Ordonanţă preşedinţială- stabilire locuinţă minor

Conţinut speţă: ordonanţă preşedinţială privind stabilirea provizorie a locuinţei minorului.

Instituţie: Judecătoria Moldova Nouă.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. N.  la data de 16.01.2018, reclamanta B.N. a solicitat instanţei să dispună stabilirea provizorie a locuinţei minorei B.A. la aceasta şi obligarea pârâtului să prezinte certificatul de naştere al minorei, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei  aflate pe rolul Judecătoriei M. N., care are ca obiect divorţ cu minori.

Reclamanta susţine că, în urma deteriorării grave a relaţiilor dintre cei doi provocată de violenţe verbale şi fizice din partea pârâtului, a hotărât să se stabilească impreună cu minora la părinţii reclamantei. În data de 28.12.2017, în baza unui înscris sub semnătură privată întocmit de pârât în prezenţa a doi martori, I.G. şi B.A, potrivit s-a obligat să ducă minora înapoi la domiciliul reclamantei, acesta şi-a încălcat promisiunea, astfel că din data de 28.12.2017 reclamanta nu a mai avut contact cu minora B.A., fiind împiedicată să se deplaseze la domiciliul pârâtului de caracterul violent al acestuia.

În susţinerea cererii, reclamanta învederează faptul că acţiunea îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi că se impune ca minora în vârsta de 3 ani să locuiască cu reclamanta, având în vedere faptul că pârâtul obişnuieşte să părăsească domiciliul pentru perioade cuprinse între 4-6 săptămâni pentru a-şi desfăşura activitatea profesională, iar minora

B.A. se află în grija bunicilor paterni. De asemenea, reclamanta susţine faptul că minora trebuie să fie privată de scene violente, iar cererea priveşte o măsură provizorie care nu afectează fondul dreptului dedus judecăţii din dosarul având ca obiect divorţ.

Pârâtul a depus întâmpinarea prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială, cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat faptul că este în interesul superior al minorei ca aceasta să locuiască în continuare alături de acesta şi de bunicii paterni până la soluţionarea definitivă a cauzei având ca obiect divorţul, având în vedere faptul că domiciliul acestuia reprezintă locuinţa în care minora a crescut, fiind ultimul domiciliu comun al reclamantei cu acesta. Pârâtul apreciază că schimbarea domiciliului minorei în altă localitate este de natură să îi afecteze sentimentul de stabilitate, ducând la întreruperea relaţiilor de prietenie ale minorei şi la reducerea contactului cu bunicii paterni alături de care a crescut, precum şi la împiedicarea frecventării cursurilor grădiniţei la care se află în prezent.

Cu privire la condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, pârâtul învederează instanţei că nu este îndeplinită condiţia urgenţei, ţinând cont de faptul că minora se află la domiciliul în care a locuit în mod statornic, şi că susţinerea reclamantei cu privire la caracterul violent al acestuia nu este adevărată.

Pârâtul susţine că reclamanta s-a mutat la domiciliul acestuia din cauza violenţelor fizice şi verbale manifestate de tatăl acesteia. De asemenea, susţine faptul că reclamanta nu şi-a îndeplinit datoriile părinteşti, minora fiind în grija bunicilor paterni. Pârâtul învederează instanţei faptul că reclamanta tratează cu superficialitate sănătatea minorei, aceasta prezentând grave carenţe în alimentaţie şi o infecţie netratată.

Pârâtul susţine că aceste împrejurări conduc la formarea opiniei pârâtului că este în interesul superior al minorei să locuiască alături de acesta şi bunicii paterni, fără a-i îngrădi reclamantei accesul la minoră.

Cu privire la susţinerea reclamantei în  legătură cu părăsirea domiciliului de către pârât pentru perioade lungi de timp, acesta susţine faptul că a renunţaţ la locul de muncă pentru a se dedica în permanenţă nevoilor minorei.

Pârâtul solicită instanţei luarea unei măsuri care să corespundă interesului superior al minorei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, din înscrisurile depuse în probațiune, reiese faptul că părțile au locuit în casa părinţilor pârâtului, împreună cu aceştia, iar din căsătorie a rezultat minora B.A.

Ca urmare a deteriorării grave a relaţiilor dintre cei doi, în luna iulie 2017 reclamanta s-a mutat împreună cu minora la părinţii acesteia, unde locuieşte şi în prezent.

Pe rolul Judecătoriei M. N. este înregistrată acţiunea de divorţ formulată de reclamantă.

Reclamanta a permis pârâtului să viziteze şi să ia la locuinţa acestuia minora, astfel că în data de 28.12.2017, în baza unui înscris sub semnătură privată întocmit în prezenţa a doi martori potrivit căruia pârâtul se obligă să înapoieze minora în data de 31.12.2017, ora 12, acesta a luat minora la locuinţa sa din M. N., unde se află şi în prezent, refuzând să respecte înţelegerea.

În drept, din dispoziţiile art. 920 si 997 CPC rezultă condiţiile de admisibilitate a acţiunilor formulate pe calea ordonanţei preşedinţiale: urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului.

Instanţa apreciază ca fiind îndeplinită condiţia urgenţei în acţiunea de faţă, ce are ca obiect stabilirea locuinţei minorului, urgenţa reglementării situaţiei juridice a copilului minor în contextul neîntelegerii intervenite între părinţii săi privind exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti fiind prezumată de lege.

Analizând în concret datele speţei deduse judecăţii, instanţa apreciază ca fiind îndeplinită această condiţie.

Din examinarea probelor administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor, interogatoriilor părţilor şi înscrisurilor depuse la dosar, instanţa reţine că în luna iulie 2017 reclamanta a părăsit locuinţa din M. N., împreună cu minora B.A. în vârstă de 3 ani, mutându-se la domiciliul părinţilor reclamantei. Instanţa reţine că nu a fost niciodată despărţită de minoră de la naştere până in luna decembrie 2017, când  fetita a fost luată de tată şi nu a înapoiat-o reclamantei.  In prezent, minora locuieşte cu pârâtul si cu bunicii paterni, in locuinţa acestora in M. N.

Neînţelegerile părţilor au consecinţe grave asupra relaţiei dintre minoră şi reclamantă, fiind susţinute si prin declaraţia martorei B.A. care relatează o întâmplare petrecută în timpul uneia dintre despărţirile în fapt ale celor doi. Potrivit declaraţiei, minora se afla de două săptămâni în grija pârâtului şi, deşi locuia în altă localitate, acesta obişnuia să facă plimbări cu maşina împreună cu minora în satul în care locuieşte reclamanta. Întâlnind reclamanta, a oprit maşina iar în momentul în care minora a strigat la mama sa, dorind să o îmbrăţişeze, pârâtul a pornit maşina, pentru a nu-i permite acesteia contactul cu minora. Instanţa reţine ataşamentul de care minora a dat dovadă faţă de mama sa.

Instanţa apreciază că situaţia de fapt menţionată afectează starea emoţională a minorei având în vedere vârsta fragedă a acesteia şi faptul că a crescut alături de reclamantă.

Ataşamentul minorei faţă de mama sa rezultă şi din dorinţa acesteia de a o avea alături în zilele importante pentru ea, telefonându-i reclamantei să o invite la ziua sa de naştere.

Instanţa constată că mama este cea care s-a ocupat de creştere minorei, având în vedere faptul că pârâtul era plecat pentru perioade lungi de timp din cauza serviciului. Potrivit declaraţiei martorului J.I. bunicul patern se ocupa de plimbarea minorei, timp în care reclamanta se ocupa de gospodărie. Având în vedere declaraţia aceluiaşi martor, nu poate fi reţinut aspectul că bunica paterna s-a ocupat de creşterea minorei, deoarece era plecată periodic la muncă în străinătate.

Potrivit aprecierii instanţei, condiţia urgenţei rezultă din nevoia de stabilitate a minorului, în vederea asigurarea unui trai decent şi a unei educaţii şi supravegheri corespunzătoare.

Faptul că minora prezenta carenţe de fier nu poate fi reţinut de către instanţă, având în vedere declaraţia martorei N.A. potrivit căreia minora era firavă şi în perioada în care locuia cu ambii părinţi.

Instanţa retine faptul că tatăl este şofer la o firmă din Deva si, din declaraţiile martorilor rezultă că vine acasă la o săptămână, două sau trei, in consecinţă, nu poate fi împreună cu fetiţa şi nu poate ocupa de aceasta.

Având în vedere lipsa continuă a pârâtului şi prevederile art. 400 alin. 3 NCC potrivit cărora „numai în mod excepţional şi numai dacă este în interesul superior al copilului, instanţa poate stabili locuinţa acestuia la bunici…”, instanţa apreciază ca fiind îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de lege, respectiv aparenţa de drept în favoarea reclamantei, în raport de obiectul cererii.

Privitor la condiţia neprejudecării fondului, aceasta este îndeplinită, măsura de stabilire a locuinţei minorului având caracter provizoriu, analizând doar aparenţa dreptului fără a face verificări care să pună în discuţie însuşi fondul dreptului.

Analizând criteriile în raport de care se apreciază interesul superior al minorului, instanţa apreciază că reclamanta deţine condiţiile materiale necesare creşterii şi educării minorei şi faptul că minora este ataşată de aceasta, astfel cum rezultă din ancheta psihosocială întocmită în cauză la domiciliul său şi din declaraţiile matorilor audiaţi în cauza; măsura stabilirii provizorie a domiciliului minorei la reclamanta nu este de natură a prejudicia relaţia acesteia cu pârâtul, acesta având posibilitatea să o viziteze. Reclamanta nu s-a opus niciodată vizitelor tatălui, chiar a lăsat fetita la locuinţa acestuia, iar perioada in care pârâtul a fost in concediu si-a petrecut-o cu minora, ceea ce indică buna credinţă a reclamantei.

Intr-adevăr, nu trebuie neglijat nici imperativul asigurării stabilităţii in mediul de viaţă al copilului;  acesta a locuit la bunicii  paterni,  dar, împreuna cu mama sa, de care nu a fost despărţită. Faptul că acum minora merge la grădiniţă nu poate fi un impediment de a-si schimba locuinţa, întrucât poate merge la grădiniţă şi in noua localitate.  Cu alte cuvinte, pare oportun ca minora să continue sa locuiască împreună cu mama sa, dar si să nu întrerupă contactul cu persoanele cu care a relaţionat până in prezent, tată si bunici.

In concluzie, luând in considerare dispoziţiile art. 2 din Legea 272/2004 privind protecţia si promovarea drepturilor copilului , prin raportare la dispoziţiile  art. 920 si art. 997 Cod procedura civilă, instanţa va admite cererea de ordonanţă preşedinţială si va stabili provizoriu locuinţa minorei  B.A., născută la data de 14  februarie  2015, la domiciliul reclamantei, pana la soluţionarea definitivă a dosarului de fond înregistrat pe rolul Judecătoriei M. N..

Domenii speta

Spete similare