Succesiune. Constatare calitate unic moştenitor.

Sentinţă civilă 2040 din 08.11.2017


Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 31.10.2016 sub nr. de dosar 5599/866/2016, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul , ieşirea din indiviziune şi partajarea bunurilor ce compun masa succesorală a defuncţilor , decedat la data de 18 iunie 2005 şi , decedată la data de 29 ianuarie 2011, ambii cu ultim domiciliul în sat/com. , jud. Iaşi, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că de pe urma defuncţilor au rămas ca bunuri ce formează activul succesoral suprafaţa de 2,289 ha teren intravilan şi extravilan, înscrisă în titlurile de proprietate nr, 165699/28.04.1994, nr. 166061/06.12.1994 şi nr. 166594/03.12.1996, o casă de locuit şi o anexă gospodărească situate în sat/com. , jud. Iaşi. Defuncţii au avut trei fii: pe reclamant, pe pârât şi pe , necăsătorit, decedat la data de 27.04.2009, fără succesori. Încă din timpul vieţii defuncta , alături de reclamant, a înstrăinat suprafeţe de teren către terţi, dar fără a se întocmi acte de vânzare cumpărare în formă autentică, astfel că se impune atribuirea acestor bunuri în lotul reclamantului pentru perfectarea actelor de înstrăinare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 669 şi 728 Cod civil, art. 673 ind. 1- 673 ind. 19 Cod procedură civilă.

În probaţiune, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, a probei testimoniale şi a probei cu expertize de specialitate.

Reclamantul a ataşat cererii de chemare în judecată, în copie: certificat deces (f. 7), certificat de deces (f. 8), sesizare pentru deschidere procedură succesorală (f. 9-12), certificat de deces (f. 13), carte de identitate şi certificat de naştere reclamant (f. 14), titluri de proprietate nr, 165699/28.04.1994, nr. 166061/06.12.1994 şi nr. 166594/03.12.1996 (f. 15-17), certificat atestare fiscală (f. 18), adeverinţă nr. 3769/05.09.2016 emisă de Primăria com. (f. 19).

La data de 15.11.2016 reclamantul şi-a modificat acţiunea în sensul că a solicitat să se constate că are calitatea de unic moştenitor de pe urma defuncţilor , decedat la data de 18 iunie 2005 şi , decedată la data de 29 ianuarie 2011. Acesta a arătat că este singurul moştenitor acceptant în sensul art. 689 şi 691, alin. 1 Cod civil, efectuând acte de acceptare tacită a ambelor succesiuni. Reclamantul a fost singurul care nu numai a administrat, a dispus, a fructificat, a exploatat bunurile ce fac parte din masa succesorală, dar a fost şi singurul care s-a ocupat de înmormântarea defuncţilor. Pârâtul nu a participat la înmormântare şi nici nu a ţinut legătura cu familia.

Acţiunea astfel cum a fost modificată a fost legal timbrată cu suma de 100 lei.

În temeiul art. 201, alin. 1 Cod procedură civilă s-a dispus comunicarea cererii și a înscrisurilor către pârât, cu mențiunea de a formula întâmpinare în termenul de 25 de zile acordat, însă, acesta nu a formulat întâmpinare.

În urma verificărilor efectuate de către instanţă, s-a constatat că pârâtul nu mai locuieşte efectiv la adresa de domiciliul înscrisă în evidenţele publice şi, faţă de faptul că nu s-a putut identifica un alt loc unde să fie citat, instanţa a dispus citarea prin publicitate a acestuia conform art. 167 Cod procedură civilă, fiind desemnat un curator din rândul avocaţilor pentru a reprezenta interesele acestuia.

În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorii , martori audiaţi la termenul din data de 24.10.2017.

Reclamantul a formulat concluzii scrise prin care a solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost modificată, respectiv să se constate calitatea sa de unic moştenitor al defuncţilor şi . Acesta a mai arătat că din probatoriul administrat a rezultat că reclamantul este singurul care a efectuat acte de acceptare tacită a moştenirii, fiind singurul care s-a ocupat de conservarea şi administrarea bunurilor ce fac parte din masa succesorală. Pârâtul nu a mai venit în localitatea natală de peste 13 ani şi nu se cunoaşte unde se află acesta în prezent. Acesta din urmă nu a efectuat nici un act de acceptare expresă sau tacită a succesiunilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa reţine:

În fapt,  la data de 18 iunie 2005 a decedat defunctul , cu ultim domiciliu în sat/com. , jud. Iaşi, lăsând ca şi moştenitori prezumtivi pe , în calitate de soţie supravieţuitoare, pe reclamantul , pe pârâtul şi pe , în calitate de descendenţi de gradul I. 

La data de 29 ianuarie 2011 a decedat şi , cu ultim domiciliu în sat/com. , jud. Iaşi, lăsând ca şi moştenitori prezumtivi pe reclamantul şi pe pârâtul , în condiţiile în care a decedat şi el la data de 27 aprilie 2009, astfel că la data deschiderii succesiunii defunctei nu mai avea capacitate succesorală.

În ceea ce priveşte legea aplicabilă celor două succesiuni, instanța reține dispozițiile art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil ce prevăd că moștenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii. Având în vedere că ambele succesiuni s-au deschis anterior datei de 01.10.2011 (data intrării în vigoare a noului Cod civil), se va reţine aplicabilitatea dispozițiilor vechiului Cod civil.

Instanţa reţine că deşi transmisiunea patrimoniului succesoral se produce de drept din momentul deschiderii succesiunii, ea nu are caracter definitiv şi obligatoriu. Dimpotrivă, ca principiu de ordine publică, legea precizează că nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moşteniri ce i se cuvine (art. 686 vechiul Cod civil).  Prin urmare, succesibilul (persoana care îndeplineşte condiţiile pentru a putea moşteni, dar care nu şi-a exercitat dreptul de opţiune succesorală) are dreptul de a alege între consolidarea titlului de moştenitor prin acceptarea moştenirii sau desfiinţarea acelui titlu. Pentru ca soarta moştenirii să nu rămână incertă vreme îndelungată, dreptul de opţiune succesorală trebuie să fie exercitat într-un termen de 6 luni, calculat de la data deschiderii moştenirii, termen prevăzut de art. 700, alin. 1 vechiul Cod civil.

În ceea ce priveşte acceptarea unei succesiuni, dispoziţiile art. 689 vechiul cod civil prevăd că aceasta poate fi expresă sau tacită. Este expresă când se însuşeşte titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat; este tacită când eredele face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede şi care lasă a se presupune intenţia sa de acceptare.

Având în vedere considerentele expuse anterior, instanţa este ţinută a verifica dacă singurii succesibili în viaţă la acest moment, reclamantul şi pârâtul , au efectuat acte de acceptare a celor două succesiuni.

Analizând probatoriul administrat, se constată că niciunul dintre doi nu au efectuat acte de acceptare expresă a succesiunilor de pe urma defuncţilor şi .

În ceea ce priveşte noţiunea de acceptare tacită a unei succesiuni, legea nu stabileşte în mod concret care anume acte săvârşite de succesibil constituie manifestarea intenţiei de a accepta tacit moştenirea, menţionând doar că actele de conservare şi de administrare provizorie nu reprezintă astfel de acte de acceptare, dacă cel ce le-a făcut nu şi-a însuşit calitatea de moştenitor, şi că actele de dispoziţie având ca obiect drepturi succesorale constituie acte de acceptare (art. 690-691 vechiul Cod civil), lăsând astfel la aprecierea instanţelor de judecată acest aspect.

Analizând declaraţiile celor doi martori audiaţi în cauză - , instanţa reţine că ultima data pârâtul a  fost văzut în localitatea , jud. Iaşi la înmormântarea defunctului (18.06.2005). De asemenea, la momentul respectiv martorii au relatat că nu ştiu ca pârâtul să fi ridicat pretenţii cu privire la moştenirea defunctului sau să fi luat vreun bun din masa succesorală. Pârâtul nu a fost prezent la înmormântările defuncţilor şi .

Faţă de aceste aspecte, instanţa reţine că pârâtul nu a mai fost în localitatea , jud. Iaşi de aproximativ 13 ani şi faţă de faptul că toate bunurile ce fac parte din masele succesorale ale defuncţilor şi se găsesc pe raza localităţii menţionate, se poate presupune în mod rezonabil că acesta nu a efectuat nici un act de acceptare tacită a celor două succesiuni.

Din declaraţiile aceloraşi martori, instanţa reţine că reclamantul a fost cel care s-a ocupat de bunurile ce compun masele succesorale ale defuncţilor şi în sensul că a lucrat o parte din terenuri personal, iar o parte le-a dat în asociaţie şi a achitat impozitele aferente acestor bunuri. Mai mult decât atât, martorul locuieşte în imobilul casă de locuit situat în sat/com. , jud. Iaşi ce a aparţinut defuncţilor şi se foloseşte de terenul din jurul casei, având acordul reclamantului , precum şi promisiune verbală că îi va înstrăina aceste bunuri, ori o astfel de promisiune nu poate fi făcută decât în calitate de moştenitor acceptant al unei succesiuni.

În ceea ce priveşte proba cu interogatoriul pârâtul, instanţa nu poate da eficienţă dispoziţiilor art. 358 Cod procedură civilă în condiţiile în care pârâtul a fost citat prin publicitate şi nu se poate prezuma intenţia sa de a refuza să răspundă punctelor de interogatoriu, astfel că nu se va atribui nici o valoare probatorie acestei probe.

Faţă de considerentele expuse anterior, constatând că reclamantul a fost singurul care a efectuat acte de acceptare tacită a celor două succesiuni, instanţa va admite acţiunea astfel cum a fost modificată şi va constata calitatea de unic moştenitor a reclamantului de pe urma defuncţilor , decedat la data de 18 iunie 2005 şi , decedată la data de 29 ianuarie 2011, ambii cu ultim domiciliul în sat/com. , jud. Iaşi.

Instanţa va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea astfel cum a fost modificată de către reclamantul , în contradictoriu cu pârâtul ,.

Constată calitatea de unic moştenitor a reclamantului de pe urma defuncţilor , decedat la data de 18 iunie 2005 şi , decedată la data de 29 ianuarie 2011, ambii cu ultim domiciliul în sat/com. , jud. Iaşi.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei, ce se va depune la Judecătoria Paşcani.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 08.11.2017.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta