Pretenţii - daune

Prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolul instanţei la data de 16.06.2017 sub nr. /2017, reclamanta societate - au chemat în judecată pe pârâţii -, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa,  1) să fie obligaţi pârâţii la plata sumei de 88.192,40 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând prejudiciului suferit de reclamantă, cât şi obligarea pârâţilor în solidar la plata dobânzii legale aferente debitului, cât şi a penalităţilor de întârziere actualizate la data efectivă a plăţii, 2) să achite în solidar contravaloarea prejudiciului rezultat din diferenţa de valoare rezultată din tranzacţia pe care suntem nevoiţi să o suportăm reprezentând cumpărarea produselor de la alţi furnizori pentru respectarea contractelor aflate în derulare, suma pe care o vom preciza si dovedi, 3) să fie obligaţi pârâţii să achite în solidar contravaloarea prejudiciului moral în cuantum de 10.000 euro, suferit de către numitul Stegariu Florin, ca urmare a discreditării acestuia în faţa colaboratorilor, rezultat din fapta ilicită a pârâţilor de a înstrăina bunul în mod ilicit. Cu judecata în lipsă.

În motivare se arată că în fapt, la data de 10.05.2017 au fost contactaţi telefonic de numitul Şofrac Daniel, angajat în cadrul societăţii reclamante că numitul - a intrat cu utilajele proprietate în tarlaua T51, parcela 510/25 schimbând semnele de hotar pe o suprafaţă de 5,85 ha, întorcând cultura de floarea-soarelui înfiinţată în stadiul de 3 frunze,  însămânţând porumb. Suprafaţa mai sus amintită aparţine numiţilor -, teren dobândit prin Titlul de proprietate 139654 din 22.08.2002 de la -. Pârâtul - cu de la sine putere a distrus cultura de floarea-soarelui motivând că deţine acte legale. Pârâtul - a încheiat cu societatea noastră Contract de arendă încă de la obţinerea Titlului de proprietate, iar în vara anului 2016, odată cu ridicarea arendei, în ziua de 16.08.2016 a prelungit Contractul de arendă prin Actul adiţional nr. 291/ 16.08.2016 şi valabil până în anul 2026. În momentul semnării Actului adiţional şi-a sunat fratele de la -, respectiv pe - care a dorit acelaşi lucru, neexprimându-şi dorinţa de reziliere a contractului. În dimineaţa zilei de 11.05.2017 salariatul - care se deplasa din - către locul de muncă a observat că pârâtul - a mai întors si cultura de răpită aflată în stadiul de inflorescenţă pe o suprafaţă de 9.98 ha, semănând porumb. Precizează reclamanta că respectivul teren aparţine pârâţilor: a) - - 3,20 ha cu amplasament cadastral în T37, parcela 419/7, care are încheiat cu societatea noastră Contractul de arendă 643/19.12.2013 înregistrat la -, deoarece - a refuzat în momentul respectiv înregistrarea acestui contract motivând că nu aparţine de -. Contractul a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani, valabil până la data de 29.01.2017, terenul fiind însămânţat cu rapiţă la momentul respectiv, neexprimându-şi dorinţa de reziliere a contractului cu 1 an înainte de expirarea lui. La data de 05.09.2016, când a solicitat telefonic drepturile pentru arendă, unitatea noastră s-a conformat, în aceeaşi zi trimiţând prin mandat poştal cu Dispoziţia de plată 543 /05.09.2016 drepturile cuvenite. b)În ceea ce priveşte Contractul de arendă 797/ 28.11.2013, înregistrat la Primăria Strunga pe numele - care au dobândit suprafaţa de 3,58 ha prin moştenire de la -, facem precizarea că acest contract este valid până în anul 2024 fiind semnat de numitul - şi care a ridicat drepturile cuvenite, inclusiv în anul 2016 prin mandat poştal cu Dispoziţia de plată nr. 544/05.09.2016. Nu avem la cunoştinţă de înstrăinarea acestui teren având în vedere că reclamanta a achitat toate obligaţiile contractuale faţă de aceste persoane încă din anul 1995 şi până în prezent. c) - - 3,20 ha, teren amplasat cadastral în T37 parcela A419/9, aflată pe adminstrativul -, înscrisă în Titlul de proprietate nr. 67161 emis la 05.12.2002, pe numele lui -, în prezent decedat. Numita - în calitate de moştenitoare legală a avut relaţii contractuale cu societatea noastră, încă din anul 1995, neimputându-ne nimic în ceea ce priveşte achitarea obligaţiilor faţă de aceasta.În condiţiile art. 1848 Cod civil consideră că Contractul de arendă a fost reînnoit de drept. Fără ştirea reclamantei, arendatorii mai sus menţionaţi au încheiat alte contracte de arendă, respectiv Contracte de vânzare-cumpărare cu o terţă persoană fără a face aplicabilitatea dispoziţiilor 17/2014 şi a Normelor de aplicare. Arendatorii nu au respectat dreptul nostru de preempţiune, nu au respectat obligaţiile contractuale, au încălcat obligaţia de garanţie pentru orice formă de evicţiune, totală sau parţială, cauzându-ne un prejudiciu substanţial. în urma propriilor investigaţii a rezultat faptul că, în mod ilegal, aceştia au atribuit folosinţa terenului din litigiu numitului - şi în acest fel nu au respectat Contractul civil încheiat între părţile semnatare. Conform dispoziţiilor legale în materie, respectiv dispoziţiile art. 1349 şi art. 1367 Cod civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală: „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere prin acţiunile sau inacţiunile sale drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care având discernământ încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate fiind obligat să le repare integral". Pentru toate acestea, solicită să se observe caracterul ilicit în care, cu încălcarea dispoziţiilor contractuale şi legale s-a realizat înstrăinarea folosinţei unui teren, cu nesocotirea dreptului nostru ce rezidă din contracte de arendă şi implicit prejudicierea noastră.În drept, se întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 1381, 1382, 1383, 1385 din Cod civil cât şi pe textele de lege invocate mai sus.În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu interogatoriu, înscrisuri, proba testimonială cu 2 martori şi anume: - .

A depus ca înscrisuri, fişa tehnologică şi devizul pentru cultura de rapiţă pentru anii 2016-2017, fişa tehnologică şi devizul pentru cultura de floarea soarelui, pentru anul 2017.

S-a acordat reclamantei ajutor public judiciar sub forma eşalonării taxei judiciare de timbru de 2968,85 lei stabilită, potrivit încheierii din data de 13.07.2017.La data de 05.07.2017, reclamanta a depus precizări, prin care arată că renunţă la capătul 2 de cerere şi că numai societatea - are calitate de reclamant, referirea la administratorul societăţii pentru daunele morale, ţine de motivarea cererii de acordare a daunelor morale,pentru prejudiciul adus imaginii societăţii, având în vedere durata îndelungată de desfăşurare a activităţii, statornicia şi experienţa în cultivarea terenurilor şi onestitatea manifestată în raporturile cu partenerii. Un element important al prestigiului reclamantei îl reprezintă menţinerea aceleiaşi echipe manageriale, şi încrederea de care se bucură administratorul în relaţiile stabilite de reclamantă cu arendatorii şi cu alţi parteneri. Precizează ca temei juridic art. 257, art. 253  din Codul civil. (f. 23-24).

La data de 05.07.2017, reclamanta a depus o cerere de modificare a acţiunii, arătând că înţelege să se judece şi cu societatea -, obiectul cererii reclamantei este „daune”. (f.26).

La data de 26.07.2017, reclamanta a depus precizare prin care a arătat datele de identificare ale pârâtei -, iar obiectul cererii este pretenţii-daune(f.33-34).

Pârâtul - a depus întâmpinare (f.54 şi urm.), solicitând respingerea acţiunii. A invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive, întrucât contractele de vânzare-cumpărare autentice, pentru suprafeţele de teren vândute de - s-au încheiat între acele persoane şisocietatea -, la fel contractele de arendă încheiate de persoanele -. Nu a produs nicio pagubă pârâtul reclamantei, prin aşa-zisele întoarceri de culturi şi nici prejudiciul moral, prin faptul că Agro Hărmăneasa a cumpărat legal suprafeţele de teren. Pe fondul cauzei, raportat la susţinerile reclamantei, se arată că: suprafaţa de 5,85 ha,amplasată în T51, parcela 510/25, este înscrisă în TP 139654, pe numele numitei -, decedată, care a avut doi copii, -, locuind în -, a arendat suprafaţa de 5,85 ha teren către reclamantă, pentru o perioadă de 7 ani, începând cu data de 09.09.2006, până la data de 09.09.2016,contractul fiind înregistrat la - la nr. 261/09.09.2009 şi în evidenţele reclamantei abia la data de 23.08.2013, din motive necunoscute. Contractul de arendare este semnat numai de -, fără a fi semnat şi de fratele său, care locuieşte în -, nefiind prezent la data încheierii contractului. Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 846/14.03.2017, fraţii - au ieşit din indiviziune, iar  - a preluat în deplină proprietate suprafaţa de 58500 mp din T 51, parcela A 510/25, teren din TP 139654/22.08.2002, iar - a preluat alte suprafeţe de teren.  Prin metode dolosive, reclamanta a încheiat actul adiţional nr. 291 la contractul de arendă nr. 261/09.09.2009, act adiţional antedatat în evidenţele reclamantei, cu data de 16.08.2016,pentru a da continuitate contractului care a încetat la data de 09.09.2016, contractul fiind semnat de -. La data de 14.03.2017, între -, proprietarul de drept al terenului, s-a încheiat contractul de arendă nr. 48/15.03.2017, înregistrat la -, cu durată de 10 ani. Realizând că nu va mai putea folosi terenul de 5,85 ha, reclamanta a prezentat la - actul adiţional nr. 291, înregistrat retroactiv la data de 16.08.2016, de prelungire a duratei contractului de arendă până la 31.12.2016 şi a solicitat înregistrarea acestuia, reuşind înregistrare la nr. 1400/28.03.2017, însă în registrul de intrări-ieşiri a corespondenţei obişnuite, şi nu în registrul special, pentru că nu s-ar fi putut, câtă vreme la nr. 48/15.03.2017,era înregistrat contractul de arendă încheiat de - şi proprietar. La data înregistrării actului adiţional nr. 1400/28.03.2017, - nu mai era proprietar, deci nici arendator. Prin contractul de vânzare autentic nr. 1560/18.05.2017, - a cumpărat de la - suprafaţa de 5,85 ha teren, iar din adresa nr. 115/19.04.2017 a -, se certifică parcurgerea tuturor etapelor procedurale privind exercitarea dreptului de preemţiune privind oferta de vânzare depusă de -. Rezultă şi că în termen legal nu a fost depusă nicio ofertă de acceptare din partea unui preemtor. În realitate, reclamanta a cunoscut intenţia de vânzare a terenului, dar nu s-a înţeles cu vânzătorul la preţ. În ceea ce priveşte suprafaţa de 3,20 ha teren, din T37, p 419/7, aceasta a făcut obiectul contractului de arendă încheiat între reclamantă şi -, moştenitor,, pe o durată de 5 ani, cu începere de la 31.01.2012, înregistrat în evidenţele reclamantei sub nr. 13/30.01.2012.  La 20.01.2017, - s-a încheiat contractul de arendare nr. 2/27.01.2017, pe o durată de 10 ani, contractul fiind înregistrat la - sub nr. 2/27.01.2017. Contractul a fost încheiat în condiţii avantajoase pentru arendator, atât sub aspectul arendei cât şi a distanţei dintre domiciliul arendatorului şi sediul actualului arendaş. Cu privire la suprafaţa de teren de 3,58 ha din TP 67162/21.08.2002, şi aceasta a fost cumpărată de - prin contract autentic de vânzare nr. 4106/22.12.2016, de la -. Din cuprinsul contractului rezultă că s-au respectat dispoziţiile Legii 17/2014, potrivit adeverinţei nr. 100/11.10.2016 a primăriei Stunga. Şi despre această vânzare a avut cunoştinţă reclamanta,  însă nu s-a înţeles la preţ cu vânzătorul. Terenul a fost intabulat pe numele societăţii cumpărătoare. Din conţinutul contractului de arendare nr. 558/28.11.2013, rezultă că acesta a fost încheiat de reclamantă şi -), dar este semnat  de o altă persoană la rubrica arendator. Cum - era decedată de la data amintită, iar - nu a adus la cunoştinţa arendaşului acest aspect, contractul de arendă a încetat prin moartea arendatorului, conform art. 10 alin. 2 din contract. - nu are nicio obligaţie faţă de reclamant să lase terenul la dispoziţia reclamantei. Cu privire la suprafaţa de teren de 3,20 ha, din T37,parcela A 419/9, din TP 67161/5.12.2002, a fost administrată de reclamantă în baza contractului de arendă nr. 66/14.01.2009, înregistrat la -, dar neînregistrat la reclamantă pe o perioadă de 6 ani, din 16.06.2008 până în 16.06.2014. Acest contract nu este semnat la rubrica arendator, fiind aplicată în dreptul acestei rubrici ştampila reclamantei. Nu rezultă din înscrisurile de la dosar că reclamanta ar fi semnat cu moştenitoarea - un alt contract de arendare, valabil, pentru această suprafaţă de teren, contractul anterior încetând la expirarea termenului. La nr. 48/03.02.2014 din evidenţele reclamantei, este înregistrat un contract de arendă între reclamantă -, pe o durată de 10 ani, care însă nu poartă semnătura arendatorului, fiind aplicată în dreptul acelei rubrici semnătura şi ştampila reclamantei, prin urmare, se poate deduce că este semnătura reprezentantului arendaşului. Actul este aşadar lovit de nulitate absolută, lipsind semnătura arendatorului. Reclamanta nu a prezentat spre înregistrare acest contract dându-şi seama că va fi refuzat, lipsind semnătura arendatorului. Prin contractul autentic nr. 1024/03.04.2017, acest teren a fost vândut de - către -. rezultă din adresele nr. 1918/20.03.2017 şi 112/20.03.2017 că s-au respectat dispoziţiile Legii 17/2014. Terenul a fost intabulat pe numele societăţii cumpărătoare, care nu are nicio obligaţie faţă de reclamantă să lase liber terenul.

Potrivit adresei nr. 2720/08.06.2017 a - este înscrisă în registrul agricol cu suprafaţa de 12,63 ha teren proprietate conform celor trei contracte, şi 6,40 ha teren primit în arendă, potrivit a 3 contracte.

Mai arată pârâtul că în luna februarie 2017, în calitate de reprezentant al -, nu ca persoană fizică, de fiecare dată însoţit de numitul -, s-a deplasat de mai multe ori la sediul reclamantei, unde s-a întâlnit cu numita -, şef de fermă şi soţia numitului -, şi cu cel din urmă. A adus la cunoştinţă celor două persoane că - a cumpărat încă din anul 2016 terenul de BîrsanAna şi că a arendat suprafeţele de 3,20 ha de la -, administrate anterior de reclamantă, şi i-a rugat pe reprezentanţi să pună la dispoziţia - suprafaţa de 9,98 ha. S-a primit promisiunea că până la începerea lucrărilor de primăvară  din anul 2017, se vor gândi şi se vor hotărî unde îi vor lăsa suprafaţa liberă pentru a se lucra.

La data de 15.03.2017, tot împreună cu -, a mers la sediul reclamantei, purtându-se discuţii cu soţii -, anunţându-i şi despre areddarea suprafeţei de teren de 5,85 ha de la -. Atunci, soţii- i-au făcut propunerea ca suprafaţa totală de 19,05 ha, compusă din suprafeţele arendate şi cumpărate de -, începând cu 2016 ( cele din prezentul dosar, plus alte două suprafeţe), îi vor fi date într-o tarla a reclamantei, pe care în toamna anului 2016 a înfiinţat cultura de rapiţă, care însă era compromisă, şi care urma să fie întoarsă de reclamantă. S-a promis încheierea unui contract de schimb de terenuri. A mai mers la sediul reclamantei de mai multe ori, tot însoţit de -, soţii - promiţând că vor da la schimb teren în suprafaţă de 19,05 ha în tarlaua - sau 27 ha păşune pe -. Aceste promisiuni nu s-au materializat.

În luna aprilie 2017, - a fost programată la sediul -, ocazie cu care a declarat suprafeţele de teren din litigiu, pentru obţinerea subvenţiei. S-a constatat de către - că suprafeţele de teren din litigiu, se suprapun peste cele declarate de reclamantă, iar după cercetări s-a stabilit că cele declarate de pârât corespund realităţii, reclamanta fiind penalizată de -pentru declaraţii false.

Într-una din zilele lunii mai 2017, în prima decadă, a trecut pârâtul pe drumul de exploatare agricolă dintre -, şi a observat că se efectuau mecanic lucrări de discuit pe tarlaua vecină cu cea pe care o administrează, de la -, suprafaţă delimitată cadastral şi bornată cu semne de hotar, şi că unul dintre semnele de hotar era doborât de tractor. A atras atenţia mecanizatorului -, salariatul reclamantei, să nu pătrundă cu discul pe suprafaţa de 5,85 ha. Cât măsura pârâtul cu - terenul pe care a pătruns discul, pentru restabilirea liniei de hotar, a sosit la faţa locului -, însoţită de fiul cesteia,ameninţându-i cu darea în judecată, vorbind urât. Pe acea suprafaţă de 5,85 ha nu exista nicio cultură, era doar arătură simplă, arătură care exista şi pe suprafaţa de teren din vecinătatea acestei suprafeţe şi pe care se efectua discuirea, nu era înfiinţată cultura de floarea soarelui. După cum se poate observa, devizul tehnologic privind cultura de floarea soarelui nu este însuşit de reclamantă, nu este semnată de contabil. A doua zi a discuit suprafaţa de 5,85 ha teren, l-a fertilizat şi a semănat porumb.

În aceeaşi zi în care a semănat porumb pe suprafaţa de 5,85 ha teren, a văzut că pe tarlaua pe care în anul 2016, în luna octombrie, reclamantul înfiinţase cultura derapiţă,se efectua lucrarea mecanică de discuire a terenului, de întoarcere a culturii, de utilajele reclamantei. A mers pârâtul personal la suprafaţa de 9.98 ha arendată sau cumpărată, delimitată prin semne de hotar, pentru a preveni pătrunderea utilajelor reclamantei pe acea suprafaţă.

Pe acea suprafaţă de 9,98 ha ce aparţine societăţii pe care o administrează, cât şi pe cea mai mare parte a tarlalei, pe care în toamna anului 2017 fusese înfiinţată cultura de rapiţă, această cultură era compromisă, în sensul că plantele de rapiţă erau în număr de 15-20/ha şi năpădită de buruieni. Cultura era compromisă, pentru că nu a fost înfiinţată în epoca optimă, respectiv până în jurul datei de 10 august 2016, ci mult mai târziu, abia la sfârşitul lunii octombrie 2016, reclamanta asumându-şi riscul ineficienţei culturii, aspect recunoscut de aceasta prin depunerea fişei tehnologice a culturii de rapiţă pe anii 2916/2017, depusă la dosar, prin care se menţionează că abia în luna octombrie 2016, fără a se preciza data (poate fi şi ultima zi), abia a făcut aprovizionarea cu seminţe, după care a făcut şi celelalte lucrări, inclusiv însămânţarea. Acest înscris nu este însuşit de reclamant, nu este semnat.Tot în una dintre zilele de la începutul lunii mai 2017, reclamanta a erbicidat cu erbicid  „Total”circa ¾ parte din tarlaua pe care în anul 2016 înfiinţase târziu rapiţă, pentru distrugerea buruienilor, ocazie cu care au fost distruse şi cele câteva plante de rapiţă, lucrarea fiind efectuată de mecanizatorul agricol -, salariatul reclamantei. Imediat a pregătit şi pârâtul terenul de 9.98 ha,a discuit de 2 ori pentru distrugerea buruienilor, plantele de rapiţă fiind rare, aşa cum a arătat, după care a însămânţat porumb, cultura fiind şi în prezent. Arată că nu a întors cele două culturi, cum afirmă reclamanta, cea de floarea soarelui nefiind înfiinţată, iar cea de rapiţă fiind ca şi inexistentă. Nu a produs nici un prejudiciu reclamantei, material sau moral, prin atitudinea de a-şi lucra terenul dobândit legal.

Mai arată că reclamanta a mai promovat şi o ordonanţă preşedinţială, în dosarul nr. /2017, ce a fost respinsă definitiv la tribunal.

În drept, a indicat dispoziţiile art. 205-206 C.proc.civ. Cu judecata în lipsă.

A depus copie sentinţă civilă nr. 1285/27.06.2017.

Pârâtul - a depus întâmpinare (f. 72 şi urm.), solicitând respingerea acţiunii. Invocă excepţia lipsei calităţii procesual pasive, motivat de faptul că nu este proprietarul suprafeţei de 5,85 ha, administrată în trecut de reclamantă, ci este proprietatea fratelui său VoicuConstantin, care a vândut-o prin act autentic societăţii -. Nu a fost împuternicit de fratele său să semneze act adiţional de prelungire a contractului de arendă. Suprafaţa de 5,85 ha,amplasată în T51, parcela 510/25, este înscrisă în TP 139654, pe numele numitei -, decedată, care a avut doi copii, -, a arendat suprafaţa de 5,85 ha teren către reclamantă, pentru o perioadă de 7 ani, începând cu data de 09.09.2006, până la data de 09.09.2016,contractul fiind înregistrat la - la nr. 261/09.09.2009 şi în evidenţele reclamantei abia la data de 23.08.2013, din motive necunoscute. Contractul de arendare este semnat numai de - pârâtul, fără a fi semnat şi de fratele său, care locuieşte în -, nefiind prezent la data încheierii contractului. Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 846/14.03.2017, fraţii Voicu au ieşit din indiviziune, iar  - a preluat în deplină proprietate suprafaţa de 58500 mp din T 51, parcela A 510/25, teren din TP 139654/22.08.2002, iar - a preluat alte suprafeţe de teren.  Prin nu ştie ce metode, reclamanta a încheiat actul adiţional nr. 291 la contractul de arendă nr. 261/09.09.2009, act adiţional antedatat în evidenţele reclamantei, cu data de 16.08.2016, pentru a da continuitate contractului care a încetat la data de 09.09.2016, contractul fiind semnat de -, pârâtul, probabil din neatenţie,când a primit arenda. La data de 14.03.2017, între - şi -, proprietarul de drept al terenului, s-a încheiat contractul de arendă nr. 48/15.03.2017, înregistrat la -, cu durată de 10 ani. Realizând că nu va mai putea folosi terenul de 5,85 ha, reclamanta a prezentat la - actul adiţional nr. 291, înregistrat retroactiv la data de 16.08.2016, de prelungire a duratei contractului de arendă până la 31.12.2016 şi a solicitat înregistrarea acestuia, reuşind înregistrare la nr. 1400/28.03.2017, însă în registrul de intrări-ieşiri a corespondenţei obişnuite, şi nu în registrul special, pentru că nu s-ar fi putut, câtă vreme la nr. 48/15.03.2017, era înregistrat contractul de arendă încheiat de - şi proprietarul -. La data înregistrării actului adiţional nr. 1400/28.03.2017, -, pârâtul, nu mai era coproprietar, nu putea să mai arendeze terenul, şi nici nu era împuternicit de fratele său. Prin contractul de vânzare autentic nr. 1560/18.05.2017, - a cumpărat de la - suprafaţa de 5,85 ha teren, iar din adresa nr. 115/19.04.2017 a -, se certifică parcurgerea tuturor etapelor procedurale privind exercitarea dreptului de preemţiune privind oferta de vânzare depusă de -. Rezultă şi că în termen legal nu a fost depusă nicio ofertă de acceptare din partea unui preemtor. În realitate, reclamanta a cunoscut intenţia de vânzare a terenului, dar nu s-a înţeles cu vânzătorul la preţ. Mai arată că nu a pătruns pe terenul reclamantei în primăvara anului 2017, nu i-a distrus nicio cultură, nu i-a provocat nicio pagubă. Apreciază că nu a provocat nici un prejudiciu moral reclamantei, care a procedat la metode dolosive la încheierea actului adiţional, neavând împuternicirea fratelui său pentru a semna acel act adiţional.

În drept, a indicat dispoziţiile art. 205-206 C.proc.civ. Cu judecata în lipsă.

A depus în copie contractul de arendare nr. 261/09.09.2009( 316/23.08.2013), copii cărţi de identitate, TP 139654, act adiţional nr. 291 la contractul de arendă nr. 261/09.09.2009, contract de arendare nr. 48/15.03.2017, TP 66420/1994, act de partaj succesoral nr. 846/14.03.2017, certificat de moştenitor nr. 49/14.03.2017, certificat de moştenitor nr. 164/21.09.1999, încheiere de rectificare nr. 20/14.03.2017, contract de vânzare nr. 1560/18.05.2017.

Pârâtul - a depus întâmpinare (f.95 şi urm.), solicitând respingerea acţiunii. A invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive, arătând că a încheiat în mod legal contractul de arendă nr. 2/27.01.2017, cu -, nu a pătruns pe terenul administrat de reclamantă în primăvara anului 2017 şi nici altă dată, nu i-a produs nicio pagubă. Nu a produs reclamantei nici un prejudiciu moral prin faptul că în calitate de proprietar, cu liberă voinţă, a arendat altei societăţi terenul. Arată că a dobândit prin moştenire terenul de 32000 mp din TP 67163/21.08.2002, de pe teritoriul -. În ianuarie 2011, ştiind că terenul era în arendă la reclamantă şi că pe anul 2010 nu au fost ridicate drepturile de arendă de fostul proprietar, ce decedase şi îi lăsase testament, s-a prezentat la reclamantă să clarifice situaţia în ianuarie 2011. A vorbit cu d-na -, a prezentat actele ce dovedeau proprietatea, i s-a cerut certificatul de moştenitor, pe care l-a prezentat în mai 2011. Dna - i-a comunicat că trebuie să facă nişte verificări, dar nu are timp, fiind amânat de mai multe ori. La data de 30.01.2012, mergând la sediul reclamantei, i s-a solicitat să încheie un contract pe numele său, astfel semnându-se contractul 13/30.01.2012,urmând să primească şi drepturile restante. Nici până astăzi nu a primit arenda pe primii doi ani, şi consideră că a fost şantajat. A plătit impozitul aferent acelui teren, începând cu anul 2007, în schimb drepturile de arendă le-a primit începând cu anul 2012, promiţându-i-se rezolvarea datoriei vechi. Pentru anul 2016 a primit arenda în bani, fără a fi discutat în prealabil la telefon, cum se afirmă de către reclamantă.

Cum contractul de arendă nr. 13/30.01.2012, valabil până la data de 29.01.2017, încheiat cu reclamanta, înmânat lui de către reclamantă, nu avea viza -, a verificat la -,în raza căreia se află terenul dacă este înregistrat contractul şi, văzând cu nu este a încheiat contractul cu -. La data de 21.03.2017 a fost contactat de dna Stegariu, spunându-i-se că are un control la societate şi că trebuie pârâtul să semneze ceva, însă ceea ce se dorea era reînnoirea contractului de arendă.  Atunci i-a spus că nu mai încheie nici un contract cu reclamanta, că a încheiat contract cu altă societate. Din acel moment s-a trecut la ameninţări, că va fi acţionat în judecată, că a făcut arătură pe teren, şi a cheltuit bani, iar instanţa va hotărî ca din banii pe care i-a dat pe îngrăşăminte şi arătură, să îi scadă din arenda pentru anii 2010-2011. Nu a pretins dna Stegariu la acea dată că ar avea o cultură de rapiţă înfiinţată. A cerut de nenumărate ori drepturile pentru acei ani, şi a primit numai promisiuni.  Astfel, nu se justifică acele daune morale pe care le pretinde reclamanta, faţă de comportamentul său, despre a cărei „ prestigiu” se scrie din când în când în presă, pe care din păcate l-a cunoscut personal.

Contractul încheiat cu -, s-a încheiat în condiţii mai avantajoase pentru pârât, sub aspectul cuantumului arendei, şi al distanţei faţă de sediul arendaşului.

În drept, a indicat dispoziţiile art. 205-206 C.proc.civ. Cu judecata în lipsă.

A depus pârâtul înscrisuri: contract de arendare nr. 13/30.01.2012, copie carte de identitate, chitanţă impozit agricol, contract de arendare nr. 2/27.01.2017, certificat de moştenitor nr. 23/29.04.2011, TP 67163/2002, adeverinţă nr. 2720/08.06.2017.

Pârâtul - a depus întâmpinare (f.109), solicitând respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată şi judecata în lipsă. A invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive, arătând că nu are nicio calitate în această înţelegere de arendare cu privire la terenul de 3,58 ha de pe teritoriul -. Contractul de arendă face obiectul înţelegerii dintre reclamantă şi -, proprietara de drept a terenului şi -, mama pârâtului. Nu înţelege de ce este chemat ca pârât. Ca excepţie de fond, consideră că nu este valabil contractul de arendă nr. 797/28.11.2013. Arată că acest contract de arendă, nr. 797/28.11.2013, nu este semnat de către părţile contractante la data întocmirii, este înregistrată la - în mod ilegal şi necorespunzător realităţii ( a se observa modul de însemnare a datelor pe ştampila de înregistrare de la primărie.). Se dovedeşte astfel cum se întocmesc contractele de arendă, fără negociere. Arată pârâtul că a semnat contractul în anul 2014, luna august-septembrie, când a fost căutat telefonic să primească nişte bani (a se vedea ca la sfârşitul paginii nr. 3 din contract nu este menţionată data când se încheie contractul, cu o specificaţie expresă, care nu se respectă.). Nu a primit un exemplar al contractului, fiind înştiinţat că va primi după înregistrarea la primărie. Copiile pe care le depune sunt obţinute de la primărie. Apreciază că este nul de drept contractul de arendă, nu îndeplineşte condiţiile de întocmire, semnare, negociere, înregistrare, comunicare, etc. La data de 22.12.2016 s-a înstrăinat suprafaţa de teren de 3,58 ha către -, cu respectarea Legii 17/2014 şi în special al dreptului de preemţiune. S-a prezentat la - de către vânzătorul -, o cerere de ofertă, nr. 107/07.09.2016, privind exercitarea dreptului de preemţiune, iar primăria dat curs ofertei de vânzare nr. 3720/07.09.2016, cf. art. 10 alin. 1 din Legea 14/2014, s-a  afişat oferta de vânzare, au fost prezentate actele la -, nu s-a prezentat niciun preemtor, s-a atestat că oferta este liber pentru vânzare. La data de 07.09.2016, când s-a prezentat o cerere de ofertă de vânzare a terenului, nu erau efectuate lucrări agricole de niciun fel, de către reclamantă. Pretenţiile reclamantei sunt nejustificate, vânzarea s-a făcut potrivit legii, iar dna - conducătorul cu putere de decizie la reclamantă, a fost înştiinţată despre vânzare, dar nu a făcut decât să adreseze cuvinte jignitoare, injurii, blesteme la adresa arendatorului, iar acum formulează aceste pretenţii pe fondul urii dintre cele două societăţi agricole.A depus pârâtul adeverinţă nr. 100/11.10.2016, ofertă de vânzare teren din 07.09.2016, adresă nr. 100/11.10.2016, adeverinţă nr. 4976/22.12.2016, contract de arendare nr. 797/28.11.2013, contract de arendare nr. 188/01.03.2008.

Pârâta -,  a depus întâmpinare (f.119 şi urm.), solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, cu judecata în lipsă. A invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive motivat de faptul că : nu a semnat nici un contract de arenda cu -, judeţul Iaşi referitor la suprafaţa de 3,20 ha; a încheiat in condiţii legale contractul de arenda privind suprafaţa de 3,20 ha cu - în condiţii legale a vândut suprafaţa de 3,20 ha teren către - la data de 3 aprilie 2017; nu a pătruns în primăvara anului 2017, luna mai, pe teritoriul administrativ al comunei Strunga, judeţul Iaşi, nu am întors culturile de floarea soarelui şi rapiţă înfiinţate de reclamant, nu a produs acestuia nici un fel de paguba; nu a produs niciun prejudiciu moral reclamantei prin faptul că în condiţii legale a vândut suprafaţa de 3,20 ha teren.

 Pe fondul cauzei, arată că suprafaţa de 3,20 ha teren, cu amplasamentul cadastral T 37 A 419/9, pe teritoriul administrativ al -, este înscrisă în conţinutul titlului de proprietate nr. 67161 emis la 5.12.2002 pe numele lui - în prezent decedat. Pârâta, prin certificatul de moştenitor suplimentar nr. 17 din 15.02.2017 a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 32.000 m.p teren, cu amplasamentul cadastral de mai sus, prin moştenire de la numitul -. Suprafaţa de teren de mai sus a fost administrată de către - în baza contractului de arendare înregistrat la nr. 66 din 14.01.2009, la -, dar neînregistrat în evidentele contabile ale reclamantei, pentru o durata de 6 ani, respectiv de la data de 16.06.2008 şi până la data de 16.06.2014. Din conţinutul contractului, aflat în evidenţa reclamantei, rezultă că acesta nu este semnat la rubrica „ arendator” însa la aceasta rubrica este aplicată o ştampilă cu numărul de ordine din -. Nu rezultă din conţinutul acestui înscris faptul că între -. ar fi fost încheiat un alt contract de arendare, valabil, pentru suprafaţa de 3,20 ha teren, contractul anterior a încetat de drept la expirarea termenului pentru care a fost arendat terenul. La nr. 48 din 3.02.2014, în evidenţele reclamantei, este înregistrat un contract de arenda între aceasta şi - pentru o durata de 10 ani. Acest contract de arenda la rubrica arendator, unde în mod corect şi legal trebuia să se regăsească semnătură arendatorului, respectiv a pârâtei, se afla o semnătură indescifrabilă şi peste care este aplicată stampila reclamantei, deduc astfel ca semnătură aparţine reprezentantului legal al arendaşului. La rubrica „ arendaş” din conţinutul aceluiaşi contract de arendare nu apare nici o semnătură respectiv cea a reprezentantului legal al arendaşului şi nici ştampila acestuia. Rezultă cu claritate ca pârâta, în calitate de arendator, nu a semnat contractul de arenda, actul fiind lovit de nulitate absolută totală, prin lipsa semnăturii arendatorului.Reclamanta nu a prezentat contractul de arendă pentru a fi înregistrat în evidenţele -, dându-şi seama că va fi refuzată din moment ce contractul nu este semnat de către arendatorul -.Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. nr. 1024 din 3.04.2017/SPNP -, pârâta a vândut către -. suprafaţa de 3,20 ha cu amplasamanetul cadastral T 37 A 4419/9 pe teritoriul -. S-a exercitat dreptul de preemţiune respectându-se prevederile Legii nr. 17/2014 sens în care s-a eliberat avizul final nr. 1918 din 20.03.2017 de către - şi adresa nr. 112 din 20.03.2017 de către -, pentru cumpărătorul -, în calitate de preemtor arendaş. Prin încheierea nr. 4823 din 11.4.2017 a - - a fost intabulat dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 3,20 ha, în favoarea -., în cota de 1/1, sub B.4 din cartea funciară 61131 -. Nu a produs nicio pagubă reclamantei şi de asemenea nu i-a provocat nici un prejudiciu moral.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 205 - 206 din Codul de procedură civilă.A depus în susţinerea cererii, următoarele înscrisuri: copie carte de identitate, certificat de moştenitor suplimentar nr. 17/15.02.2017, contract de vânzare autentificat sub nr. 1024/03,04.2017, documentaţie cadastrală, contractul de arenda nr. 458/6.02.2017, comunicarea de acceptare a ofertei de vânzare nr. 656/26.02.2017, avizul final al Direcţiei pentru - nr. 1918/20.03.2017, contract de arendă nr. 66/14.01.2009.

Pârâta societate - a depus întâmpinare (f.136 şi urm.), solicitând respingerea acţiunii, cu judecata în lipsă. În cuprinsul paginilor 2-7 din întâmpinare, pârâta  a prezentat situaţia juridică a terenurilor ce privesc litigiul de faţă. Cu privire la fondul cauzei, se  arată că, în cursul lunii februarie 2017, în calitate de reprezentant legal al pârâtei -, de fiecare data însoţit de către numitul -, s-a deplasat de mai multe ori la sediul reclamantei unde s-a întâlnit cu numita -, sef de ferma, soţia numitului -, director, cat si cu acesta din urma. Cu ocazia acestor întâlniri a adus la cunoştinţa celor doua persoane de mai sus faptul ca -, a cumpărat suprafaţa de 3,58 ha teren de la numita Barsan Ana, înca din luna decembrie 2016 si ca aceeaşi societate a arendat suprafaţa de 3,20 ha de la numitul - si suprafaţa de 3,20 ha de la numita -, terenuri cu amplasamentul cadastral pe teritoriul administrativ al comunei Strunga judeţul Iaşi si administrate anterior de -, ocazii cu care, de fiecare data a rugat pe aceşti factori de decizie sa pună la dispoziţia pârâtei suprafaţa totala de 9,98 ha. Urmare a acestor discuţii a primit din partea celor doua persoane, promisiunea, ca pana la începerea lucrărilor agricole din primavara anului 2017, se vor gândi si se vor hotarî unde sa-i lase libera suprafaţa de teren, de mai sus, pentru a putea sa o lucreze.

La data de 15 martie 2017, -, împreună cu -, a mers la sediul administrativ al reclamantei, unde din nou a purtat discuţii cu numiţii -. De aceasta data - a adus la cunoştinţa celor doi, faptul ca societatea agricola pe care o administrează, intre timp, a arendat si suprafaţa de 5,85 ha de la numitul -, teren aflat tot pe teritoriul administrativ al -si aflat anterior in administrarea reclamantei. De aceasta data au fost întrebaţi cei doi reprezentanţi ai reclamantei ce au hotarat in legătură cu punerea la dispoziţie a suprafatei de 9,98 ha. Soţii -, au făcut propunerea ca suprafaţa totala de 19,05 ha, compusa din suprafeţele de teren cumpărate si arendate de către -, începând cu luna decembrie 2016, in total de 15,85 ha, la care s-au adaugat alte doua suprafeţe de 1,34, ha si respectiv 1,88 ha, arendate anterior, îi va fi data intr-o tarla apartinand reclamantei, pe care in toamna anului 2016, luna octombrie, a fost infiintata cultura de răpită, ca aceasta cultura este compromisa si ca urmeaza a fi întoarsa de către reclamantă. In acest sens soţii - au promis ca va fi intocmit un contract de schimb de terenuri, intre cele doua societăţi si care sa vizeze suprafaţa de 19,05 ha.

- a continuat sa meargă la sediul reclamantei, tot impreuna cu -, unde s-a intalnit cu soţii -, dar de fiecare data aceştia l-au amanat in sensul ca i-au promis ca terenul in suprafaţa de 19,05 ha i-1 va pune la dispoziţie in tarlaua -, pe teritoriul administrativ al comunei Strunga, administrat de reclamant, dar situat la limita cu - ori ca îi va da la schimb suprafaţa de 27 ha păşune, pe -. Toate aceste propuneri au ramas la nivel declarativ, de către reprezentanţii legali ai reclamantei, nu s-a intocmit contractul de schimb, dând dovada de neseriozitate.

In luna aprilie 2017, - a fost programata la sediul - ocazie cu care s-au declarat suprafeţele de teren, cumpărate ori arendate de la -, in vederea obţinerii subvenţiei acordata pe unitatea de suprafaţa.

S-a constatat de către -ca suprafeţele de teren, cumpărate ori arendate de la persoanele de mai sus, se suprapun cu suprafeţele de teren declarate de către reclamantă, la acelaşi centru zonal judeţean. In cele in urma s-a constatat ca suprafeţele de teren declarate de către pârâtă corespund realitatii, reclamanta fiind penalizata de către -, pentru declaraţii false.

In una din zilele lunii mai 2017, respectiv din prima decada, - a trecut pe drumul de exploatare agricola dintre comunele -, ocazie cu care a constatat ca se efectua mecanic, lucrarea agricola de discuit, pe tarlaua vecina cu suprafaţa de 5,85 ha teren, arendata de către societatea pârâtă, de la numitul -, suprafaţa delimitată cadastral si bornata cu semne de hotar, cat si faptul ca unul din semnele de hotar era dobarat, tractorul ce tracta discul pătrunzând pe acest teren, doborând un tarus.

A atras atentia mecanizatorului -, salariatul reclamantei, sa nu pătrundă cu discul pe suprafaţa de 5,85 ha, arendata de pârâtă, acesta s-a conformat. In timp ce - cu - măsuru terenul pe care a pătruns discul, pentru a restabili amplasamentul corect al semnului de hotar, la fata locului a sosit numita -, insotita de fiul acesteia, amenintandu-l cu acţionarea in judecata, avand un comportament necivilizat fata de ei, folosind un vocabular suburban.

Precizează pârâta ca pe suprafaţa de 5,85 ha teren arendata de aceasta, nu exista nici o cultura, era doar aratura simpla, aratura care exista si pe tarlaua din vecinătatea acestei suprafeţe si pe care se efectua discuirea. Pe suprafaţa de 5,85 ha nu era înfiinţata cultura de floarea soarelui, asa după cum pretinde reclamanta si nici pe suprafaţa de langa aceasta suprafaţa de teren nu era infintata cultura de floarea soarelui.

A doua zi, a discuit terenul de pe suprafaţa de 5,85 ha, l-a fertilizat, a dat cu combinatorul si a semanat porumb.In aceiaşi zi, in care a semanat porumbul pe suprafaţa de 5,85 ha, a văzut ca pe tarlaua, in care in luna octombrie 2016, reclamanta infiintase cultura de răpită, se efectua lucrarea mecanica de discuire a terenului, respectiv de întoarcere a culturii, de către utilaje agricole apartinand reclamantei. A mers personal - la suprafata.de 9,98 ha, arendata ori cumparata de societate, delimitată prin semne de hotar, prin borne - tarusi, pentru a preveni pătrunderea utilajelor reclamatei, pe suprafaţa de teren ce apartie societăţii pârâte şi administrată de acesta.

Precizează pârâta ca pe suprafaţa de 9,98 ha, ce aparţine societăţii cat si pe cea mai mare parte a tarlalei, pe care in toamna anului 2017 fusese infiintata cultura de răpită, aceasta cultura era compromisa, in sensul ca plantele propriu- zise de răpită erau in număr de 15-20/ha si năpădită de buruiene.Cultura de răpită a fost compromisa motivat de faptul ca nu a fost infiintata in epoca optima de înfiinţare a acesteia, respectiv pana in jurul datei de 10 august 2016, ci cu mult mai târziu, abia la sfârşitul lunii octombrie 2016, reclamanta asumandu-si riscul ineficientei înfiinţării culturii, acest aspect este recunoscut de reclamantă prin inscrisul denumit „ Fisa tehnologica - cultura de răpită - anul 2016/2017”, nr. curent 8, depus la dosarul cauzei, prin care menţionează ca abia in luna octombrie 2016, fara a preciza data, dar care poate sa fie si una din zilele de la sfarsitul lunii, abia a făcut aprovizionarea cu samanta de răpită, după care a făcut si celelalte lucrări, inclusiv insamantarea.De asemenea, precizează, ca in una din zilele de la inceputul lunii mai 2017, reclamanta, a ierbicidat, cu ierbicid „ TOTAL” circa ¾ parte din suprafaţa tarlalei pe care in toamna anului 2016 infiintase tardiv cultura de răpită, in scopul distrugerii buruienilor, ocazie cu care au fost distruse si cele cateva plante de răpită, lucrarea agricola de ierbicidare fiind făcută de către mecanizatorul agricol, -, salariatul reclamantei. Imediat a pregătit si pârâta terenul in suprafaţa de 9,98 ha, a discuit de 2 ori pentru distrugerea buruienilor, plantele de răpită fiind foarte rare circa 15-20/ha, după care a insamantat porumb, pe întreaga suprafaţa, acel teren, cultura care se afla si în prezent.

Precizează faptul ca societatea pârâtă nu a intors nici cultura de floarea soarelui si nici pe cea de răpită, asa după cum reclamanta a sesizat instanţa de judecata intrucat prima cultura nici nu era infiintata iar a doua era ca si inexistenta. Nu a produs nici un fel de paguba reclamantei. Nu a adus nici un prejudiciu moral reclamantei, prin atitudinea sa de a-şi lucra terenul dobandit in urma unor înscrisuri legale constând in contracte de vanzare cumpărare ori contracte de arenda. Reclamanta din prezenta cauza a sesizat Judecătoria Paşcani cu o cerere de chemare in judecata avand ca obiect ordonanţa presedentiala, respectiv de a lăsa la dispoziţiaacesteiasuprafaţade15,84hateren si care a format obiectul dosarului nr. 4140/866/2017. Prin sentinţa civila nr. 1473/2017 pronunţata de Judecătoria Paşcani la 10 iulie 2017 a fost respinsa ca inadmisibila ordonata presedintiala promovata de reclamantul - in contradictoriu cu -, sentinţa fiind definitiva prin decizia nr. 1277/8.08.2017 a Tribunalului Iaşi, prin care a fost respins apelul reclamantei.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 205 - 206 din Codul de procedură civilă.

În dovedire s-au depus: certificatul de înregistrare al pârâtei la ORC de pe langa Tribunalul Iaşi;procura speciala autentică nr. 834/22.10.2015 prin care numitul - a fost împuternicit de către asociatul unic al -; cartea de identitate a numitului -;contractul de arenda nr. 48/15.03.2017;contractul de vanzare autentificat sub nr. 1560/18.05.2017; contractul de arendare nr. 48/15.03.2017, certificatele de moştenitor nr. 164/1999, si 49/2017; actul de partaj succesoral nr. 846/14.03.2017; contractul de arenda nr. 2 din 27.01.2017, certificatul de moştenitor nr. 23/29.04.2011, TP 67163/2002,  copie CI  -, contractul de vanzare autentic nr. 4106/22.12.2016,  încheierea de intabulare 42386/23.12.2016; contractul de vanzare autentic nr. 1024/03.04.2017; documentaţie cadastrală, încheierea de intabulare 4823/04.04.2017; adresă nr. 7/03.04.2017; adeverinţa nr. 2720 din 8.06.2017, sentinţă civilă nr. 1473/10.07.2017.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul -, solicitând respingerea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive invocată. Arată că prejudiciul produs reclamantei se datorează faptului că pârâtul a pătruns în mod nelegal şi intempestiv cu utilajele pe suprafeţele indicate, a întors cultura de floarea soarelui şi pe cea de rapiţă., fiind vorba de o răspundere delictuală, reglementată de art. 1349 C.civ. Contractele de arendare şi de vânzare privind suprafeţele înstrăinate, au fost perfectate nelegal, cu eludarea dispoziţiilor Legii 17/2014, fără respectarea dreptului de preemţiune. Fiind o răspundere delictuală, pârâtul are calitate procesual pasivă, cu atât mai mult cu cât recunoaşte că el, în calitate de persoană fizică şi de administrator al pârâtei - a încheiat contractele de arendă sau de vânzare cu ceilalţi pârâţi,deşi existau contracte de arendă legale şi în derulare. Situaţia de faţă se prezintă pentru pârâţi, sub forma unei coparticipări procesual pasive. Toate contractele reclamantei erau în perioada de valabilitate, nu s-a respectat dreptul de preemţiune al reclamantei. Sunt întrunite condiţiile art. 1357 C.civ. Pârâtul avea cunoştinţă de contractele încheiate de ceilalţi pârâţi, se dovedeşte reaua sa credinţă şi complicitatea la fraudă. Reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul -. Arată că a înţeles să investească instanţa cu o cerere de angajarea a răspunderii civile delictuale, conform art. 1349 C.civ. Astfel, contractul încheiat de pârât cu societatea - s-a încheiat nelegal, în dauna reclamantei, cu eludarea dispoziţiilor legii 17/2014, nu i s-a respectat dreptul de preemţiune. Pârâtul are calitate procesual pasivă în cauză, în solidar cu ceilalţi pârâţi. Pătrunderea nelegală din data de 10.05.2017, de pe teren, întoarcerea culturii de floarea- soarelui, s-a realizat câtă vreme contractul de arendă era valabil. Pârâtul avea cunoştinţă de contractul încheiat cu reclamanta, se dovedeşte reaua sa credinţă şi complicitatea la fraudă.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul -. Arată că a înţeles să investească instanţa cu o cerere de angajarea a răspunderii civile delictuale, conform art. 1349 C.civ. Astfel, contractul încheiat de pârât cu societatea - s-a încheiat nelegal, în dauna reclamantei, cu eludarea dispoziţiilor legii 17/2014, nu i s-a respectat dreptul de preemţiune. Pârâtul are calitate procesual pasivă în cauză, în solidar cu ceilalţi pârâţi. Pătrunderea nelegală din data de 11.05.2017, de pe teren, întoarcerea culturii de rapiţă, s-a realizat câtă vreme contractul de arendă era valabil. Pârâtul avea cunoştinţă de contractul încheiat cu reclamanta, se dovedeşte reaua sa credinţă şi complicitatea la fraudă.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul -. Arată că a înţeles să investească instanţa cu o cerere de angajarea a răspunderii civile delictuale, conform art. 1349 C.civ. Astfel, contractul încheiat de pârât cu societatea - s-a încheiat nelegal, în dauna reclamantei, cu eludarea dispoziţiilor legii 17/2014, nu i s-a respectat dreptul de preemţiune. Pârâtul are calitate procesual pasivă în cauză, în solidar cu ceilalţi pârâţi. Pătrunderea nelegală din data de 11.05.2017, de pe teren, întoarcerea culturii de rapiţă, s-a realizat câtă vreme contractul de arendă era valabil. Pârâtul avea cunoştinţă de contractul încheiat cu reclamanta, se dovedeşte reaua sa credinţă şi complicitatea la fraudă.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta -. Arată că a înţeles să investească instanţa cu o cerere de angajarea a răspunderii civile delictuale, conform art. 1349 C.civ. Astfel, contractele încheiate de pârât cu societatea - s-au încheiat nelegal, în dauna reclamantei, cu eludarea dispoziţiilor legii 17/2014, şi alea art. 1848 şi 1730 C.civ., nu i s-a respectat dreptul de preemţiune. Pârâta are calitate procesual pasivă în cauză, în solidar cu ceilalţi pârâţi. Pătrunderea nelegală din data de 11.05.2017, de pe teren, întoarcerea culturii de rapiţă, s-a realizat câtă vreme contractul de arendă era valabil. Pârâta avea cunoştinţă de contractul încheiat cu reclamanta, se dovedeşte reaua sa credinţă şi complicitatea la fraudă.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta -. Arată că a înţeles să investească instanţa cu o cerere de angajarea a răspunderii civile delictuale, conform art. 1349 C.civ. Astfel, contractele încheiate de pârâţi cu societatea - s-au încheiat nelegal, în dauna reclamantei, cu eludarea dispoziţiilor legii 17/2014, nu i s-a respectat dreptul de preemţiune. Pătrunderile nelegale din data de 10.05.2017 şi 11.05.2017, de pe teren, întoarcerea culturii de floarea-soarelui şi de rapiţă, s-au realizat câtă vreme contractele de arendă erau valabil. Pârâta avea cunoştinţă de contractele încheiat cu reclamanta, se dovedeşte reaua sa credinţă şi complicitatea la fraudă.

S-a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu 4 martori (2 pentru reclamantă, doi pentru pârâta -, introgatoriu.

S-au depus concluzii scrise.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta a investit instanţa cu o acţiune în pretenţii-daune, rezultate din pătrunderea nelegală pe două trupuri de teren pe care susţine că le are luate în arendă, şi întoarcerea unor culturi de floarea-soarelui, respectiv de rapiţă.

Nu a fost învestită instanţa cu anularea unor contracte de arendă sau de vânzare cumpărare.

1) Cu privire la suprafaţa de 5,85 ha, situată în T51, p 510/25 se reţine că:

Suprafaţa de teren amintită este în scrisă în titlul de proprietate nr. 139654/2002 (f.80), emis pe numele numitei -, decedată la data de 01.02.1996.

La data de 09.09.2009, se încheie contractul de arendare nr. 261/09.09.2009 ( numărul de înregistrare de la -), între -, în calitate de arendaş şi - (f. 90). Contractul este semnat numai de -(f.77-78). Menţiunea privind pe -, în calitate de arendator, este efectuată cu alt scris decât cel cu care s-a completat contractul de arendă. Durata contractului a fost de 7 ani, cuprinsă între 09.09.2009 şi 09.09.2016.

La data de 14.03.2017, prin actul de partaj voluntar autentic nr. 846/14.03.2017 (f.85-87), fraţii - au ieşit din indiviziune, iar suprafaţa de teren de 5.85 ha, a trecut în lotul lui -. - a încheiat la data de 14.03.2017 contract de arendare cu societatea -, înregistrat la primăria comunei - sub nr. 48/15.03.2017, pe o perioadă de 10 ani. (f.83). La data de 18.05.2017, - vinde suprafaţa de teren de 5,85 ha către societatea -, prin contractul de vânzare autentic nr. 1560/28.05.2017 (f.92-93).

Între reclamantă şi pârâtul - se încheie un act adiţional la contractul de arendare nr. 261/09.09.2009 (f. 81), act adiţional ce poartă numărul de intrare la reclamantă 291/16.08.2016, şi numărul de la - 1400/28.03.2017. După cum se poate observa, actul adiţional nu cuprinde tehnoredactată data încheierii acestuia, dată care să fie acceptată prin semnare. Pârâtul -, prin întâmpinare, arată că probabil din greşeală a semnat acest act adiţional când a ridicat arenda, fără a dori să prelungească contractul, neavând mandat de la fratele său. În răspunsul la interogatoriu neagă semnarea actului adiţional. Cu toate acestea, semnăturile de pe contractul de arendare şi de pe actul adiţional seamănă.

Instanţa nu va reţine ca dată a încheierii actului adiţional data de 16.08.2016, prezentată de reclamantă, întrucât nu a fost cuprinsă în scris în textul tehnoredactat, şi asumată prin semnătură, actul putând fi antedatat de către reclamantă, în favoarea sa, altfel nu se explică de ce s-a prezentat să îl înregistreze la consiliul local abia în luna martie 2017, când deja se conturare o situaţie conflictuală între părţi, aşa cum rezultă din notificarea nr. 75/17.03.2017, expediată pârâtului la data de 23.03.2017(f.70-72, v.II). Singura dată certă a acestui act adiţional este data de 28.03.2017.

În drept, potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011, ,,(1) Contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa. (2) Modificarea contractului se face cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de legea în vigoare la data modificării. În privinţa elementelor ce nu fac obiectul modificării, sunt aplicabile dispoziţiile alin. (1).'' Prin urmare, contractul de arendare nr. 261/09.09.2009, este, supus legii civile în vigoare la încheierea acestuia, atât cu privire la încheierea, interpretarea, efectele, executarea, precum și cu privire la încetarea sa. Legea în vigoare la data de 09.09.2009 este Legea 16/1994 a arendării şi Codul civil din 1864. Cu privire la modificări, se aplică  Noul Cod civil.Potrivit art. 969 C.civ. din 1864, convenţiile legal făcute au putere de lege intre părţile contractante.

Contractul de arendare nr. 261/09.09.2009 a fost legal încheiat, chiar şi de către un singur comoştenitor, în temeiul unui mandat tacit reciproc, ambii fraţi fiind comoştenitori în indiviziune, mandat confirmat şi de preluarea arendei de către -, potrivit dispoziţiilor de livrare depuse la f. 62 şi urm, pentru anii 2011, 2012, 2013, 2014, 2015, 2016, fără opoziţie.

Însă contractul de arendare nr. 261/09.09.2009 a încetat la data de 09.09.2016, întrucât, potrivit art. 12 alin. 1, 2 din Legea 16/1994, în forma în vigoare la data încheierii contractului („Contractul de arendare poate fi reînnoit potrivit înţelegerii părţilor şi cu respectarea prevederilor prezentei legi. Fiecare parte contractantă este obligată să înştiinţeze în scris cealaltă parte, cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea contractului, despre intenţia sa de a reînnoi sau de a nu reînnoi contractul de arendare”),  coroborat cu art. 7 alin. 7 şi art. 8 lit. j) din contract, (arendatorul are obligaţia să înştiinţeze în scris arendaşul, despre intenţia sa de a reînnoi sau de a nu reînnoi contractul de arendare, cu cel puţin 1 an înainte de expirarea contractului, respectiv arendaşul are obligaţia să înştiinţeze în scris arendatorul, despre intenţia sa de a reînnoi sau de a nu reînnoi contractul de arendare, cu cel puţin 1 an înainte de expirarea contractului), contractul încetează dacă nu a fost reînnoit, fie şi cu mai puţin de 1 an inainte, cu acordul ambelor părţi contractante.

Instanţa nu a reţinut ca dată certă a actului adiţional nr. 291, data de 16.08.2016, ci data depunerii la primărie, iar la acea dată pârâtul - nu mai avea calitatea de proprietar asupra terenului obiect al cauzei, astfel că nu putea încheia valabil actul de prelungire, prin prisma art. 2 din Legea 16/1994, nefiind nici proprietar, nici uzufructuar, nici alt deţinător legal asupra terenului, ce a devenit din data de 14.03.2017 proprietatea fratelui său, -. Mai trebuie reţinut că în materie de arendă, nu sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil din 1864 privitoare la tacita relocaţiune, deoarece contractul nu poate fi reînnoit decât în condiţiile legii speciale - art. 12 alin. 1. Înseamnă că după expirarea termenului, părţile nu mai au obligaţii contractuale, iar eventuala folosire a bunurilor de către arendaş este lipsită de temei juridic, cu toate aspectele prevăzute de lege pentru această situaţie ( raporturi extracontractuale) ( în acest sens doctrină relevantă: -, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul juridic, 2001, f.290).

Nemaiavând obligaţii contractuale, -, a putut arenda, apoi vinde terenul obiect al cauzei, fără a avea vreo obligaţie de preemţiune faţă de reclamantă, iar pârâtul -, nu mai putea avea această obligaţie, întrucât, la data de 28.03.2017, data certă a actului adiţional, nu mai era proprietarul terenului, şi nu putea încheia valabil actul de prelungire, neexistând un mandat din parte fratelui său.

Nemaiavând un contract valabil în toamna anului 2016, arendaşul reclamant, nu poate pretinde respectarea obligaţiilor contractuale dintr-un contract expirat.

Aşa cum a reţinut deja, instanţa nu a fost învestită cu o acţiune în anularea unor contracte de arendă sau de vânzare ( de altfel, nici nu a fost chemat în judecată numitul -), astfel că vor fi considerate valabile, prin prisma celor de mai sus,  contractele de arendă din data de 14.03.2017, purtând numărul 48/15.03.2017/- şi contractul de vânzare autentic nr. 1560/18.05.2017.

Fiind valabile cele două contracte, rezultă că lucrările efectuate pe acest teren de către societatea -, nu îmbracă forma unei fapte delictuale, societatea efectuând lucrări pe terenul deţinut legal.

În plus, faţă de această societate, nu s-au efectuat formalităţile de opozabilitate a actului adiţional nr. 291, acesta dobândind dată certă (fiind înregistrat la primărie la data de 28.03.2017) ulterior datei la care societatea pârâtă - şi-a înregistrat propriul contract de arendă(15.03.2017), astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile nici condiţiile prevăzute de art. 1811 alin. 1 lit. b C.civ. coroborat cu art. 130 din Legea 71/2011.

Neavând un contract valabil pentru suprafaţa de 5,85 ha reclamata, la data de 10.05.2017, nu poate pretinde despăgubiri materiale pentru o eventuală pagubă, pe tărâm contractual, de la -, întrucât acesta nu mai avea nicio obligaţie contractuală faţă de reclamantă, aşa cum s-a arătat şi nici delictual, faţă de pârâtul - ( nu s-a dovedit că acest pârât s-a aflat în concret pe teren, la data de 10.05.2017) sau societatea -, care foloseşte legal terenul, în temeiul contractelor pe care le deţine.

 În plus, nu s-a conturat nici un prejudiciu moral provocat societăţii de  pârâtul -, declaraţia martorului - fiind elocventă în acest sens, iar alte probe nu s-au mai produs de către reclamantă.  Faţă de această situaţie de fapt, analizând întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale, cu privire la pârâtul -, în raport de dispoziţiile art. 1349  alin. 1 şi 2 şi 1357 Cod civil, respectiv existenţa unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum si a vinovăţiei persoanei cu capacitate civilă delictuală cauzatoare a prejudiciului, instanţa constată că nu există unul dintre elementele antrenării acestui fel de răspundere-prejudiciul cert, astfel că acţiunea este neîntemeiată.

Concluzionând, cu privire la suprafaţa de 5,85 ha, instanţa constată că pârâtul - are calitate procesual pasivă, fiind semnatar al contractului de arendare şi al actului adiţional, pe de o parte, pe de altă parte, întrucât, pe tărâm delictual orice persoană despre care se pretinde că a provocat un prejudiciu, poate avea calitate procesul pasivă, temeinicia susţinerilor fiind chestiuni de fond ( art. 36 C.proc.civ.), iar excepţia invocată de acesta va fi respinsă ca neîntemeiată.

Cu privire la fond, acţiunea reclamantei se va respinge în tot în contradictoriu cu acest pârât, ca neîntemeiată, atât cu privire la prejudiciul material, cât şi moral, pentru considerentele expuse anterior. Acest pârât, -, nu a avut nicio contribuţie nici în legătură cu prejudiciul pretins pentru trupul de teren de 9,98 ha teren.

Cu privire la prejudiciul material pretins de reclamantă pentru această suprafaţă de teren pe temeiul răspunderii delictuale ( nu există raporturi contractuale între cele două societăţi) în raport de societatea -, constatându-se că nu există o faptă ilicită a acestei societăţi, aşa cum s-a arătat anterior, lipseşte şi în acest caz unul dintre elementele atragerii  răspunderii civile delictuale, respectiv fapta, astfel că se va respinge acţiunea pentru prejudiciul material pretins, pe această suprafaţă, ca neîntemeiată, în raport de această societate.

2) Cu privire la suprafaţa de teren de 3,20 ha, situat în T37, p 419/7,parte din trupul de teren de 9,98 ha se reţine că:

Această suprafaţă de teren figurează în titlul de proprietate nr. 67163/2002 emis pe numele numitei - (f.106, v. I). Acest teren a trecut în patrimoniul numitei -, pe care a moştenit-o pârâtul -, ca moştenitor legatar, în cotă de 1/1 parte (f- 105,v. I).

Între reclamantă şi pârâtul - s-a încheiat contractul de arendă din data de 30.01.2012 (f.100-101, v. I), înregistrat la reclamantă sub nr. 13/30.01.2012. Nu s-a făcut dovada înregistrării acestui contract la consiliul local ( nu s-a depus de către reclamantă a unui exemplar înregistrat, cel existent, depus la dosar de pârât,  nepurtând un asemenea număr de înregistrare).contractul a fost încheiat pe perioada 30.01.2012-29.01.2017.Acest contract este guvernat de Noul Cod civil în raport de data încheierii şi dispoziţiile art. 102 din Legea 71/2011.

La data de 25.01.2017, pârâtul - a încheiat cu societatea - contractul de arendare înregistrat la - nr. 02/27.01.2017, pentru o perioadă de 10 ani (până la data de 24.01.2027) .

Potrivit art. 1270 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.

Reclamanta a făcut dovada că a plătit drepturile rezultate din contract pentru anii 2016, 2015(f. 73-76, v.II).

Invocă reclamanta dispoziţiile art. 1848 C.civ., potivit cărora „contractul de arendare se reinnoieste de drept, pentru aceeasi durata, daca niciuna dintre parti nu a comunicat cocontractantului, in scris, refuzul sau cu cel putin 6 luni inainte de expirarea termenului, iar in cazul terenurilor cu destinatie agricola, cu cel putin un an", iar alin. (2) al aceluiasi articol  precizeaza ca in situatia in care "durata contractului de arendare este de un an sau mai scurta, termenele de refuz al reinnoirii prevazute mai sus se reduc la jumatate", în sensul că s-a reînnoit de drept contractul de arendare, iar la data de 11.05.2017, avea legal în folosinţă suprafaţa de teren, de pe cere pretinde că i s-a întors nelegal cultura de rapiţă.

Mai invocă această reînnoire de drept, în lipsa notificării arendatorului de a nu mai reînnoi contractul, cu un an înainte de expirarea acestuia, potrivit art. 7 alin. 7 din contract.

Omite însă reclamanta să arate că potrivit aceluiaşi contract, ea însăşi avea obligaţia de a anunţa arendatorul în scris despre dorinţa de a prelungi contractul, potrivit art. 8 lit. j din contract.

Faţă de aceste constatări, în lipsa unor înştiinţări reciproce scrise dintre părţi, contractul a încetat prin ajungerea la termen, la data de 29.01.2017.

Reînnoirea de care vorbeşte art. 1848 C.civ., nu echivaleaza cu tacita relocaţiune, chiar dacă ambele operează de drept, în temeiul unui acord tacit de vointa, deoarece reinnoirea de drept a contractului este echivalent cu un antecontract de arendare, ceea ce presupune indeplinirea tuturor conditiilor de validitate de fond si de forma asa cum sunt mentionate in art. 1838 din Codul Civil: "contractul de arendare trebuie incheiat in forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii absolute."

Or, lipseşte forma scrisă pentru reînnoirea contractului de arendă şi, în plus, lipseşte şi acordul de voinţă, întrucât, prin semnarea la data de 25.01.2017, a unui contract de arendare cu societatea, este evidentă voinţa arendatorului de a nu mai prelungi contractul cu fostul său arendaş, reclamanta, cu atât mai mult cu cât nu a fost notificat înscris de reclamantă cu privire la dorinţa de reînnoire. Astfel, în lipsa acestei notificări, pârâtul era pe deplin îndreptăţit să considere că reclamanta nu doreşte reînnoirea contractului.

Faţă de situaţia de fapt reţinută, instanţa constată că reclamanta a folosit legal terenul de mai sus, până la data de 29.01.2017, data expirării termenului de arendare. La data de 11.05.2017 nu mai era în posesia legală asupra acestui teren, arendat de către, prin urmare nu este în drept să pretindă un eventual prejudiciu la acea dată.

După data de 29.01.2017, reclamanta are obligaţia contractuală, potrivit art. 8 lit. k din contract, să restituie contractul în starea în care l-a primit de la arendator.

Potrivit situaţiei reţinute, reclamanta nu este îndreptăţită la daune pentru pretinsul prejudiciu suferit, nici pe tărâm contractual, nici delictual în raport de pârâtul ( nu a săvârşit o faptă ilicită, nu s-a aflat pe teren la data de 11.05.2017), nici în raport de societatea, care începând cu data de 30.01.2017 ( prima zi după expirarea contractului reclamantei), foloseşte în mod legal această suprafaţă de teren, prin urmare nu a săvârşit nicio faptă ilicită.

 În plus, nu s-a conturat nici un prejudiciu moral provocat societăţii de  pârâtul, declaraţia martorului fiind elocventă în acest sens, iar alte probe nu s-au mai produs de către reclamantă.  Faţă de această situaţie de fapt, analizând întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale, cu privire la pârâtul, în raport de dispoziţiile art. 1349  alin. 1 şi 2 şi 1357 Cod civil, respectiv existenţa unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum si a vinovăţiei persoanei cu capacitate civilă delictuală cauzatoare a prejudiciului, instanţa constată că nu există unul dintre elementele antrenării acestui fel de răspundere-prejudiciul cert, astfel că acţiunea este neîntemeiată.

Concluzionând, cu privire la suprafaţa de  3,20 ha, situat în T37, p 419/7, instanţa constată că pârâtul are calitate procesual pasivă, fiind semnatar al contractului de arendare, pe de o parte, iar pe de altă parte, întrucât, pe tărâm delictual orice persoană despre care se pretinde că a provocat un prejudiciu, poate avea calitate procesul pasivă, temeinicia susţinerilor fiind chestiuni de fond ( art. 36 C.proc.civ.), iar excepţia invocată de acesta va fi respinsă ca neîntemeiată.

Cu privire la fond, acţiunea reclamantei se va respinge în tot în contradictoriu cu acest pârât, ca neîntemeiată, atât cu privire la prejudiciul material, cât şi moral, pentru considerentele expuse anterior. Acest pârât, -, nu a avut nicio contribuţie nici în legătură cu prejudiciul pretins pentru trupul de teren de 5,85 ha teren.

Cu privire la prejudiciul material pretins de reclamantă pentru această suprafaţă de teren pe temeiul răspunderii delictuale ( nu există raporturi contractuale între cele două societăţi) în raport de societatea -, constatându-se că nu există o faptă ilicită a acestei societăţi, aşa cum s-a arătat anterior, lipseşte şi în acest caz unul dintre elementele atragerii  răspunderii civile delictuale, respectiv fapta, astfel că se va respinge acţiunea pentru prejudiciul material pretins, pe această suprafaţă, ca neîntemeiată, în raport de această societate.

3) Cu privire la suprafaţa de teren de 3,58 ha, situat în T37, p 419/8,parte din trupul de teren de 9,98 ha se reţine că:

Reclamanta pretinde că foloseşte legal această suprafaţă de teren, în temeiul contractului încheiat de reclamantă şi numitele -,contract fără dată,  înregistrat la primăria - sub nr.797/28.11.2013, încheiat pe o durată de 10 ani, de la data de 01.03.2014, până la data de 01.03.2024 (f.115-117, v.I). Acest contract nu este semnat de cele două persoane, ci de o alta, pârâtul -, ce şi-a asumat semnătura prin întâmpinare şi răspunsul la interogatoriu (f. 31, v. II). Pârâtul invocă că acest contract nu este valabil.

Din istoricul proprietăţi acestei suprafeţe de teren, regăsit în contractul de vânzare autentic nr. 4106/22.12.2016(f. 166, v. I), rezultă că această suprafaţă de teren a aparţinut în proprietate numitei -, dobândit prin reconstituire potrivit Legii 18/1991, decedată la data de 18.12.2000, moştenită de -, decedată la data de 08.05.2016, aceasta din urmă moştenită de -, potrivit certificatului de moştenitor nr. 126/24.06.2016.

Deşi pretinde reclamanta că deţine un contract de arendă valabil, totuşi nu s-a probat că acesta a fost semnat de proprietar sau de un alt deţinător legal al terenului, nefăcând dovada că pârâtul - are calitate de proprietar sau că deţine un mandat din partea proprietarului. Nefiind proprietar asupra terenului, nici făcându-se dovada unui mandat, acesta nu putea încheia valabil acte cu privire la acest teren. Este adevărat că reclamanta a făcut plăţi în anul 2016 şi 2015, către acest pârât(f. 77, 76, v. II) , dar a efectuat plăţi şi către o altă persoană, -.

Nu poate invoca reclamanta în favoarea sa propria culpă, câtă vreme tot timpul a cunoscut că terenul nu aparţine pârâtului, în contractul de arendă fiind menţionate expres alte persoane ca fiind arendatori.

Nefiind proprietar asupra terenului, pârâtul - nu are nicio obligaţie de a respecta dreptul de preemţiune la înstrăinare, pe care îl invocă reclamanta.În aceste condiţii, apreciază instanţa că nici cu privire la acest pârât nu sunt întrunite condiţiile răspunderii contractuale sau delictuale, pârâtul nefiind proprietar sau deţinător al unui mandat din partea proprietarilor. Pe tărâm delictual nu poate fi atrasă răspunderea sa pentru pretinsa tulburare din ziua de 11.05.2017, întrucât nu s-a dovedit că a fost pe teren la acea dată, în plus nu este proprietarul ternului.

În plus, nu rezultă din actele dosarului că moştenitorul proprietarului, în speţă Bârsan Ana, şi-ar fi manifestat dorinţa în scris, de a continua vechiul contract, şi că ar fi obţinut acordul scris al arendaşului, în acord cu dispoziţiile art. 10 din contractul de arendă nr. nr.797/28.11.2013 şi art. 1270 C.civ. Acest contract a încetat de drept la data decesului proprietarului, în speţă -, decedată la data de 08.05.2016. Prin urmare, de la această dată, reclamanta foloseşte terenul fără un temei juridic.

Contractul de arendă nr. 797/28.11.2013, nefiind încheiat cu proprietarul, nu este opozabil societăţii -, pe de o parte, pe de altă parte, contractul fiind încetat la data de 08.05.2016, prin decesul arendatorului şi în lipsa acordului moştenitorilor şi alarendaşului, nu a existat nici un impediment la încheierea contractului de vânzare din decembrie 2016. La data de 11.05.2017, reclamanta nu deţinea în mod legal această suprafaţă de teren, astfel că nu poate pretinde prejudiciile solicitate. - - utilizează în mod legal acest teren, nu a săvârşit o faptă ilicită.

Nu s-a dovedit că pârâtul - ar fi produs vreun prejudiciu moral societăţi reclamante.

Concluzionând, cu privire la suprafaţa de  3,58 ha, situat în T37, p 419/8, instanţa constată că pârâtul - are calitate procesual pasivă, asumându-şi semnătura  contractului de arendare, pe de o parte, iar pe de altă parte, întrucât, pe tărâm delictual orice persoană despre care se pretinde că a provocat un prejudiciu, poate avea calitate procesul pasivă, temeinicia susţinerilor fiind chestiuni de fond ( art. 36 C.proc.civ.), iar excepţia invocată de acesta va fi respinsă ca neîntemeiată.

Cu privire la fond, acţiunea reclamantei se va respinge în tot în contradictoriu cu acest pârât, ca neîntemeiată, atât cu privire la prejudiciul material, cât şi moral, pentru considerentele expuse anterior. Acest pârât, --, nu a avut nicio contribuţie nici în legătură cu prejudiciul pretins pentru trupul de teren de 5,85 ha teren.

Cu privire la prejudiciul material pretins de reclamantă pentru această suprafaţă de teren pe temeiul răspunderii delictuale ( nu există raporturi contractuale între cele două societăţi) în raport de societatea -, constatându-se că nu există o faptă ilicită a acestei societăţi, aşa cum s-a arătat anterior, lipseşte şi în acest caz unul dintre elementele atragerii  răspunderii civile delictuale, respectiv fapta, astfel că se va respinge acţiunea pentru prejudiciul material pretins, pe această suprafaţă, ca neîntemeiată, în raport de această societate.

4) Cu privire la suprafaţa de teren de 3,20 ha, situat în T37, p 419/9, parte din trupul de teren de 9,98 ha se reţine că:

Acest teren a fost proprietatea lui -, prin reconstituirea dreptului de proprietate potrivit Legii 18/1991, decedat la data de 04.06.1999,moştenit de către pârâta -, potrivit certificatului de moştenitor suplimentar nr. 17/15.02.2017.

Reclamanta pretinde că deţine un contract de arendare valabil cu această pârâtă, reînnoit de drept potrivit art. 1848 C.civ.

La dosarul cauzei pârâta a depus un contract de arendare cu înregistrat la - sub nr. 458/06.02.2017 (f. 130), pe o durată de 10 ani, cuprinsă între data de 03.02.2017-02.02.2027. Acest contract nu cuprinde semnătura arendatorului.

De asemenea, pârâta a mai depus un contract de arendare înregistrat la -, sub nr. 66/14.01.2009,  cu durată de 6 ani, din data de 16.06.2008 până la data de 16.06.2014 (f. 133) de asemenea nesemnat de pârâtă.

Reclamanta nu aprobat că deţine  un contract valabil încheiat cu pârâta -. Această pârâtă recunoaşte prin răspunsul la interogatoriu, că a încheiat  un contract cu reclamanta, dar pentru perioada 2002-2007. Această susţinere se coroborează cu poziţia reclamantei din răspunsul la întâmpinare, care nu mai invocă un contract scris, dar invocă reînnoirea de drept, în temeiul art. 1848 C.civ.

Cum nu s-a făcut dovada unui alt contract scris, semnat de pârâtă, în afară de cel recunoscut de către aceasta pentru perioada 2002-2007, instanţa constată că, la nivelul anului 2007-2008, nu era în vigoare Codul civil nou ( şi implicit art. 1848 invocat, care şi în acesta solicită forma scrisă cum deja s-a arătat anterior), ci Legea 16/1994 a arendării şi Codul civil din 1864.

Potrivit art. 12 alin. 1, 2 din Legea 16/1994, „Contractul de arendare poate fi reînnoit potrivit înţelegerii părţilor şi cu respectarea prevederilor prezentei legi. Fiecare parte contractantă este obligată să înştiinţeze în scris cealaltă parte, cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea contractului, despre intenţia sa de a reînnoi sau de a nu reînnoi contractul de arendare”. Lipseşte acordul scris expres al părţilor, în condiţiile aminte. Aşa cum s-a arătat şi în cazul pârâtului Voicu,  în materie de arendă, nu sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil din 1864 privitoare la tacita relocaţiune, deoarece contractul nu poate fi reînnoit decât în condiţiile legii speciale - art. 12 alin. 1. Înseamnă că după expirarea termenului, părţile nu mai au obligaţii contractuale, iar eventuala folosire a bunurilor de către arendaş este lipsită de temei juridic, cu toate aspectele prevăzute de lege pentru această situaţie ( raporturi extracontractuale).

Prin urmare, reclamata, la data de 11. 05.2017, nu folosea legal această suprafaţă de teren, contactele din anul 2009 şi 2017 depuse, nefiind semnate de către pârâtă, şi neoperând reînnoirea de drept pe care o invocă reclamanta. Pârâta nu se afla pe teren la data de 10.05.2017 sau 11.05.2017, pentru a i se imputa vreo altă faptă.

În aceste condiţii, pârâta nu avea nicio obligaţie contractuală faţă de reclamantă, nici să îi respecte dreptul de preemţiune. Nefiind ţinută de vreo obligaţie faţă de reclamantă, pârâta a vândut terenul de mai sus către societatea -, la data de 03.04.2017. Prin urmare, la data de 11.05.2017, această societate, efectua lucrări pe acest teren, în temeiul dreptului său de proprietate. Nu există o faptă ilicită a acestei societăţi, cu privire la terenul de mai sus, astfel, ca şi în cazurile descrise mai sus, nu sunt întrunite elementele răspunderi civile delictuale, faţă de această societate.

Concluzionând, cu privire la suprafaţa de  3,20 ha, situat în T37, p 419/9, instanţa constată că pârâta - are calitate procesual pasivă, fiind la un moment dat semnatara unui contract de arendă, pe care îl recunoaşte, pe de o parte, iar pe de altă parte, întrucât, pe tărâm delictual orice persoană despre care se pretinde că a provocat un prejudiciu, poate avea calitate procesul pasivă, temeinicia susţinerilor fiind chestiuni de fond ( art. 36 C.proc.civ.), iar excepţia invocată de acesta va fi respinsă ca neîntemeiată.

Cu privire la fond, acţiunea reclamantei se va respinge în tot în contradictoriu cu această pârâtă, ca neîntemeiată, atât cu privire la prejudiciul material, cât şi moral, pentru considerentele expuse anterior. Această pârâtă, -, nu a avut nicio contribuţie nici în legătură cu prejudiciul pretins pentru trupul de teren de 5,85 ha teren.

Cu privire la prejudiciul material pretins de reclamantă pentru această suprafaţă de teren pe temeiul răspunderii delictuale (nu există raporturi contractuale între cele două societăţi) în raport de societatea -, constatându-se că nu există o faptă ilicită a acestei societăţi, aşa cum s-a arătat anterior, lipseşte şi în acest caz unul dintre elementele atragerii  răspunderii civile delictuale, respectiv fapta, astfel că se va respinge acţiunea pentru prejudiciul material pretins, pe această suprafaţă, ca neîntemeiată, în raport de această societate.

5) Cu privire la pârâtul - se reţine:

Faţă de temeiul acţiunii în raport de acest pârât, răspundere civilă delictuală, pârâtul are calitate procesual pasivă, întrucât orice persoană despre care se pretinde că a provocat un prejudiciu, poate avea calitate procesul pasivă, temeinicia susţinerilor fiind chestiuni de fond (art. 36 C.proc.civ.), iar excepţia invocată de acesta va fi respinsă ca neîntemeiată.

Cu privire la fondul acţiunii, cerere va fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât nu există fapta ilicită pretinsă de către reclamantă. Aşa cum s-a arătat din expunerea situaţiei de fapt şi de drept de mai sus, cu privire la terenurile de pe care reclamanta pretinde că i s-au întors culturile, aceasta nu folosea în mod legal terenurile a cele două date, acestea fiind în proprietatea sau administrarea societăţii -, potrivit contractelor de vânzare sau de arendare încheiate. Pârâtul nu se afla în nume propriu pe acel teren, ci ca împuternicit al societăţii --, aşa cum rezultă din procura autentică nr. 834/22.10.2015 (f. 148-149).

În plus, aşa cum a rezultat din depoziţia martorului - ( f. 109), coroborată cu cea dată de martorul - în faza de urmărire penală, în dosarul penal nr. /2017  al parchetului de pa lângă Judecătoria Paşcani (f. 120, v. II), s-au purtat discuţii între reclamantă şi -, în calitate de reprezentant al societăţi - încă din luna februarie 2017, cu privire la eliberarea suprafeţelor de teren ce fac obiectul cauzei, ce către reclamantă. Părţile nu au ajuns la nici un acord, astfel că societatea - şi-a lucrat terenurile deţinute în mod legal. Pârâtul - nu a acţionat în nume propriu,aşa cum s-a arătat,

Neexistând o faptă ilicită reţinută în sarcina acestui pârât, generatoare de prejudicii materiale pentru reclamantă.

Nu s-a probat niciun prejudiciu moral, de imagine, adus reclamantei declaraţia martorului -, propus de reclamantă fiind edificatoare în acest sens.

Se va respinge acţiunea şi cu privire la acest pârât, ca neîntemeiată.

5) Cu privire la pârâta societate - se reţine:

Aşa cu a rezultat din expunerea anterioară cu privire la terenurile ce fac obiectul dosarului, aceasta le deţinea legal la data de 10.05.2017 şi 11.05.2017, astfel că lucrările de pe teren nu pot fi interpretate ca o faptă ilicită. Discuţiile purtate de reprezentantul său cu reclamanta, confirmate de martori, nu fac altceva decât să întărească cele constatate, respectiv reclamanta avea cunoştinţă că terenurile pe care le lucra nu mai sunt în administrarea sa legală, prin urmare, prejudiciul său pretins, nu poate purta pe tărâm delictual.

Nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 1357 C.civ., nici cu privire la această pârâtă.

Nu s-a probat existenţa unui prejudiciu moral suferit de reclamantă, şi nici o faptă ilicită la adresa sa, care să îi afecteze imaginea, aşa cum a pretins, şi care să o îndreptăţească la solicitare unor daune morale.

Se va respinge acţiunea ca neîntemeiată şi cu privire la această pârâtă.

Faţă de considerentele ce preced, se va respinge ca neîntemeiată în tot acţiunea, potrivit dispozitivului de mai jos.

Fără cheltuieli de judecată nefiind solicitate şi probate de pârâţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţiile lipsei calităţii procesual-pasive, invocate de către pârâţii -, ca neîntemeiate.

Respinge acţiunea civilă formulată de către reclamanta -, în contradictoriu  cu pârâţii -, ca neîntemeiată.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Paşcani.

Pronunţată  prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei,  astăzi,  03 iulie 2018.

Preşedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare