDO Monory împotriva României şi Ungariei, Hotărâre nr. 6/05.04.2005, par. 70).

Iar acest deziderat poate fi atins prin prezenţa minorului la locuinţa mamei, potrivit unui program de legături personale pe care îl va stabili instanţa, după un program bine structurat, care să conducă la evitarea neînţelegerilor dintre părţi, pe viitor, dar care să corespundă şi nevoilor acestuia, ţinând cont şi de faptul că minorul a crescut ( are 11 ani), că nu sunt date din care să rezulte că mama ar fi un pericol pentru copil, ci , din contră, acesta se simte bine în prezenţa ei, atunci când copilul se află într-un cadru intim, ferit de influenţele tatălui sau ale familiei extinse.

În speță, nu rezultă din nicio probă de ce ar dăuna minorului să se întâlnească cu mama, ia vizitarea lui în prezența tatălui sau a familiei acestuia – bunica peternă, unchi, mătuşi paterni nu ar permite dezvoltarea unei relații calde şi apropiate între cei doi, deoarece e evident că relațiile dintre foștii soți, şi rudele lor, sunt încă încordate şi ostile, astfel că e greu de crezut că ar putea depăși animozitățile dintre ei pentru a crea atmosfera destinsă necesară minorului, cu atât mai mult cu cât minorul nu mai este la o vârstă care să impună prezenta obligatorie a tatălui sau bunicii, ci o vârstă care îi permite să conştientizeze faptul ca mama sa are aceleaşi drepturi şi obligații față de el ca şi tatăl său, că are dreptul să-și exprime atașamentul faţă de el în mod liber, neconstrâns de prezența tatălui sau a rudelor acestuia.

Această concluzie se desprinde din cele observate de psiholog, cu privire la comportamentul copilului când este în prezenţa rudelor tatălui, altfel decât atunci când este cu mama. Faptul că mama nu a contribuit financiar la creşterea şi educarea minorului, nu reprezintă un motiv de interzicere a dreptului la legături personale, tatăl având deschisă calea executării silite, sau a plângerii penale, cum de altfel a şi procedat, potrivit propriei susţineri.

Este evident că minorul este ataşat de tată, câtă vreme  acesta este o prezenţă constantă în viaţa sa, dar de nicăieri nu rezultă că dezvoltarea psihică armonioasă a copilului ar fi influenţată negativ de prezenţa numai a mamei, pe durata unui program bine stabilit. În plus, acum mama locuieşte într-o altă locuinţă decât cea avută în vedere la data divorţului, şi-a refăcut viaţa şi, evident, doreşte ca fiul său să fie o constantă în viaţa sa. În acest mod, poate şi mama va conştientiza, avându-l mai mult timp aproape pe minor, ce cheltuieli şi câtă energie implică întreţinerea, creşterea şi educarea unui minor, şi o vor determina să găsească resurse pentru a se achita de obligaţie de întreţinere ce îi incumbă potrivit legii.

Se va admite în parte acţiunea, urmând a se stabili modalitatea de exercitare a dreptului la legături personale ale mamei cu minorul - după cum urmează:

- mama va prelua minorul la domiciliul său, de două ori pe lună, în prima şi a treia săptămână din lună, de vineri de la ora 16:00  până duminică la ora  16:00 ( pentru ca minorul să se poată pregăti pentru ziua de şcoală de luni), cu obligaţia de a readuce minorul la locuinţa tatălui;

- minorul va petrece sărbătorile de Paşti şi de Crăciun alternativ cu fiecare dintre părinţi, începând cu Crăciunul anului 2017 – la mamă, apoi Paştele din anul 2018 – la mamă ( aceasta întrucât, până în prezent copilul nu a petrecut nicio sărbătoare cu mama), cu obligaţia mamei de a readuce minorul la locuinţa tatălui;- minorul va petrece câte o săptămână din vacanţele de primăvară şi de iarnă, la locuinţa mamei, începând cu anul 2017 (o săptămână din vacanţa de iarnă care să cuprindă sărbătoarea de Crăciun), primăvara anului 2018, (o săptămână care să cuprindă sărbătorile Pascale), cu obligaţia mamei de a readuce minorul la locuinţa tatălui. În anul 2018, săptămâna din vacanţa de iarnă va cuprinde Anul Nou, care se va petrece la mamă, iar Crăciunul la tată, iar săptămâna de vacanţa de primăvară din anul 2019, ce se va petrece la mamă, nu va cuprinde sărbătorile Pascale. Ulterior, săptămânile se vor stabili alternativ, astfel încât fiecare părinte să poată petrece aceste sărbători cu copilul. Instanţa nu va fracţiona aceste sărbători pe zile, pentru a nu îngreuna situaţia copilului, pentru ca acesta să se bucure de linişte şi stabilitate emoţională.

- în vacanţa de vară, copilul va petrece câte o lună la locuinţa mamei, în anul 2017 în luna iulie, iar în anul 2018, în luna august, apoi alternativ după acelaşi program, cu obligaţia mamei de a readuce copilul la locuinţa tatălui. Nu va stabili fragmentarea vacanţei după programul propus de reclamantă, acesta nefiind în acord cu interesul superior al copilului, care trebuie să fie ferit de instabilitate, pe de o parte, dar şi de contactul foarte des dintre părinţi, aflaţi într-o evidentă stare de conflict. În plus, apropierea dintre cei doi se va face în timp, iar o săptămână este insuficientă pentru ca cei doi să se obişnuiască unul cu altul.

- zilele de naştere ale minorului se vor petrece alternativ la ambii părinţi, începând cu anul 2018, la mamă. Nu se va fracţiona ziua, tocmai pentru că minorul trebuie să se bucure de linişte, şi stabilitate, iar contactul des dintre părinţi îl poate afecta emoţional.

Se va respinge în rest programul propus, ca neîntemeiat.Pornind de la hotărârea instanţei, părţile că au obligaţia de a derula programul cu bună-credinţă şi în interesul minorului, făcând concesii corespunzătoare în cazul în care apar situaţii cu caracter excepţional, neavute în vedere în cauza de faţă.

Se va admite în parte cererea, potrivit dispozitivului de mai jos.

Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de către reclamantă, respectiv taxa judiciară de timbru de 20 de lei ( fila 14) şi contravaloarea raportului de psihodiagnoză ( 750 de lei - filele 78-81), având în vedere că cerere se va admite în proporţie de 90 %, instanţa le va acorda în această proporţie, urmând ca, în temeiul art. 453 C.proc.civ., să oblige pârâtul, aflat în  culpă procesuală, la plata către reclamantă a sumei de 693 de lei, cu titlu de cheltuieli parţiale de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea formulată de către reclamanta -, în contradictoriu cu pârâtul -, cu privire la stabilirea programului de legături personale cu minorul -, şi drept consecinţă:Stabileşte programul de legături personale ale reclamantei cu minorul -, astfel:- mama va prelua minorul la locuinţa sa, de două ori pe lună, în prima şi a treia săptămână din lună, de vineri de la ora 16:00  până duminică la ora  16:00, cu obligaţia de a readuce minorul la locuinţa tatălui;

- minorul va petrece sărbătorile de Paşti şi de Crăciun alternativ cu fiecare dintre părinţi, începând cu Crăciunul anului 2017 – la mamă, apoi Paştele din anul 2018 – la mamă, cu obligaţia mamei de a readuce minorul la locuinţa tatălui;- minorul va petrece câte o săptămână din vacanţele de primăvară şi de iarnă, la locuinţa mamei, începând cu anul 2017 (o săptămână din vacanţa de iarnă care să cuprindă sărbătoarea de Crăciun), primăvara anului 2018, (o săptămână care să cuprindă sărbătorile Pascale), cu obligaţia mamei de a readuce minorul la locuinţa tatălui. În anul şcolar 2018/2019, săptămâna din vacanţa de iarnă va cuprinde Anul Nou, care se va petrece la mamă, iar Crăciunul la tată, iar săptămâna de vacanţa de primăvară din anul 2019, ce se va petrece la mamă, nu va cuprinde sărbătorile Pascale. Ulterior, săptămânile se vor stabili alternativ, astfel încât fiecare părinte să poată petrece aceste sărbători cu copilul.

- în vacanţa de vară, copilul va petrece câte o lună la locuinţa mamei, în anul 2017 în luna iulie, iar în anul 2018, în luna august, apoi alternativ după acelaşi program, cu obligaţia mamei de a readuce copilul la locuinţa tatălui. - zilele de naştere ale minorului se vor petrece alternativ la ambii părinţi, începând cu anul 2018, la mamă.

Se va respinge în rest programul propus, de reclamantă, ca neîntemeiat.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 693 de lei, cu titlul de cheltuieli parţiale de judecată.Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Paşcani.Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 29 mai 2017.

Preşedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare