Partaj bunuri comune

Sentinţă civilă 135 din 05.07.2018


INSTANŢA

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 19.07.2016, reclamanta V.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul V.L., cetăţean al Statelor Unite ale Americii, partajarea bunurilor comune dobândite de foştii soţi, în timpul căsătoriei, stabilirea unei cote de contribuţie a reclamantei la dobândirea şi conservarea bunurilor comune de 100% şi atribuirea bunului imobil supus partajului către mine.

În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că, prin hotărârea Tribunalului Superior Los Angeles din 11 Mai 2009 pronunţată în dosarul………………., s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamantă şi pârâtul V.L., potrivit secţiunii 2336 din Codul familiei al statului în care s-a pronunţat hotărârea.

Prin sentinţa civilă nr. …… aprilie 2016 a Tribunalului Vaslui, rămasă definitivă, s-a recunoscut de plin drept în România hotărârea menţionată anterior, prin care s-a desfăcut căsătoria mea cu pârâtul.

În timpul căsătoriei părţilor, a fost achiziţionat de către reclamantă un apartament situat în Vaslui, strada ……, bloc …., scara …., etaj ……, apartament ….., judeţul Vaslui, compus din două camere de locuit şi dependinţe, cu o suprafaţă construită de 63,56 mp şi cu o suprafaţă utilă de 51,76 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ……… din … august 2003 la Biroul Notarului Public Bulumac Marin, bun evaluat provizoriu la valoarea de 70 000 lei, în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru.

În ceea ce priveşte solicitarea de a se constata o cotă de contribuţie exclusivă a reclamantei la dobândirea şi conservarea bunurilor comune, a apreciat aceasta că este necesar să prezinte instanţei de judecată contextul în care s-a stabilit în Statele Unite ale Americii şi împrejurările în care s-a încheiat şi desfăşurat căsătoria dintre reclamantă şi pârât.

Astfel, a arătat reclamanta că a plecat din România în Octombrie 1989 şi s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, acolo unde se găseau deja fiica acesteia, V.N., soţul acesteia şi fiica lor, A.N., toţi fiind refugiaţi din România, unde toată familia fusese persecutată de regimul comunist.

Scopul deplasării reclamantei în Statele Unite a fost şi acela de a o ajuta pe fiica mea la creşterea şi educarea nepoatei, A.N., care ulterior avea să devină foarte cunoscută ca pictor, supranumită ,,…..” de critica de artă şi mass-media.

Căsătoria reclamantei cu pârâtul V.L., cetăţean american, a avut loc în anul 1995, însă a fost doar o căsătorie de convenienţă, încheiată de acesta din dorinţa de a o ajuta să îşi definitiveze situaţia juridică a şederii mele în Statele Unite. Convieţuirea reclamantei cu pârâtul nu a constat practic decât într-o strânsă prietenie, fără ca noi să avem ceva în comun din punct de vedere material. De altfel, din anul 2001, adică înainte cu doi ani de cumpărarea imobilului supus partajului, reclamanta s-a separat complet de acesta, în sensul că nici nu a mai păstrat legătura convenţională de până atunci.

A susţinut reclamanta că imobilul indicat în petitul cererii a fost achiziţionat în anul 2003, doar de către aceasta, cu sume de bani pe care le economisise de-a lungul anilor în Statele Unite provenite din donaţii (daruri) făcute mie de către fiica mea, N.V. şi de către nepoata mea, A.N., care avea disponibilităţi băneşti foarte importante provenite din comercializarea de tablouri (tablourile sale se găsesc expuse în sute de muzee şi în colecţia multor celebrităţi din toate domeniile) şi de care este legată printr-o strânsă legătură de afectivitate, pârâtul neavând absolut nicio contribuţie materială ori de altă natură.

În drept, au fost invocate prev. art. 385 şi urm. Cod civil; art. 669 şi urm. Cod civil; art. 980 şi urm. Cod proc. civ.

În susţinerea cererii, au fost propuse proba cu înscrisuri, expertiză de specialitate şi martorii: C.A. şi C.M.

Au fost anexate înscrisuri (f. …… ds.).

A fost făcută dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5.442 lei (f. ….. ds.).

În cauză, citarea pârâtului s-a realizat prin publicitate, în condiţiile art. 167 alin. 1 C.p.c., fiind desemnat totodată în calitate de curator special al pârâtului, dna avocat P.L.

Nu a fost depusă întâmpinare în cauza de faţă.

Sub aspect probatoriu, instanţa a încuviinţat reclamantei proba cu înscrisuri, precum şi proba testimonială cu martorii C.A. şi G.D., declaraţiile acestora fiind consemnate în procesele-verbale ataşate la dosarul cauzei (f. ….. ds.).

Analizând actele şi lucrările dosarului de faţă, în raport de prevederile legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în data de 21.04.1995 s-a încheiat căsătoria părţilor din prezenta cauză, astfel cum reiese din cuprinsul formularului de divorţ - Anexa privind divizarea proprietăţii comune, înscrisuri eliberate de autorităţile americane şi traduse în limba română, ataşate la filele …… ds.

Divorţul părţilor a fost pronunţat de Tribunalul Superior al statului California, Los Angeles, în data de 11.05.2009, conform înscrisurilor ataşate la filele …… ds.

Prin sentinţa civilă nr. ……, pronunţată în dosar nr. ………., Tribunalul Vaslui a admis cererea formulată de reclamanta V.E. şi a dispus recunoaşterea de plin drept în România a Hotărârii Tribunalului Superior Los Angeles, din data de 11.05.2009, pronunţată în dosarul cu nr. ………., prin care s-a desfăcut căsătoria încheiată între reclamanta V.E. şi V.L..

În timpul căsătoriei părţilor, acestea au dobândit bunul imobil constând în apartamentul situat în mun. Vaslui, str. ……., bl. …., sc. …, et. …, ap. ….., jud. Vaslui, având număr cadastral nedefinitiv ….., întabulat în Cartea Funciară Colectivă a Mun. Vaslui nr. …… şi în cartea Funciară Individuală nr. ….., compus din 2 camere şi dependinţe, cu o suprafaţă construită de 63,56 m.p. şi o suprafaţă utilă de 51,76 m.p., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ….. din data de 27.08.2003 la BNP B.M. din mun. Vaslui (filele …..).

În drept, instanţa reţine dispoziţiile art. 66 (2) din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului Civil 2009, prin care se arată că dispoziţiile art. 669-686 din Codul civil se aplică şi partajului judiciar, atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după intrarea în vigoare a Codului civil.

Pe de altă parte, potrivit art. 33 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 278/2009 privind Codul civil, „dispoziţiile art. 340 şi 341 din Codul civil sunt aplicabile şi căsătoriilor în fiinţă la data intrării în vigoare a Codului civil, ori de câte ori actul juridic sau faptul juridic în temeiul căruia a fost dobândit bunul intervine după această dată”. Potrivit art. 65 din acelaşi act normativ „dispoziţiile art. 667 şi 668 din Codul civil se aplică numai actelor juridice încheiate după intrarea în vigoare a Codului civil”.

Rezultă că, în cazul partajului de bunuri comune, prevederile Noului cod civ. se aplică numai dacă bunurile au fost dobândite după intrarea acestuia în vigoare (01.10.2011). Din probele administrate în cauză rezultă că bunurile supuse partajului au fost dobândite înainte de  această dată, prin urmare legea aplicabilă este Codul familiei.

Conform art.30 din C.fam., bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor, iar, potrivit art. 31 alin. 3 din acelaşi cod, calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.

Aplicarea dispoziţiilor legale la situaţia de fapt reţinută în cauză

Instanţa va constata că masa partajabilă se compune din bunul imobil - apartament situat în mun. Vaslui, str…, bl. …, sc. …, et. …, ap. …., jud. Vaslui, având număr cadastral nedefinitiv 2131/1;6, întabulat în Cartea Funciară Colectivă a Mun. Vaslui nr. ….. şi în cartea Funciară Individuală nr. ……, compus din 2 camere şi dependinţe, cu o suprafaţă construită de 63,56 m.p. şi o suprafaţă utilă de 51,76 m.p., dobândit în timpul căsătoriei părţilor prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. … din data de 27.08.2003 la BNP B.M. din mun. Vaslui, având valoarea estimată de 108.834 lei.

La stabilirea cotei de contribuţie de 100% a reclamantei la dobândirea bunului comun, instanţa va avea în vedere susţinerile reclamantei, confirmate de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum şi prin depoziţiile martorilor audiaţi.

Astfel, din declaraţiile martorelor G.D. şi C.A., rezultă că, între părţi, căsătoria a fost încheiată doar pentru ca reclamanta să poată să îşi menţină reşedinţa pe teritoriul Statelor Unite ale Americii şi că reclamanta a achiziţionat apartamentul din mun. Vaslui, în timpul căsătoriei, parţial din economiile proprii, precum şi din banii proveniţi de la fiica sa V.N., respectiv nepoata acesteia, A.N..

Singura care a suportat cheltuielile legate de întreţinerea apartamentului, de plata datoriilor acumulate şi de achiziţionarea lui a fost reclamanta. La stabilirea valorii apartamentului, instanţa va reţine valoarea impozabilă înscrisă în certificatul de atestare fiscală depus la dosarul cauzei (f. … ds.), valoare agreată de către reclamantă şi necontestată de către pârât.

Instanţa mai reţine faptul că fosţii soţi nu au locuit niciodată în România şi cu atât mai puţin în imobilul situat în mun. Vaslui, reclamanta având reşedinţa stabilă pe teritoriul S.U.A.

În speţă, coroborând probele administrate în cauză, instanţa reţine că s-a făcut dovada contrară prezumţiei de contribuţie egală a soţilor la dobândirea bunurilor comune, rezultând faptul că reclamanta a avut o cotă de contribuţie de 100% la achiziţionarea apartamentului ce compune masa partajabilă.

Potrivit art. 988 Cod Procedură Civilă, la atribuirea loturilor instanța  trebuie să țină cont și de mărimea cotei-părți. Având în vedere cota exclusivă a reclamantei, atribuirea bunului imobil în natură către aceasta este firească.

Pe cale de consecinţă, instanţa va admite cererea formulată de către reclamantă, va constata componenţa masei partajabile precum şi cota exclusivă a acesteia la dobândirea bunului imobil ce constituie masa partajabilă, pe care îl va atribui în natură, reclamantei V.E..