Daune morale în cazul infracţiunii de abandon de familie.

Prin rechizitoriul nr.4761/P/2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani a trimis în judecată în stare de libertate pe inculpatul, pentru săvârşirea a două infracţiuni de abandon de familie, fapte prevăzute de art. 378 alin. 1 lit. c C.pen., cu aplicarea art.38 alin.2 C.pen. şi art.5 alin.1 C.pen.

În fapt, s-a reţinut în rechizitoriu că inculpatul, cu rea credinţǎ, nu a achitat începând  din data de 11.09.2012 pensia de întreţinere stabilitǎ prin hotărâre judecătorească, pentru copii minori.

În cursul judecăţii, la termenul cu procedură completă din data de 29.03.2017, anterior începerii cercetării judecătoreşti, inculpatul personal, a arătat că înţelege să recunoască în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lui prin actul de sesizare a instanţei şi a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 374 alin. 4, 375 şi 377 C.proc.pen., ca judecarea cauzei să se facă prin aplicarea procedurii speciale în cazul recunoaşterii învinuirii. Instanţa a pus în discuţia contradictorie a părţilor această cerere a inculpatului.

Instanţa, din oficiu, a solicitat fişa de cazier judiciar a inculpatului din care rezultă faptul că acesta nu se află înscris în evidenţele cazierului judiciar cu antecedente penale.

În cursul judecăţii, persoanele vătămate, prin reprezentantul lor legal, s-au constituit pǎrţi civile în prezentul proces penal cu suma de 14786 lei daune materiale reprezentate de pensia de întreţinere restantă pentru perioada februarie 2009-decembrie 2016, şi suma de 10000 lei daune morale pentru traumele psihice suferite.

Instanţa, după punerea în discuţia contradictorie a cererii formulate în baza art. 374 alin. 4 C.proc.pen., a admis cererea inculpatului de judecare în cazul recunoaşterii învinurii şi a reţinut cauza spre soluţionare.

Analizând actele şi lucrările dosarului de faţă, prin coroborarea probatoriilor administrate atât în cursul urmării penale cât şi în cursul cercetǎrii judecǎtoreşti, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:

Inculpatul şi martora au fost căsătoriţi din anul 1999, din relaţia acestora rezultând doi copii, respectiv.

 Între cei doi soţi au apărut diverse neînţelegeri motiv pentru care în anul 2007 martora a introdus o acţiune în faţa instanţei civile prin care a solicitat desfacerea căsătoriei şi stabilirea unei pensii de întreţinere în favoarea celor doi copii minori.

Astfel prin sentinţa civilă nr.552 din 07.03.2008 a Judecătoriei Paşcani(filele 17-19 d.u.p.), instanţa a admis acţiunea formulată de către şi a dispus desfacerea căsătoriei în contradictoriu cu inculpatul precum şi obligarea acestuia din urmă la plata unei pensii lunare de întreţinere în favoarea celor două persoane vătămate în cuantum de 129 lei de la data introducerii acţiunii(05.11.2007) şi până la majoratul acestora.

Ulterior, în urma unei acţiuni civile formulate de reprezentantul legal al minorilor, prin sentinţa civilă nr.1446 din data de 28.09.2011 a Judecătoriei Paşcani s-a dispus majorarea pensiei de întreţinere în favoarea celor doi minori de la suma de 129 lei la suma de 167 lei lunar(câte 83,5 lei fiecare), sumă datorată de inculpat de la data de 16.03.2011 şi până la majoratul minorilor.

Din declaraţia martorei, fosta soţie a inculpatului şi mama minorilor rezultă că inculpatul n nu s-a preocupat aproape deloc de soarta fiilor lor, chiar şi atunci când fiul lor Paul fusese operat, inculpatul fiind absent şi rămânând indiferent.

Referitor la plata pensiei de întreţinere, martora arată că a trimis doar 600 lei în lunile august şi noiembrie ale anului 2013 şi că acesta nu i-a vizitat, nu s-a interesat de ei, nu le-a trimis măcar alte produse, cadouri.

Atitudinea indiferentă faţă de soarta minorilor este confirmată atât de martorul care a declarat în cursul urmăririi penale că mama minorilor i s-a plâns în legătură cu indiferenţa inculpatului în ceea ce priveşte creşterea şi educarea minorilor cât şi de tatăl inculpatului, ,  din a cărui declaraţie rezultă că el însuşi nu ştie prea multe despre inculpat cu care nu ţine legătura.

Referitor la posibilităţile financiare ale inculpatului, din adresa Primăriei Bălţaţi nr. 6918 din data de 19.01.2012(fila 54 d.u.p.) rezultă că acesta deţine în comuna Bălţaţi o locuinţă şi o suprafaţă de 5400 mp teren.

Din adresa nr.4863 din data de 21.03.2017(fila 32 ds.instanţă) rezultă că în anii 2015-2016, inculpatul figurează cu venituri impozabile din salarii.

De asemenea, din declaraţia martorului (f.80-81 d.u.p.) rezultă că în perioada 2009-2013 l-a avut ca angajat în gospodărie pe inculpatul pe care îl plătea cu suma de 50 de lei pe zi ori cu sume mai mici, în funcţie de timpul lucrat .

Fiind audiat în calitate de suspect şi inculpat în cursul urmăririi penale, a recunoscut că nu a plătit pensia de întreţinere minorilor precizând că sumele obţinute din munca prestată ocazional le-a folosit pentru propria întreţinere.

A mai arătat inculpatul că atitudinea fostei soţii care îl împiedica să-şi vadă copiii precum şi lipsa de comunicare cu aceasta au favorizat situaţia creată.

Inculpatul şi-a manifestat regretul atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, angajându-se să plătească minorilor drepturile restante stabilite prin hotărâre judecătorească.

Situaţia de fapt reţinută mai sus este probată de întreg materialul probator administrat în prezenta cauză, atât în faza de urmǎrire penalǎ cât şi în faza de judecatǎ, coroborat cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului datǎ conform dispoziţiilor art. 374 alin. 4 C.proc.pen., prin care a arătat că recunoaşte în totalitate fapta descrisă în cuprinsul actului de sesizare, după cum s-a arătat mai sus.

Referitor la analiza probelor şi soluţia care se impune în prezenta cauză, instanţa apreciază că probatoriul administrat în cauză face dovada evidentă a relei-credinţe, aspect esenţial pentru reţinerea infracţiunii de Abandon de familie în varianta prev. de art.378 alin.1 lit.c C.pen.

Astfel, deşi din probatoriul administrat în cauză rezultă că într-adevăr inculpatul nu dispune de resurse financiare deosebite şi nici de un loc de muncă stabil şi corespunzător remunerat, instanţa apreciază că aceste aspecte nu exclud reaua-credinţă a inculpatului care se evidenţiază cel mai clar prin sumele aproape derizorii pe care le datorează lunar fiilor săi.

Astfel conform sentinţei civile  nr.1446 din data de 28.09.2011 a Judecătoriei Paşcani, inculpatul este dator să plătească câte 83,5 lei lunar celor doi fii ai săi.

În acest sens, chiar şi în condiţiile obţinerii unor venituri modeste din muncă, instanţa apreciază că în mod sigur inculpatul dacă îşi propunea avea posibilitatea să strângă lunar câte 83, 5 lei pentru fiecare fiu al său, mai ales având în vedere că aceste sume sunt simbolice şi nu asigură în niciun fel buna întreţinere a fiilor săi.

Mai mult, chiar şi în condiţia absurdă şi nedovedită în care inculpatul nu ar fi avut deloc posibilităţi financiare, absenţa totală din viaţa fiilor săi minori, lipsa oricărei atenţii inclusiv materiale sub forma unor produse, alimente, dovedesc până la urmă reaua-credinţă a inculpatului care de altfel a mărturisit în cursul urmăririi penale că atitudinea sa a fost amplificată de faptul că  soţia nu-i permitea să-şi vadă fiii.

De asemenea, în aprecierea instanţei, argumentul invocat de inculpat conform căruia terenul pe care îl deţine va rămâne fiilor săi, ceea ce ar compensa suportul său financiar pe care l-a datorat în această perioadă, dovedesc lipsa înţelegerii rolului de părinte precum şi faptul că minorii trebuie ajutaţi şi sprijiniţi atunci când au cu adevărat nevoie iar părinţii sunt singurii responsabili şi în măsură să fie alături de ei.

Faţă de cele expuse, instanţa apreciază că din probatoriul administrat rezultă că infracţiunea de abandon de familie a fost dovedită şi a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege de inculpat motiv pentru care se va proceda la stabilirea şi individualizarea unei pedepse în scopul atingerii finalităţii legii penale.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, instanţa constată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie sub forma concursului de infracţiuni dat fiind faptul că există două persoane vătămate minore, respectiv

Cu privire la acest aspect, potrivit deciziei nr. 4/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 378 alin. (1) lit. c) Cod penal şi a stabilit că “Infracţiunea de abandon de familie săvârşită prin neplata, cu rea-credinţă, timp de trei luni, a pensiei de întreţinere, instituită printr-o singură hotărâre judecătorească în favoarea mai multor persoane, constituie o infracţiune unică continuă”.

Cu privire la aplicarea art.5 C.pen. reţinut de procurorul de caz pentru încadrarea juridică a faptei, instanţa constată că infracţiunea de abandon de familie, prev. de art.378 alin.1 lit.c C.pen. este o infracţiune continuă care se consumă prin neplata pensiei de întreţinere timp de 3 luni şi se epuizează fie prin plata pensiei de întreţinere fie printr-o hotărâre definitivă de condamnare.

Conform art.5 alin.1 C.pen. “În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Atât în practica judiciară cât şi în literatura de specialitate s-a statuat că în cazul infracţiunilor cu durată de consumare, infracţiunea se consideră săvârşită la momentul epuizării(cu execepţia infracţiunii progresive).

Or, având în vedere că infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată s-a consumat sub imperiul vechiului Cod penal însă până în prezent nu s-a epuizat, instanţa constată că articolul 5 din Codul penal privind aplicarea legii penale mai favorabile nu este incident în cauză.

Având în vedere recursul în interesul legii expus mai sus precum şi lipsa incidenţei art.5 C.pen. instanţa va schimba încadrarea juridică faţă de inculpatul din două infracţiuni de abandon de familie, fapte prevăzute de art. 378 alin. 1 lit. c C.pen., cu aplicarea art.38 alin.2 C.pen. şi art.5 alin.1 C.pen. pentru care inculpatul a fost trimis în judecată într-o singură infracţiune de Abandon de familie, faptă prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c C.pen.

În drept, fapta inculpatului care cu rea credinţǎ  nu a achitat începând cu data de 11.09.2012 pensia de întreţinere stabilitǎ prin  sentinţa civilă nr.552 din 07.03.2008 a Judecătoriei Paşcani, definitivă prin neapelare şi majorată prin  sentinţa civilă nr.1446 din data de 28.09.2011 a Judecătoriei Paşcani, în favoarea minorilor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de Abandon de familie, faptă prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii de abandon de familie în forma prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c C.pen. s-a realizat prin neplata, cu rea-credinţă, timp de trei luni, a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească.

Urmarea imediată a infracţiunii constă în atingerea adusă valorilor privind familia şi buna convieţuire socialǎ apǎrate de textul de lege incriminator.

De asemenea, instanţa reţine că între inacţiunea inculpatului, constând în neplata timp de 3 luni a pensiei de întreţinere stabilitǎ pe cale judecătorească şi urmarea produsă, respectiv atingerea adusă relaţiilor privind convieţuirea socială din cadrul familiei, relaţii care implică îndeplinirea obligaţiei legale de întreţinere faţă de cei îndreptăţiţi la aceasta, există o strânsǎ şi evidentǎ legătură directă de cauzalitate.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa reţine că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, în sensul că  acesta a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia, în condiţiile art. 16 alin. 3 lit. b C.pen.

Fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată fiind doveditǎ şi reţinutǎ de către instanţă, urmează a se trece la individualizarea judiciară a acesteia în vederea stabilirii unei pedepse concrete, de natură să ducă la finalitatea legii penale.

Instanţa va avea în vedere că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o corectă proporţionare a acesteia, care să ţină seama şi de persoana căreia îi este destinatǎ, pentru a fi ajutatǎ să se reintegreze în societate.

La alegerea pedepsei ce va fi aplicatǎ inculpatului precum şi pentru o justă individualizare a cuantumului acesteia, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 74 alin. 1 C.pen., dând totodată eficienţă în prezenta cauzǎ şi dispoziţiilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen.

Pentru stabilirea pedepsei care va fi aplicatǎ inculpatului, instanţa va avea în vedere şi criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevǎzute de dispoziţiile art. 74 alin. 1 lit. a-g C.pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpatului.

În contextul elementelor de individualizare prevǎzute de art. 74 alin. 1 lit. a-g C.pen., analizând gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, instanţa reţine, în primul rând, faptul că limitele speciale de pedeapsă stabilite pentru infracţiunea de abandon de familie, faptă prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c C.pen., sunt situate între 6 luni şi 3 ani închisoare sau amendă penală.

Având în vedere toate criteriile de individualizare mai sus descrise, observând şi regimul sancţionator al acestei infracţiuni comise, instanţa, ţinând cont de toate cele arătate mai sus, consideră că aplicarea pentru inculpat a unei pedepse cu amenda penală poate duce la îndeplinirea scopului legii penale în acest caz.

În vederea luării în considerare a pedepsei amenzii penale, instanţa are în vedere  lipsa antecentelor penale în ceea ce îl priveşte pe inculpat precum şi faptul că lăsarea în libertate a inculpatului este o premisă pentru ca acesta să poată să muncească şi să plătească pensia de întreţinere minorilor.

În ceea ce priveşte stabilirea cuantumului amenzii, instanţa are în vedere art.61 din Codul penal care la alin.2 stabileşte că cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă iar suma corespunzătoare unei zile-amendă cuprinsă între 10 lei şi 500 lei se înmulţeşte  cu numărul zilelor amendă care este cuprins între 30 de zile şi 400 de zile.

În ceea ce priveşte cuantumul amenzii, art.61 alin.3 C.pen. stabileşte că cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabileşte ţinând seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate în întreţinere.

Din datele personale existente la dosar cu privire la inculpatul, rezultă că acesta dispune de venituri reduse şi fără stabilitate.

Având în vedere posibilităţile materiale reduse ale inculpatului, şi pentru ca amenda ce se va aplica să nu devină o sancţiune nejustificată  în baza art.61 alin.2, instanţa va stabili suma corespunzătoare unei zile amendă la valoarea de 10 lei.

În ceea ce priveşte numărul zilelor amendă, limitele generale sunt prevăzute de art.61 alin.2 C.pen. şi sunt  cuprinse în intervalul 30 şi 400 de zile, iar limitele speciale sunt stabilite de art.61 alin.4  C.pen. în funcţie de gravitatea pedepsei prevăzută pentru infracţiunea care face obiectul pedepsei.

La stabilirea intervalului de zile-amendă instanţa are în vedere existenţa cauzei de reducere a pedepsei respectiv judecata care s-a desfăşurat potrivit dispoziţiilor art.375 C.pr.pen care are ca efect reducerea cu o pătrime a limitelor pedepsei amenzii.

De asemenea instanţa dă efect dispoziţiilor art.61 alin.6 C.pen. care stabileşte că fracţiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare  sau agravare a pedepsei se aplică în cazul amenzii, limitelor speciale ale zilelor amendă prevăzute de art.61 alin.4 şi 5.

În acest sens, instanţa constată mai întâi că pentru infracţiunea de Abandon de familie, prev. de art.378 alin.1 lit.c C.pen. săvârşită de inculpatul legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii cu un maxim de 3 ani, ceea ce face ca la stabilirea în concret a zilelor amendă instanţa să aibă în vedere dispoziţiile art.61 alin.4 lit.c care stabileşte un interval cuprins între 180 şi 300 zile amendă când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

În consecinţă instanţa constată că limitele speciale de zile amendă cu un interval cuprins  între 180 şi 300 de zile incidente în cauză şi prevăzute de art.61 alin.4 lit.c C.pen. se reduc cu o pătrime în urma aplicării cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă prev. de art.396 alin.10 C.p.p, rezultând un interval de 135-225 zile amendă.

Pentru stabilirea numărului de zile amendă instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 61 alin.3 C.pen. potrivit căruia la stabilirea numărului de zile amendă instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei.

Astfel, având în vedere prevederile art. 74 alin.1 C.pen. instanţa apreciază că fapta săvârşită de către inculpatul raportat la împrejurările de comitere, urmările produse, raportat la lipsa antecedentelor penale, nu dovedeşte în concret, o gravitate sporită  şi nicio periculozitate avansată a inculpatului, motiv pentru care va stabili un număr de 135 zile amendă, raportat la dispoziţiile art.61 alin.4 lit.c din Codul penal cu referire la art.396 alin.10 C.pr.pen.

În vederea stabilirii cuantumului amenzii instanţa are în vedere, cuantumul stabilit al unei zile-amendă în valoare de 10 lei şi numărul de zile amendă stabilit de 135 zile amendă.

Astfel, instanţa face aplicarea dispoziţiilor art.61 alin.2 C.pen. care stabileşte că suma corespunzătoare unei zile-amendă se înmulţeşte cu numărul zilelor-amendă şi  în consecinţă instanţa stabileşte o amendă în cuantum de 1350 lei în sarcina inculpatului

Cât priveşte aplicarea pedepsei complementare, chiar şi în condiţiile aplicării pedepsei amenzii în prezentul dosar, în considerarea dispoziţiilor art. 67 alin. 1 C.pen., având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, instanţa constată că această pedeapsă complementarǎ nu este necesară; mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 378 alin.1 lit.c C.pen. coroborate cu dispoziţiile art. 67 alin. 2 C.pen. interpretat per a contrario, aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi nu este obligatorie în cazul prezentei infracţiuni, întrucât legea nu prevede această pedeapsă în mod expres pentru infracţiunea săvârşită de inculpatul din prezentul dosar.

Potrivit art. 65 alin. 1 C.pen., pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi d-o C.pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

Or, având în vedere că, potrivit celor de mai sus, instanţa nu a aplicat vreo pedeapsă complementară pentru inculpatul din prezentul dosar, în baza art. 65 alin. 1 C.pen. interpretat per a contrario, instanţa nu va aplica nicio pedeapsă accesorie inculpatului din prezenta speţă.

Cât priveşte modalitatea de executare a pedepsei stabilite prin prezenta sentinţă penală, apreciind că măsura amânării aplicării pedepsei amenzii ar fi o soluţie nejustificat de blândă raportat la cuantumul amenzii stabilite, instanţa va dispune condamnarea inculpatului şi obligarea acestuia la plata amenzii penale.

Instanţa va atrage atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art.63 alin.1 C.pen. potrivit cărora neplata cu rea-credinţă a amenzii penale poate atrage înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

Referitor la latura civilă a cauzei, instanţa reţine că persoanele vătămate, prin reprezentantul lor, s-au constituit pǎrţi civile în prezentul proces penal cu suma de 14786 lei daune materiale reprezentate de pensia de întreţinere restantă pentru perioada februarie 2009-decembrie 2016, şi suma de 10000 lei daune morale pentru traumele psihice suferite.

În drept, instanţa reţine cǎ rǎspunderea civilǎ delictualǎ este angajatǎ prin întrunirea cumulativǎ a patru condiţii deduse din interpretarea art. 1349 şi 1357-1358 C.civ. Potrivit art. 1349 şi 1357-1358 C.civ., orice faptǎ a omului care cauzeazǎ altuia un prejudiciu obligǎ pe acela din a cǎrui greşealǎ s-a ocazionat a-l repara. Aşadar, exigenţele legale cer dovedirea unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicitǎ şi prejudiciu, precum şi existenţa vinovǎţiei celui care a cauzat prejudiciul, vinovǎţie care existǎ atât sub forma intenţiei, cât şi a culpei, neglijenţei sau a imprudenţei.

Cu privire la daunele materiale solicitate, respectiv suma de 14786 lei  reprezentând  pensia de întreţinere restantă pentru perioada februarie 2009-decembrie 2016 instanţa constată că sentinţa civilă nr.552 din 07.03.2008 şi sentinţa civilă nr.1446 din data de 28.09.2011 ale Judecătoriei Paşcani reprezintă titluri executorii care constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Astfel, de vreme ce suma datorată de inculpat minorilor cu titlu de pensie de întreţinere este deja stabilită prin sentinţele civile, este inadmisibil ca judecătorul învestit cu o acţiune civilă în procesul penal să stabilească din nou pensia de întreţinere datorată.

Astfel, în cazul în care debitorul nu-şi execută obligaţiile dintr-un titlu executoriu, cum este cazul de faţă o sentinţă judecătorească, creditorul are posibilitatea să apeleze la forţa de constrângere a statului prin intermediul executorului judecătoresc.

În concret, creditorii se pot adresa în mod direct executorului judecătoresc pentru recuperarea pensiei de întreţinere restante.

Cu privire la daunele morale solicitate, instanţa apreciază că prin lipsa ajutorului financiar din partea tatălui lor, în mod evident părţile civile minore au suferit inclusiv traume psihice.

Pe de altă parte instanţa constată cǎ despǎgubirile civile acordate cu titlu de daune morale nu sunt destinate sǎ repunǎ partea civilǎ în situaţia anterioarǎ sǎvârşirii infracţiunii, ci reprezintǎ o compensare patrimonialǎ adecvatǎ a prejudiciului de ordin moral suferit de aceasta din urmǎ.

Astfel, instanţa apreciază că sumele a câte 1500 lei cu titlu de daune morale acordate părţilor civile reprezintă o compensare proporţională şi justificată în raport cu fapta săvârşită de inculpat.

Pentru aceste motive, în baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 şi 1357-1358 C.civ., cu referire la art.1371 alin.1 C.civ., cu referire la art. 19 alin. 1 şi 25 alin. 1 C.proc.pen., instanţa va admite în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile, prin reprezentantul lor legal Daniliuc Teodora şi va obliga pe inculpatul să plătească fiecărei părţi civile suma de 1500 cu titlu de daune morale.

Respinge solicitarea privind daunele materiale ca inadmisibilă.

Cât priveşte cheltuielile judiciare avansate de stat şi ocazionate de acest proces penal, în baza art. 398 şi art. 274 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen., instanţa va obliga pe inculpat să plătească statului suma de 767 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 467 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul urmăririi penale, iar suma de 300 lei cheltuielile judiciare din timpul judecăţii.

În baza art. 272 alin. 2 teza I C.proc.pen., suma de 390 lei, reprezentând, conform delegaţiei nr.940, onorariul avocatului din oficiu, respectiv dna. avocat care a asistat persoana vătămată minoră atât în faza de camera preliminară cât și pe parcursul judecății, suma de 195 lei reprezentând conform delegaţiei nr.941, onorariul avocatului din oficiu, respectiv dl.avocat care a asistat persoana vătămată în faza camerei preliminare, precum şi suma de 195 lei reprezentând conform delegaţiei nr.1142, onorariul avocatului din oficiu, respectiv dna.avocat care a asistat persoana vătămată pe parcurul judecăţii, vor fi avansate din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, sume de bani care, în baza art. 276 alin. 6 teza finală C.proc.pen., rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ş T E :

Schimbă încadrarea juridică faţă de inculpatul  din două infracţiuni de abandon de familie, fapte prevăzute de art. 378 alin. 1 lit. c C.pen., cu aplicarea art.38 alin.2 C.pen. şi art.5 alin.1 C.pen. pentru care a fost trimis în judecată, într-o singură infracţiune de Abandon de familie, faptă prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c C.pen.

În baza art. 378 alin. 1 lit. c C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen., condamnă pe inculpatul  la pedeapsa de 1350 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.63 alin.1 C.pen. potrivit cărora neplata cu rea-credinţă a amenzii penale poate atrage înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

În baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 şi 1357-1358 C.civ., cu referire la art.1371 alin.1 C.civ., cu referire la art. 19 alin. 1 şi 25 alin. 1 C.proc.pen., admite în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile, prin reprezentantul lor legal şi obligă pe inculpatul să plătească fiecărei părţi civile suma de 1500 cu titlu de daune morale.

Respinge solicitarea privind daunele materiale ca inadmisibilă.

 În baza art. 398 şi art. 274 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen., obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 767 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 467 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul urmăririi penale, iar suma de 300 lei cheltuielile judiciare din timpul judecăţii.

În baza art. 272 alin. 2 teza I C.proc.pen., suma de 390 lei, reprezentând, conform delegaţiei nr.940, onorariul avocatului din oficiu, respectiv dna. avocat care a asistat persoana vătămată minoră atât în faza de camera preliminară cât și pe parcursul judecății, suma de 195 lei reprezentând conform delegaţiei nr.941, onorariul avocatului din oficiu, respectiv dl.avocat care a asistat persoana vătămată în faza camerei preliminare, precum şi suma de 195 lei reprezentând conform delegaţiei nr.1142, onorariul avocatului din oficiu, respectiv dna.avocat care a asistat persoana vătămată pe parcurul judecăţii, vor fi avansate din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, sume de bani care, în baza art. 276 alin. 6 teza finală C.proc.pen., rămân în sarcina statului.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei către persoanele vǎtǎmate, pǎrţi şi procuror, conform art. 410 alin. 1 C.proc.pen.

Pronunţată  în şedinţă publică, astăzi, 24.08.2017.

Preşedinte,

Grefier,

Domenii speta

Spete similare