Stabilire locuinţă minor, exercitare autoritate părintească şi pensie de întreţinere

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată;

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 30.05.2016 şi înregistrată sub nr. 552/179/2016, reclamanta M.M.a chemat în judecată pe pârâtul B.V.L., solicitând stabilirea domiciliului minorei B.I.-F. născută la data de …, la mamă, exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei să se facă în mod exclusiv de către mamă, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei.

În fapt, s-a susţinut că a avut o relaţie de concubinaj cu pârâtul în perioada 2004-2007, iar din relaţia lor a rezultat minora B.I.-F., născută la data de 11 mai 2005 .

A susţinut că au locuit o perioadă împreună la domiciliul pârâtului din Babadag, după care au convenit să meargă să lucreze împreună în Italia, ţară în care de altfel s-a născut minora, însă la începutul anului 2007, pârâtul a părăsit-o atât pe ea cât şi pe minoră, iar de atunci acesta nu s-a mai interesat de soarta lor în nici un mod şi nu a mai luat legătura, nici măcar telefonic cu reclamanta.

Reclamanta a susţinut că s-a ocupat singură de creşterea şi îngrijirea minorei, iar de circa 1 an şi jumătate au revenit în România, locuind împreună cu mama reclamantei, în imobilul proprietatea acesteia. Minora este elevă în clasa a V-a şi îi  oferă toate condiţiile necesare unei bune creşteri şi îngrijiri fiind ajutată şi de mama sa de care minora este foarte ataşată.

Având în vedere atitudinea de totală indiferenţă a pârâtului faţă de fiica lor, constând în faptul că din 2007 şi până în prezent acesta nu a mai luat în nici un fel legătura cu fiica sa şi nu a contribuit în nici un fel la creşterea şi îngrijirea acesteia, reclamanta a solicitat admiterea cererii aşa cum a fost formulată şi stabilirea domiciliul minorei la mamă .

Totodată s-a solicitat ca exercitarea autorităţii părinteşti să se facă în mod exclusiv de către reclamantă motivat de lipsa totală de interes a pârâtului faţă de propria sa fiică pe care a părăsit-o la 1 an de la naştere .

A mai arătat reclamanta că pârâtul nu se află în ţară, fiind plecat de mai mulţi ani la muncă în străinătate şi deşi a făcut mai multe demersuri, nu a reuşit să afle în ce ţară se află şi nici reşedinţa acestuia din străinătate. De asemenea, a susţinut că s-a adresat Serviciului Public de Evidenţă a Populaţiei din cadrul Primăriei Babadag, cu adresa din data de 09.03.2016, dar nu a primit nici un răspuns până în prezent, comunicându-i-se verbal că informaţiile solicitate vor fi transmise doar la solicitarea instanţei.

În ceea ce priveşte pensia de întreţinere, a solicitat ca aceasta să fie stabilită prin raportare la venitul minim pe economie .

În dovedirea prezentei acţiuni, reclamanta a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri, anchetă socială şi proba testimonială cu martori.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 398, art.400 alin.1, art.402 Cod Civil.

Constatând că deşi reclamanta a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle altă adresă de domiciliu a pârâtului sau un alt loc unde acesta ar putea fi citat potrivit legii, fiind astfel îndeplinite cerinţele art. 167 alin. (1) C.pr.civ., a dispus citarea pârâtului, prin publicitate, în condiţiile art. 167 alin. (2) şi (4) C.pr.civ..

În temeiul art. 167 alin. (3) C.pr.civ., a fost desemnat din oficiu un curator dintre avocaţii baroului potrivit art. 58 C.pr.civ., care a fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului citat prin publicitate.

Instanţa a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantei.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Părţile au întreţinut o relaţie de concubinaj, iar din această relaţie s-a născut minora B.I.-F., născută la data de 11 mai 2005.

Pe fondul neînţelegerilor, părţile s-au despărţit, reclamanta părăsind împreună minora B.I.-F., domiciliul conjugal.

Apreciind că reclamanta a făcut tot ce i-a stat în putinţă, însă nu a reuşit să afle altă adresă de domiciliu a pârâtului sau un alt loc unde acesta ar putea fi citat potrivit legii, s-a dispus citarea pârâtului, prin publicitate, în condiţiile art. 167 alin. (2) şi (4) C.pr.civ., fiindu-i desemnat totodată un curator special.

În cauză a fost administrată proba cu martorele  R.D.şi D.A., propuse de reclamantă.

Martorele au declarat că părţile au locuit în Italia, iar după naşterea minorei s-au despărţit, iar reclamanta împreună cu minora au revenit în ţară, locuind împreună cu mama reclamantei. Au mai declarat martorele că pârâtul nu a manifestat nici un interes faţă de minoră, iar de creşterea şi educarea acesteia, se ocupă reclamanta, ajutată fiind şi de mama sa.

Potrivit referatului de anchetă socială efectuat în cauză, la domiciliul reclamantei, se reţine că părţile au avut o relaţie de uniune consensuală şi au locuit împreună în Italia, însă în perioada în care cei doi au convieţuit, au avut dese neînţelegeri în familie, raporturile de familie degradându-se constant, culminând după naşterea minorei, când pârâtul a început să consume băuturi alcoolice, fiind permanent nervos şi recalcitrant, aducându-i jigniri şi insulte, aceste situaţii sfârşind şi cu agresiuni fizice.

Se mai reţine că din discuţiile purtate cu mama reclamantei a rezultat că aceasta îşi iubeşte nepoata şi o va ajuta pe reclamantă financiar şi moral.

În conformitate cu art.496 alin.1 Cod civil, copilul minor locuieşte la părinţii săi, iar potrivit alin.2 şi 3 din acelaşi articol, dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului, iar, în caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti referitoare la copii.

Astfel, analizând temeinicia cererii privind stabilirea locuinţei copilului minor, instanţa va avea în vedere posibilităţile materiale ale părinţilor, posibilităţile de dezvoltare fizică, intelectuală şi morală pe care copiii le pot găsi la unul dintre părinţi, vârsta copilului, comportarea părinţilor faţă de copil, legăturile de afecţiune stabilite între copil şi familie.

Având în vedere că reclamanta a solicitat stabilirea locuinţei minorei la domiciliul acesteia, ţinând cont de faptul că minora beneficiază de o îngrijire corespunzătoare din partea mamei, care a crescut-o singură şi că deţine suficiente mijloace pentru a asigura minorei o bună creştere şi educare, precum şi de faptul că

Pârâtul nu a manifestat interese faţă de minoră, instanţa reţine că este în interesul superior al minorei ca locuinţa acesteia să fie stabilită la mamă, reclamantă în prezenta cauză, la adresa la care aceasta locuieşte, fără însă ca această măsură să aibă semnificaţia îndepărtării tatălui de copilul acestuia, pârâtul urmând să stabilească de comun acord cu reclamanta modalitatea în care acesta din urmă va lua legătura şi se va întâlni cu minora. Prin urmare, instanţa va admite cererea reclamantei privind stabilirea locuinţei minorei B.I.-F., născută la data de 11 mai 2005, la locuinţa reclamantei.

Potrivit art. 483 C.civ., autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi.

Alineatul 2, al aceluiaşi articol, prevede că părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate, iar potrivit alin. 3, ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori.

Potrivit art. 487 Cod Civil părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor convingeri, însuşiri şi nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşterea acestuia.

Potrivit art.505 alin.1 Cod civil, în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv faţă de ambii părinţi, autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc, iar conform alin.2 al aceluiaşi articol, dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ.

Cu toate acestea, în mod excepţional, atunci când interesul superior al copilului o reclamă, autoritatea părintească poate fi exercitată de către un singur părinte. Astfel, instanţa reţine că pârâtul din prezenta cauză manifestă un dezinteres faţă de copilul său minor, aşa cum rezultă atât declaraţiile martorelor audiate în cauză, potrivit cărora pârâtul a manifestat dezinteres faţă de minoră, după naşterea acesteia, precum şi de dispoziţiile legale susmenţionate, instanţa va dispune ca autoritatea părintească faţă de minora B.I.-F., născută la data de 11 mai 2005, să fie exercitată exclusiv de mamă. Hotărârea instanţei se întemeiază atât pe opinia minorei, exprimată în camera de consiliu la data de 12.10.2016, care a susţinut că de tatăl ei nu-şi mai aduce aminte, cât şi pe declaraţiile martorelor audiate în cauză, care confirmă dezinteresul acestuia faţă de minoră.

Pentru că ambii părinţi sunt deopotrivă datori să contribuie la creşterea şi educarea copiilor minori instanţa urmează a stabili în sarcina pârâtului B.V.L.obligaţia de a contribui la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională ale minorei B.I.-F., născută la data de 11.05.2005, cu o cotă de 1/4 din venitul minim pe economie, obligaţie ce va fi îndeplinită prin plata sumei lunare de 312,5 lei cu titlu de pensie de întreţinere în favoarea minorei, începând cu data introducerii cererii – 30.05.2016 – şi până la intervenirea unei cauze de modificare sau de stingere a obligaţiei de întreţinere.

Instanţa atrage atenţia părţilor că este în interesul superior la copilului ca ambii să manifeste o disponibilitate maximă şi cooperare deplină, astfel încât minora să se bucure de prezenţa, de afecţiunea, de grija şi creşterea ambilor părinţi. Eventualele neînţelegeri şi resentimente între părinţi, nu ar trebui să se răsfrângă asupra minorei, iar scopul impunerii de către instanţă a unui program de vizitare este de a asigura o dezvoltare armonioasa a minorei alături de ambii părinţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea, având ca obiect stabilire locuinţă minor, exercitare autoritate părintească şi pensie de întreţinere, formulată de reclamanta M.M., în contradictoriu cu pârâtul B.V.L..

Stabileşte locuinţa minorei B.I.F., la locuinţa reclamantei.

Dispune ca exercitarea autorităţii părinteşti să fie efectuată exclusiv de reclamantă.

Stabileşte în sarcina pârâtului B.V.L. obligaţia de a contribui la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională ale minorei B.I.F., născută la data de 11.05.2005, cu o cotă de 1/4 din venitul minim pe economie, obligaţie ce va fi îndeplinită prin plata sumei lunare de 312,5 lei cu titlu de pensie de întreţinere în favoarea minorei, începând cu data introducerii cererii – 30.05.2016 – şi până la intervenirea unei cauze de modificare sau de stingere a obligaţiei de întreţinere.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria Babadag.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 octombrie 2016.

Domenii speta

Spete similare