Pedepse. Individualizare. Închisoare. Amânarea aplicării pedepsei. Abandon de familie.

Hotărârea apelată este netemeinică cu privire la alegerea pedepsei aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunii deduse judecății, pedeapsa amenzii penale fiind prea blândă având în vedere de gravitatea faptei, urmările produse sau cele care se puteau produce, persoana și atitudinea sa.

Astfel, infracțiunea de abandon de familie protejează relațiile sociale privind conviețuirea socială din cadrul familiei, care implică îndeplinirea obligației de întreținere față de persoana îndreptățită la aceasta. Neplata pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească poate avea urmări grave pentru persoana care beneficiază de aceasta, putând fi pusă în situația de a nu se putea întreține, mai ales în cazul copiilor.

În speță, inculpatul cunoștea că avea obligația, stabilită prin hotărâre judecătorească, de a plăti pensie de întreținere celor doi copii minori care locuiau la mamă, fosta sa concubină, dar nu și-a îndeplinit obligația respectivă mai bine de 4 luni, la momentul formulării plângerii prealabile.

În cursul urmării penale inculpatul a făcut unele plăți, dar acestea nu acoperă sumele restante din anul 2019, iar în cursul judecății la fond și apel nu a mai efectuat vreo plată a pensiei de întreținere către cei doi copii minori.

Deși inculpatul a declarat că lucrează ocazional în țară, ca zilier, în agricultură, iar în anotimpul rece și în străinătate, la dosar nu există vreo dovadă concretă privind veniturile obținute de acesta.

Într-o asemenea situație, ținând cont de faptul că inculpatul trebuie să plătească și pensia de întreținere  pentru cei doi copii,  obligație pe care nu o îndeplinește la timp, există posibilitatea ca acesta să nu achite amenda aplicată, astfel că această pedeapsă apare ca fiind și ineficientă.

Raportat la considerentele de mai sus, Curtea apreciază că pentru atingerea scopului educativ-preventiv al pedepsei, este necesară stabilirea față de inculpat a unei pedepse cu închisoarea, egală cu minimul special, având în vedere că nu are antecedente penale, cu amânarea aplicării acesteia, potrivit art. 83 Cod penal, pentru a da posibilitatea acestuia să desfășoare activități lucrative care să îi permită îndeplinirea obligațiilor legale de întreținere față de copiii săi.

Prin măsurile de supraveghere prevăzute  art. 85 alin.1 Cod penal se asigură echilibrul dintre protecţia societăţii prin menţinerea ordinii de drept, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, şi menţinerea în comunitate a inculpatului, precum și formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială şi faţă de muncă.

Decizia penală nr. 925/A/28.09.2021 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 204/11.05.2021 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr. 5575/324/2020 s-a aplicat  inculpatului ... pedeapsa  amenzii penale, pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, prevăzută şi pedepsită de art. 378 alin 1 lit. c din NCP cu aplicarea art. 396 alin.10 din NCPP.

Conform art. 61 alin.2 din NCP s-a stabilit cuantumul unei zile amendă la suma de 10,00 lei.

Conform art. 61 alin.4 lit. c din NCP s-a stabilit pentru inculpatul ..., un număr de 200 zile amendă şi în consecinţă a fost condamnat inculpatul la pedeapsa  de  2000,00 lei amendă penală.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 2706/P/2019 din 18.12.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci inculpatul  ...  a fost trimis în judecată în  stare  de  libertate  pentru săvârşirea  infracţiunii de abandon de familie prevăzută de art.378 alin.1 lit.c Cod penal. 

Dosarul a fost înregistrat la instanţă la data de 22.12.2020 şi prin încheierea din 05.02.2021, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 2706/P/2019 din 18.12.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci privind pe inculpatul ..., trimis în judecată în stare de libertate pentru infracţiunea de abandon de familie, prev. de art.378 alin.1 lit.c din Codul penal, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, a dispus începerea judecăţii.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă următoarea situaţie de fapt reţinută de altfel şi prin rechizitoriu, la instanţă nefiind administrate probe care să o infirme.

În actul de sesizare s-a reţinut că, în data de 19.07.2019 persoana vătămată ... a formulat plângere prealabilă şi a  arătat că inculpatul nu a mai plătit pensia alimentară de  4 luni şi jumătate, deşi obţine venituri din prestarea de diferite munci în agricultură.

Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că inculpatul lucrează ocazional în ţară, ca zilier, iar în anotimpul rece lucrează în străinătate, în ..., unde obţine venituri, aspect confirmat şi de mama sa, ... Pe parcursul cercetărilor, inculpatul a achitat suma 712 lei  în luna decembrie 2019, suma de 400 lei în luna iunie 2020 şi suma de 1200 lei în decembrie 2020, fapt din care rezultă că acesta obţine venituri, însă achită numai dacă se formulează plângere penală.

Aceste sume nu acoperă însă suma restantă din anul 2019 pentru care s-a formulat plângere prealabilă şi nici perioada la zi, motiv pentru care persoana vătămată a  arătat că mai are de primit de la inculpat suma de 2240 lei.

În timpul urmăririi penale şi la instanţă inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, arătând faptul că nu a plătit contribuția de întreținere la care a fost obligat pentru cei doi minori, arătând că nu a făcut acest lucru deoarece și-a pierdut actele și nu a putut să expedieze banii deoarece îi trebuia o dovadă. A mai arătat că momentan nu este angajat, dar că va lucra cu ziua ca să facă rost de bani. Și că este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunității.

Instanța a apreciat că existenţa faptei, săvârşirea ei de către inculpat şi vinovăţia acestuia în ceea ce priveşte infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt pe deplin dovedite în cauză, dincolo de orice îndoială rezonabilă, cu următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile persoanei vătămate; copie sentinţa civilă nr. 888/2018, declaraţiile persoanelor vătămate, declaraţia martorei ..., copii mandate poştale, adrese Primăria ..., judeţul ..., ANAF, ANOFM ..., ORC ..., ANP coroborate cu declarațiile inculpatului de la urmărirea penală și de la instanță, care pot fi folosite și împotriva lui, conform art. 83 alin.1 din NCPP.

In drept, s-a reținut că fapta inculpatului ....  de a  nu plăti, cu rea credinţă, pensia de întreţinere la care a fost obligat prin hotărâre judecătorească în favoarea copiilor săi minori ... şi ..., pe o perioadă mai mare de 3 luni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abandon de familie prevăzută de art.378 alin.1 litera c Cod penal. 

Din analiza fişei individuale a inculpatului rezultă că nu este cunoscut cu antecedente penale.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art.74 alin.1 şi 2 din NCP.

Faţă de aceste considerente, și având în vedere că inculpatul abia a venit de la muncă din străinătate, că nici pe parcursul judecății nu a achitat contribuția de întreținere restantă, instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa alternativă a amenzii penale, al cărei cuantum a fost stabilit conform dispoziţiilor art. 61 din NCP.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, apreciind că sentința apelată este nelegală sub aspectul reținerii dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală deoarece inculpatul nu s-a prezentat la primele două termene de judecată, motiv pentru care instanța a dispus începerea cercetării judecătorești și a procedat la audierea persoanei vătămate la termenul din 13.04.2021, iar la termenul din 27.04.2021, când inculpatul s-a prezentat și a recunoscut, în esență, fapta, nu a solicitat aplicarea procedurii simplificate. A mai precizat că hotărârea este și netemeinică întrucât nu se impunea condamnarea la amenda penală deoarece nu există nicio dovadă privind veniturile obținute de inculpat, că are doi copii minori pentru care datorează contribuție de întreținere, solicitând stabilirea unei pedepse cu închisoarea, iar ca modalitate de executare, amânarea aplicării pedepsei pentru a-i da posibilitatea să desfășoare activități lucrative.

Apelul este fondat.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin.2 C.proc.pen., Curtea constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii, au fost corect stabilite de prima instanţă, prin probele administrate în cauză, dând încadrarea juridică corespunzătoare infracţiunii comise.

Însă, sentința apelată este nelegală sub aspectul reținerii dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

În acest sens, se constată că inculpatul nu s-a prezentat la termenele de judecată care au precedat începerea cercetării judecătorești, care a debutat la  termenul din 13.04.2021 prin audierea persoanei vătămate.

Abia la termenul din 27.04.2021 s-a prezentat inculpatul, care a fost audiat, recunoscând fapta comisă, dar fără a cere ca judecata să se desfășoare în procedura simplificată, procedură care oricum nu mai putea fi accesată deoarece fusese depășit momentul procesual, cel al începerii cercetării judecătorești, până la care se putea face o astfel de cerere, potrivit art.374, 375 Cod procedură penală.

De asemenea, hotărârea apelată este netemeinică cu privire la alegerea pedepsei aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunii deduse judecății, pedeapsa amenzii penale fiind prea blândă având în vedere de gravitatea faptei, urmările produse sau cele care se puteau produce, persoana și atitudinea sa.

Astfel, infracțiunea de abandon de familie protejează relațiile sociale privind conviețuirea socială din cadrul familiei, care implică îndeplinirea obligației de întreținere față de persoana îndreptățită la aceasta. Neplata pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească poate avea urmări grave pentru persoana care beneficiază de aceasta, putând fi pusă în situația de a nu se putea întreține, mai ales în cazul copiilor.

În speță, inculpatul cunoștea că avea obligația, stabilită prin hotărâre judecătorească, de a plăti pensie de întreținere celor doi copii minori care locuiau la mamă, fosta sa concubină, dar nu și-a îndeplinit obligația respectivă mai bine de 4 luni, la momentul formulării plângerii prealabile.

În cursul urmării penale inculpatul a făcut unele plăți, dar acestea nu acoperă sumele restante din anul 2019, iar în cursul judecății la fond și apel nu a mai efectuat vreo plată a pensiei de întreținere către cei doi copii minori.

Deși inculpatul a declarat că lucrează ocazional în țară, ca zilier în agricultură, iar în anotimpul rece și în străinătate, la dosar nu există vreo dovadă concretă privind veniturile obținute de acesta.

Într-o asemenea situație, ținând cont de faptul că inculpatul trebuie să plătească și pensia de întreținere  pentru cei doi copii,  obligație pe care nu o îndeplinește la timp, există posibilitatea ca acesta să nu achite amenda aplicată, astfel că această pedeapsă apare ca fiind și ineficientă.

Raportat la considerentele de mai sus, Curtea apreciază că pentru atingerea scopului educativ-preventiv al pedepsei, este necesară stabilirea față de inculpat a unei pedepse cu închisoarea, egală cu minimul special, având în vedere că nu are antecedente penale, cu amânarea aplicării acesteia, potrivit art. 83 Cod penal, pentru a da posibilitatea acestuia să desfășoare activități lucrative care să îi permită îndeplinirea obligațiilor legale de întreținere față de copiii săi.

Prin măsurile de supraveghere prevăzute  art. 85 alin.1 Cod penal se asigură echilibrul dintre protecţia societăţii prin menţinerea ordinii de drept, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, şi menţinerea în comunitate a inculpatului, precum și formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială şi faţă de muncă.

Se mai constată că hotărârea apelată este netemeinică cu privire la cuantumul de 1000 de lei al cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul, în temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură penală, acesta fiind prea mare raportat la cheltuielile cu actele efectuate în cauză.

Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că procurorul a stabilit pentru faza urmării penale cheltuieli judiciare în sumă de 130 lei.

În faza de judecată, cauza a parcurs procedura camerei preliminarii (în care nu s-au formulat cereri și nici invocat excepții) şi trei termene de judecată, fiind suficientă suma de 170 lei pentru acoperirea cheltuielilor efectuate cu expedierea actelor de procedură, hârtie şi consumabile.

Prin urmare, cheltuielile judiciare se ridică la 300 lei, sumă la care trebuia obligat inculpatul.

Față de cele arătate,  în baza disp. art.  421  pct. 2 lit. a C.proc.pen., s-a admis apelul declarat de  Parchetul  de  pe  lângă  Judecătoria Tecuci şi s-a desfiinţat sentinţa penală apelată.

În rejudecare, s-a stabilit în sarcina inculpatului o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, și s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, conform art. 396 al. 1, 4 Cod pr. penală raportat la art. 83 Cod penal.

Conform art. 84 Cod penal s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani,  pe durata căruia  inculpatul va respecta măsurile de supraveghere prev. de  art. 85 alin. 1 Cod penal, desemnând ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune ...

Domenii speta

Spete similare