Minori

Prin rechizitoriul (…) nr. (…) din (…) au fost trimisi în judecată inculpatii (…), pentru săvârsirea inmfractiunii de act sexual cu un minor, faptă prev. si ped.de art. 220 alin. 1 noul cod penal, cu aplic.art. 5 noul cod penal, cu aplic.art. 41 alin. 1 noul cod penal, cu aplic.art. 5 noul cod penal; (…), pentru săvârsirea infractiunii de act sexual cu un minor, faptă prev.şi ped.de art. 220 alin. 1 noul cod penal, cu aplic.art. 5 noul cod penal, cu aplic.art. 41 alin. 1 noul cod penal, cu aplic. art. 5 noul cod penal; (…), pentru săvârsirea infractiunii de act sexual cu un minor, faptă prev. si ped. de art. 220 alin. 1 noul cod penal, cu aplic.art. 5 noul cod penal şi (…), pentru săvârsirea infractiunii de act sexual cu un minor, faptă prev.si ped. de art. 220 alin. 1 noul cod penal cu aplic.art. 5 noul cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instantei sub nr. (…)

S-a retinut prin rechizitoriu că la data de (…) numitul (…), in calitate de reprezentant legal al persoanei vătămate minore (…), a formulat plangere penală la (…) pentru săvârsirea infractiunii de act sexual cu un minor, faptă prev. si ped. de art. 198 alin. 1 vechiul cod penal de către inculpatii (…)

Se mai retine prin rechizitoriu că din actele de urmărire penală administrate in cauză se constată că la data de (…), în jurul orelor (…), inculpatul (…) s-a intâlnit cu persoana vătămată minoră (…), pe DJ (…) din (…) si, după o scurtă discutie cu aceasta, inculpatul a convins-o să-l însotească la domiciliul inculpatului (…), pentru a consuma băuturi alcoolice.

Pe drum, cei doi s-au întâlnit cu inculpatii (…/…), impreună cu care si-au continuat deplasarea către domiciliul inculpatului (…). ajunsi la locul mentionat anterior, inculpatii nu au mai consumat băuturi alcoolice, deoarece s-au temut de reactia părintilor inculpatului (…) însă au continuat discutiile într-una din încăperile locuintei.

La un moment dat, inculpatul (…) i-a propus persoanei vătămate minore să întretină raporturi/acte sexuale cu acesta, lucru cu care persoana vătămată minoră a fost de acord, fără a se exercitat asupra sa vreo constrangere. Cei doi au mers într-o cameră alăturată, unde inculpatul a întretinut relatii sexuale cu persoana vătămată minoră. Cu privire la natura relatiilor sexuale întretinute, există divergente între cele două părti, in sensul că persoana vătămată minoră sustine faptul că inculpatul a întretinut raporturi sexuale normale cu aceasta, in timp ce inculpatul declară faptul că a fost vorba de un act sexual oral. După aceea, din camera respectivă a iesit inculpatul (…) şi au intrat pe rând, inculpatii (…/…), care au intretrinut acte sexuale orale cu persoana vătămată minoră, cu consimtământul acesteia. La final, a iesit din incăpere si persoana vătămată minoră, care, la solicitarea inculpatului (…) a acceptat să întretină acte sexuale orale şi cu inculpatul (…). Cei doi s-au deplasat în baia locuintei, unde inculpatul a întretinut un act sexual oral cu persoana vătămată minoră. Fiecare dintre inculpati a relatat celorlalti, după încheierea actiunii, că au intretinut acte sexuale orale cu persoana vătămată minoră.

Persoana vătămată minoră a declarat că a fost constransă de cei patru inculpati, prin violentă verbală, să întretină raporturi/acte sexuale cu acestia, iar ulterior a revenit asupra declaratiei initiale si a precizat că a consimtit să întretină raporturi/acte sexuale cu inculpatii, la cererea acestora.

Din raportul medico-legal nr.  (…), emis de SJNL (…) rezultă că persoana vătămată minoră are o dezvoltare statura-ponderală corespunzătoare vârstei  cronologice şi nu prezintă leziuni traumatice externe pe cap. trunchi si membre, leziuni traumatice ano-perianale sau leziuni traumatice oro-gingivo-dentare, totodată, s-a constatat că persoana vătămată minoră prezintă rupturi himenale vechi, produse in contextul unui raport sexual deflorant anterior celui reclamat, nu prezintă leziuni traumatice genitor-himenale care să dateze din (…) insă putea să întretină  relatii sexuale genitale si orale în data de (…), în conditiile precizate in anchetă.

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă:declaratiile persoanei vătămate minore (…); concluzia preliminară a medicului legist şi raportul medico/legal nr.(…); declaratia numitului (…) dată în calitate de martor; raportul nr.(…); declaraţia martorului (…); declaraţia martorei (…); declaraţiile inculpatului (…); declaraţâiile inculpatului (…); declaraţiile inculpatului (…) şi raportul de expertiză criminalistică nr.(…); declaraţiile inculpatului (…); procesul-verbal din data de (…); ordonanţele din data de (…).

Prin incheierea din camera de consiliu din (…), judecătorul de cameră preliminară în baza  art. 346 alin. 2 Cod proc penala a constatat legalitatea sesizarii instantei prin rechizitoriul nr. (…) al (…) privind pe inculpatii (…) legalitatea administrarii probelor, a efectuarii actelor de urmarire penala şi a dispus începerea judecătii cauzei.

In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, au fost audiati inculpatii (…) martorii (…/…), precum si persoana vătămată minoră (…) si persoana responsabilă civilmente (…)

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

1.Situaţia de fapt. Probatoriul administrat

Într-adevăr, din probatoriul administrat în faza de urmărire penală  retinut ca atare de instanta in urma necontestarii de catre parti,  rezultă faptul că inculpatii au săvîrşit infracţiunile pentru care au fost trimisi în judecată, în modalitatea arătată în rechizitoriu.

Astfel, la data de (…), în jurul orelor (…), inculpatul (…) s-a intâlnit cu persoana vătămată minoră (…), pe DJ (…) din (…) si, după o scurtă discutie cu aceasta,  a convins-o să-l însotească la domiciliul inculpatului (…), pentru a consuma băuturi alcoolice.

Pe drum, li s-au alaturat si inculpatii (…), impreună cu care si-au continuat deplasarea către domiciliul inculpatului (…). Ajunsi la locul mentionat anterior, inculpatii nu au mai consumat băuturi alcoolice, deoarece s-au temut de reactia părintilor inculpatului (…), însă au continuat discutiile într-una din încăperile locuintei.

La un moment dat, inculpatul (…) i-a propus persoanei vătămate minore să întretină raporturi/acte sexuale cu acesta, lucru cu care persoana vătămată minoră a fost de acord, fără a se exercitat asupra sa vreo constrangere. Cei doi au mers într-o cameră alăturată, unde inculpatul a întretinut relatii sexuale cu persoana vătămată minoră. După aceea, pe rând, inculpatii (…), au intretinut acte sexuale orale cu persoana vătămată minoră, cu consimtământul acesteia. La final, la solicitarea inculpatului (…), persoana vatamata a acceptat să întretină acte sexuale orale şi cu inculpatul (…). Cei doi s-au deplasat în baia locuintei, unde inculpatul a întretinut un act sexual oral cu persoana vătămată minoră. Fiecare dintre inculpati a relatat celorlalti, după încheierea actiunii, că au intretinut acte sexuale orale cu persoana vătămată minoră.

Din raportul medico-legal nr.  (…), emis de SJNL (…), rezultă că persoana vătămată minoră are o dezvoltare statura-ponderală corespunzătoare vârstei  cronologice şi nu prezintă leziuni traumatice externe pe cap. trunchi si membre, leziuni traumatice ano-perianale sau leziuni traumatice oro-gingivo-dentare, totodată, s-a constatat că persoana vătămată minoră prezintă rupturi himenale vechi, produse in contextul unui raport sexual deflorant anterior celui reclamat, nu prezintă leziuni traumatice genitor-himenale care să dateze din (…) insă putea să întretină  relatii sexuale genitale si orale în data de (…), în conditiile precizate in anchetă.

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă:declaratiile persoanei vătămate minore (…); concluzia preliminară a medicului legist şi raportul medico/legal nr.(…); declaratia numitului (…) dată în calitate de martor; raportul nr.(…); declaraţia martorului (…); declaraţia martorei (…); declaraţiile inculpatului (…); declaraţiile inculpatului (…); declaraţiile inculpatului (…) şi raportul de expertiză criminalistică nr.(…); declaraţiile inculpatului (…); procesul-verbal din data de (…); ordonanţele din data de (…).

Inculpatii au recunoscut ca au intretinut relatii sexuale cu persoana vatamata insa au negat faptul ca ar fi avut cunostinta de varsta acesteia, apreciind ca este majora. Instanta nu poate avea in vedere aceasta aparare a inculpatilor pentru urmatoarele considerente:

Sustinerile inculpatilor sunt contrazise de probele administrate atat in cursul urmaririi penale, cat si a cercetarii judecatoresti. Astfel, din chiar declaratiile inculpatului (…)rezulta ca o cunostea pe persoana vatamata, stiind ca este eleva la scoala cu clasele I-VIII din (…) spunandu-le  si celorlalti inculpati ca persoana vatamata este eleva in clasa a VII sau a VIII a la scoala generala din (…) In declaratia data de inculpatul (…) in fata instante, acesta a aratat pe de o parte ca o cunostea de cateva luni, locuind in acelasi sat, iar pe de alta parte ca a fost constrans de organele de politie si personal de prim procurorul (…) sa declare ca avea cunostinta de varsta persoanei vatamate, afirmatie nedovedita si neveridica, in opinia instantei, astfel incat aceasta ultima declaratie va fi inlaturata.

  Totodata, din declaratia martorului  (…) persoana care era prieten cu inculpatul (…) rezulta ca acesta din urma avea cunostinta de varsta persoanei vatamate, intrucat a fost atentionat cu privire la acest aspect chiar de martor.

De asemenea, dezvoltarea fizica a persoanei vatamate, care este reliefata in plansele foto de la filele (…) nu-i indreptatea pe inculpati sa creada ca aceasta ar avea varsta de 18 ani, ani asa cum acestia au sustinut. Aceasta concluzie reiese si din raportul medico-legal nr.  (…) din (…), emis de (…), in care se concluzioneaza că persoana vătămată minoră are o dezvoltare statura-ponderală orespunzătoare vârstei  cronologice.

In aceste conditii, apararea inculpatilor in sensul ca nu au avut cunostinta de varsta reala a persoanei vatamate nu poate fi primita.

2. Încadrarea juridică.

În drept,

1.Fapta inculpatului (…),  care la data de (…), a intretinut un raport sexual oral cu persoana vatamata (…), in varsta de 13 ani, avand consimtamantul acesteia, cunoscand varsta persoanei vatamate, întruneşte elementele constitutive ale  infracţiunii de act sexual cu un minor, prev de art.220 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 si a art. 41 alin.1 din Codul Penal.

2. Fapta inculpatului (…),  care la data de (…) a intretinut un raport sexual oral cu persoana vatamata (…), in varsta de 13 ani, avand consimtamantul acesteia, cunoscand varsta persoanei vatamate, întruneşte elementele constitutive ale  infracţiunii de act sexual cu un minor, prev de art.220 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 si a art. 41 alin.1 din Codul Penal.

3. Fapta inculpatului (…),  care la data de (…) a intretinut un raport sexual oral cu persoana vatamata (…), in varsta de 13 ani, avand consimtamantul acesteia, cunoscand varsta persoanei vatamate, întruneşte elementele constitutive ale  infracţiunii de act sexual cu un minor, prev de art.220 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5  din Codul Penal.

4. Fapta inculpatului (…),  care la data de (…), a intretinut un raport sexual oral cu persoana vatamata (…), in varsta de 13 ani, avand consimtamantul acesteia, cunoscand varsta persoanei vatamate, întruneşte elementele constitutive ale  infracţiunii de act sexual cu un minor, prev de art.220 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5  din Codul Penal.

Dispozitiile art. 220 Cod penal sunt menite sa protejeze viata si sanatatea minorului. Legiuitorul a considerat ca minorul , pana la implinirea varstei de 15 ani, nu are capacitatea sa inteleaga implicatiile inceperii activitatii sexuale la o varsta frageda, aceasta fiind de natura a-i afecta sanatatea si dezvoltarea fizica si psihica ulterioara. Tocmai de aceea, imprejurarea pe care inculpatii au tinut sa o accentueze, ca persoana vatamata a avut initiativa relatiei sexuale dintre ei, nu are nicio relevanta.

Elementul material al laturii obiective din conţinutul constitutiv al infracţiunii de act sexual cu un minor constă în orice act de penetrare. Asadar, în cadrul formei tip este prevăzut raportul sexual, adică conjunctia organului sexual masculin cu cel feminin, precum si orice alt act sexual în care este realizată o penetrare orală sau vaginală. Actul sexual a fost consimtit atat de catre inculpati cat si de catre persoana vatamata.

 De asemenea, coroborarea probelor mai sus enunţate a dovedit existenţa unei urmări imediate ce constă în intretinerea actelor sexuale si incalcarea, in acest mod, a relatiilor sociale ce ocrotesc libertatea si inviolabilitatea sexuala a persoanei, precum şi raportul de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată.

În privinţa laturii subiective, inculpatii au săvârşit infracţiunea de act sexual cu minor cu intenţie , în accepţiunea art. 16 alin. 3  Cod penal,  acestia prevăzând şi urmărind producerea rezultatului faptelor sale, această formă a vinovăţiei rezultând din modalitatea de săvârşire a faptei.

Pe cale de consecinta, apreciind ca în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute  de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârşită de inculpati există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, instanţa va dispune condamnarea acestora la o pedeapsă.

2.Individualizarea judiciară a pedepsei şi modalitatea de executare

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatilor, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret, instanţa reţine că raportat la aceste criterii, în privinţa gradului de pericol social concret al faptei săvârşite de inculpatul (…), raportandu-se la varsta acestuia si la faptul ca nu are antecedente penale se pot retine in favoarea acestuia si circumstantele atenuante prev. de art. 75 alin.2 lit.b Cod procedura penala. 

De asemenea, instanta retine ca doi dintre inculpati- (…) si (…) nu sunt la primul contact cu legea penala, iar inculpatul (…) datorita varstei sale ce i-a permis să înţeleagă de la început caracterul antisocial al faptelor sale si ale celorlalti inculpati, ar fi trebuit sa dea dovada de mai multa maturitate si sa nu permita celorlalti inculpati sa intretina acte sexuale cu minora in imobilul parintilor sai, cu atat mai mult sa nu infaptuiasaca el insusi asemenea acte, astfel incat pentru acest din urma inculpat instanta nu poate retine circumstante atenuante.

Pentru aceste motive va stabili:

- pedeapsa de 8 luni inchisoare în sarcina inculpatului (…) pentru săvârsirea infractiunii de act sexual cu minor, faptă din (…), persoana vatamata (…)

- pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului (…), pentru săvârsirea infractiunii de act sexual cu minor, faptă din (…), persoana vatamata (…)

- pedeapsa de 1 an si 2 luni închisoare în sarcina inculpatului (…), pentru săvârsirea infractiunii de act sexual cu minor, faptă din (…), persoana vatamata (…)

- pedeapsa de 1 an si 2 luni închisoare în sarcina inculpatului (…) pentru săvârsirea infractiunii de act sexual cu minor, faptă din (…), persoana vatamata (…)

În ceea ce priveşte necesitatea aplicării pedepsei, instanţa constată că, în cauză, pentru inculpatii (…) sunt îndeplinte condiţiile art. 91  C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 3 ani închisoare, respectiv 8 luni si 1 an  închisoare; inculpatii nu au mai fost condamnati anterior la pedeapsa închisorii;  iar în raport de persoana inculpatilor, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acestia pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile lor de îndreptare, instanţa apreciază că se impune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.

De asemenea, se constată faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpati este de 7 ani închisoare, iar acestia nu s-au sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu au încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 91 alin.  va dispune suspendarea executarii pedepsei închisorii sub supraveghere pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 92 C. pen. de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 93  C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul (…) trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul (…), la datele fixate de acesta;

 b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile

 d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 92 alin. 2  C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul (…) trebuie să respecte următoarele obligatii:

a)să frecventeze un program de reintegrare sociala

In baza art. 93 alin. 3,  pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul (…) va presta o munca neremunerata  in folosul comunitatii pe o perioada de 60 de zile la sediul Primariei (…) munca ce va fi aleasa de serviciu de probatiune, avand in vedere posibilitatile concrete de executare.

Instanţa constată că potrivit dispoziţiilor NCP alicarea pedepselor accesorii şi complementare este facultativă şi apreciază ca,  faţă de natura şi gravitatea infractiunii, imprejurările cauzei şi persoana inculpatului, aplicarea acestora nu se impune.

În baza art. 93  C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul (…) trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul (…), la datele fixate de acesta;

 b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile

 d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 92 alin. 2  C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul (…) trebuie să respecte următoarele obligatii:

a)să frecventeze un program de reintegrare sociala

In baza art. 93 alin. 3,  pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul (…) va presta o munca neremunerata  in folosul comunitatii pe o perioada de 60 de zile la sediul Primariei (…), munca ce va fi aleasa de serviciu de probatiune, avand in vedere posibilitatile concrete de executare.

Instanţa constată că potrivit dispoziţiilor NCP alicarea pedepselor accesorii şi complementare este facultativă şi apreciază ca,  faţă de natura şi gravitatea infractiunii, imprejurările cauzei şi persoana inculpatului, aplicarea acestora nu se impune.

Referitor la inculpatii (…) instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru a se dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, acestia fiind condamnati anterior la pedepse mai mari de 1 an.

 In acest sens va, instanta, in ceea ce il priveste pe inculpatul (…) va dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere  a pedepsei de 1 an si 4  luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. (…) pronunţata de (…) în dosarul nr. (…), definitiva prin decizia penala nr. (…) pronuntata in acelasi dosar de (>..) care nu se contopeşte  cu prezenta pedeapsa, inculpatul urmând să execute pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal 1969  interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a-II-a si lit.b pe durata executării pedepsei principale de 1 an si 4 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. (…) pronunţata de (…) în dosarul nr. (…) definitiva prin decizia penala nr. (…) pronuntata in acelasi dosar de (…), din durata totală a pedepsei de 2 ani si 6 luni pe care urmează să o execute inculpatul.

De asemenea, pentru inculpatul (…) va dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere  a pedepsei de 1 an si 3 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. (…) pronunţata de (…) în dosarul nr. (…), definitiva prin decizia penala nr. (…) pronuntata in acelasi dosar de (…) care nu se contopeşte  cu prezenta pedeapsa, inculpatul urmând să execute pedeapsa închisorii de 2 ani şi 5 luni.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal 1969  interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a-II-a si lit.b pe durata executării pedepsei principale de 1 an si 3 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. (…) pronunţata de (…) în dosarul nr. (…), definitiva prin decizia penala nr. (…) pronuntata in acelasi dosar de (…), din durata totală a pedepsei de 2 ani si 5 luni pe care urmează să o execute inculpatul.

4. Latura civila

In ceea ce priveste solutionarea laturii civile, instanta retine ca articolul 1357 din Codul civil prevede că cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie este obligat sa il repare. Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa.

Reglementând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, din textul legal de mai sus este unanim acceptat că se desprind, ca şi condiţii ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, următoarele:

a) existenţa unei fapte ilicite (în cauză, totodată infracţiunea de vătămare corporală gravă )

 b) săvârşite cu vinovăţie (îmbrăcând în situaţia de faţă forma culpei ),

 c) care să fi provocat părţii civile un prejudiciu (a cărui existenţă şi întindere urmează a fi analizate),

d) între faptă şi prejudiciu existând o legătură de cauzalitate (care se desprinde din ansamblul probator administrat în cauză).

Acelaşi text legal nu face distincţie în privinţa naturii patrimoniale sau nepatrimoniale a prejudiciului. Ca şi consecinţă, atât prejudiciul patrimonial, cât şi cel nepatrimonial reprezintă elemente structurale ale răspunderii civile delictuale, alături de cele deja menţionate.

Repararea prejudiciului cauzat, stabilirea cuantumului despăgubirii, reprezintă scopul angajării acestui tip de răspundere. Repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de dispoziţiile art. 1357 Cod civil, în termeni precişi şi cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nicio restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.

Pentru inceput, instanţa constată că în speţă sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv existenţa unui prejudiciu de ordin moral produs părţii civile, nereparat încă, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi vinovăţia inculpatului ca atitudine psihică faţă de faptă şi urmările acesteia, aspecte care reies din situatia de fapt mai sus expusa.

Cu privire la daunele morale solicitate de către partea civila ( (…) lei de la fiecare inculpat), instanţa constata ca termenul impus de legiuitor  pentru constiturea de parte civila a fost respectat de persoanele vatamate. De asemenea, instanta  consideră ca daunele morale solicitate reprezintă satisfacţii echitabile destinate a compensa material suferinţele provocate, urmare a faptei ilicite a inculpatului.

Cu privire la cuantumul daunelor morale solicitate, acestea nu sunt supuse unor criterii legale prestabilite, ci determinarea lor în concret este lăsată la libera apreciere a instanţei. Conform jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la modul şi aprecierea daunelor morale, „la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral se are în vedere o serie de criterii: consecinţele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmăreşte o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit şi nu îmbogăţirea fără just temei”. În cazul infracţiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogăţire fără just temei - trebuie să ţină seama de suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpat, precum şi de toate consecinţele acesteia.

Daca este cert faptul ca infractiunea comisa de catre inculpati este de natura a crea prejudicii cu caracter moral partii vatamate, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie retinut si comportamentul acesteia, care, asa cum reiese din declaratia martorei … coroborata cu declaratia chiar a partii civile insasi, inainte de acest incident a mai intretinut relatii sexuale si cu alte persoane. In aceste conditii, nu se poate retine ca reputatia partii civile a avut de suferit din moment ce era cunoscuta (asa cum au declarat martora si inculpatii) in comunitatea in care locuia ca intretinand relatii sexuale cu mai multe persoane. Nici sustinerea partii civile in sensul ca in urma acestui incident a suferit o trauma psihologica, dovedita cu inscrisuri depuse la dosar nu poate fi retinuta in totalitate, intrucat, asa cum reiese din actele depuse la dosarul de urmarire penala aceste probleme erau preexistente. 

Având în vedere criteriile menţionate mai sus, urmările faptei, suferinţele psihice produse, instanţa apreciază că acordarea unor despăgubiri morale de (…)  lei este rezonabilă şi corespunde prejudiciului produs, astfel incat va obliga inculpatii in solidar la plata către partea civilă Ilie Daniela Emanuela a sumei de (…)  lei reprezentand daune morale, admitand astfel in parte actiunea civila formulata in cauza.

3.Cheltuielile judiciare

Cu privire la cheltuielile făcute în cursul procesului penal  instanta retine că potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.pen. in caz de […]  condamnare  […] inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind avocaţii din oficiu şi interpreţii desemnaţi de organele judiciare, care rămân în sarcina statului.

Cuantumul cheltuielilor judiciare la care va fi obligat fiecare inculpat, în baza textului legal enunţat, este dat de suma de (…) lei cheltuieli judiciare din faza urmăririi penale si (…) lei cheltuieli judiciare din faza judecăţii . Prin urmare, instanţa va obliga fiecare inculpat  la plata sumei de cate (…)  lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare