Stabilire program vizitare minor

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de 29.08.2017, înregistrată sub nr. ................, reclamanta  B.R-P a chemat în judecată pe pârâtul C.V., solicitând stabilirea unui program de vizită a minorilor C.I-P, născută la data de 08.01.2009 şi C.D.C., născut la data de 17.04.2012, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Astfel, reclamanta a solicitat să i se permită să ia minorii de Sâmbătă ora 12 și până Duminică, ora 18, odată la două săptămâni, a domiciliul său din România; de Crăciun, să i se permită să ia copiii, în anii pari, în zilele de 22, 23, 24 și 31 Decembrie, iar în anii pari, în zilele de 25, 26, 27 și 30 Decembrie; de sărbătorile Pascale, să i se permită să ia copiii la domiciliul reclamantei din România, în anii pari în primele 3 zile, iar în anii pari, în următoarele 3 zile; să ia copiii la domiciliul său, ori în vacanță la munte sau la mare, toată luna August. Totodată, a solicitat reclamanta să i se permită să ia legătura cu copiii, telefonic sau prin intermediul serviciilor de internet.

În motivarea în fapt a cererii,  reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul și că, prin sentința nr. 2454/21.12.2016, pronunțată de Judecătoria Vaslui în dosarul nr. ………, a fost pronunțat divorțul părților, fiind stabilită locuința minorilor C.I-P, născută la data de 08.01.2009 şi C.D.C., născut la data de 17.04.2012 la domiciliul pârâtului, cu exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți.

A susținut reclamanta că, deși prin cererea reconvențională formulată în cadrul dosarului de divorț, a solicitat și stabilirea unui program de vizită a minorilor, cu care pârâtul a și fost de acord, instanța a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere.

A mai arătat reclamanta că relația dintre soți a fost una conflictuală și că, după separare, pârâtul i-a refuzat orice legătură cu minorii; pe de altă parte, reclamanta a trimis în permanență copiilor bani și pachete, menținând legătura telefonic cu copiii.

În drept,  au fost invocate prev. art. 496 alin. 5 C.civ.

În dovedirea cererii, reclamanta a propus proba cu înscrisuri, efectuarea anchetei sociale, proba testimonială cu martorii B.A. și B.G.

A fost făcută dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, în conformitate cu art.  15 din OUG nr. 80/2013  privind taxele judiciare de timbru.

Pârâtul a depus întâmpinare în data de 03.10.2017,  prin care a arătat că este de acord în parte cu propunerea reclamantei, în sensul de a se stabili un program de vizitare a minorilor, însă într-o variantă mai restrânsă.

În motivarea în fapt, pârâtul a arătat, în esență, că nu sunt adevărate susținerile reclamantei conform cărora nu i-ar fi permis să aibă legături personale cu minorii și că este de acord cu stabilirea unui program de vizitare a copiilor care să se desfășoare, cel puțin pentru o perioadă, doar la domiciliul său, sau în prezența sa, până când aceștia se vor reobișnui cu prezența mamei. Tot astfel, a precizat pârâtul că, în varianta propusă de către reclamantă, programul de vizitare a copiilor este prea întins ca durată, fiind de natură a afecta desfășurarea activităților școlare ale copiilor.

În drept, au fost invocate prev. art. 205 C.proc. civ.

În susținerea apărărilor, pârâtul a propus proba cu înscrisuri, efectuarea anchetei sociale, audierea minorilor, proba testimonială cu martorii C.M. și R.L..

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, în data de 30.10.2017, prin care a arătat, în esență, că pârâtul a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a o îndepărta de copii și că, în condițiile în care între ea și pârât există o relație tensionată, desfășurarea vizitelor în maniera propusă de către pârât nu ar fi utilă, fiind de natură să afecteze relaționarea liberă a mamei cu copiii; a mai arătat reclamanta că nu este necesară această perioadă de acomodare a copiilor cu mama, cu atât mai mult cu cât ea nu i-a abandonat, ci a fost nevoită să stea departe de ei.

Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba  testimonială cu martorul  B.I. reclamantă şi cu martorul R.L.pentru pârât, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.

La solicitarea instanţei au fost efectuate anchetele psiho - sociale la locuinţele părţilor.

În data de 20.06.2016, au fost audiați în camera de consiliu minorii C.D.C. și C.I-P, în prezența unui psiholog.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Din căsătoria reclamantei B.R-P cu pârâtul C.I-P, născută la data de 08.01.2009 şi C.D.C., născut la data de 17.04.2012, conform certificatelor de naștere atașate la dosarul cauzei (filele 7-9 ds.).

Prin prin sentința nr. ……………., pronunțată de Judecătoria Vaslui în dosarul nr. …………………., a fost pronunțat divorțul părților, fiind stabilită locuința minorilor C.I-P, născută la data de 08.01.2009 şi C.D.C., născut la data de 17.04.2012 la domiciliul pârâtului, cu exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți.

În drept:

Potrivit art. 2 alin. 5 din Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, astfel cum a fost modificată prin Legea 257 din data de 26.09.2013, în determinarea interesului superior al minorului se au în vedere cel puţin următoarele:

a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie;

b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;

c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor;

d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;

e) menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

Potrivit art. 401 C. civ. în cazul în care locuinţa copilului minor, după divorţ,  este stabilită  la unul din părinţi, părintele separat de copil are dreptul de a avea legături personale cu acesta. În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept.

Instanţa reţine că art. 262 Cod civ. consacră  dreptul copilului de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părintele cu care nu locuieşte.

Aceste aspecte se impun a fi analizate şi în contextul art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului în această materie, deoarece limitarea legăturilor fireşti dintre părinte şi copil afectează dreptul la respectarea vieţii de familie.

Raportând dispoziţiile legale la situaţia de fapt reţinută în speţă instanţa  apreciază acţiunea este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:

Reclamanta a solicitat, un program de vizită a minorilor care să se desfășoare fie prin luarea minorilor de la domiciliul pârâtului, acesta din urmă fiind de acord ca mama să menţină legături personale cu minorii, solicitând ca programul să se desfăşoare la locuinţa sa.

Instanţa reţine că, scopul instituirii unui program de vizitare este realizarea efectivă a legăturii dintre părinte şi copii.

Este evident că părţile sunt în situaţie conflictuală provocată de resentimentele cauzate de despărţire, cât şi de tensiunile acmulate pe parcursul căsătoriei. Reclamanta a justificat părăsirea locuinței familiei ca fiind unica posibilitate de a evita abuzurile din partea pârâtului, susținând că, din acel moment, pârâtul a împiedicat-o să mai vadă minorii.

Instanța apreciază că valoarea probatorie a depozițiilor martorilor audiați în cauză este limitată, poziția acestora fiind una subiectivă. Cu toate acestea, instanța reține că reclamanta a încercat să își vadă copiii și că a ținut legătura cu aceștia, aspecte confirmate de către ambii martori audiați.

Cu toate acestea, tensiunile dintre părți nu trebuie să se repercuteze într-un mod negativ asupra copiilor minori. În urma audierii acestora în camera de consiliu, instanța a constatat că, deja, lipsa figurii materne din peisajul familial a lăsat urme adânci asupra copiilor, existând un sentiment de abandonare resimțit de către ambii copii, precum și anumite rezerve cu privire la reluarea legăturilor firești cu mama.

Instanţa reţine că dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul său nu poate fi suprimat, şi că, atât timp cât nu s-a pronunţat decăderea din drepturile părinteşti, mama este îndreptăţită să aibă legături personale cu minorii.

În acest sens, sunt şi dispoziţiile  Codului civil, care consacră deplina egalitate în drepturi a părinţilor în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor şi îndatoririlor faţă de copiii minori, exercitarea drepturilor părinteşti realizându-se exclusiv în interesul copilului minor, interes fundamental.

 În realizarea efectivă a legăturii dintre mama şi copii, trebuie să se ţină cont de vârsta copiilor, de situaţia părţilor, de dreptul de a fi crescut şi educat de ambii părinţi şi de a se bucura cât mai mult timp posibil pentru a deveni un adult echilibrat psihic şi emoţional.

În prezent minorii au vârstă mică, vârstă la care încep să-şi dezvolte personalitatea.  Minorii şi mama lor locuiesc în sate diferite.

Analizând conţinutul programului de vizită solicitat de către reclamantă, instanţa apreciază că acesta corespunde, în mare parte, interesului superior al copilului, menit să contribuie la creşterea şi dezvoltare acestora. Realizarea şi consolidarea unor legături personale între mamă şi copii se poate realiza numai prin luarea acestora de la domiciliul mamei, însă numai după o perioadă de reacomodare a copiilor cu prezența mamei.

După epuizarea acestei etape de acomodare, menţinerea legăturilor părinteşti între copii şi mamă va trebui să se realizeze inclusive prin luarea copiilor de la domiciliul tatălui, fără ca minorii să fie stingheriţi în vreun fel în evoluţia lor şi fără a se încălca drepturile şi responsabilităţile celuilalt părinte.

Dată fiind vârsta minorilor, instanţa apreciază că refuzul, la momentul actual, de a petrece timp la locuința reclamantei, reprezintă efectul influenţei tatălui, care nu este de acord cu această manieră de desfășurare a vizitelor. Comportamentul minorilor este influenţat de  tată, pe care îl văd ca unic protector,  în condiţiile în care, existând o lipsă a contactului dintre minori şi mamă, nu s-a reușit stabilirea unei relaţii normale..

Pentru motivele ce preced, instanţa urmează să încuviinţeze ca reclamanta  B.R-P să menţină relaţii persoanele şi contacte directe cu minorii C.I-P, născută la data de 08.01.2009 şi C.D.C., născut la data de 17.04.2012, după următorul program:

-Până în data de 22.12.2018, la sfârşitul fiecărei săptămâni, sâmbăta şi duminica, la domiciliul tatălui, între orele 09.00-14.00;

-În vacanţa de iarnă, prin luarea minorilor de la domiciliul tatălui, în anii pari - în prima săptămână din vacanţă, iar în anii impari – în a doua săptămână.

-După vacanţa de iarnă 2018-2019, inclusiv în anii următori, odată la două săptămâni, de Vineri orele 18.00 până Duminică, orele 17.00, prin luarea minorilor de la domiciliul tatălui;

-De sărbătorile Pascale ortodoxe, în anii pari în primele 3 zile şi în anii impari, în următoarele trei zile din vacanţa minorilor, prin luarea minorilor de la domiciliul tatălui;

-Începând cu anul 2019, în a doua jumătate a vacanţei de vară – toată luna August, prin luarea minorilor de la domiciliul tatălui.

Domenii speta

Spete similare