Imposibilitatea contopirii pedepselor în calea de atac a apelului, când acesta a fost formulat doar de către inculpat

Rezumat

Omisiunea instanţei de fond de a contopi pedeapsa aplicată în cauză cu toate pedepsele anterior aplicate prin sentinţe penale definitive nu poate fi complinită de instanţa de apel, în condiţiile în care aceasta a fost învestită doar cu soluţionarea apelului formulat de către inculpat. Cum singura cale de atac exercitată este cea a inculpatului, instanţa de apel nu poate efectua o contopire legală a tuturor pedepselor aplicate acestuia întrucât i-ar crea o situaţie mai rea în propria cale de atac, cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 418 alin. 1 Codul de procedură penală.

În consecinţă, trebuie menţinută doar dispoziţia de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii cu executare efectivă, astfel cum în mod corect a fost aplicată de către prima instanţă, cu înlăturarea tuturor dispoziţiilor referitoare la contopirea acestuia cu alte pedepse pentru infracţiuni concurente sau revocare a liberării condiţionate, inculpatul având posibilitatea de a solicita pe cale separată contopirea tuturor pedepselor.

Dispoziţii legale aplicabile: art. 418 alin. 1 Codul de procedură penală

Hotărârea

Prin Sentinţa penală nr. 216 din 20 martie 2018 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi, în dosar nr. .../285/2016*, s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., din infracţiunile de „furt”, prev. de art. 228 alin 1 din Codul penal (persoană vătămată B.) şi „furt”, faptă prev. de art. 228 alin 1 din Codul penal (persoană vătămată C.), cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal şi art. 41 alin. 1 din Codul penal, în infracţiunea de „furt”, prev. de art. 228 alin 1 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 C. penal şi art. 35 Cod penal, rap. la art. 5 Cod penal (două acte materiale, persoane vătămate fiind  B. şi C.).

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., inculpatul A. a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de „furt”, prev. de art. 228 alin 1 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 C. penal şi art. 35 Cod penal, rap. la art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare (două acte materiale, persoane vătămate fiind  B. şi C.).

S-a constatat că această faptă de furt era concurentă cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 9 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an, constând în interdicţia exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C. penal, prin sentinţa penală nr. 1678 din 18.12.2015 dată în dosarul 10 522/211/2015  a Judecătoriei Cluj Napoca, def. prin decizia penală nr. 563 din 14.04.2016 a Curţii de Apel Cluj .

În baza art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care adaugă un spor de 3 (trei) luni reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă, inculpatul având de executat o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an, constând în interdicţia exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C. penal.

S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 1678 din 18.12.2015 dată în dosarul nr. 10 522/211/2015 a Judecătoriei Cluj Napoca, def. prin decizia penală nr. 563 din 14.04.2016 a Curţii de Apel Cluj a fost revocat beneficiul liberării condiţionate dispuse prin sentinţa penală nr. 1638/2013 a Judecătoriei Botoşani.

În baza art. 43 alin. 2 C. penal, s-a adăugat pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare la restul rămas neexecutat de 666 zile din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare  stabilită prin sentinţa penală nr. 1219 din data de 20.06.2012 emisă de Judecătoria Botoşani, definitivă prin neapelare la 05.07.2012, inculpatul având de executat o pedeapsă de 1 an, 3 luni şi 666 zile închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an, constând în interdicţia exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C. penal.

S-a dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2213/2015 emis de Judecătoria Cluj, urmând a se emite un nou mandat.

S-a luat act că persoana vătămată C. nu a avut pretenţii de natură civilă de la inculpat.

În baza art. 112 alin. 1 lit. a C. penal, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumei de 75 lei sustrasă de la persoana vătămată C..

În baza art. 19, 20, 25  şi  art. 393 alin. 3 şi 397 din Noul Cod  de procedură penală, rap. la art. 1357 din Codul civil, s-a admis acţiunea civilă a părţii civile B. şi, în consecinţă, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile suma de 1200 lei despăgubiri civile.

În baza art. 274 C. procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească suma de 900 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Suma de 520 lei cuvenită avocatului desemnat din oficiu, cf. delegaţiei nr. 78/16.03.2017, s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului de Justiţie.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Rădăuţi a reţinut următoarele :

Prin rechizitoriul nr. 501/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi s-a dispus trimiterea în judecată a  inculpatului A.,  pentru comiterea infracţiunilor de „furt”, prev. de art. 228 alin 1 din Codul penal (parte vătămată B.) şi „furt”, faptă prev. de art. 228 alin 1 din Codul penal (parte vătămată C.), cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal şi art. 41 alin. 1 din Codul penal.

S-a arătat în actul de sesizare a instanţei că la data de 03.02.2014, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi a fost înregistrată plângerea persoanei vătămate B., care a reclamat săvârşirea infracţiunii de furt în timp ce se afla în magazinul SC C. SRL de pe str. X din centrul mun. E.

Ulterior, la data de 27.03.2014, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi a fost înregistrată plângerea persoanei vătămate C., care a reclamat săvârşirea infracţiunii de furt în timp ce se afla în magazinul SC D. SRL de pe str. X din centrul mun. C..

Cele două cauze au fost reunite, cercetările fiind efectuate în dosarul nr. 501/P/2014.

Cercetările penale au stabilit că, la data de 24.01.2014, în jurul orelor 11:14, persoana vătămată C. s-a deplasat la magazinul aparţinând SC D. SRL, la punctul de lucru amplasat pe str. X din centrul mun. E.., pentru a cumpăra produse din carne. Conform declaraţiei acestuia şi înregistrărilor video ale sistemului de supraveghere, instalat în incinta magazinului, persoana vătămată s-a aşezat la ora susmenţionată la rând, iar când a ajuns în dreptul casei de marcat, a comandat 1 kg carne de porc. Pentru acest produs susnumitul a înmânat vânzătoarei suma de 100 lei, într-o bancnotă valorică exactă, primind rest suma de 75 lei, în mai multe bancnote de 10 lei, 50 lei şi 5 lei. A introdus restul de bani în buzunarul din stânga al hainei cu care era îmbrăcat, moment în care inculpatul A., ce se postase cu câteva zeci de secunde mai înainte exact în spatele părţii vătămate, (în jurul orelor 11.18) a introdus mâna stânga în buzunarul respectiv, sustrăgându-i banii.

Imediat după acest episod inculpatul A. a părăsit magazinul, exact înainte ca şi partea vătămată C. să plece din acel loc. Conform procesului verbal de vizionare a înregistrărilor video, la care a fost anexată planşa foto, inculpatul A. a fost identificat fără dubiu ca fiind el autorul acestei fapte. Partea vătămată, C., se constituie parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului cu suma de 75 lei.

În data de 29.01.2014, în jurul orelor 13.53, inculpatul A. a intrat în incinta aceluiaşi magazin, respectiv SC D. SRL, de pe str. X. din centrul mun. E., rămânând într-o parte laterală a încăperii, fără a se posta la rândul format în faţa casei de marcat. Partea vătămată B. s-a deplasat la magazinul aparţinând SC D. SRL, pentru a cumpăra şi ea produse din carne.

Conform declaraţiei acesteia şi înregistrărilor video ale sistemului de supraveghere instalat în incinta magazinului, partea vătămată B. s-a aşezat la orele 13.54.50, iar în spatele acesteia s-a plasat inculpatul A. Douăzeci de secunde mai târziu inculpatul A. a fost surprins în momentul când analiza cu atenţie poşeta părţii vătămate, pe care aceasta o ţinea pe umărul stâng, iar după alte douăzeci de secunde (13.55.32) acesta s-a împins cu corpul său în persoana vătămată, postată în faţa sa, i-a desfăcut cu ambele mâini fermoarul poşetei, sustrăgându-i telefonul mobil marca Iphone 4. După circa 1 minut partea vătămată B. s-a întors şi l-a văzut pe inculpat, postat în spatele său, reţinându-i cu această ocazie trăsăturile feţei. Imediat după acest episod inculpatul A. a părăsit magazinul. Conform procesului verbal de vizionare a înregistrărilor video, la care a fost anexată planşa foto, inculpatul A. a fost identificat fără dubiu ca fiind şi de această dată autorul acestei fapte.

Prezenţa inculpatului A. în spatele inculpatul vătămate a fost sesizată şi de către martorul F., care l-a recunoscut pe inculpat după trăsăturile fizionomice şi după îmbrăcămintea purtată.

Situaţia de fapt expusă mai sus a fost susţinută de următoarele mijloace de probă: reclamaţie B., (f. 13 ds.); declaraţii persoană vătămată B., (f. 14-18 ds.); declaraţii martor F., (f. 19-24 ds.); declaraţii martor G., (f. 25-27 ds.); proces verbal de prezentare pentru recun. după planşa foto, (f. 28-36 ds.);  procesul verbal de reconstituire a traseului, (f. 37-40 ds.); procesul verbal de vizionare a înregistrărilor video, (f. 41-44 ds.); procesul-verbal de sesizare din oficiu, (f. 48 ds.); declaraţie persoana vătămată C., (f. 49-51 ds.); procesele verbale de vizionare a înregistrărilor video, (f. 52-56 ds.); adresa Casei Judeţene de Pensii, (f. 58 ds.); adresa Casei de Asigurări de Sănătate, (f. 59 ds.); adresa Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, (f. 60 ds.); adresa OCPI, (f. 61 ds.); adresa A.J.O.F.M. Suceava, (f. 62 ds.); adresa Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, (f. 63 ds.); adresa ANAF, (f. 64 ds.); procesele-verbale de căutare la domiciliu inculpat A., (f. 65-67 şi 71-73 ds.); declaraţiile inculpatului A., (f. 75-77 ds.);

S-a apreciat că, în drept, faptele inculpatului A., constând în aceea că, în zilele de 24.01.2014 şi 29.01.2014, aflându-se pe timp de zi în incinta magazinului aparţinând SC D. SRL, punct de lucru din str. X. din centrul municipiului E., a sustras în mod repetat bani şi un telefon mobil din posesia părţilor vătămate B. şi C., profitând de neatenţia acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de, „furt”, prev. de art. 228 alin 1 din Codul penal (parte vătămată B.) şi „furt”, faptă prev. de art. 228 alin 1 din Codul penal (parte vătămată C.), cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal.

Întrucât inculpatul A. era recidivist fiind condamnat ultima dată în cursul anului 2012 tot pentru fapte de furt şi furt calificat. Susnumitul a fost eliberat condiţionat la data de 31.07.2013, după o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni, cu un rest de pedeapsă de 666 zile, în cauză urmează a fi aplicate dispoziţiile art. 41 alin. 1 din Codul penal.

Referitor la persoana inculpatului s-a arătat că chiar în cursul urmăririi penale a adoptat o poziţie procesuală sinceră, recunoscând săvârşirea infracţiunilor de care este acuzat.

Referitor la latura civilă s-a arătat că întrucât prejudiciul nu a fost recuperat, persoana vătămată se constituie parte civilă în procesul penal contra inculpatului cu suma de 1200 lei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi la data de 16.11.2016,  iar prin încheierea nr. 45 din data de 6 ianuarie 2017 a fost finalizată procedura în cameră preliminară fiind constatată competenţa Judecătoriei Rădăuţi, legalitatea probelor şi actelor de urmărire penală efectuate în cauză şi s-a dispus începerea judecăţii.

Prin sentinţa penală nr. 326 din 10 mai 2017 a Judecătoriei Rădăuţi inculpatul a fost condamnat, după cum urmează :

- 2 ( doi )ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de, „furt”, prev. de art. 228 alin 1, din Codul penal , cu aplic. art. 41 alin. 1 C. penal,  persoană vătămată fiind  B., domiciliată în ...

- 2 ( doi )ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de, „furt”, prev. de art. 228 alin 1, din Codul penal, cu aplicarea art.  41 alin. 1 din Codul penal, persoană vătămată fiind  C., domiciliat . ...

S-a constatat că fapte de furt erau concurente cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 9 luni închisoare şi 1 an interdicţia exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal prin sentinţa penală nr. 1678 din 18.12.2015 dată în dosarul 10 522/211/2015  a Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 563 din 14.04.2016 a Curţii de Apel Cluj .

În baza art. 38 alin. 1 Cod penal – art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care adaugă un spor de 11 (unsprezece) luni reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse, inculpatul având de executat o pedeapsă de 2 ani şi  11 luni închisoare şi 1 an interdicţia exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal.

S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 1678 din 18.12.2015 dată în dosarul nr. 10 522/211/2015 a Judecătoriei Cluj Napoca, def. prin decizia penală nr. 563 din 14.04.2016 a Curţii de Apel Cluj a fost revocat beneficiul liberării condiţionate dispuse prin sentinţa penală nr. 1638/2013 a Judecătoriei Botoşani.

În baza art. 43 alin. 2 Cod penal, s-a adăugat pedeapsa de 2 ani şi 11 luni închisoare la restul rămas neexecutat de 666 zile din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare  stabilită prin sentinţa penală nr. 1219 din data de 20.06.2012 emisă de Judecătoria Botoşani, definitivă prin neapelare la 05.07.2012, inculpatul având de executat o pedeapsă de 2 ani, 11 luni şi 666 zile închisoare şi 1 an interdicţia exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C. penal .

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2213/2015 a Judecătoriei Cluj şi s-a dispus emiterea unui nou mandat.

S-a luat act că persoana vătămată C. nu a avut pretenţii de natură civilă de la inculpat.

În baza art. 112 alin. 1 lit. a C. penal, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumei de 75 lei sustrasă de la persoana vătămată C..

În baza art. 19, 20, 25  şi  art. 393 alin. 3 şi 397 din Noul Cod  de procedură penală, rap. la art. 1357 din Codul civil, a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile B., şi, în consecinţă, obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 1200 lei despăgubiri civile.

În baza art. 274 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească suma de 900 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin decizia penală nr. din data de 2017 a Curţii de Apel Suceava, a fost admis apelul formulat de inculpat, a fost desfiinţată sentinţa penală, iar cauza trimisă primei instanţe spre rejudecare, reţinându-se că nu au fost administrate probe, în condiţiile în care nu s-a putut reţine că inculpatul nu ar fi contestat probele administrate în timpul urmăririi penale.

În consecinţă, cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi la data de 12 octombrie 2017.

Legal citat, inculpatul nu s-a prezentat la niciun termen de judecată, fiind deţinut în executarea unei pedepse privative de libertate în Ungaria, însă a solicitat ca judecata să se desfăşoare în absenţa sa.

În prezenţa avocatului desemnat din oficiu, pentru inculpatul aflat în stare de detenţie, au fost audiaţi martorii din lucrări, inculpatul nesolicitând alte probe şi învederând instanţei că regretă fapta şi că intenţionează să acopere prejudiciul civil produs prin fapta sa persoanelor vătămate.

Aşadar, faţă de învinuirile ce i-au fost aduse, inculpatul şi-a recunoscut faptele, în timpul urmăririi penale, atitudine care se deduce şi din înscrisurile înaintate instanţei.

Faptele inculpatului au fost probate şi prin înregistrările video ale sistemului de supraveghere instalat în incinta magazinului, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, martorul G. fiind martor asistent, iar martorul F. confirmând faptul că persoanei vătămate B. i s-a sustras un telefon mobil din poşetă, martorul fiind de faţă când au fost vizionate înregistrările video ale sistemului de supraveghere instalat în incinta magazinului, fiind identificat inculpatul, care a şi fost recunoscut de persoana vătămată din planşele fotografice prezentate de organele de poliţie.

De asemenea, aceste probe s-au probat cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului.

Astfel, din analiza materialului probator, instanţa de fond a reţinut că au existat probe certe din care a rezultat dincolo de orice îndoială rezonabilă că la data de 24.01.2014, în jurul orelor 11:14, persoana vătămată C. se afla în incinta magazinul aparţinând SC D. SRL, la punctul de lucru amplasat pe str. X. din centrul mun. E., pentru a cumpăra produse din carne.

Aşa cum a rezultat din înregistrările video ale sistemului de supraveghere instalat în incinta magazinului, persoana vătămată s-a aşezat la rând, iar când a ajuns în dreptul casei de marcat, a comandat produsele dorite. Pentru achitarea contravalorii acestora a înmânat vânzătoarei suma de 100 lei, într-o bancnotă valorică exactă, primind rest suma de 75 lei, în mai multe bancnote de 10 lei, 50 lei şi 5 lei. A introdus restul de bani în buzunarul din stânga al hainei cu care era îmbrăcat, moment în care inculpatul A., ce se postase cu câteva zeci de secunde mai înainte exact în spatele persoanei vătămate, (în jurul orelor 11.18) a introdus mâna stânga în buzunarul respectiv, sustrăgându-i banii.

Imediat după acest episod inculpatul A. a părăsit magazinul, exact înainte ca şi partea vătămată C. să plece din acel loc. Conform procesului-verbal de vizionare a înregistrărilor video, la care a fost anexată planşa foto, inculpatul A. a fost identificat fără dubiu. De altfel, inculpatul a recunoscut săvârşirea acestei expunând în declaraţia dată (filele 76-77 dosar de urmărire penală).

Cu privire la suma de 75 lei sustrasă de inculpat, persoana vătămată C. a arătat că se constituie parte civilă în procesul penal.

În data de 29.01.2014, în jurul orelor 13.53, inculpatul A. a intrat în incinta aceluiaşi magazin, respectiv SC D. SRL, rămânând în aşteptare într-o parte laterală a încăperii, fără a se posta la rândul format în faţa casei de marcat. Persoana vătămată B. s-a deplasat la magazinul aparţinând SC D. SRL, pentru a cumpăra produse din carne.

Aşa cum a rezultat din înregistrările video ale sistemului de supraveghere instalat în incinta magazinului, persoana vătămată B. s-a aşezat la orele 13:54.50 iar în spatele acesteia s-a plasat inculpatul A. Douăzeci de secunde mai târziu inculpatul A. a fost surprins în momentul când analiza cu atenţie poşeta părţii vătămate, pe care aceasta o ţinea pe umărul stâng, iar după alte douăzeci de secunde (13.55.32) acesta s-a împins cu corpul său în persoana vătămată, postată în faţa sa, i-a desfăcut cu ambele mâini fermoarul poşetei, sustrăgându-i telefonul mobil marca Iphone 4. După circa 1 minut persoana vătămată B. s-a întors şi l-a văzut pe inculpat, postat în spatele său, reţinându-i cu această ocazie trăsăturile feţei. Imediat după acest episod inculpatul A. a părăsit magazinul. S-a recurs la procedeul probator al recunoaşterii după fotografie, ocazie cu care persoana vătămată l-a recunoscut fără dubiu pe inculpat ca fiind persoana care i-a furat telefonul mobil aspectele fiind consemnate în procesul-verbal încheiat cu această ocazie şi surprins în planşele foto (filele 28-36 dosar de urmărire penală).

Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul A. a recunoscut fapta comisă în dauna persoanei vătămate B. precizând că Iphone-ul sustras de la persoana vătămată l-a vândut în aceeaşi unei persoane necunoscute cu suma de 200 lei şi că despăgubi persoana vătămată achitându-i contravaloarea bunului furat (filele 76-77 dosar de urmărire penală).

Faţă de cele expuse anterior, instanţa de fond a concluzionat că în zilele de 24.01.2014 şi 29.01.2014, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în timp ce afla în incinta magazinului aparţinând SC D. SRL, a sustras de la persoana vătămată C. suma de 75 lei, iar de la persoana vătămată B. un Iphone 4, profitând de neatenţia acestora.

În consecinţă, situaţia de fapt expusă şi-a găsit corespondentul în disp. art. 228 Cod penal, cu aplicarea art. 35 Cod penal, faptele fiind comise în formă continuată, motiv pentru care instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, în sensul că nu se reţine concursul de infracţiuni, fiind aplicabile dispoziţiile art. 35 Cod penal, privind infracţiunea continuată.

Analizând infracţiunile săvârşite de inculpat prin prisma elementelor constitutive instanţa de fond a constatat că acestea sunt întrunite atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective.

Astfel, elementul material s-a realizat prin acţiunea de luare fără drept din posesia persoanei vătămate C. a sumei de 75 lei iar din posesia persoanei vătămate B.a unui telefon Iphone 4, în scopul însuşirii pe nedrept. Prin această acţiune s-a produs o diminuare a patrimoniilor persoanelor vătămate reprezentând urmarea imediată a acţiunii ilicite, iar între acţiunile de luare şi urmările imediate există legătură de cauzalitate dovedită de probele administrate în cauză.

Sub aspectul laturii subiective, elementul subiectiv a îmbrăcat forma intenţiei directe calificate prin scop, aşa cum este aceasta definită de art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal, inculpatul a  prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea faptelor.

Faţă de cele expuse anterior, întrucât sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 396 alin. 2 C. procedură penală, în sensul că a rezultat dincolo de orice îndoială rezonabilă că infracţiunile pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată  există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite cu intenţie de către inculpat, se va dispune condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, potrivit cărora: stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;

d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;

e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;

g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Având în vedere vârsta inculpatului, gravitatea faptelor și a urmărilor produse, modalitatea de săvârşire, inculpatul având o adevărată strategie de luarea a bunurilor în timp ce persoanele sunt atente la cumpărături, orientându-se spre persoane vulnerabile – femei şi persoane vârstnice, împrejurarea că inculpatul nu este infractor prima, acesta suferind multiple condamnări pentru fapte de aceeaşi natură, prezentele fapte fiind comise în stare de recidivă, aşa cum a rezultat din fişa de cazier judiciar, atitudinea de recunoaştere şi disponibilitatea de reparare a prejudiciului cauzat, instanţa de fond a apreciat că pedeapsa care corespunde gradului de pericol prezentat de faptă.

Deşi faptele au fost comise sub imperiul legii vechi, având în vedere că prin recalificare faptele se încadrează în disp. art. 209 Cod penal din 1969 iar limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 3 şi 15 ani, comparativ cu dispoziţiile art. 228 Cod penal în vigoare potrivit  cărora pedeapsa este între 6 luni şi 3 ani sau amendă, chiar şi prin aplicarea dispoziţiilor privind sancţionarea recidivei, s-a apreciat că legea penală mai favorabilă este Codul penal în vigoare.

Cu privire la antecedenţa penală, instanţa de fond a constatat că prezentele fapte de furt sunt concurente cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 9 luni închisoare şi 1 an interdicţia exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal prin sentinţa penală nr. 1678 din 18.12.2015 dată în dosarul 10 522/211/2015 a Judecătoriei Cluj Napoca, def. prin decizia penală nr. 563 din 14.04.2016 a Curţii de Apel Cluj.

În consecinţă, s-a făcut aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal – art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care s-a adăugat un spor de 3 (trei) luni reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă, inculpatul având de executat o pedeapsă de 1 ani şi 3 luni închisoare şi 1 an interdicţia exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal.

Instanţa de fond a constatat că prin sentinţa penală nr. 1678 din 18.12.2015 dată în dosarul nr. 10 522/211/2015 a Judecătoriei Cluj Napoca, def. prin decizia penală nr. 563 din 14.04.2016 a Curţii de Apel Cluj a fost revocat beneficiul liberării condiţionate dispuse prin sentinţa penală nr. 1638/2013 a Judecătoriei Botoşani.

În consecinţă, în baza art. 43 alin. 2 Cod penal, s-a adăugat pedeapsa de 1 ani şi 3 luni închisoare la restul rămas neexecutat de 666 zile din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 1219 din data de 20.06.2012 emisă de Judecătoria Botoşani, definitivă prin neapelare la 05.07.2012, inculpatul având de executat o pedeapsă de 1 ani, 3 luni şi 666 zile închisoare şi 1 an interdicţia exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal.

S-a impus, totodată, retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2213/2015 a Judecătoriei Cluj, urmând a se emite un nou mandat.

Sub aspectul laturii civile în privinţa infracţiunii de furt în dauna persoanei vătămate C. având în vedere că, deşi iniţial s-a constituit parte civilă în cauză, la termenul de judecată din data de 02 martie 2017, partea civilă a precizat că nu mai are niciun fel de pretenţii de la inculpat (fila 85), instanţa de fond a luat act de acest aspect, iar în baza art. 112 alin. 1 lit. a Cod penal a dispus confiscare specială de la inculpatul A. a sumei de 75 lei sustrasă de la persoana vătămată C..

În ceea ce priveşte acţiunea civilă alăturată celei penale de B. prin constituirea ca parte civilă, în baza art. 19, 20, 25 şi art. 393 alin. 3 şi 397 din Noul Cod  de procedură penală, rap. la art. 1357 din Codul civil, instanţa de fond a admis-o şi, în consecinţă, l-a obligat pe inculpat să plătească părţii civile suma de 1200 lei despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea Iphone-ul sustras.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că  potrivit art. 1357 Cod civil „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”.

Din textul anterior menţionat, s-au desprins elementele răspunderii civile delictuale şi anume: fapta ilicită comisă cu vinovăţie, existenţa unui prejudiciu cauzat prin aceasta şi legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi acţiunea ilicită.

Prin acţiunea de luare fără drept a telefonului părţii civile B. şi valorificarea ulterioară a acestuia inculpatul a cauzat în mod cert un prejudiciu, între cele două elemente existând legătură de cauzalitate, inculpatul acţionând cu intenţia directă de a prejudicia partea civilă.

Instanţa de fond a mai reţinut că inculpatul A., în declaraţiile date atât în cursul urmăririi penale, cât şi prin înscrisul înaintat instanţei nu a contestat valoarea prejudiciului şi s-a angajat să îl repare.

În baza art. 274 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească suma de 900 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Suma de 520 lei cuvenită avocatului desemnat din oficiu, conform delegaţiei nr. 78/16.03.2017 va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiţie.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel inculpatul A., pe care nu l-a motivat în scris dar a fost susținut oral în fața instanței de control, de către avocatul desemnat din oficiu solicitând redozarea cuantumului pedepsei ţinând seama de faptul că inculpatul judecat a solicitat să fie judecat după procedura în cazul recunoașterii învinuirii.

Motivele susținute oral de avocat au fost consemnate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2 şi art. 420 Cod procedură penală, Curtea a constatat că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză. Inculpatul apelant A. a comis fapta dedusă judecăţii în împrejurările reţinute de prima instanţă şi arătate în considerentele sentinţei penale apelate, vinovăţia sa fiind în mod corect stabilită.

Astfel, din întregul material probator administrat în cauză rezultă că fapta inculpatului A., constând în aceea că, în zilele de 24.01.2014 şi 29.01.2014, aflându-se pe timp de zi în incinta magazinului aparţinând SC D. SRL, punct de lucru din str. X. din centrul munic. E., a sustras în mod repetat bani şi un telefon mobil din posesia părţilor vătămate B. şi C., profitând de neatenţia acestora, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „furt” în formă continuată, prev. de art. 228 alin 1 din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 şi art. 5 Codul penal (persoane vătămate B. şi C.)

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că săvârșirea faptei a avut loc în stare de recidivă postcondamnatorie, conform dispozițiilor art. 41 alin. 1 Cod penal întrucât inculpatul a săvârşit infracţiunea prev. de art. 228 alin 1 din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 şi art. 5 Codul penal, după rămânerea definitivă a pedepsei de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sp.1219/2012 a Judecătoriei Botoşani şi anterior considerării ca executată a acestei pedepse (restul rămas de executat fiind de 666 zile).

De asemenea, prima instanţă a individualizat în mod corespunzător cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 74 Codul penal (şi în mod special antecedentele penale ale acestuia), astfel că pedeapsa de 1 an închisoare corespunde gravităţii faptelor săvârşite şi nu se impune reducerea acesteia.

S-a apreciat că apelul declarat de către inculpat este însă întemeiat în ceea ce priveşte contopirea pedepsei aplicate cu pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată prin Sp.1678/2015 a Judecătoriei Cluj, definitivă prin Dp.563/14.04.2016 a Curţii de Apel Cluj. Astfel, la data pronunţării sentinţei de către instanţa de fond, 20.03.2018, era deja definitivă Sp.544/2017 a Judecătoriei Rădăuţi (f. 49 ds.apel), în baza căreia mandatul emis de Judecătoria Cluj în baza Sp.1678/2015 fusese deja anulat, iar inculpatul executa în mod distinct această pedeapsă cât şi restul de 666 zile ca urmare a revocării liberării condiţionate a restului de pedeapsă rămas din Sp.1219/2012 a Judecătoriei Botoşani. În consecinţă, în vederea efectuării unei contopiri legale şi temeinice prima instanţă ar fi trebuit să ia în considerare toate aceste hotărâri judecătoreşti, definitive de altfel la data pronunţării de către instanţa de fond. Or, cum în prezenta cauză singura cale de atac exercitată este cea a inculpatului, Curtea a reţinut că nu poate efectua o contopire legală a tuturor pedepselor aplicate acestuia întrucât i-ar crea o situaţie mai rea în propria cale de atac, cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 418 alin. 1 Codul de procedură penală.

În consecinţă, a fost menţinută doar dispoziţia de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii cu executare efectivă, astfel cum în mod corect a fost aplicată de către prima instanţă, cu înlăturarea tuturor dispoziţiilor referitoare la contopirea acestuia cu alte pedepse pentru infracţiuni concurente sau revocare a liberării condiţionate (care de altfel a şi fost dispusă definitiv anterior), inculpatul având posibilitatea de a solicita pe cale separată contopirea tuturor pedepselor.

Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală a  admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 216/20.03.2018 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, a desfiinţat în parte sentința penală sus menționată și, în rejudecare, a înlăturat din sentința penală apelată următoarele dispoziții:

„Constată că prezenta faptă de furt este concurentă cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 9 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an, constând în interdicţia exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C. penal, prin sentinţa penală nr. 1678 din 18.12.2015 dată în dosarul 10 522/211/2015  a Judecătoriei Cluj Napoca, def. prin decizia penală nr. 563 din 14.04.2016 a Curţii de Apel Cluj .

În baza art. 38 alin. 1 C. penal, art. 39 alin. 1 lit. b C. penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care adaugă un spor de 3 ( trei ) luni reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă, inculpatul având de executat o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an, constând în interdicţia exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C. penal.

Constată că prin sentinţa penală nr. 1678 din 18.12.2015 dată în dosarul nr. 10 522/211/2015  a Judecătoriei Cluj Napoca, def. prin decizia penală nr. 563 din 14.04.2016 a Curţii de Apel Cluj a fost revocat beneficiul liberării condiţionate dispuse prin sentinţa penală nr. 1638/2013 a Judecătoriei Botoşani.

În baza art. 43 alin. 2 C. penal, adaugă pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare la restul rămas neexecutat de 666 zile din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare  stabilită prin sentinţa penală nr. 1219 din data de 20.06.2012 emisă de Judecătoria Botoşani, definitivă prin neapelare la 05.07.2012, inculpatul având de executat o pedeapsă de 1 an, 3 luni şi 666 zile închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an, constând în interdicţia exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C. penal.

Dispune retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2213/2015 emis de Judecătoria Cluj, urmând a se  emite un nou mandat.”

Totodată a menţinut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt în contradicție cu prezenta sentință.

Domenii speta

Spete similare