Tutela

Sentinţă civilă 672 din 08.04.2014


ÎNCHEIERE NR.672/08.04.2014

Obiect: ,,tutelă”

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 106 Cod civil, ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială anume prevăzute de lege iar potrivit art. 110 din Codul civil, tutela minorului se instituie în situaţiile prevăzute de lege, inclusiv aceea în care ambii părinţi sunt decedaţi.

 În conformitate cu prevederile art. 112 alin. 1 din acelaşi act normativ,  poate fi tutore o persoană fizică sau soţul şi soţia, împreună, dacă nu se află în vreunul dintre cazurile legale de incompatibilitate prevăzute de Codul civil iar potrivit prevederilor art. 118 Cod civil, în lipsa unui tutore desemnat, instanţa de tutelă numeşte cu prioritate ca tutore, dacă nu se opun motive întemeiate, o rudă sau un afin ori un prieten al familiei copilului, în stare să îndeplinească această sarcină, ţinând seama, după caz, de relaţiile personale, de apropierea domiciliilor, de condiţiile materiale şi de garanţiile morale pe care le prezintă cel chemat la tutelă.

Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate şi văzând situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză, instanţa apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru instituirea tutelei minorilor SD şi SE şi pentru desemnarea în calitate de tutori a petenţilor BDI şi BAG.

Deşi instanţa a constatat că atât petenţii cât şi intervenienţii în interes propriu manifestă interes pentru îngrijirea, creşterea şi educarea minorilor, prezintă suficiente garanţii materiale şi morale că le pot oferi condiţii adecvate pentru o dezvoltare fizică şi mentală armonioase şi pentru o bună educaţie şi nu se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege, a considerat preferabilă solicitarea petenţilor având în vedere împrejurarea că din iulie 2013 până în prezent minorii au locuit împreună cu aceştia, s-au ataşat emoţional atât de ei cât şi de ceilalţi copii ai familiei pe care îi consideră fraţi, au fost integraţi imediat în comunitate, au primit sprijin psihologic de specialitate din partea petentei şi, astfel, pierderea bruscă a părinţilor şi a fratelui a fost compensată din acest punct de vedere.

Practic, în prezent minorii îi recunosc pe petenţi drept părinţi şi pe copii acestora drept fraţi şi, la vârsta pe care au, de 5 ani şi 3 ani, este foarte important pentru aceştia să depăşească momentul nefericit al pierderii părinţilor şi să fie integraţi într-o familie cunoscută, asemănătoare celei pierdute, care să le ofere un sentiment similar, de confort, ocrotire şi dragoste.

Este adevărat că şi bunicii paterni îşi iubesc nepoţii şi îi pot îngriji, însă luarea minorilor din familia unde s-au integrat deja, alături de ceilalţi „fraţi”, retragerea minorului David de la grădiniţa unde şi-a făcut prieteni, schimbarea fundamentală a mediului în care s-au obişnuit şi în care se simt confortabil ar constitui o nouă traumă, alături de relocarea în apartamentul părinţilor decedaţi.

De altfel, numirea petenţilor ca şi tutori nu înseamnă întreruperea relaţiilor cu familia extinsă alcătuită din bunici, unchi şi mătuşi paterni întrucât membrii acesteia au oricând posibilitatea să se înţeleagă pe cale amiabilă şi să stabilească un program de relaţii personale cu minorii, care să asigure menţinerea legăturilor şi a afecţiunii dintre aceştia.

Având în vedere ansamblul considerentelor de fapt şi de drept anterior expuse, instanţa va admite cererea formulată de petenţii BDI şi BAG, va admite cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienţii BE şi BC în favoarea acestora şi va respinge cererea de intervenţie principală formulată de intervenienţii SM şi SI, dar şi cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienţii SIL şi SCF.